Mamici antistress si licurici de ian-feb 09 (114)

lisa79 spune:

Alina,LMA sotiorului. s ava petreceti linistiti in oras
maine merg la eco si la testul antistres. tineti-mi pumnii

37S+sa fii alaturi de noi pana ne nastem sanatoase!
AMR 3 sapt pana sa o cunoastem pe Ana Teodora

iuliacris spune:

Felicitari Mara si Eli!

Alina, La multi ani sotiorului!

Si mie mi s-a intarit burta ieri, si-a revenit pana la urma dupa vreo ora. Am dormit iar rau azi-noapte...

POZE

Iulia 33+ Carla Maria

ariya spune:

Porumbita sunt bine...numai ca nu mai pot sa stau in casa,simt ca innebunesc...de maine o sa incep sa calc incet,incet hainutele lui bebe,poate trece mai repede timpul!

Irina,curaj!!!Hai, capul sus,ce-i cu frica asta?!Trece repede,o sa vezi...cand o sa-l tii pe bebe in brate,n-o sa mai stii de nimic,parol!te pup...

Amedeo 11 ani,Annamaria 7ani, 35+Mihai Adrian

AMR 3 SAPTAMANI

Leditia spune:

Felicitari Eli!Sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa!


Andreea,David papa NAN.Eu nu mai am laptic de mult,bine nu ca as fi avut la inceput,dar acum nu mai e deloc..s-a mai chinuit tati sa scoata ceva, dar nu mai iese nik.
Eu am zis la vremea respectiva,ca eram cu depresia la usa,noroc ca mi-a trecut si m-am resemnat.

Ah,mi-e dor sa colind magazinele,sa ies afara la plimbare..sa merg sa-mi iau o cafea si sa merg prin parc s-o beau mergand asa...sa merg pe malul marii..

Aa, azi ar fi trebuit sa nasc.Deci abia azi,dar galma s-a grabit ca probabil n-a vrut sa fie capricorn,posibil s-o fi auzit pe maica-sa.."vai ce ma fac eu cu doi capricorni in casa,ma mancati de vie,cat is io de leoaica" si i s-o fi facut mila de mine..Nush nik de zodia sagetator,tata e sagetator,dar zau ca nu am fost curioasa sa citesc..plus ca acum e diferit raportul..e vba de relatia mama leoaica si copil sagetator..si tata capricorn..Combinatia mortala.

POZE CU NOI
de David Christian

ariya spune:

Ledi,eu si amedeo suntem sagetatori,iar fi-mea e leu ca tine...sagetatorul e foaaaarte vioi,curios,simpati,pus pe trasnai...e un semn ffffff misto...raportul cu tine o sa fie super,o sa vezi...eu ma inteleg extraordinar cu asta mica...si cu amedeo,numai ca el e mai...incapatanat...seamana cu ma-sa!...o sa vezi ca o sa-ti umple viata efectiv...amedeo nu statea locului nici 5 minute,crede-ma!...te pup...

Amedeo 11 ani,Annamaria 7ani, 35+Mihai Adrian

AMR 3 SAPTAMANI

tec spune:

Mara si Eli felicitari! sa va traiasca bebelusii si sa fie sanatosi.

Alina1976 la multi ani sotului .
Micola si patutul de lemn poate sa aiba roti. Eu l-am cumparat de lemn si rotile nu le-am cumparat (erau optionale) si am considerat ca nu-mi trebuiesc.
Mie doctora mi-a zis sa cumpar 2 costumase si pampers ca sa-l imbrace in spital dupa ce nasc. Acum depinde de cum cer spitalele, doctorii, etc.

37+ saptamani cu Andreea Paula DPN 28.01.2009

Naty spune:

FELICITARI ELI! In sfarsit ... de atata timp am scos majoretele pentru tine!
FELICITARI MARA!

LA MULTI ANI SZMONIC!

ciufik eu o cantaresc pe Nadia inainte si dupa supt, asa vad cat a papat. Ea nu sta niciodata mai mult de 15 minute a san dar mananca bine, a papat azi la o masa si 90 ml. De regula insa papa 50-60.

