CRIZA DE PERSONALITATE!

gongutza spune:

O data e putin spus... ca mai nou mie imi vine sa fac chestia asta in fiecare zi.......De la o vreme incoace parca as avea doua maini stangi,parca nimic din ce fac nu-mi mai convine,nimic nu ma multumeste,ambitita care ma caracteriza imi lipseste acum cu desavarsire,am inceput sa ma intreb dupa ce am mai facut facultate ca oricum in domeniul in care lucrez nu-mi foloseste la nimic si in alta parte parca nici nu ma vad plecand,dar nici aici nu sunt multumita de ceea ce fac...si colac peste pupaza si bb pe care mi-l doresc mult de tot se lasa asteptat!
Sa mai zic?Ca mai am......dar totusi i multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatoasa si cred ca intr-o zi toate problemele noastre existentiale vor deveni mai "minore" ca altfel....
Numai bine si mult curaj!!!

adina

ANDRUSHKA spune:

Multzam fain, Adina, pentru incurajari si tot binele care mi-l doresc mie , sa fie si la tine inzecit! Poate gasim impreuna raspunsul la framantari! Luni vin fetele din weekend si sunt sigura ca ne vor mai lumina si altele
Va pupa,
Andrushka

Daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i!

Adela P spune:

Draga Andreea vreau doar sa-ti spun ca tu esti una din persoanele ale carei mesaje le citesc intotdeauna cu placere. Imi place cum gandesati, cum iti expui punctele de vedere, felul in care iti structurezi mesajele.
Cred ca fiecare dintre noi are momente de nesiguranta, de neincredere in sine insa unii stapanesc mai bine decat altii "arta" de a masca aceste trairi.
Sa-ti zic o chestie caraghioasa si comica, dar care la mine merge. Atunci cand ma aflu in fata cuiva care ma intimideaza, la un interviu de exemplu, sau bossul, etc...mi-l imaginez intr-o ipostaza nu tocmai placuta pt el, de exemplu...pe WC..:)), imi vine sa rad in sinea mea si imi mai trec din emotii.

Adela
http://community.webshots.com/user/adela23_1999

Oana_B spune:

Vaaaaaai, vai, vai ce-am pierduuuutttt!!!! Andreaua mea in crize ezistentiale si io pe coclauri la pesti, la mama naibii in mijlocul padurii!!! Dragalaso, ce mai, am dat pe spate la mesajele astea!!!
ici,
Oana_B

imagine_me spune:

quote:

---

Originally posted by ANDRUSHKA
... Sunt dezamagita de mine insami... Am zile cand ma privesc f increzatoare in oglinda... dupa care urmeaza intrebarea " am oare motive sa ma consider asa de grozava" Vezi, e simplu sa te crezi buricul pamantului, insa am totusi bun simtz sa-mi dau seama ca nu e asa... Crezi ca asta e suficient sa nu fii mediocru? Bine-ar fi...Multumesc oricum de incurajare.
A, si inca ceva. Nu stiu sa exprim o parere contradictorie, nu am arta diplomatiei, ori dau cu bata in balta, dar de multe ori o las asa, in aer, fara sa-mi exprim punctul de vedere. Si nu stiu sa ma cert. N-am replica. Vine replica acasa, cand ma cert cu respectiva/ul in oglinda. Atunci sa vezi ce bine " le zic".

---

Am citit de doua ori fragmentul selectat si-mi vine sa-mi suspectez parintii de oareshce nebunii, ca mi-or fi facut vreo sora de care nu stiam!!!?? :) Mai ales partea cu cearta, sa stii ca si eu trec prin asa ceva, foarte des dar daca imi permiti un sfat (pentru ca asa fac eu si vad ca e mult mai bine): nu te certa decat cu cei asemenea tie, cearta-te la nivel inalt! :) ("cearta" - in sensul discutiei in contradictoriu )

ANDRUSHKA spune:

hi, hi, imagine me... ma cocotz pe scaun ca sa ma cert la nivel inalt....
fetelor, da' noi psiholoage nu avem pe-aici, poate stiu ele ceva retzete de reusit in viata...
Acum am citit mai atent la subiectul cu complexele.... tare ash vrea s-o intreb pe Puppe cum a trecut ea de cumapa aia din viata ei si cum a trecut dintr-o extrema in alta....
Si ca sa vedeti ca azi ma simt mai bine.. chiar daca nu extraordinar... hai sa va zic un banculete:

Cica intr-un bar in Vestul salbatic intra un tip pirpiriu... se ashaza timid pe un coltz de scaun la bar si asteapta sa vina barmanul. Asta, un zdrahon tuciuriu cat usa se uita urat la el si zice: - ce vrei?
Pirpiriul:
_ as vrea.. stiti ... as dori,,, un scotch mic... si cu gheata, daca se poate...
- Ba, asha ceri tu de baut cand te duci la bar? trebuie sa urli, sa te impui... hai, mai cere o data...
Alalalt, inghitindu-si lacrimile:
- OK.... Vreau un scotch....mic... cu gheata... va rog....
Barmanul infige o mana in el, il arunca de partea ailalta a barului:
- Nu asha, ba , ia stai acolo sa -ti arat eu...( Urland) Barman, scoate o sticla de scotch, ca de nu ai incurcat-o!
Pirpiriul, acum pe post de barman.... tot timid, zice:
- Ma scuzati, stiti... noi nu servim NEGRI!

Angela T. spune:

quote:

---

Originally posted by ANDRUSHKA

In sfarsit, am intrat la interviu, eu foarte stapana pe mine, erau un tip si o tipa , directorul scolii si adjuncta. ma prezint, imi insir toate calificarile, ei par foarte impresionati, le explic ca urmeaza sa ma inscriu la Master ptr predat engleza ca limba secundara, ei se uita unul la altul edificati, gen " asta-i omul care ne trebuie!" dupa care par sa-mi adreseze niste intrebari mai mult de forma. intrebari tampite, dupa parerea mea, si care nu prea aveau legatura directa cu jobul, dar care, totusi nu ar fi trebuit sa-mi creeze probleme. " Daca ai un proiect urgent de predat intr-un timp foarte scurt, ce faci?" : Care a fost cel mai neplacut mesaj pe care l-ai transmis ciuva si cum ai facut asta?" " Ce inseamna sa ajuti?" Na, beleaua!!! Am simtit cum transpir, ma agitam pe scaun, cuvintele nu veneau nici de ale naibii, ma uitam numai in pamant, se instalau momente de tacere penibila... normal ca ia se gandeau, uite-o si pe asta , vine aici , cica e in stare sa-i invete pe altii , si ea nu stie sa ingane doua vorbe cu miez...Asta apropo de semnatura pe care mi-am ales-o in josul paginii.... adevarul e ca n-am vrut sa bla, bla, doar sa spun ceva, am vrut sa surprind esenta , dar n-am facut nici una, nici alta.... La un moment dat, directorul imi spune: " si nu mai fi asa nervoasa, ca ma faci si pe mine nervos!" ca un copil de clasa a IV a am raspuns, ce mai!! Am plecat de acolo atat de marcata si de chiauna, ca in parcare mi s-au inmuiat gleznele si m-am lungit pe jos cat sunt de mare, mi-am julit genunchiul... Fiasco total! Inca nu realizam cum am putut fi atat de bleaga!

---

Andrushka, la genul asta de interviuri trebuie sa mergi cu temele facute. Prin asta inteleg sa faci research (pe internet e chiar simplu) si sa selectezi tipuri de intrebari care se pun in education. Dupa catva timp de "studiu aprofundat" am ajuns la concluzia ca sunt cam standard toate si vizeaza toate cam aceleasi lucruri, variatiuni pe aceeasi tema.

Tinand cont ca nu suntem vorbitori nativi de engleza si ca e mai greu sa concepem instantaneu frazele sforaitoare pe care ei le vor, cu powerful words, e bine sa fi adunat ceva intrebari tip la care tot tu sa-ti pregatesti raspunsul si, de ce nu, sa-l inveti pe de rost. Insa ai grija ca la interviu sa nu le dai impresia ca reciti o poezie, ci ca tocmai ai conceput cea mai originala si mai creativa propozitie.

Am fost si eu in situatia ta, iar primul interviu a fost un fiasco. Nu-i nimic, mi-am spus, am invatat din propriile greseli, am vazut cam ce cauta ei si... a doua oara mi-am facut temele la perfectie. Am download-at vreo 100 de intrebari specifice pt. education, mi-am formulat pe indelete raspunsurile, le-am memorat, iar al doilea interviu a fost un success.

