Sezatoarea Canadiana (125)

maru spune:

nelia, mama, am un complain to do. despre ce beheaded vorbesti tu acolo? am dat un search pe google si am nimerit intr-un site numai cu poze de descapatanari, de vad negru in fata ochilor, nu stiu ce sa fac intai, sa lesin sau sa vomit?!

Ktrinel esti ok?


Alaturi de Emma cu gandurile bune si rugaciuni, in fiecare zi la ora 13! Lupta iubita!


Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

valen spune:

Mikiion, si eu m-am stresat cu Sarah (3 ani si 4 luni). Am ajuns aici cand avea 10 luni iar la 11 luni a mers intr-un mediu familial unde se vorbea mai mult spaniola (mi s-a spus de la inceput si am acceptat). Api am mutat-o la noi in bloc la o araboaica, pt. ca ramasesem insarcinata cu Ines, nu aveam masina si mi-era greu sa urc dealul iarna cu burta la gura si-un copil in brate. Cand mergeam s-o iau ascultam la usa si auzeam vorbindu-se arabeste desi, odata usa deschisa, se comuta pe franceza. Cateva luni mai tarziu, cand Sarah avea aproape 2 ani am mutat-o intr-un cpe unde chiar se vorbeste franceza. Noi vorbim romaneste acasa, iar desenele la care se uita sunt in engleza. Biata copila a fost ametita de cap si din cauza nu s-a putut dezvolta pe partea de limbaj ca ceilalti copii de varsta ei care auzeau in permanenta o singura limba. Abia acum (la 3 ani si 4 luni deci) pot sa spun ca incepe sa-si sedimenteze notiunile de limbaj. In primavara, mai mai sa innebunesc cand ii auzeam pe colegii ei de grupa (mai mici ca ea, pt. ca asa am cerut eu) cum vorbeau. Se exprimau cu mare usurinta, faceau remarci diverse, spuneau concret ce doresc in timp ce Sarah, constienta la randu-i ca nu este la acelasi nivel cu ei, se ascundea si nu vroia sa spuna un cuvant. Am remarcat la ea ca avea perioade de circa 2 saptamani in care evolua extraordinar pronuntand din ce in ce mai corect cuvinte noi, apoi perioade in care stagna sau in care pronunta gresit termeni pe care anterior ii pronunta bine. Imi venea sa plang. (asta pana sa citesc ca era normal)Din cauza imposibilitatii de a se exprima a avut si oaresce dificultati de socializare, evident; mergeam cu ea in parc si ar fi vrut sa se joace cu copiii, ii dorea, imi cerea s-o duc acolo apoi, cand se apropia de ei si-i auzea vorbind franceza, prefera sa se retraga. Statea langa grupul lor dar isi facea de lucru singura. Daca unul o atingea...era sfarsitul pamantului, plangea de-ai fi zis c-a sfasiat-o(vroia atentia lor, clar). In fiecare zi imi spunea c-au impins-o colegii, ca i-au facut asa si pe dincolo iar cand o intrebam cum s-a aparat imi spunea "am pangat". Am scris si pe forum un mesaj atunci apoi ne-am apucat de antrenamente acasa. O puneam sa ma traga de par, o prindeam de mana si-i spuneam "hei, arrete"; o data, de doua, de 9, apoi inversam rolurile. Nu mi-a venit sa cred ca am un copil asa inofensiv si incapabil (in sensul bun totusi) sa se apere. Prin exercitiu insa a invatat ca exista notiunea de aparare. Eu marturisesc sincer ca are si o educatoare exceptionala cu care am putut discuta toate aspectele astea si care a facut eforturi in a-mi ajuta copilul sa se comporte cu colegii ei. Acum sarah vorbeste binisor romaneste, poate sa exprime tot ce gandeste insa nu acelasi lucru se intampla in franceza. Intelege, spune cuvinte si fraze scurte dar nu are aceeasi fluenta pe care o au colegii. Se iubeste cu un baietel care in vara o brusca, si-mi spunea aseara "eu nu stiu sa shpun asa ca Cedrik" "pai cum vorbeste Cedrik?" "zice asa cu mon amie. eu nu stiu, tiebuie sa mai chiesc un pic".si da, cred si eu, ca un copil care aude o singura limba vorbeste mai repde si mai corect decat unul ametit de cap, asa cum sunt copiii nostri. Noi le-am tinut pe fete acasa vreo 3 saptamani si Ines ne-a uimit pur si simplu; a invatat o gramada de cuvinte noi si repeta tot ce aude. La fel Sarah, leaga fraze din ce in ce mai lungi si a inceput sa foloseasca si conjunctii, prepozitii. imi spunea acum cateva seri" "lasa-ma mami, nu vezi ca ma jioc?!.. toata ziua strigi pi mine" Dar si acum, tot in "salturi" se dezvolta

nelia spune:

Marule, pai tu ai scris bine cu degetul, adica merge si in romaneste, dar eu am inteles gresit, sa-l tii si nu sa-l pui, cum scrisesei tu... Uite: http://cnews.canoe.ca/CNEWS/World/2009/01/22/8114321-ap.html

Sofronica, nu stiu ce sa-ti spun, dar m-am speriat cind am vazut prin ce treci cu baiatul... ca si eu am unu', care e cam la fel ca al tau. Si nu stiu daca sa rid sau sa pling cind aud mamici trecind prin ce treci tu, pentru ca eu sper ca Lisandru e asa datorita faptului ca e inca micut... Prietena mea are si ea un baietel si cam tot asa era la patru ani. De fapt, si acum este, dar de cind a inceput scoala, s-a mai potolit cu dragostea fata de mami, e induiosator sa vezi cit de mult poate sa o iubeasca si sa o doreasca pe mama lui! Aproape ca un barbatel...

Acu' chiar plec...

CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

almo spune:

trysa stii ca nici nicole nu face eye contact tot timpul si nu raspunde cand e chemata, mai ales daca are ea treaba ei, de care e preocupata. De multe ori trebuie sa insist, sa se uite la mine cand vorbesc cu ea, ca am citit ca atunci cand vrei sa ii spui ceva important, sa stabilesti cu copilul eye contact. de multe ori, daca o strig nu ma baga in seama deloc, ca sa ii atrag atentia ii ofer ceva ce stiu ca ii place si abia atunci vine.

acum sa iti mai zic ceva. sora mea e profesoara de fraceza si acum are copii de junior kindergarden. in fiecare an are in clasa cate un copil suspect de autism. pt asta primeste un asistent, specializat pt copii cu nevoi speciale, care se ocupa doar de acel copil. imi zicea ca asistenta ii scria copilului in report card doar comportamentele negative si niciodata nu scria si ceva pozitiv. sora-mea i-a ataras atentia pt asta, dar zice sora-mea ca, daca acel copil nu mai e suspect de autism ci considerat normal, asistenta risca sa nu mai aiba job anul viitor la aceeasi scoala. asa ca aveti grija. nu tot timpul tre sa ai incredere in "specialisti" dar nici nu trebuie sa ii ignori bineinteles. tot timpul o adoua opinie.

CriPOD spune:

Simi, io am vrut sa zic de data trecuta ca daca si-ar scoate parul de pe oki mi-as da si io cu parerea, da' asa n-o zaresc destul. Pare ca... ...da' m-am luat cu altele.

Mona, mersi, mi-am notat, o sa analizez ingredientele la ce am. Cred ca-mi strica si clorina, ca dupa aquafitnes, oricat stau la dus, e imposibil de suportat vreo doua zile.

Mi-ro, pai e clar de unde e. Aia cu nasul asa ii si zice: rhinitis of pregnancy. Mersi de gandurile bune.

Fie-mea a ajuns acasa bine ieri, a plecat doar pe la 5 de la scoala asa ca nu a prins nebuneala. Norocul e ca nu a aflat de ce s-a intamplat, asa ca am lasat-o asa in ignoranta ei, decat sa nu mai vrea sa mearga la scoala.

Ce-am patit aseara... Dupa ce-am scris mesajul, in drum spre dormitor, am zis ia sa vedem noi ce umiditate e. Cand ma uit la hygrometru era 25%. Il trimit pe "mester" in camera cu instalatii, cica s-a stricat umidificatorul si se uita la el in weekend sa vada ce are. Tocmai acum si-a gasit si-ala. In ziua in care mi-am uitat solutia salina pe birou. Sa va zic ca intre 3 si 4:30 eu ma umidificam cu alte surse manual?

Ktrinel, sper sa fie nu mare lucru si sa treaca repede.

