Mamici antistress si licurici de ian-feb 09 (114)
Raspunsuri - Pagina 14
viorella spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Carmen_Marieta Viorella pai nu ai PM activat!!!! Poze .. http://bd.lilypie.com/W4rsp3.png  34+   Doamne ajuta-ne sa ne creasca mari si sanatosi bb-ii. |
nu stiu cum sa-mi activez PM.credeam ca e activat ca am mai primit mesaje.oricum i-am lasat irinei un mesaj cu nr. meu.
Ileana Cosanzeana spune:
Felicitari tuturor fetelor care au nascut deja si 
tuturor celor care urmeaza sa nasca! Data mea este maine, dar nici un semn prevestitor inca...ma intzeapa din cand in cand jos, sub burta, dar deocamdata atat...
Voi fetelor cum va pregatiti (v-ati pregatit) psihic pt nastere? Va ganditi la ceva in mod deosebit, cum va faceti "curaj", mai ales daca sunteti la prima nastere? Astept raspunsurile voastre cu mare interes...
Ileana
Iris2002 spune:
Buna fetele,
Bun venit noilor pitici-licurici, Ponyo (cine stie ce inseamna?) si Matei Teodor. Sa fiti sanatosi, sa cresteti mari si sa aveti parte de multa multa iubire!
Fetelor, multumesc pentru galeria pe care ne-o faceti, lui Miere si mie, va pupacesc.... deocamdata am facut o plimbare lunga (de 40 minute e lunga la dimensiunile la care am ajuns) si acum am zis sa stau un pic la computer, ca Francesca doarme.
DarkBendis, ce fain ca iti maninca bine baiatul...asa-i ca ii place in baita? Tin minte ca Francesca suspina de placere cand intra in apa...
Veronica!
Fetele, de la Edinutza mai avem vesti?
Naty, am vazut si eu acum pozele, ce mami frumoasa si ce flacau dragalas!
Cristi, esti un exemplu pentru ca ai inceput deja biciclitul.... si ai dat jos 8 kg la nastere!!!!!!!!!! Eu cu Francesca dadusem doar 4, dupa o nastere de 18 ore si cu prunc de 3,5 kg! Or fi genele tale bune
! Way to go girl!
Crysiana, si eu am de citeva saptamini iarasi greata, am inteles ca e normal.
Viorella, deci tu nasti azi??? Succes si sa auzim de bine!
Ciufik!
Va pup pe toate si sa auzim doar vesti bune
jasmi spune:
Ileana, nu prea stiu sa te ajut... eu nu ma prea gandesc la nastere (ca mai am un pic ) Pur si simplu sper ca va fi bine 
Bafta multa si scrie-ne mai des
Iris ne bucuram sa mai auzim vesti de la tine
Mie se pare ca nu mi-a trecut raceala/gripa sau ce-oi fi avut ... Nu ma mai doare gatul, dar nasul mi-e mai tot timpul infundat ... ma doare rau o ureche si am si febra pe deasupra. Si normal ca nu am medicamente aici ... E voie sa iau ampicilina? Pare-se ca altceva nu ma ajuta 
Jasmi 35+ cu 
way to go, BB
Carmen_Marieta spune:
Iris hai ca in curand scoatem si pt tine agitatele,
Edinutza a mai scris, e bine, dar nu a rezolvat cu netul inca..
si Naty are nu flacau....
Poze ..
http://bd.lilypie.com/W4rsp3.png34+ Doamne ajuta-ne sa ne creasca mari si sanatosi bb-ii.
