America (139)

arminad spune:

Mirela cica ii zice networking .. Facem un club pt cautatoarele de joburi ca si ala de slabit si ne varsam focul pe-acolo,sa nu stresam lumea p-aici si asa am si io un club de joinat

Sinzi ,trimite-l la culcare ...

ruxij spune:

Da, asa e crismir, e nevoie de ajutor si asa e ca noi aici singure, fara parinti, neamuri nimic, o ducem mai greu. Fara un "network" de ajutoare o mama aproape ca nu poate lucra. Am o prietena care lucreaza ca si contabila, lucreaza si sotul, normal, si au doi copii. Nu au asa program flexibil si vin parintii cu randul 6 luni unul, 6 luni altii. Nici cu parintii/socrii in casa nu e ideal, dar cand m-am gandit la ei chiar alta solutie nu as gasi sa se poata descurca cu doi copii si doua joburi.

Si deci joburi pe net se gasesc? Sotul ar tb sa vina in August, insa nu stim dc. vine, ca nu isi gaseste job aici, e oras mic si e nici sa accepte orice nu vrea, ca asa orice poate s-ar mai gasi. S-ar putea sa isi gaseasca un job in alt stat si sa stam separati forever. Din pacate situatia e destul de comuna in mediul academic. Dc. el isi gaseste un job din care sa ne poata intretina, mergem noi la el. Deocamdata insa piata e super nasoala. Depinde f. mult ce va face el.

Eu nu pot spune ca's multumita pe deplin, dar nici deprimata nu sunt. Ca fiecare, mai am si perioade mai bune si mai putin bune. Am ajuns la concluzia insa ca tu insuti ALEGI cum te simti, multumit sau deprimat. Viata nu ne va fi niciodata perfecta, asa ca mai bine o accepti asa cum e si incerci sa ti-o faci cat mai buna. Sa plangi in bere (crying in my beer) nu cred ca ajuta, dimpotriva. Beeey ce ziceti ce filozoafa sunt, m-a pocnit raaau

josefine spune:

Ruxij, te felicit pentru curajul si puterea pe care o ai! Asa e cu orasele mici, la noi e mai simplu, ca nu vrem momentan sa facem cariera unde stam, dar tot despartiti am ajuns.
Sper ca 2009 e mai bun decat 2008 (http://nl.youtube.com/watch?v=RmEP93NVTaw)

Eu daca as putea, as sta acasa ca o leguma:-)) Asa am chef sa nu fac nimic.. dar nu se poate.

CamiM spune:

Mai ce ma atingeti cu subiectele astea .... citesc si ma regasesc in multe din problemele expuse de voi.. off.. Eu am lucrat de cand am terminat liceul: cat am fost studenta predam la gradinita, apoi am predat in scoala ca suplinitor si pe urma am lucrat la o banca(ala fain job) oricum lucram mult si am venit aici si dintr-o data am spus halt la tot: ocupatie, si venit si restul si am stat frumos acasa si stau si acum pe banii sotului. La inceput nu am avut de ales - bine imi faceam tot felul de programe: am luat pana si cursuri de design floral si am facut practica pe langa o firma de party planning, intr-un fel nici acum nu am de ales dar macar de cand am fetele sa fiu sincera nu as schimba statul acasa pe nimic.. le ador si ma simt tare bine cu ele. E drept ca vreau sa am un job dupa ce mai cresc ele de asta si incerc sa merg inapoi la scoala sa vedem ce reusesc pana la urma.

Hilde sotul meu preda subiectul cel mai putin favorit al americanilor: MATE!

Cami - mami de de mai: Sofia Alexandra - 2006 si Sabina Adriana - 2008

ruxij spune:

Si eu as sta. Macar un an-doi acolosha :)) Dar voi pentru cat timp sunteti despartiti?

josefine spune:

La noi parca e mai usor, dar tot aiurea este. Eu stau in Columbus, el in Cincinnati (100 mile intre cele doua orase). Ne vedem doar in weekend (macar atat).
Asa mi-e ciuda pe orasele mici, as putea scrie pagini intregi.
Cred ca o sa stam pana ma hotarasc clar daca termin cu masteratul ori daca vreau PhD-ul. Eu tind spre masterat (un an cred ca mai am), sa scap mai repede.
Noi sa fim optimisti:-)
Si sa nu uit
http://i42.tinypic.com/258mruw.jpg

Ramona J spune:

Josefine

arminad spune:

Am crezut ca doar eu n-am somn la ora asta.
Eu am avut o mica problema zilele astea cu Dan .A inteles el in sfirsit(cred ca mai tirziu decit alti copii) ca oamenii se nasc si mor .E cumva extrem de marcat de ideea asta cu moartea mai ales ca dupa logica lui vom muri (membrii familiei ,adica)in ordinea virstei si-atunci el va ramine singur pe lume.I-am explicat eu cum am putut dar a plins si in ieri si in seara asta si sunt cam incurcata .La voi cum a fost cind au avut revelatii d-astea existentiale?

