Imi doresc un copil sau ne dorim un copil?

Imi doresc un copil sau ne dorim un copil? | Autor: milili

Link direct la acest mesaj

Imi doresc enorm de mult un copil, dar simt ca in aceasta lupta sint singura.Dupa ani(8) de teste si tratamente, bebe tot nu a venit, iar eu simt ca inebunesc, simt ca trece timpul si eu nu mai apuc.Sotul meu spune ca sint obsedata de aceasta idee.Oare asa sa fie?Problema mea nu e numai ca nu pot ramine insarcinata, mai am o alta mare problema, si aceea e sotul meu, care in ultimul timp s-a racit considerabil de mine. Oricit as incerca sa-l inteleg, nu pot.Am ajuns la concluzia ca eu am incercat sa-l inteleg( nu in totalitate, dar pe jumatate cred ca am reusit), dar pe mine cine ma intelege? Am perioade in care i-mi vine sa inchei socotelile, si sa plec departe sa uit de acest capitol din viata mea. Cind reusesc sa vorbesc cu el, pe tema asta, i-mi spune ca i-si doreste copil, sa fac tratamentele....,dar un copil din cite stiu eu se face in 2, nu unul in pat si altul la calculator. Degeaba iau eu fel de fel de tratamente hormonale, dacaprestarile lasa de dorit. astept si comentariile voastre, ca eu simt ca inebunesc.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Imi doresc un copil sau ne dorim un copil ?

Trebuie sa te asiguri ca mai trageti la aceeasi caruta si ca inca sunteti un cuplu. Unii barbati se lasa mai usor pagubasi in astfel de lupte mari sau isi gasesc alte ocupatii si atunci problema nu mai exista pt ei.

Sibylle

Nasterea ariciului junior *****POZE ***** Cum a intrat Anna in viata mea

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anca Wish spune:

Liliana, si eu am trecut 7 ani prin calvarul asta, deci scriu in cunostinta de cauza.
E o lupta grea si cu cat trece timpul, cu atat de simti mai neputincios si simti ca te lasa nervisorii.
Barbatii inteleg un pic mai greu lupta noastra. Ei sunt (unii din ei-ca sa nu se supere nimeni pe mine) mai putin sensibili in problema asta.
Asteptarea si tratamentele, asa cum cred ca stii, presupun sex dirijat, teste de sarcina cu duiumul, stres, asteptare, disperare, pastile de inghitit, injectii de facut, mers la dr....etc.
Toate astea deterioreaza viata sexuala din cuplu, atat de importanta in armonia conjugala.

Pe de alta parte, e foarte usor sa treci in partea cealalta, a obsesiei. E o dorinta a carei realizare nu depinde in totalitate de tine. Tu poti face orice posibil, dara daca CINEVA de sus hotaraste altceva, se adanceste golul pe care nu reusesti sa-l umpli cu nimic.

Sfatul meu e sa te relaxezi cumva. Nu te mai gandi doar la asta. Fa dragoste de placere si nu pentru ca se apropie ziua. Regastiga-l si explica-i ce simti/prin ce treci si incearca sa schimbi din atitudine.

Noi, acum 3 ani ne-am separat. Am depus actele pentru divort, dar dupa 4 luni ne-am dat seama ca ne iubim, si ca daca vom fi impreuna vom reusi sa trecem peste toate problemele. Si am trecut...!!!

Multa bafta!



"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

din spusele tale, se pare ca el nu e asa de disperat ca nu puteti avea un copil, ceea ce mi se pare ca e super bine pentru tine.
in cazurile de infertilitate, cel mai tragic mi se pare cand barbatul isi doreste neaparat un copil si daca vede ca sotia nu poate sa i-l dea (in cazurile in care ea nu poate) se desparte si isi ia alta nevasta care poate face copii.
la voi se pare ca nu e cazul, oricum problema e la tine, gandeste-te ce iti doresti? sa ramai si fara copil si fara sot? mai bine sa ai macar sotul langa tine.

si dupa 8 ani ar fi trebuit sa te resemnezi sau sa iei in considerare si alte variante (poate adoptia). incearca sa te impaci cu tine insati asa cum esti si daca vei fi impacata si calma si cei din jurul tau vor fi mai linistiti.


Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eumada spune:

lasa lucrurile sa vina de la sine.NU IL MAI FORTA SA FACA ASTA.STRESUL SI INCERCARILE DISPERATE DUC LA MOARTEA PASIUNII SI LA TENSIUNI IN CUPLU.AM PATIT-O PE PIELEA MEA.BEBE NU VROIA SI NU VROIA SA VINA.AM FOST LA NISTE DOCTORI MI-AU ZIS CA DEOCAMDATA NU,NE-AM RELAXAT,SI HA HA CUM SUNT IN 8+.PE DE ALTA PARTE AM NISTE PROBLEME CU SARCINA.O DECOLARE DE 1 CM SI NISTE SANGERARI.IARASI DURERE SI PLANS.DAR DIN NOU CEL PUTERNIC E SOTUL MEU.
EU IMI DORESC ACEST COPIL ENORM DAR CEL DE SUS HOTARASTE.CONTEAZA IUBIREA DINTRE NOI SI SOARTA PUTIN.AMBII NE DORIM COPII DAR NU TREBUIE FORTATA NOTA.VOM AVEA UN PUI SANATOS SI INCAPATANAT LA FEL CA MAMA LUI.DAR AI GRIJA SI LASA DE LA SINE TOTUL.APROPIE-TE DIN NOU DE SOTUL TAU SI NU VA MAI STRESATI.SI CAND TE ASTEPTI MAI PUTIN....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristiama spune:

Milili,

Unele femei, ma tem ca si tu, sunt de parere ca un copil o sa le faca viata fericita, relatia o sa se imbunateteasca prin minune, viata lor o sa capete un sens inalt, defapt dupa implinirea visului numit "COPIL" ca totul o sa devina ros si minunat.

