Sunt dependenta de sotul meu...

blue eyes spune:

Dora, nu esti nebuna, dar suferi de o grava tulburare psihica. Un pic dependeti de cineva suntem toti, altfel am trai isolati. Dar cand aceasta dependenta dobandeste un caracter patologic e nevoie de ajutorul unui specialist, de ajutorul unui psihoterapeut. Contacteaz-o privat pe Principesa.
Pentru a intra in psihoterapie trebuie sa recunosti ca ai o problema de rezolvat, ceea ce ai si reusit, sa doresti sa iti imbunatatesti calitatea vietii, sa fii pregatita pentru schimbari radicale (deseori dureroase, dat fiind faptul ca tu va trebui sa te desparti de anumite obisnuite, in primul rand de cele nocive), sa inveti sa te iubesti si sa inveti sa descoperi ce e dragostea sanatoasa, ce sunt relatiile sanatoase, sa inveti sa-ti alegi oamenii cu care vii in contact, sa ai curajul sa-i respingi pe cei care vor sa te subjuge si sa te deprecieze, sa inveti sa ai o personalitate solida. Si ar mai fi de scris, cate va trebui sa inveti. Nici nu stiu ce varsta ai, dar tine cont: cu cat vei inainta in varsta, cu atat va fi mai greu de curatat rugina. Si mai tine cont de un aspect foarte important: pentru o psihoterapie eficienta ai nevoie de foarte foarte foarte multu curaj!
Pana una alta, pana ajungi la psihoterapeut, tine cont de sfaturile date de Tzuni si trece cu vederea peste postarile pline de rautate sau neconstructive. Clori ti-a scris iarasi foarte bine. Au facut-o si alte fete, le cer iertare ca nu am retinut numele tuturor.
Daca ajungi la psihoterapeut, nu te teme ca vei primi stampila in frunte, ca ai fi nebuna.

Mult succes si multa sanatate!


Ps. Dependeta emotiva excesiva este un semnal de alarma, inseamna ca exista un mare gol sufletesc de umplut, gol pe care nu ti-l poate umple doar o persoana. Invata sa socializezi si sa lasi mai multi oameni stabili si calzi in preajma ta; fiecare dintre ei iti va da un pic de caldura si afectiune, ce iti vor umple golul emotional. Dar va trebui sa te inarmezi cu multa rabdare. Candva golul va fi diminuat, iar un barbat nu va mai trebui sa-ti fie „salvator“ ci partener egal si respectuos. Atata timp cat el e pe postul de datator de atentie si cel care iti umple golul emotiv, va considera ca are si dreptul sa te desconsidere, ca doar iti da mult, nu? El stie ca esti dependenta de el si face din tine si cu tine ce vrea el. Din pacate…
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!

blue eyes spune:

Larisa, trecutul e foarte important in dezvoltarea personalitatii. In plus, fiecare om e altfel si nu toti reactionaza in acelasi mod. Nu putem generaliza.

Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!

blue eyes spune:

un link util

Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!

larissa_79 spune:

blue eyes, de acord de tine. Cred insa ca si media influenteaza mult tot insistand pe acest subiect.
Intamplator cunosc multi oameni ce au lasat trecutul in spate. Si chiar trecutul nu tocmai fericit ii face sa tina mult la fericirea de acum.

dora, poate ca problemele mamei tale te pot pune putin pe ganduri. Mergi la un medic. Poate ai o boala ce tine de nervi si poti fi tratata. Eu asa as face si n-ar fi nici o rusine. Oricare din noi ne putem imbolnavi. Nu tine de noi asta.

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

S-o ajutam pe Alexia!

anyella spune:

Eu zic ca esti labila psihic.Din copilarie,adolescenta...nu cunosc,nu te cunosc.Frustrarile sint evidente.Iti recunosti lasitatea,deci te cunosti bine.Esti rac,da e o caracteristica a zodiei.

Intrebarea ta e dependenta de sot pe care o recunosti.Pai aici,indiferent de cite sfaturi vei primi totul depinde de tine,de puterea de a rupe totul.Nu comentez nici prietenia ta cu miss magnet pentru barbati(apropos de ce ti-ai ales-o ca prietena: ea are sex-appeal,tu nu?...extremele se atrag?).Eu nu as fi adus-o in casa never.Am avut si eu virsta ta,am o prietena din copilarie pe care o admiram cum cad mustele (lol,pt.barbati) la picioarele ei.

Se pare ca unele femei sint narcisiste convinse(exemplul de sus),dar trece timpul peste noi...si daca un barbat la 40'j de ani imbatrineste cu respect,o femeie obisnuita sa fie admirata,la 25...30 de ani,la 45-50 de ani numai cunoaste limita.Deviez!

Nu iti spun decit ca esecul relatiei tale trebuie sa iti fie o lectie de viata.Nu il mai apara atit.Ai un puiut,nu conteaza cum e facut(santaj/dragoste/nepasare).Nu s-a terminat viata pentru tine.Fii o mama responsabila si lasa-l pe sotul tau sa mai copilareasca cit vrea el,dar fara tine si baietelul vostru.