---

sofronica spune:

Nelia, e rasu-plansu toata situatia asta. Eu ma topesc toata cand ma vede si incepe sa topaie de fericire sau imi ia capul in manutele lui si se scufunda in ochii mei, dar pe urma cand nici la pisu nu pot sa merg ca imi bate la usa sa vada daca sunt acolo, sau nimeni nu-l poate imbraca dezbraca in afara de mine, sau , sau...Eu o pun pe seama faptului ca sta 9 ore la gradinita in fiecare zi, si desi nu vrea sa plece stie ca nu are incotro si merge fara sa-mi faca probleme. Iar seara dupa ce ajunge acasa e efectiv calare pe mine tot timpul.Si in week-end la fel.

Cami

try spune:

Ana, o iau pe rand pe punctele de autism:
1. intarzierea de vorbire poate avea nenumarate cauze. Firul cauzalitatii e de genul: un copil cu autism are mari sanse sa aiba intarziere de vorbire. Viceversa nu-i valabila. Adica atunci cand un copil are intarziere de vorbire, nu trebuie sa te duca primul gand la autism.
2. nu are miscari de genul asta, dar mi s-a parut ca specialista tot insista pe treburi de genul asta si parca vroia sa ma faca sa recunosc ca are astfel de “fixuri”
3. nici asta nu cred ca-i valabila pt el. Da, se mai joaca in mod neobisnuit cu anumite jucarii, dar pt ca nu intuieste cum ar trebui sa se joace cu ele, nu i-a aratat nimeni si n-a vazut in alta parte. Plus ca nu cred ca face asta mai des decat alti copii. Alex de ex. a avut un fix cu rotile (de orice fel, de la carut, de la masinute, de la orice, unde le vedea, ii placea sa le invarta si sa se uite la ele), adrian insa nu are de-astea. In plus, o alta cauzalitate a motivului pt care un copil foloseste/se joaca cu un obiect/jucarie in mod neobisnuit poate fi si motor planning dificulty (nu stiu cum s-ar traduce in franceza) – e o intreaga teorie si nu-i usor de explicat aici in cateva cuvinte.
4. la majoritatea copiilor cu intarziere de vorbire restul aspectelor (memorie, inteligenta, limbajul receptat etc.) o iau cu mult inaintea limbajului exprimat.
5. la varsta lui e prea devreme sa-i poti cuantifica imaginatia, fabulatia (caci nu se poate exprima verbal decat folosindu-se de vreo 10 cuvinte si foarte multe sunete, onomatopee). In plus, si eu am fost oarecum catranita de cand ma stiu din cauza lipsei mele de imaginatie, fabulatie, am fost o minte analitica si care despica firu-n patru de cand ma stiu. Compunerile si desenul liber (unde nu se permitea sa ne inspiram, reproducem ceva) au fost cele mai grele teme in scoala pt mine. Am avut o predispozitie spre tot ce inseamna reguli, determinari cauza-efect. De-aia mi-a placut gramatica, matematica, fizica, biologia, orice are o explicatie logica. In schimb orice presupune fantezie si imaginatie e ceva extrem de dificil pt mine.
Cu crizele/tantrumurile, da, aici asa-i. Cand il apuca pe el crizele e destul de greu sa-l repun pe “picioare”, plange, se zvarcoleste, nu vrea sa asculte nimic din ce-i spun, nu coopereaza deloc cu mine. Dar asta vine si dintr-o frustrare acumulata in timp datorita tocmai abilitatilor lui limitate de comunicare. Si cred ca tine si de personalitatea lui (seamana in neam cu mine si ai lui taica-miu si cu totii suntem mai nervosi, mai impulsivi cand ne apuca pandaliile, mai colerici, ne ambalam, nu putem purta o discutie calma cand e vorba de ceva ce ne racaie pe moment etc.)

Stiu ca un diagnostic se pune cand intalnesti cat mai multe din aceste aspecte, chiar daca fiecare luat separat poate avea o multitudine de alte cauze, insa daca e sa le numar, nu raman cu mare lucru in talerul autismului.


Asta e chiar bestiala.