ingrid70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Naty Hai ca am reusit si eu sa va scriu povestea nasterii:M-am decis ca de fiecare data cand voi spune cuiva povestea nasterii Nadiei sa incep prin a-i multumi doctorului care mi-a salvat viata. Asadar, mii de multumiri Prof. Dr. Valeriu Horhoianu, fara de care s-ar fi putut sa nu mai fiu aici, alaturi de fetele mele. Deci: luni, 29 decembrie – ziua programarii pentru cezariana: ma trezesc la 5.00 cu multe ganduri negre. Imi dau seama ca nu e chip sa mai adorm, ma ridic din pat si pana la 7,30 cand plec spre spital ma invart fara sens prin casa, lesinata de sete (nu am voie sa mananc si sa beau nimic). Cand ies pe usa (impreuna cu Octavian si mama) vad crenguta pe care mi-o adusese Ioana cu o zi inainte (de fiecare data cand iese afara imi aduce o floricica sau o crenguta) si incep sa plang si tot plang pana la spital. Ma gandesc ca nu o sa o mai vad pe Ioana, ca voi muri la operatie si imi imaginez cum ea ma asteapta sa vin acasa si eu nu mai vin.Ajung la spital, ma internez si sunt condusa intr-un salon (pe coridorul de postoperator) cu 2 paturi unde mai era doar o pacienta, care urma sa se externeze in acea zi si care imi spune ca mai mult ca sigur voi ramane singura in salon, ca e rezerva dr. nostru si nimeni nu mai interneaza acolo.Vine o asistenta draguta care ma duce intr-un alt salon, unde mai sunt cateva mamici in devenire si unde imi ia sange, imi masoara tensiunea (8, asta-i tensiune? s-a intrebat) si ma pune la monitor. Intre timp vine si doctorul meu, pus pe glume. Imi zice ca va veni si “doctorul care o sa te adoarma” sa vorbim.Sunt dusa inapoi in salon, unde raman pana intru in operatie. Anestezistul vine si el, dar nu ma intreaba prea multe, decat daca sunt alergica la ceva, cum stau cu tensiunea si cu calciul.Vine si dr. Culcer (pentru cine nu stie, pediatra noastra si totodata sefa sectiei de neonato de la Municipal pe care o chemasem special sa intre in sala de frica sa nu fie cazul de diverse manevre la Nadia) pe care a sunat-o mama de nu stiu cate ori. Sta putin cu mine I chiar atunci vine asistenta sa ma ia la sala. Plec cu dr. Culcer impreuna, ceea ce ma linisteste, fiindca am mare incredere in ea.Intrata in sala ma preia o asistenta foarte amabila, care imi monteaza perfuzia, apoi imi zice sa stau pe marginea mesei, in fund, aplecata cu bratele intre picioare. In clipa aia ma fulgera idea anesteziei rahi; intreb “e epidurala?” dar deja am simtit acul in spate, odata cu raspunsul “nu, rahi”. Ma ia o spaima teribila stiind ce am patit de la rahi la apendicita, dar nu mai am ce sa fac. Ma intend pe masa, mi se monteaza sonda (o usoara intepatura, nimic dureros), cineva ma da cu iod, mi se ridica paravanul in fata sa nu vad si aud “blocul operator e gata”. Picioarele mi se incalzesc, aud cum se apropie doctorii, Ana Culcer ma intreaba daca sunt bine si incep sa simt cum se “lucreaza” in interiorul meu. Imediat se intamplat de ce mi-era frica, ma iau niste frisoane teribile, ii spun asistentei care sta la capul meu, imi zice ca e de la anestezie, ii raspund cu ciuda ca stiu, ca tocmai de aia nu vroiam rahie. Atunci imi face ceva in perfuzie sa ma incalzesc si mi se face si o greata teribila. Nu vomit dar icnesc de cateva ori (explicatia: de la medicamentul care se presupunea ca ma face sa nu mai tremur), dr. Horhoianu ma intreaba ce am, ii spun ca vomit din cauza nenorocitei de anestezii. Ma rog sa se termine o data si imi dau seama ca mai e mult, ca deabia au inceput, nici nu au scos copilul. Ma concentrez pe conversatia intre dr. Culcer si dr. Horhoianu - este despre familia mea (dr. Culcer a fost colega de clasa la liceu cu mama si sora ei, iar dr. Horhoianu cu un an mai mic ca ele), povestesc despre cum s-a nascut varu-miu acum 28 de ani, prof. Horhoianu fiind pe atunci rezidentul mana a 2-a, iar acum varu-miu e el insusi rezident