Vei fi uimita cum se va schimba,atunci cind ramine fara siguranta casniciei.E imatur.Fii tu matura!

Sa auzim de bine.Sa auzim ca puiul tau s-a marit,ca tu ti-ai gasit independenta financiara,ca ai prietene cu care sa te vizitezi,sa vb de problemele copiilor,nu de cluburi,excursii.Vor veni si acestea la timpul potrivit.Esti o mamica tinara.Lasa frustrarile,pina iti va creste puiul.



Tashi

Clori spune:

Dora,
Am stat mult si m-am gandit daca sa-ti mai scriu sau nu. Pentru ca am senzatia ca eu tot scriu si scriu si tu nu intelegi ceea ce incerc eu sa-ti transmit.

Eu nu cred ca esti nebuna. Si nimeni de aici nu cred ca are impresia asta, altfel nu si-ar mai fi batut capul sa-ti raspunda. Cred ca ai ascuns in subconstient multe lucruri dureroase iar ceea ce ti se intampla acum este numai faptul ca psihicul tau iti trage un semnal de alarma, ca lucrurile ascunse atat de adanc se vor razbuna si trebuie aduse la lumina si prelucrate emotional. Furia pe care o traiesti este un simptom al unor sentimente refulate. Ea s-a manifestat fata de mama ta, care te-a incorsetat intr-o altfel de viata decat cea pe care tu ai fi vrut s-o traiesti dar, din pacate, se manifesta, in continuare, si in relatia cu sotul tau. Ceea ce inseamna ca esti departe de a-ti fi gasit echilibrul in aceasta relatie, chiar daca, aparent, fata de viata pe care ai dus-o alaturi de mama ta, acum ti se pare ca esti bine. De fapt, problemele tale nu s-au rezolvat. Cele vechi au ramas inchise in continuare in sertarele in care le-ai pus si au aparut, in schimb, altele noi, la care nu ai stiut sau nu ai putut sa faci fata. Asa au aparut dependenta fata de sotul tau, acceptarea, din partea ta, a unor lucruri care nu ar fi trebuit acceptate...


Copilul tau unde apare in aceasta ecuatie, pe care iti doresti s-o rezolvi? Probabil te gandesti ca merita si el un tata. Si e corect. Dar nu orice fel de tata! Ci un tata care sa-l iubeasca, sa-l sprijine, sa-l ajute sa se dezvolte din punct de vedere psihologic si emotional, ca sa poata, mai tarziu, sa traiasca o viata implinita si fericita si sa faca fata la problemele care apar. Sunt insa si situatii cand influenta negativa a tatalui este mult mai mare decat beneficiile, pe care prezenta lui constanta i le-ar aduce copilului.Gandeste-te ca, in primii ani de viata, un copil deschide ochii si incepe sa inteleaga lumea in care traieste. Iar exemplul parintilor este cel mai important. Nu depinde decat de tine sa-i dai baietelului tau o „normalitate” discutabila sau sa-l ajuti sa devina un om adevarat.


Inteleg cat de greu trebuie sa-ti fie. Pe de o parte mama, la care, din motive evidente, nu mai vrei sa te intorci (nu spui nimic de tatal tau), pentru a evita sa repeti scenariul care de acum iti este bine intiparit si pe care l-ai descris asa de bine. Pe de alta parte, nu ai prieteni, nu mai ai pe nimeni altcineva decat pe sotul tau. Cu care lucrurile nu sunt asa cum trebuie sa fie dar macar, din doua rele, l-ai ales pe cel mai mic. Dar mai ai pe cineva: pe tine insati. Daca vei reusi sa te vindeci de toata suferinta pe care ti-a adus-o viata, nu va mai trebui sa depinzi niciodata de nimeni: iti vei fi cel mai bun prieten, care nu te va trada niciodata! Si mai ai acel mic sufletel, pentru care, in acest moment, esti unicul univers pe care-l cunoaste. Ai o responsabilitate fata de el. Nu mai poti face ce vrei cu tine, acum, cand esti mama. Suferinta ta se va rasfrange asupra lui, va simti durerea ta, va absorbi frustrarile tale, va trai, alaturi de tine, furia ta... Toate astea nu vor ramane fara urmari asupra lui. Te vei trezi, intr-o zi, ca este deja afectat de felul in care ai ales tu sa-ti traiesti viata. Si atunci, ce vei face? Va fi prea tarziu... Alaturi de mama ta, ai trait inchisa intr-o lume care nu era a ta, pe care ai urat-o si ti-ai dorit sa scapi de ea si sa traiesti viata adevarata. Asta este viata adevarata! Cea pe care o traiesti acum, pe care o imprimi, la randul tau, copilului. Nu petrecerile, nu distractia, nu excursiile, care ti-au lipsit si in care te-ai aruncat acum, cand ai scapat de acasa. Viata ta cu copilul este cea mai importanta. Poate daca ai fi scris ca nu esti inca mama, mesajele multor fete ar fi fost mai putin vehemente. Pentru ca fiecare isi face propriile alegeri in viata. Si le asuma si trage consecintele. Pe cand, avand un copil, tot ceea ce faci tu va trebui sa-si asume si el, chiar daca alegerile nu i-au apartinut. Gandeste-te la nedreptatea vietii pe care ai dus-o alaturi de mama ta si fa tot ceea ce tine de tine ca sa-i oferi baietelului tau un alt fel de viata. Si mai e ceva: calea catre vindecare trebuie sa treaca prin adevar (oricat de dureros ar fi acesta) si nu va incepe decat atunci cand vei inceta sa te mai minti pe tine insati...