Mi-ro, n-am primit un verdict, adica un diagnostic de autism, ci doar susceptibilitate de o forma usoara de autism, specialista mi-a spus ca e nevoie de observare pe o perioada mai lunga de acum incolo, punctual pe anumite chestii, ca sa ne dam seama daca se adevereste banuiala ei sau nu. Ceea ce mi s-a parut mie oarecum in neregula e ca am simtit (nu ma puneti sa explic de ce anume ca e greu) ca ea parca si-a dorit sa impinga aceasta banuiala, un fel de “nu-i asa ca face si asta si asta si asta? sau nu face cutare si cutare?” – desi nici o clipa nu s-a exprimat atat de direct. Senzatia mea a fost ca a fortat un pic aceasta banuiala de autism. Si cum oricum il considera doar borderline, deci la granitza, uite-asa poti sa te trezesti usor cu un diagnostic gratuit pe cap. Daca le spui, lasati-ma-n puii mei si nu-l mai cautati atata-n fund pt orice, pari parinte necooperant si iresponsabil si care refuza sa vada realitatea. Daca ma ambalez prea tare risc sa-i induc eu lui Adrian o impresie cum ca e copil cu “probleme”. Nu sunt in nici una din extreme, caut doar sa vad cat de obiectiv sau de “cu scapari” poate f o astfel de presumptie de autism.
In ce priveste un alt specialist: pai Grandview, programul in care suntem inscrisi e unul din cele mai tari pe problemele astea, iar doctorita respectiva e cu experienta si e recunoscuta de toti care lucreaza in domeniu asta sau in ramurile adiacente. Pe unde am pomenit de Dr. MacDonald de la Grandview, inclusiv tehnoloaga care-i face audiogramele lui adrian, toti au stiu de ea.
Nu-mi ramane decat sa vorbesc si cu speech therapista lui si sa o pun sa-si dea si ea cu parerea – ea e mai pe stilul meu ca mod de a privi, analiza si observa datele unei probleme si am incredere in ea. Desi e tanara am primit feedback-uri bune despre ea pe unde am amintit de ea.
In plus pot oricand sa merg la orice alt speech therapist sa il evalueze si sa-si dea cu parerea, dar parca n-as vrea sa-i consum banii de insurance doar pt verificari de banuieli de diagnostic. Cu banii aia pot face logopedie cu el, nu evaluari. Ca de evaluari sincer sunt satula.

Ange, cum mai e prunca?

Mi-ro, tare bancul. Iar legat de “alihie” (), asa-i, si eu la inceput de Canada am avut problema asta cu mancarimile mai ales pe picioare, dar in timp s-a mai obisnuit organismul. Acum doar iarna mai am pielea asa uscata si din cand in cand ma mai apuca mancarimile, dar eu nu pot fi consecventa si ordonata la treburi de-astea, nu ma pot tine sa ma dau cu crema dupa fiecare baie. Eu sunt din cele care nu vad rostul machiajului, al lacuirii unghiilor, taiatul pielitelor, freza trebuie sa fie usor de ingrijit etc. Cu cat mai simplu, cu atat sunt mai fericita. Copiii mei amandoi au facut iarna pielea aspra pe gambe si la coate. I-am uns mereu cu crema dupa baie (care e zilnica) ca sa se amelioreze. Adrian a fost mai putin sensibil la capitolul asta decat alex, anul asta amandoi mi s-au comportat mai bine (dar si umiditatea a fost mai crescuta in casa).

Merci, codritu, imi dau seama ca nu e un gest atat de nepotrivit, precum il considera specialista. O s-o vad peste 4 luni si o sa-i spun ca am vorbit cu mamici ai caror copii fac acelasi gest desi nu au nici cea mai mica suspiciune ca au vreo problema. Sunt copii care se dezvolta armonios si fara probleme.

Mqqm, eu nu cred ca e alergie ce ai tu, e doar piele uscata din cauza duritatii apei de la dus, din cauza frigului iernii (btw, mai pleci in balerini de acasa? ) si a aerului uscat. Pot si fi eventualele schimbari hormonale care au efect si la nivelul pielii (si pe fatza, si pe corp).

Mey, Lorelaim, puteam sa bag mana-n foc ca est istudenta eminenta. Bravo tie. La cat esti de organizata, tipicar de insistenta cand vrei sa obtii ceva, nu ma mir ce rezultate frumoase ai scos la teste. Ia, zi-mi, pare suedeza mai frumaosa acum dupa testele astea? Sau to asa urata e?

Simi, nu e izbitoare asemanarea, dar da, pot spune ca-s similare ca figura.