La capitolul sunete cred ca suntem campioni - aproape intr-una pufneste, maraie, haraie, sughite, se sperie zgomotos.

micola au am patut din material si sunt tare mutlumita. De fapt e patutul Ioanei, in care a dormit pana la 2 ani si acum l-a preluat Nadia. Ti-l recomand cu caldura.
Trebuie saltea, eu am una de cocos. O pui intai la nivelul de sus, apoi cand creste o lasi jos. Nu e nivel intermediar, e direct jos de tot. Mie mi s-a parut cam prea jos asa ca Ioanei i-am pus 2 saltele cand am lasat-o, una relaxa mai groasa si pe deasupra cea subtire (a ei era din iarba de mare dar acum vad ca nu mai exista).
Cat despre imbracatul in spital - depinde de spital. Mie la Municipal mi-au tinut-o cu hainutele lor.

Fetele, nu am crezut pana nu am vazut pe pielea mea- la bebe 2 esti muuult mai relaxat.
Ma uitam acum in caietul Ioanei de bebe si am vazut cat de ingrijorata eram ca i-a aparut o bubita - am sunat dr. imediat (la Nadia am constatat azi cu destula indiferenta ca are o multime de bubite de popou), cum ii luam febra zilnic (Nadiei nu i-am luat niciodata), cum urmaream orice schimbare cat de mica.

Irina curaj, curaj, curaj! Stiu cum te simti, dar trebuie sa te gandesti numai ca va fi bine. Caci va fi precis.

Raluca, mamica printeselor Ioana - Alexandra (10.10.2004) si Nadia - Ana (29.12.2008)

NOI

Naty spune:

Hai ca am reusit si eu sa va scriu povestea nasterii:

M-am decis ca de fiecare data cand voi spune cuiva povestea nasterii Nadiei sa incep prin a-i multumi doctorului care mi-a salvat viata. Asadar, mii de multumiri Prof. Dr. Valeriu Horhoianu, fara de care s-ar fi putut sa nu mai fiu aici, alaturi de fetele mele.

Deci: luni, 29 decembrie – ziua programarii pentru cezariana: ma trezesc la 5.00 cu multe ganduri negre. Imi dau seama ca nu e chip sa mai adorm, ma ridic din pat si pana la 7,30 cand plec spre spital ma invart fara sens prin casa, lesinata de sete (nu am voie sa mananc si sa beau nimic). Cand ies pe usa (impreuna cu Octavian si mama) vad crenguta pe care mi-o adusese Ioana cu o zi inainte (de fiecare data cand iese afara imi aduce o floricica sau o crenguta) si incep sa plang si tot plang pana la spital. Ma gandesc ca nu o sa o mai vad pe Ioana, ca voi muri la operatie si imi imaginez cum ea ma asteapta sa vin acasa si eu nu mai vin.

Ajung la spital, ma internez si sunt condusa intr-un salon (pe coridorul de postoperator) cu 2 paturi unde mai era doar o pacienta, care urma sa se externeze in acea zi si care imi spune ca mai mult ca sigur voi ramane singura in salon, ca e rezerva dr. nostru si nimeni nu mai interneaza acolo.

Vine o asistenta draguta care ma duce intr-un alt salon, unde mai sunt cateva mamici in devenire si unde imi ia sange, imi masoara tensiunea (8, asta-i tensiune? s-a intrebat) si ma pune la monitor. Intre timp vine si doctorul meu, pus pe glume. Imi zice ca va veni si “doctorul care o sa te adoarma” sa vorbim.

Sunt dusa inapoi in salon, unde raman pana intru in operatie. Anestezistul vine si el, dar nu ma intreaba prea multe, decat daca sunt alergica la ceva, cum stau cu tensiunea si cu calciul.

Vine si dr. Culcer (pentru cine nu stie, pediatra noastra si totodata sefa sectiei de neonato de la Municipal pe care o chemasem special sa intre in sala de frica sa nu fie cazul de diverse manevre la Nadia) pe care a sunat-o mama de nu stiu cate ori. Sta putin cu mine I chiar atunci vine asistenta sa ma ia la sala. Plec cu dr. Culcer impreuna, ceea ce ma linisteste, fiindca am mare incredere in ea.