CorinaDani spune:

Subiectul Dorei a ajuns pe prima pagina, la "cele mai recente articole..."

Dora, cum mai merg lucrurile in viata si casnicia ta ?
Stiu ca te-ai suparat pe multe dintre cele care ti-au raspuns...

Totusi, s-a mai schimbat ceva de la ultima ta postare ? Casnicia ta e pe calea cea buna sau te-ai decis sa mergi mai departe pe cont propriu, pentru binele tau si al baietelului ?



Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

ButterflySim spune:

Dora, am citit ceea ce ai scris si raspunsurile pe care le-ai primit.
Nu trebuie sa te superi pe cele ce ti-au scris au dreptate. Doar ca tu nu poti sa vezi asta acum. Intamplator am avut o prietena implicata intr-o relatie asemanatoare cu a numai ca slava domnului nu exista si un copil la mijloc. Ea nu exista decat pt el prietenii si familia au fost dati la o parte deoarece au incercat sa o scoata din aceasta relatie bolnavicioasa. Dupa ce a inselat-o in repetate randuri a reusit sa puna capat relatiei sa mearga la un psiholog si sa depaseasca momentul.O perioada a fost singura pe picioarele ei si-a construi o cariera s-a apucat de un masterat a facut ceva pt ea. acum are o relatie frumoasa cu un baiat si se vor casatori in curand.

Vreau sa iti zic ca fiecare trebuie sa fie independent sa aiba o viata a lui si o viata de familie. Si mai mult decat orice sa poata sa aiba grija de el si de evantualii copii daca doamne fereste ramne singur. Viata nu iti garanteaza nimic. Oricand poate sa te paraseasca sau sa moara.

Eu am ata viata de familie cat si viata mea cu prietenele mele cu serviciul meu si colegii/colegele de servici. Nu exist doar eu si el intr-o bula. Intradevar cel mai minunat moment al zilei e seara cand ma pun in pat langa el si imi asez capul pe pieptul lui. Il iubesc enorm.

Ia viata in maini du-te la un medic si fa tot ce iti sta in putinta pentru tine si copilul tau. El depinde de tine si nu are nici o vina in povestea asta.



7+

Simm

popescudora spune:

Suntem in continuare impreuna si sper sa ne fie din ce in ce mai bine. Am senzatia ca incepe sa se maturizeze si sa realizeze ca nu se poate juca cu casnicia noastra dupa cum ii vine lui cheful.
Mama e mai sonata pe zi ce trece. Imi pare rau ca zic asta, dar asa e. Recent, il iubeste la nebunie pe sotiorul meu, dar pe mine nu ma suporta si nici pe copil. Am avut o cearta vineri cu sotul si am vrut sa ma duc acolo. A iesit circ. A chemat politia, autoritatea tutelara si tot ce putea prinde. Asta in conditiile in care nu eram violenta, nu spargeam nimic prin casa si discutam ft rational si prieteneste cu vecina si asistenta ei sociala pe care avusese grija sa le sune ca s-o "salveze" de mine. Iar cu bietul copil nu stiu ce avea, ca saracul dormea linistit si nu facea nimic nimanui. A trebuit sa ii inchid mobilul si sa ii deconectez fixul. Noroc ca a venit sotul meu si ne-a luat acasa.
De atunci se simte vinovat pentru cearta noastra si ma rasfata. Asteptam sfantul Valentin cu nerabdare. Mi-a zis ca noi suntem familia lui, ce a realizat mai important in viata si se simte bine alaturi de noi.
In continuare nu stiu ce reprezint fara el...socrii mei ma iubesc mai mult decat propria mama, nu am alte rude decat indepartate si cu care nu tin legatura, casa nu e a mea, e a mamei mele si nu mai vreau sa pun piciorul acolo in viata mea, iar pe sot il iubesc foarte mult. Daca vreodata ne despartim, o sa ii las copilul, sa aiba casa lui si bunici care sa-l rasfete, nu sa il car pe strazi sau in cine stie ce adaposturi sociale.
Eu sper sa fim impreuna pe viata...atata timp cat ne iubim putem depasi toate problemele. Imi doresc acum o perioada linistita, sa depasesc momentul de vineri cu mama, de atunci ma simt panicata si incep sa sufar de anxietate. Dupa ce-mi revin, voi mai vedea...

ingridnen spune:

Trist... 9 pagini de subiect si esti tot acolo unde erai...

Ingrid si Cristi 5 ani si 11 luni