Miki, dragutza de tine. Ideea e ca puradeii pana-n 3 ani nu se joaca activ cu alti copii, mai bine spus nu dezvolta jocuri cu alti copii. Deci pusi intr-o camera comuna, 10 copii sub 3 ani, desi veseli si galagiosi, producand harmalaie mare, daca ii observi pe fiecare in parte o sa realizezi ca practic nu se joaca impreuna, ci separat. Cand vezi de regula asta la copiii sub 3 ani e pt ca ori au ei niste capacitati mai dezvoltate in directia asta, ori sunt de mult timp in sistem de gradinitza si au “copiat” deja stilul de joaca participativa de la copiii mai mari sau de la educatoare etc. Adrian nu are deficiente la capitolul asta, poate si pt ca l-a avut mereu pe alex in preajma care l-a impins la participare din dorinta de a face din el un partener de joaca pt varsta lui de 4 ani. Dar sa stii ca in mod evident, adrian a inceput sa interactioneze planificat in joaca lui alex de-abia de vreo 2 luni (adica acum ii vezi ca dezvolta impreuna modalitati de a se juca, pana acum erau interactiuni limitate sau de scurta durata de genul o joaca in baie). de-aia majoritatea copiilor din grupa lui Marc erau asa. Acum ai si explicatia .


Mikidutza, tu te auzi ce spui? Pai tu iti aduci aminte cum te jucai cu alti copii la 3 ani? Ma indoiesc. Iti garantez ca la varsta aia daca erai afara printre copii doar misunai printre ei fericita ca ai in jur copii, dar tot cam singura te jucai, iti garantez. Mai interactionai cu cateva replici cu ei, dar joaca interactiva putin probabil. Copiii mai mari, daca te bagau in seama e pt ca faceau din tine “bebelusul” familiei, ei se jucau de-a mama si de-a tata si tu erai copilul pe care-l purtau dupa ei, cu care se duceau la doctor, cu care mergeau la farmacie sa-i cumpere sirop de tuse pt “asta micu’” etc. Sa nu uiti ca amintirile despre copilaria noastra sunt si ele distorsionate, timpul isi spune cuvantul. Si avem impresia ca noi eram mai asa si mai asa la nu-s ce varsta, dar e greu de spus varsta reala la care noi am trait acele experiente de care ne aducem aminte (ma refer la amintiri de pana in 5-7 ani).

Plus ca joaca in afara gradinitei e structurata altfel decat atunci cnad eram noi copii. Pe vremea noastra, toti parintii isi scoteau copii la joaca i nacelasi loc, afara in fatza blocului. Aceste circumstante nu aveau cum sa nu-si puna amprenta asurpa copiilor si a modului de interactiune dintre ei. Acum joaca in afara gradinitei se rezuma de regula la a te chema 1-2 prieteni acasa pt cateva ore, din cand in cand cate un sleep over (dar nu la varsta lui marc). Deci copiii se dezvolta acum in alte circumstante, regulile jocului sunt altele, parintii intervin mult mai mult si ca timp si ca intensitate in joaca copiilor. Pe vremea noastra, copii mai mari faceau regulile, aia mici trebuiau sa se supuna, era o lege a copiilor, pe cand acum parintii acum traseaza cu lux de amanunte regulile, n-ai voie sa te joci asa, sa faci aia, sa zici aia etc. Pe vremea noastra experimentam mai mult singuri, acum larghetea nu mai e asa de mare, parintii controleaza mai mult ceea ce fac copiii. Oricum, nu ai cum sa te impotrivesti acestor circumstante, nu ai cum sa schimbi tu aceste circumstante, aste-as regulile momentului in care traim.
Evolutia in salturi pe care o observi tu la Marc e fireasca. Stagneaza in romana, dar evolueaza in franceza. Deci de evoluat evolueaza, dar nu simultan in toate directiile. Nu uita ca si bebelusii nu cresc in inaltime odata cu luatul in greutate, evolutia se face alternativ. Asa si cu dezvoltarea limbajului la marc. Cel mai imp. e ca evolueaza, nu conteaza in ce limba, asta e semnalul ca e totul ok.