de gineco. Asistenta de la capul meu imi spune ca o sa simt cum apasa pe burta cand scoate copilul, simt si am aud un “oaaaa” tare de tot; mainile dr. se ridica peste paravan sa imi arate un ghemotoc alb cu gura pana la urechi. Imi dau lacrimile. Urmeaza un lung sir de “oa, oa, oa” si vocea dr. Culcer “mama, ce tignal are, e viguroasa tare”. Dupa putin timp vine cu ea la capul meu pentru cateva secunde si mi se pare asa de frumoasaaaaa. Imi zice ca e bine, sa stau linistita si iese.Tremurand in continuare groaznic o tot intreb pe asistenta cat mai dureaza si ma uit pe geam. Macaralele de la Casa Radio in nemiscare.Brusc conversatia doctorilor devine mai agitata, nu inteleg ce spun, vorbesc in termeni medicali, dar imi dau seama ca sunt probleme. Imi este frica rau, intreb ce se intampla si nu mi se raspunde, ma gandesc la Ioana si ma apuca plansul. Spun “Tatal Nostru” in gand si ma rog la Dumnezeu sa ma lase sa ma intorc la fetita mea. Dupa un timp de tacere, dr. Horhoianu zice “gata, am scapat si de tine”, vine la capul meu, ma mangaie pe frunte si spune “a fost greu, dar a trecut, o sa fie bine” Intreb de ce, imi spune ca uterul se intinsese la maxim, peste vezica, inca cateva zile si vechea cezariana ceda, faceam rupture uterina. (Mai tarziu imi va aminti cum la ultimul control mi-a spus ca sunt 2 lucruri care il ingrijoreaza si vrea sa ma opereze acum, dar a mentionat numai intarzierea de crestere a Nadiei ca sa nu ma sperie, nemaipomenind de al doilea lucru). Apoi zice ca el pleaca, ca nu mai e decat de cusut grasimea si pielea, ultimele straturi. Mai dureaza o vesnicie, tremur in continuare de mama focului si nu mai imi dau nimic ca sa nu vomit. Intr-un final una dintre doctoritele care ma cos (am avut 4 ginecologi la nastere) zic “gata”, vad cum intra infirmierii cu targa, ma muta pe ea si pornesc catre salon, unde ma asteapta mama si Octavian. Ma muta in pat; nu imi simt picioarele de loc si tremur in continuare. Mama imi pune pe mine trei paturi si in scurt timp ma incalzesc. In orele ce urmeaza experimentez tot felul de dureri si senzatii. La scurt timp dupa ce ajung in salon incep sa simt durerile de burta; nu am voie sa ridic capul pana ce picioarele nu mi se dezmortesc complet (adica dupa vreo 3-4 ore) ca sa nu raman cu dureri de cap. Tot pana atunci nu am avut voie sa beau apa, apoi incep sa beau cate o gurita. De la calmantul puternic pe care mi l-au facut imi vine rau sa vomit. Noroc cu asistenta care ma invata cum sa inspir-expir, imi deschide geamul si ma uda cu apa pe fata si gat si nu vomit. Branula pentru perfuzie nu a fost montata bine si pana tarziu in noapte cand mi se termina mi se opreste din ora in ora si asistenta vine sa apese in diferite chipuri pe branula si doare rau de tot. Nu pot sa respir de la pozitia de stat pe spate si e un chin urias sa ma ridic un pic mai sus pe perna (perna mi-au pus-o cand a trecut anestezia complet, pana atunci am stat fara) ca sa pot trage o gura de aer. Singurele momente frumoase sunt cand aduc bebelina la san (cam la 3 ore zic eu). E asa mica (niste manute slabute, fara pic de carne, urechile inca neformate, un caput cat un pumnisor) si fragila ca mi-e si frica sa pun mana pe ea. Prima data cand o aduc nu ii vad fata bine, a 2-a oara pun asistenta sa o ridice in sus sa o vad. Mi se pare din nou frumoasa tare, ma gandit ca nu seamana de loc cu sora-sa. Nu pot sa spun exact ce simt la vederea ei, ma tot gandesc la Ioana ca acum are o sora, ca nu va mai fi singurica, ma intreb ce o sa zica cand o sa o vada. Ii multumit lui Dumnezeu ca e sanatoasa si ma gandit ca o sa o iubesc mult.In cursul zilei, la scurt timp dupa operatie vine Andreea (Ciufik) sa ma vada . E tare draguta si ma bucur mult sa o vad. Vorbesc cu Irina la telefon, ii spun ce si cum si sunt fericita ca atata lume se gandeste la mine, ma simt privilegiata ca am asa cunostinte. Schimb sms-uri