Intrata in sala ma preia o asistenta foarte amabila, care imi monteaza perfuzia, apoi imi zice sa stau pe marginea mesei, in fund, aplecata cu bratele intre picioare. In clipa aia ma fulgera idea anesteziei rahi; intreb “e epidurala?” dar deja am simtit acul in spate, odata cu raspunsul “nu, rahi”. Ma ia o spaima teribila stiind ce am patit de la rahi la apendicita, dar nu mai am ce sa fac. Ma intend pe masa, mi se monteaza sonda (o usoara intepatura, nimic dureros), cineva ma da cu iod, mi se ridica paravanul in fata sa nu vad si aud “blocul operator e gata”. Picioarele mi se incalzesc, aud cum se apropie doctorii, Ana Culcer ma intreaba daca sunt bine si incep sa simt cum se “lucreaza” in interiorul meu. Imediat se intamplat de ce mi-era frica, ma iau niste frisoane teribile, ii spun asistentei care sta la capul meu, imi zice ca e de la anestezie, ii raspund cu ciuda ca stiu, ca tocmai de aia nu vroiam rahie. Atunci imi face ceva in perfuzie sa ma incalzesc si mi se face si o greata teribila. Nu vomit dar icnesc de cateva ori (explicatia: de la medicamentul care se presupunea ca ma face sa nu mai tremur), dr. Horhoianu ma intreaba ce am, ii spun ca vomit din cauza nenorocitei de anestezii. Ma rog sa se termine o data si imi dau seama ca mai e mult, ca deabia au inceput, nici nu au scos copilul. Ma concentrez pe conversatia intre dr. Culcer si dr. Horhoianu - este despre familia mea (dr. Culcer a fost colega de clasa la liceu cu mama si sora ei, iar dr. Horhoianu cu un an mai mic ca ele), povestesc despre cum s-a nascut varu-miu acum 28 de ani, prof. Horhoianu fiind pe atunci rezidentul mana a 2-a, iar acum varu-miu e el insusi rezident de gineco.

Asistenta de la capul meu imi spune ca o sa simt cum apasa pe burta cand scoate copilul, simt si am aud un “oaaaa” tare de tot; mainile dr. se ridica peste paravan sa imi arate un ghemotoc alb cu gura pana la urechi. Imi dau lacrimile. Urmeaza un lung sir de “oa, oa, oa” si vocea dr. Culcer “mama, ce tignal are, e viguroasa tare”. Dupa putin timp vine cu ea la capul meu pentru cateva secunde si mi se pare asa de frumoasaaaaa. Imi zice ca e bine, sa stau linistita si iese.

Tremurand in continuare groaznic o tot intreb pe asistenta cat mai dureaza si ma uit pe geam. Macaralele de la Casa Radio in nemiscare.

Brusc conversatia doctorilor devine mai agitata, nu inteleg ce spun, vorbesc in termeni medicali, dar imi dau seama ca sunt probleme. Imi este frica rau, intreb ce se intampla si nu mi se raspunde, ma gandesc la Ioana si ma apuca plansul. Spun “Tatal Nostru” in gand si ma rog la Dumnezeu sa ma lase sa ma intorc la fetita mea. Dupa un timp de tacere, dr. Horhoianu zice “gata, am scapat si de tine”, vine la capul meu, ma mangaie pe frunte si spune “a fost greu, dar a trecut, o sa fie bine” Intreb de ce, imi spune ca uterul se intinsese la maxim, peste vezica, inca cateva zile si vechea cezariana ceda, faceam rupture uterina. (Mai tarziu imi va aminti cum la ultimul control mi-a spus ca sunt 2 lucruri care il ingrijoreaza si vrea sa ma opereze acum, dar a mentionat numai intarzierea de crestere a Nadiei ca sa nu ma sperie, nemaipomenind de al doilea lucru). Apoi zice ca el pleaca, ca nu mai e decat de cusut grasimea si pielea, ultimele straturi.