Sofronica, incearca sa pleci de fiecare data cu putin mai devreme di ncamera lui. Stait la povesti, nu-l priva de momentele intime dintre tine si el seara la culcare, dar pleaca din camera un pic mai devreme inainte sa adoarma bustean. Fa in asa fel incat diferentele pt el sa fie imperceptibile de la o seara la alta si in timp se va obisnui probabil. Dar ma tem ca la el dorinta asta de a avea pe cineva langa el sa doarma nu e treaba de obisnuinta neaparat. In contextu ldescris de tine are sens, adica el cauta prezenta ta in mod continuu in casa si afara ca pe un reassurance. Aici trebuie sa lucrezi, cum sa-i cladesti independenta si probabil ca si treaba cu adormitul in prezenta ta se va regla de la sine daca umbli la capitolul asta cu independenta. El are un anume motiv pt care a creat aceasta dependenta de tine. N ustiu sa-ti spun di nce motiv, un psiholog te-ar putea ajuta sa identifici de ce anume se simte el in nsiguranta fara tine. Doar identificand acest motiv vei putea sa lucrezi eficient cu el si sa-i cultivi acest spirit de autonomie fatza de tine.


Vezi daca are omu’ timp de una-alta?

Valen, pupam pe Sarah care “am pangat”

Almo, merci inca o data pt relatare. M-am gandit mult si la acest eye contact al lui adrian si de 2-3 zile fac observatii/testari cu el strict pe problema asta. Specialista m-a pus sa-i spun cat de des nu face eye contact cu mine. M-a intrebat: saptamanal, lunar, zilnic? Eu ii spun, pai, zilnic. Ea: Cam cat de mult? 50%? Eu... stau un pic si ma gandesc si-i zic, mai mult. Ea: doar 25% face eye contact? eu: cam asa. Dar observand real astea 2-3 zile am constat cat de departe sunt de adevar si cat de distorsionate pot fi lucrurile in capul unui parinte, mai ales ca eu nu sunt chiar o incepatoare in problemele astea, in sensul ca am avut de-a face cu ele de mult timp. Si constat ca de fapt el face eye contactul cu mine poate in 70% din cazuri. Normal ca asta schimba foarte mult datele problemei si o parte din vina-mi apartine, deci. Nu pot sa spun nici acum cu mde am ajuns sa fac aproximatia aia la ea in cabinet. Deci evaluarea aia numai prin faptul ca e indirecta (relatarile mamei) isi pierde din acuratete – dar eu in general am probleme legate de aproximari: nu ma pun sa aproximez distnate, inaltimi, timpi mari etc. Adrian tinde sa faca mai putin eye contact exact cum spui tu, cand e foarte preocupat de ce face el si motivul principal pe care-l vad eu e ca ma ignora pt ca are altceva mai bun de facut. Dar daca e teleleu si fara scop, il strig si se uita la mine, iar daca-l chem se intoarce din drum. Dar de multe ori gaseste altceva mai important de facut pana sa ajunga la mine .

columbiana spune:

Nicole,

eu in parte sunt de acord cu tine; pe de alta parte, teoria mea e urmatoarea: daca exista riscul, probabilitatea ca copilul sa aiba totusi autism/alta afectiune- prefer sa-l ajut cit e mic, cit e in formare, se poate modela, se poate recupera; drept care accept diagnosticul chiar cu suspiciunea ca se incurajeaza dind job unei asistente sociale( desi crede-ma ca e o criza crunta de persoane calificate in Canada in domeniu, si numai de joburi nu duc ele lipsa); iar la 12-14 ani, inainte de secundara de ex reevaluez copilul- la un alt spital eventual, daca am dubii- si scapa de diagnostic daca am dreptate; dar macar nu regret ca nu l-am ajutat cind e cazul; spun asta pentru ca mama mea imi tot spune cit de mult seamana fiul meu cu mine, si multe mofturi/tantrumuri se repeta/s-au repetat la indigo; bine ca nu ma exclud nici pe mine de un Asperger usor , dar asta nu m-a impiedicat sa fac vreo 19 ani de scoala, sa cistig doua olimpiade judetene, sa am o familie, o viata ok- desi uneori, sincera sa fiu mi-ar fiu mi-ar fi prins bine in viata o explicatie a unor sentimente/trairi/frustrari/conflicte cu conventiile sociale avute.

columbiana spune:

Try, pina la urma tu-ti cunosti cel mai bine copilul; eu l-as pune in interactiune/grup cu cei de virsta lui si l-as studia; dincolo de sentimentele materne, daca as vedea ca se comporta/reactioneaza diferit de grup, mi-as pune intrebari si as cauta raspunsuri (mai largi decit cele date de mostenirea genetica); daca-l vad ca e ok, il las in pace;
my 2 cents

ritah spune:

Am postat lista cu materiale partea intai pe contul comun.