cu cristi , care e in aceeasi situatie cu mine.Seara asistenta vrea sa ma apese pe burta sa imi vina lohiile, nu o las, ii zic sa cheme doctorul de garda. Aceasta vine si a zice ca nu e cazul, sa ma lase in pace. Ce usurare!Noaptea trece greu de tot, cu dureri infernale, incerc sa ma intorc pe parti dar nu reusesc. Atipesc cate 5 minute, apoi ma trezesc. In salon este un TV care merge non-stop pe Realitatea, fara sonor si fara posibilitatea de a il inchide sau de a schimba canalul. Citesc aceleasi titluri de sute de ori …La 6 dimineata imi scot sonda. Imi dau seama disperata ca urmeaza ridicatul din pat. Aoleuuu, ce groaznic! Sprijina-te pe coate si calcaie si deplaseaza-te catre marginea patului, da picioarele jos in timp ce infirmiera te ridica de spate, miscarea sa fie ca o balanta. Auuuuu. Am ajuns in fund pe marginea patului, mare victorie, nu am ametit, dar urmeaza partea 2 ridicatul in picioare. Hm, parca partea 1 a fost mai grea. Plimbare catre WC, nu pot sa fac pipi, ma enervez, ma intorc in pat.Urmeaza o zi de ridicari dese din pat, cu chinuri mari (primele 2 dati cu ajutor apoi singurica) plimbari fortate pe hol. Fac pipi cu dureri mari.Dr. Horhoianu vine sa ma vada si imi spune ca maine plec acasa. Uraaa! Vine si dr. Culcer si zice la fel – maine acasa! Bebelina e bine, eu sunt mamica cu experienta, o pot ingriji acasa. Amandoi imi scriu externararile ca sa le lase pregatitePe la 10 imi aduc bebelina in salon. Noroc ca e mama cu mine ca nu o pot ingriji singura – mama a ramas cu mine intr-una, fiind singura in rezerva nu am avut probleme.In cursul zilei ma cheama la toaleta. Pana atunci venea infirmierea si ma spala in pat, acum insa desi am ramas in acelasi salon in postoperator, am fost trecuta oficial la “lauze” asa incat se ingrijesc de mine asistentele de acolo si urmez regimul de acolo. Ma tarasc pana in alta aripa si ceea ce urmeaza este un cosmar – urcatul pe “capra” pentru toaleta. Imi scoate bandajul– mai sangereaza, trebuie pus altul. Imi aduc aminte de la prima operatie de urcatul pe capra pentru toaleta – dupa ridicatul din pat e cel mai groaznic lucru.Noaptea fac febra – 37,8. Ma sperii rau, ma gandesc ca am infectie si ma rog sa nu trebuiasca sa ma deschida din nou. Asistenta ma linisteste – e de la lapte, am sanii tari, fac un pic de febra a laptelui. Imi da algocalmin si imi trece. A avut dreptate – in noaptea aia a venit lapticul suvoi.A doua zi ma dau jos un pic mai bine dar tot am dureri mari. Totusi sunt fericita – plec! Vine o noua pacienta in salon, o fata de 21 de ani, i se rupsese apa. Ce noroc pe ea, de 31 decembrie!Prin spital bate vantul, nu tu paciente (cu exceptia colegei mele), doctorii si asistentele sunt intr-o atmosfera de sarbatoare. Apoi incepe agitatia- a venit televiziunea sa filmeze fiindca se naste copilul nr. 5000 al spitalului pe anul ala.O asistenta de bebei imi arata cum sa fac toaleta fetei si imi da ultimele instructiuni. Vine si dr. Culcer din nou sa ne vada, totul e bine.Pe la 1 am in mana cele doua externari si pornesc spre casa.  Plec multumita de doctori, de asistente, de infirmiere, de conditii si dau tuturor si in general sectiei de OG din Municipal nota 10 +.Drumul e scurt dar il resimt; la fiecare groapa am dureri infernale.Ajungem. In prag e Ioana cu 2 buchete de flori , topaind fericita. Imi arunca unul in brate si sare la mama care o are pe Nadia “sa o vad, sa o vad, uite i-am luat flori!” Tata imi spune ca a vrut neaparat sa mearga ea sa le aleaga. Zice “e un ghemotoc, ce frumoasa e surioara mea”. Toata ziua sta numai langa ea, nu vrea sa se culce pana la 2 noaptea.E Revelion. Serbam multe – noul an, 8 ani de cand eu si Octavian suntem impreuna si venirea acasa a fetitei nr. 2. Continuarea o stiti din postari … Raluca, mamica printeselor Ioana - Alexandra (10.10.2004) si Nadia - Ana (29.12.2008) NOI |
Si la cezariana iti face toaleta pe capra?