LucasMom spune:

Si eu apreciez foarte mult mamicile care fac si treaba in casa si serviciu, au grija si de copii si mai fac si alte lucruri pe langa toate astea. Eu am muncit 7 ani inainte de ma muta in US si dupa ce am venit, am stat cateva luni pe tusa pana cand mi-a facut compania H1B.
Mi-a prins bine, ca am avut timp sa ma obisnuiesc cu toate cele, insa asa neajutorata m-am simtit in perioada aceea, nu pot sa va explic!... Mie aici jobul mi-a dat multe satisfactii, am calatorit prin toata lumea, am cunoscut persoane remarcabile intre clienti si in general mi-au facut mare placere micile succese pe care le-am avut. Una peste alta, tot ei mi-au facut green card si dupa ce l-am obtinut (dupa 4 ani) toti se asteptau sa plec din firma ca deh, mi-am atins scopul. Eu am preferat sa raman ca in LA serviciul la 1,5 mile de casa e lucru mare. E cumva confortabil dupa atatia ani in aceeasi firma insa uneori simt ca deja am stat destul. Ma plafonez si am ajuns la concluzia ca sunt chiar mofturoasa cu ceea ce aleg sa fac si ce nu, chestie cam periculoasa de altfel. Pe de alta parte ma ia cu rau sa ma gandesc ca trebuie sa incep o campanie serioasa de gasire a unul nou job si mai ales ca s-ar putea sa fac ore pe zi in trafic cine stie pana unde ...
In fine ce vroiam sa va spun e ca asa putin cat am stat acasa dupa ce am nascut, greu mi s-a parut. Mi-e drag sa stau cu copilul non stop si sunt convinsa ca nimeni nu are grija de el la fel de bine ca mine insa pe de alta parte la cheltuielile cu care ne-am obisnuit, trebuie sa avem doua joburi in casa.

In alta ordine, noi ne gandim din ce in ce mai serios ca in cativa ani am vrea sa luam o pauza, sa ne mutam undeva mai la sud si sa traim mai tihnit. In Panama de ex (unde moneda este dolarul american si economic situatia e infloritoare) e firesc sa ai cateva maids in casa in permanenta care iti gatesc, curatenie, tot ce trebuie, si eu m-as bucura sa enjoy activitati mai relaxante, sa respect cu sfintenie siesta, sa primesc masaje saptamanal, sa imi ofer bucurii marunte in fiecare zi, sa petrec cu copilul cat mai mult timp si mai ales sa aiba si el sansa sa mearga la o scoala pe care o aleg din alte motive decat ca e scoala la care e asignata adresa noastra. In fine, motive ar fi multe, dupa ce am calatorit mult in Sud America si Latin America am prins gustul pentru o viata mai linistita. Asta e ceea ce-mi doresc sa facem in viitorul apropiat, cel putin pt cativa ani. Am pastra casa si tot restul aici si as considera ca luam o vacanta mai lunga. Sper sa ne reuseasca.

Alina

Ramona J spune:

LucasMom, asa am lucrat si eu opt ani la aceeasi firma si simteam exact ca tine.
Mama s-a uitat la tarile din America de Sud, ei ii picase cu tronc Costa Rica. A fost ea nemultumita cind ne-am mutat la Dallas, cica macar puteam sa mergem mai la sud! Am vazut ca in mai toate tarile astea exista comunitati de americani. Mai spune ce stii despre asta, nici pe mine nu m-ar deranja sa ne mutam dupa ce cresc copiii.
Poate iei si Dallas in considerare, cind mergea bine real estate multi californieni s-au mutat aici. Case ieftine, sint jobs, n-ai peisaje dar e foarte confortabil.

Arminad, nu prea stiu ce sa spun ca la Alexandru a fost relativ usor momentul asta. Am descris cit de romantic s-a putut, a mai pus el intrebari dar una peste alta n-a fost atit de greu cum ma asteptam. Sa vedem cu Ana cum o fi. Tin minte ca nici eu nu m-am putut impaca la ideea asta si am plins mult cind am realizat cum sta treaba.
Lui Alexandru i-am dat exemplul cu frunzele, apoi am insistat pe cele noi care apar primavara. Nu m-am incumetat sa-i spun ca exista viata dupa moarte, ca ne intoarcem etc. Am fost sincera si i-am zis ca nu stiu. Am avut emotii sa-i spun asa, a insistat si el un pic dar a acceptat saracul raspunsul.