Asta e sfatul meu... sper sa-l gasesti util.

lorelei_19 spune:

Hehe, Andruska, citindu-ti randurile am avut impresia ca mi-ai citit in suflet! De catava vreme am si eu o criza dintr-asta. Si sa stii ca nu e o criza adolescentina, ci... nu stiu, am impresia ca se va produce o schimbare in viata noastra si ca, punandu-ne intrebari, simtind nevoia sa ne gasim, sa ne regasim, sa ne redescoperim, aflam putin in prealabil daca suntem pregatiti sau nu pentru schimbarea respectiva. Cred ca e o sansa pe care ne-o ofera soarta. Sau Dumnezeu.
In orice caz, mi-am anuntat sotul si fiica deunazi, ca sunt in cautarea propriei identitati si ca am nevoie de timp mai mult pentru mine insami. M-am inarmat cu muzica de relaxare- gen Arnd Stein daca il cunosti, mi-am cumparat carti de motivare, mi-am schimbat mobila din camera mea, si iata-ma la treaba. Rezultatul??? Hmmm, frustrant! Nu gasesc nimic! Ba mi se pare ca-s foarte buna, ba ca-s- vorba ta, o mediocra iremediabila, chestia e ca nu face click. Astept cumva sa aud aproape fizic un mic click care sa-mi schimbe viata, care sa ma transforme intr-o persoana calma, motivata, cu putere multa si cu multa vointa. O persoana puternica ce-si are propriile principii si care nu-si schimba opinia de la o zi la alta, dupa cum bate vantul. Da clickul nu se lasa gasit si basta!!! Macar ma mangai spunandu-mi ca nu-s prima si nici ultima pe lume, chiar daca - acush am 35 de ani. Cam tarziu pentru asemenea crize, nu??? Da deh, mai bine mai tarziu decat niciodata... Poate e toamna cu nostalgiile ei? Poate e dorul de familie??? Poate, cum am mai spus, se pregateste o schimbare in viata mea???
In privinta clubului, subscriu din toata inima!!! cum sa-l denumim???

ANDRUSHKA spune:

Lorelei, ce zici de "in cautarea eului pierdut", ca doar ne planegem de mediocritate, nu ne ia nimeni gatul daca parafrazam...
Angela, ideea cu pregatirea temelor de acasa este geniala! habar n-aveam ca astia se invart in jurul cozii cu intrebarile lor....Am sa caut si am sa incerc sa-mi perfectionez logoreea... Acum, n-as vrea sa crezi ca vreau mura in gura sau ca vreau sa beneficiez de rezultatele cautarii si efortului tau, dar, totusi, indraznesc sa te rog, poti sa-mi dai mai multe indicii... pe ce pagini de web te-ai uitat...ce formula sa dau la cautare... bineinteles ca am sa incerc tot ce-mi trece prin cap...dar poate a functionat una anume pe care ai gasit-o tu.... ( vedeti, fetele, acum incerc sa-mi exersez calitatile de negociator pentru a obtine ceva...credeti ca am sanse?
astazi am alt interviu... la un post mult mai"micutz" decat cel pe care mi-l fixasem data trecuta... dar am de-a face cu oameni high class si foarte pretentiosi...si vreau sa fac o impresie buna.. daca nici acum nu reusesc, nu mai ies din casa o saptamana!!

Ieri am vazut la TV o emisiune despre o tipa care-si propusese sa castige un concurs de cheerleaders, chiar daca celelalte concurente erau numai profesioniste si ea habar n-avea cu ce se mananca... cei de la postul TV au angajat o echipa intreaga de profesionisti sa lucreze la imaginea ei.. tipa nu prea avea " nerv", era cam bleguta si fara personalitate... asha, ca mine. Cea care a invatat-o sa se descopere pe ea insasi a fost o batranica simpatica cu ochelari care a dus-o in mijlocul padurii, a pus-o sa se invarta in cerc si sa bata din palme zicand: POT! DA,POT! pana a inceput sa creada si ea ca poate. si , bineinteles ca povestea tipic americana se termina cu happy end.
V-am spus asta ca sa nu va mirati ca nu raspund la telefoane sau nu apar pe forum: sunt in padure la batut din palme!!



Daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i!