34+
ttenzika spune:
buna burtici si mamici smile , lamuriti-ma si pe mine ca sunt tare necajita grater grater ,desi mediculmi-a spus sa nu imi fac griji smile , am fost azi la control si bebe avea doar 2.900grame, este micut???? cu cine am mai vb. azi toata lumea a spus ca e micuta pentru varsta asta sad , iar la ecograf datele erau de 36 saptamani nu 38 cat am eu acum sad , dupa cum am mai spus medicul a spus ca e ok, chiar daca e micuta,dar.... tot stau si ma gandesc de ce toata lumea spune ca e mica neutral , voi ce parere aveti???? sau mai tineti minte la voi cum a fost????, in plus in afara de asta am niste dureri ca la menstra de ieri seara dfe la ora 21, si astazi la control medicul mi-a spus ca colul este deschis sad , si am uitat sa il intreb... asta inseamna ca in urmatoarele zile pot naste??? daca colul s-a deschis?????38+
mandra si fericita posesoare a unei burtici cu ochi Doamne ajuta!
spic de grau spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ileana Cosanzeana Felicitari tuturor fetelor care au nascut deja si tuturor celor care urmeaza sa nasca! Data mea este maine, dar nici un semn prevestitor inca...ma intzeapa din cand in cand jos, sub burta, dar deocamdata atat...Voi fetelor cum va pregatiti (v-ati pregatit) psihic pt nastere? Va ganditi la ceva in mod deosebit, cum va faceti "curaj", mai ales daca sunteti la prima nastere? Astept raspunsurile voastre cu mare interes... Ileana |
Cand esti in travaliu: nu te gandesti decat la bebe, si la contractia pe care o ai. Nu te gandesti nici cat a fst de grea aia care a trecut, nici ca aia care va veni s-ar putea sa fie mai mare.
Nu te gandesti la ce urmeaza ca si durere/contractie.
Cand ai contractie, respiri si incerci sa relaxezi perineul.
Te gandesti la bebe ca si el participa. Nu te uita la monitor in sensul: acum am pik-ul de contractie - vai urmeaza alta.
Gandeste-te la bebe, cum e el inauntru, ce face el.. Si ptr el e greu - nici el nu stie ce il asteapta.
Te gandesti la momentul in care il vei tine in brate. Eventual te gandesti ca fiecare minut care trece te apropie mai mult de momentul in care il vei vedea/simti pe tine!
Si respira cnd te doare. Nu panica. Gaseste pozitia care iti alina durerea. daca sotul e cu tine - pune-l sa te masezze pe spate. Mingiile de tenis rulate pe spate fac fff bine!
Te poti aseza pe o minge mare - ajuta la relaxarea perineului, si poti misca bazinul sa faci loc bebeului.
Daca ai posibilitatea sa alegi cum sa stai cnd incepi sa impingi, incearca pe o parte cu o perna d-aia semiluna sub burta. Sotul langa tine - il impingi, si el tine contra.