Mai dureaza o vesnicie, tremur in continuare de mama focului si nu mai imi dau nimic ca sa nu vomit. Intr-un final una dintre doctoritele care ma cos (am avut 4 ginecologi la nastere) zic “gata”, vad cum intra infirmierii cu targa, ma muta pe ea si pornesc catre salon, unde ma asteapta mama si Octavian.

Ma muta in pat; nu imi simt picioarele de loc si tremur in continuare. Mama imi pune pe mine trei paturi si in scurt timp ma incalzesc. In orele ce urmeaza experimentez tot felul de dureri si senzatii. La scurt timp dupa ce ajung in salon incep sa simt durerile de burta; nu am voie sa ridic capul pana ce picioarele nu mi se dezmortesc complet (adica dupa vreo 3-4 ore) ca sa nu raman cu dureri de cap. Tot pana atunci nu am avut voie sa beau apa, apoi incep sa beau cate o gurita. De la calmantul puternic pe care mi l-au facut imi vine rau sa vomit. Noroc cu asistenta care ma invata cum sa inspir-expir, imi deschide geamul si ma uda cu apa pe fata si gat si nu vomit. Branula pentru perfuzie nu a fost montata bine si pana tarziu in noapte cand mi se termina mi se opreste din ora in ora si asistenta vine sa apese in diferite chipuri pe branula si doare rau de tot. Nu pot sa respir de la pozitia de stat pe spate si e un chin urias sa ma ridic un pic mai sus pe perna (perna mi-au pus-o cand a trecut anestezia complet, pana atunci am stat fara) ca sa pot trage o gura de aer.

Singurele momente frumoase sunt cand aduc bebelina la san (cam la 3 ore zic eu). E asa mica (niste manute slabute, fara pic de carne, urechile inca neformate, un caput cat un pumnisor) si fragila ca mi-e si frica sa pun mana pe ea. Prima data cand o aduc nu ii vad fata bine, a 2-a oara pun asistenta sa o ridice in sus sa o vad. Mi se pare din nou frumoasa tare, ma gandit ca nu seamana de loc cu sora-sa. Nu pot sa spun exact ce simt la vederea ei, ma tot gandesc la Ioana ca acum are o sora, ca nu va mai fi singurica, ma intreb ce o sa zica cand o sa o vada. Ii multumit lui Dumnezeu ca e sanatoasa si ma gandit ca o sa o iubesc mult.

In cursul zilei, la scurt timp dupa operatie vine Andreea (Ciufik) sa ma vada . E tare draguta si ma bucur mult sa o vad. Vorbesc cu Irina la telefon, ii spun ce si cum si sunt fericita ca atata lume se gandeste la mine, ma simt privilegiata ca am asa cunostinte. Schimb sms-uri cu cristi , care e in aceeasi situatie cu mine.

Seara asistenta vrea sa ma apese pe burta sa imi vina lohiile, nu o las, ii zic sa cheme doctorul de garda. Aceasta vine si a zice ca nu e cazul, sa ma lase in pace. Ce usurare!

Noaptea trece greu de tot, cu dureri infernale, incerc sa ma intorc pe parti dar nu reusesc. Atipesc cate 5 minute, apoi ma trezesc. In salon este un TV care merge non-stop pe Realitatea, fara sonor si fara posibilitatea de a il inchide sau de a schimba canalul. Citesc aceleasi titluri de sute de ori …

La 6 dimineata imi scot sonda. Imi dau seama disperata ca urmeaza ridicatul din pat. Aoleuuu, ce groaznic! Sprijina-te pe coate si calcaie si deplaseaza-te catre marginea patului, da picioarele jos in timp ce infirmiera te ridica de spate, miscarea sa fie ca o balanta. Auuuuu. Am ajuns in fund pe marginea patului, mare victorie, nu am ametit, dar urmeaza partea 2 ridicatul in picioare. Hm, parca partea 1 a fost mai grea. Plimbare catre WC, nu pot sa fac pipi, ma enervez, ma intorc in pat.

Urmeaza o zi de ridicari dese din pat, cu chinuri mari (primele 2 dati cu ajutor apoi singurica) plimbari fortate pe hol. Fac pipi cu dureri mari.