Din pacate si vorbesc din experienta nasilor mei, dupa ce au reusit sa-si implineasca acest vis la 40 de ani, dupa vitro: relatia a ramas tot proasta intre ei, ea se plange mereu ca e nefericita si vrea sa divorteze. Si astea cu toate ca au un bebe superb.

Eu, pe de alta parte, desi fac toate tratamentele posibile nu reusesc sa trec nici o sarcina peste trei luni. Sa vezi acolo frustrari! Cu toate asta nu las sa-mi neimplinirile sa-mi conduca viata. Avem o viata frumoasa, ma bucur de fiecare zi insorita si de cele cu ploaie, am micile mele hobby-uri, ne vedem cu prieteni, ma ocup de niste copii cu o situatie materiala mai modesta.... si asta fara sa pierd vre-o programare la doctor sau sa sar vreun tratament care m-ar putea ajuta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui cristiama

Milili,

Din pacate si vorbesc din experienta nasilor mei, dupa ce au reusit sa-si implineasca acest vis la 40 de ani, dupa vitro: relatia a ramas tot proasta intre ei, ea se plange mereu ca e nefericita si vrea sa divorteze. Si astea cu toate ca au un bebe superb.



Si eu am niste prieteni care, dupa ce au reusit sa faca un copil dupa 8 ani de incercari, au ajuns sa-si strice relatia intr-atat incat acum sunt in pragul divortului.

Milili, despre ce lupta vorbesti ? Impotriva cui lupti ? Il inteleg pe sotul tau, presiunea pe care i-o pui pe umeri e prea mare. Nu-i poti cere sa gandeasca si sa simta ca tine, sunteti diferiti si asa e firesc. Nu-ti cauta fericirea si implinirea in copil, nu de el depinde multumirea ta. Cand va veni copilul, vei cauta alte motive sa te superi pe sotul tau.

Relax, bebele va veni cand vrea el.

Maria

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Liliana, e absolut normal ca sotul tau sa se indeparteze de tine. Presiunea la care il supui de atata timp e mult prea mare. Da, omul probabil isi doreste un copil cu tine, dar s-o fi saturat sa "presteze" la data fixa si cu scop precis. Copii se fac din dragoste, cu pasiune, nu din datorie fata de sotia disperata ca-i bate ceasul biologic.
Chiar crezi ca lui ii e bine si nu vrea sa te sustina? Eu cred ca ii este rau si fiindca toata iubirea voastra e sub control strict si programata si supusa unui stres urias si fiindca nu te poate multumi pe tine nicicum. Si in timpul asta au trecut 8 ani din viata lui...
Gandeste-te bine ce vrei de la viata. Daca nu poti avea un copil al tau, exista si alte optiuni. Relaxeaza-te si da-i pace sotului tau. Poate copilul o sa vina sau poate nu. Oare doar asta conteaza?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns goldi spune:

Intai, sa ma scuze doamnele, dar imi da fiori expresia "relaxeaza-te si bb o sa vina ".
Vorbesc in cunostinta de cauza, asa ca fara suparare, dupa atatia ani, nu relaxarea va da copilul, ci Dumnezeu, soarta, medicul, etc.
Cand termini degetele de la o mana cu anii in care speri luna de luna, RELAXAREA este undeva la ani lumina de tine.
Ce este adevarat, viata de cuplu are indiscutabil de suferit si bag mana in foc, ca sotii in cauza, se simt folositi , niste tauri comunali care trebuie sa produca la comanda.
Eu am rezolvat problema, tinandu-l pe al meu sot departe de amanunte de genul - vezi draga, asta-seara sa nu bei,sa nu fumezi si sa vii devreme ca sunt la ovulatie ! Comunic cu sotul meu, doar ca uneori il menajez, ca ei sunt mai sensibilosi.
Milili, sotul tau nu s-a racit, doar cred ca a obosit si trebuie sa-l mai detasezi un pic de problema voastra, sa-ti aduci aminte de perioadele cand sexul era numai pt placere si cand iti asteptai sotul cu nerabdare pentru ca e jumatatea ta care te face sa te simti implinita si nu recipientul de sperma al familiei.
Femeile sunt puternice si asa esti si tu!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns goldi spune:

Fara legatura cu subiectul ....

Te rog, corecteaza titul ca ma zgarie pe creier

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gaby76 spune:

milili, avem cumva acelasi sot??!!! ca al meu cred ca-mi urmareste ovulatia si a inceput sa se comporte ca o femeie ba ca-l doare capul, ba ca-i obosit (facut mancare, spalat, calcat ) mai are putin si-mi zice ca-i pe stop si ca nu poate... si are si el niste ani (44) dar ii e frica ca o sa iubesc mai mult copilul decat pe el si alte texte de astea. Si, am vazut ca cineva sugera adoptia... Ce gluma buna pentru un astfel de barbat!!! Nici nu vrea sa auda ca nu vrea mamitzica lui!!! Si unde mai pui ca problema e la el!!! Putini, puturosi si malformati...

http://mt.lilypie.com/sjVFp2.png

Pozici din tinereti

Mergi la inceput