Tot in travaliu - pe perna mare rotunda, medicinala - sotul in fata ta, tu cu mainile pe soldurile lui, el incearca sa te traga in fata; Iti va face bine la bazin.
Si plimba-te cat poti. Intreaba daca au monitoring deambulatoriu. Adica iti dau ca un radio care il agati pe umar si continui sa ai monitoringul pe burtica. Plimba-te ca face bine la bebe, il ajuti sa coboare.
lui David Andrei 4.5 ani si 35+
Carmen_Marieta spune:
ttenzika eu stiu ca daca colul se deschide, se apropie nasterea, mai ales ca tu ai si dureri...
cat despre greutatea bebelinei, nu stiu ce sa zic, dar important este sa fie sanatoasa ca recupereaza ea....
Nu te mai stresa, uite sa sta linistita
Poze ..
http://bd.lilypie.com/W4rsp3.png34+ Doamne ajuta-ne sa ne creasca mari si sanatosi bb-ii.
Leditia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ttenzika buna burtici si mamici smile , lamuriti-ma si pe mine ca sunt tare necajita grater grater ,desi mediculmi-a spus sa nu imi fac griji smile , am fost azi la control si bebe avea doar 2.900grame, este micut???? cu cine am mai vb. azi toata lumea a spus ca e micuta pentru varsta asta sad , iar la ecograf datele erau de 36 saptamani nu 38 cat am eu acum sad , dupa cum am mai spus medicul a spus ca e ok, chiar daca e micuta,dar.... tot stau si ma gandesc de ce toata lumea spune ca e mica neutral , voi ce parere aveti???? sau mai tineti minte la voi cum a fost????, in plus in afara de asta am niste dureri ca la menstra de ieri seara dfe la ora 21, si astazi la control medicul mi-a spus ca colul este deschis sad , si am uitat sa il intreb... asta inseamna ca in urmatoarele zile pot naste??? daca colul s-a deschis????? 38+mandra si fericita posesoare a unei burtici cu ochi Doamne ajuta! |
David a avut la nastere 2600,fiind nascut la 36s si 4 z.Nu toate facem copii de 3,5kg-4,mai depinde si de gene si de cum sunteti voi ca parinti.Vba dritei mele cand i-am zis ca e micut ,m-a intrebat "tu esti mare?''
Important e ca bb sa fie sanatos...pana la urma daca stai si te gandesti ai 38 de sapt,daca ar sta pana la 40 ar mai pune si-ar depasii 3kg,ceea ce este ok,nu crezi?:)Daca ti s-a deschis colul poti naste imediat sau nu.Mie sambata mi=a scos firul de cerclaj,mi-a zis ca am colul deschis si permite indexul,iar miercuri spre joi noaptea pe la 12 asa mi s-a rupt apa..desi am stat foarte cuminte in pat in timpul asta,mi-am luat si trat..sa ajung la data programata..Dar bb vine cand vrea el..:)
Ia niste nospa sau fa un dus cu apa calda..poate cedeaza durerile.Pe mine inainte de nastere m-a durut burta,am tot zis eu pe forum si abia abia cedau durerile la nospa si scobutil..apoi ma luau iar si tot asa,pana am nascut
Si miercurea inainte sa nasc m-a tot durut,dar eu bleaga n-am sunat drita,care m-a certat cand m-a auzit ca pe mine ma durea si io nu am sunat-o sa-i zic nimic..Dar eu ma asteptam sa ma doara rau de tot,adica contractii din alea sa urlu de durere...ca asa-mi inchipuiam eu ca incepe travaliul cu dureri infernale..si atunci stiu clar ca nasc!Noroc ca s-a rupt apa,ca eu mai stateam acasa asa cu dureri..in ideea ca ala nu e travaliu si n-am nimic. :))RalucaAlexa,felicitari,sa-ti traiasca minunea!
Edit..Naty despre ce toaleta vorbesti tu de te-a urcat pe masa?Ca eu am scapat de urcatul pe masa...Slava Domnului ca nu cred ca reuseam performanta sa ma urc acolo cu durerile alea..
POZE CU NOI
de David Christian