Dr. Horhoianu vine sa ma vada si imi spune ca maine plec acasa. Uraaa! Vine si dr. Culcer si zice la fel – maine acasa! Bebelina e bine, eu sunt mamica cu experienta, o pot ingriji acasa. Amandoi imi scriu externararile ca sa le lase pregatite

Pe la 10 imi aduc bebelina in salon. Noroc ca e mama cu mine ca nu o pot ingriji singura – mama a ramas cu mine intr-una, fiind singura in rezerva nu am avut probleme.

In cursul zilei ma cheama la toaleta. Pana atunci venea infirmierea si ma spala in pat, acum insa desi am ramas in acelasi salon in postoperator, am fost trecuta oficial la “lauze” asa incat se ingrijesc de mine asistentele de acolo si urmez regimul de acolo. Ma tarasc pana in alta aripa si ceea ce urmeaza este un cosmar – urcatul pe “capra” pentru toaleta. Imi scoate bandajul– mai sangereaza, trebuie pus altul. Imi aduc aminte de la prima operatie de urcatul pe capra pentru toaleta – dupa ridicatul din pat e cel mai groaznic lucru.

Noaptea fac febra – 37,8. Ma sperii rau, ma gandesc ca am infectie si ma rog sa nu trebuiasca sa ma deschida din nou. Asistenta ma linisteste – e de la lapte, am sanii tari, fac un pic de febra a laptelui. Imi da algocalmin si imi trece. A avut dreptate – in noaptea aia a venit lapticul suvoi.

A doua zi ma dau jos un pic mai bine dar tot am dureri mari. Totusi sunt fericita – plec! Vine o noua pacienta in salon, o fata de 21 de ani, i se rupsese apa. Ce noroc pe ea, de 31 decembrie!

Prin spital bate vantul, nu tu paciente (cu exceptia colegei mele), doctorii si asistentele sunt intr-o atmosfera de sarbatoare. Apoi incepe agitatia- a venit televiziunea sa filmeze fiindca se naste copilul nr. 5000 al spitalului pe anul ala.

O asistenta de bebei imi arata cum sa fac toaleta fetei si imi da ultimele instructiuni. Vine si dr. Culcer din nou sa ne vada, totul e bine.

Pe la 1 am in mana cele doua externari si pornesc spre casa.

Plec multumita de doctori, de asistente, de infirmiere, de conditii si dau tuturor si in general sectiei de OG din Municipal nota 10 +.

Drumul e scurt dar il resimt; la fiecare groapa am dureri infernale.

Ajungem. In prag e Ioana cu 2 buchete de flori , topaind fericita. Imi arunca unul in brate si sare la mama care o are pe Nadia “sa o vad, sa o vad, uite i-am luat flori!” Tata imi spune ca a vrut neaparat sa mearga ea sa le aleaga. Zice “e un ghemotoc, ce frumoasa e surioara mea”. Toata ziua sta numai langa ea, nu vrea sa se culce pana la 2 noaptea.

E Revelion. Serbam multe – noul an, 8 ani de cand eu si Octavian suntem impreuna si venirea acasa a fetitei nr. 2.

Continuarea o stiti din postari …



Raluca, mamica printeselor Ioana - Alexandra (10.10.2004) si Nadia - Ana (29.12.2008)

NOI

rein spune:

Felicitari Eli si Mara!!! Multa sanatate voua si puilor!

Naty, asa ma gandeam si eu ca voi fi mai relaxata la bb2, oricum cu o confirmare in plus stau mai linistita.

La patut mi s-a parut f. important sa am roti, sa-l pot deplasa usor pe parchet cand fac curat.

Ledi, dar cum sunt capricornii? zi-le pe cele mai rele, ca sa stiu ce ma asteapta dupa un berbec...

lisa79 spune:

Naty,ce frumos! ce m-a emotionat Ioana,cred ca si pe tine cand ai vazut-o pe usa. sa iti traiasca fetele

38S+sa fii alaturi de noi pana ne nastem sanatoase!
AMR 2 sapt pana sa o cunoastem pe Ana Teodora