CRIZA DE PERSONALITATE!

Dupa cum v-am obisnuit, probabil, cam o data pe luna vine CRIZA!! ( si nu coincide cu... aia e alta poveste!) Nu'sh cum fac, dar tot timpul ma pun in situatia de a-mi reevalua posibilitatile propriei persoane de a se adapta vietii in general!
Habar n-am cine sunt, cum sunt, cum ma percep ceilalti, ce sunt in stare sa fac pe lumea asta!
Ma cred grozava, dar cand trebuie sa demonstrez treaba asta, fleoshc!
Am 26 de ani, am trecut prin multe ( cred eu), dar gandesc tot ca un copil rasfatat de 10 ani. Imi lipseste scoala vietii,desi am incercat sa experimentez destul de multe, dar, probabil nu s-a lipit de mine cum nu se lipeste apa de gasca...
Am absolvit filologia si am lucrat 5 ani ca invatatoare, cu toate astea parca am prune in gura sau plumb in stilou cand trebuie sa comunic ceva sau sa elucidez o problema. Logica mea este ca nu am nici o logica. ( O sa vedeti, cititi pana la capat mesajul asta si la sfarsit o sa ziceti ca e Cecenia in capul meu, asa de tare ma contrazic in pareri... cred ca pana la urma si eu ma voi intreba la ce am intentionat sa ajung cu mesajul asta...offf)
Am o droaie de diplome, tot timpul am fost premianta si bla-bla...si sunt nepregatita pentru viata din toate punctele de vedere.Intotdeauna am facut din toate cate ceva.. si nimic ca lumea. Stiu sa cant la chitara cateva acorduri, si atat. N-am nici un talent. Cum spunea Ileana Vulpescu " in viata nu reusesc fetele care au avut 10 la literatura..." Eu am avut 10, dar intreaba-ma acum ceva de Camil Petrescu pe care l-am stiudiat si rasstudiat si ajunsesem sa-i aplic principiile in viata... n-as sti sa-ti vorbesc mai mult de 2 minute despre el, fara sa ma balbai de 15 ori , iar raspunsurile n-ar depasi nivelul manualului de limba romana de clasa a XI, liceu industrial si de meserii....Consider ca sunt un rebut scolar, cap de afis la rubrica "Asa nu!". N-am pasiuni. Memoria imi joaca intotdeauna feste. Desi n-am fost o tocilara...gandesc intotdeauna in tipare... o discutie libera ma inhiba intotdeauna, ptr ca nu am repere sa le aplic. N-am discurs...sefii sau persoanele cu autoritate ma fac sa le adresez cateva cuvinte in care se ghicesc lacrimile nervoase. Nu privesc oamenii in ochi decat foarte rar. Nu dau lectii de viata pentru ca inca mai conspectez.

Sunt un om calm...dar cand imi vin piticii, nu mai tin cont de nimic. Dupa care imi pare rau, deci sunt nefericita. Tolerez multe, din prostie, zic eu, dar cand imi iese un om de la suflet, dus e , cu tot neamul lui adormit si neadormit. La prima vedere demonstrez intransigenta si principialitate, insa in realitate e semn de personalitate subreda si lipsa abilitatilor de comunicare care ar duce la rezolvarea sau aplanarea unor conflicte. Nu sunt incuiata, dar nici o nonconformista. Nici cal, nici magar. Doar mediocra. O, am gasit cuvantul cheie: MEDIOCRITATE. Extrema, daca vreti.

Odata, un tip, nervos ca ii rezistam avansurilor , m-a caracterizat intr-un fel de n-am putut sa-l contrazic. Mi-a zis: Tu vrei sa fii si cu sula in c.r, si cu sufletul in rai! Sorry ptr eventualele trimiteri neortodoxe, era o figura de stil. mare dreptate avea individul. De-aia n-ajung nicaieri. N-am stil. Intotdeauna sunt undeva la mijloc, indecisa, ezitand, vrand sa fac multe, sfarsind prin a nu face nimic.

Si acum eu ce sa fac? Sa pun capul jos si sa mor? Vreau sa fac ceva din mine, dar nu sunt o bucata de plastelina, sa ma modelez conform idealului meu. Nu stiu de ce ideal vorbesc, ca de fapt n-am nici unul. dac un om ma critica ( cum probabil veti face si voi) am tendinta sa i-o iau in lume de rau, sau sa gandesc: da' cine esti tu sa ma judeci, parca tu esti mai breaz(a)! vezi-ti de paiul din ochiul tau! Daca e prea dur in pareri, ma simt atinsa la orgoliu si sensibilitate. de aceea, in general, prefer compania oamenilor mai flexibili, care fie ca au problemele lor si nu le pasa de crizele mele adolescentine, fie tin prea mult la mine ca sa ma supere cu niste observatii realiste. ieri, in plina criza, il intreb pe iubitul meu : Cum ma vezi tu? ce fel de om sunt? Si bineinteles ca mi-a insirat toata lista de esti" cea mai" si cea mai" fara sa ma convinga , insa. Parea ca vrea sa scape de mine si intrebarile mele incomode. Poate si pentru ca studia intens un capitol dintr-o oferta de masini....

Puteti ignora mesajul. puteti sa adaugati si alte caracteristici ale non-personalitatii mele care transpar din polologhia de mai sus. Dar mai ales, ati putea sa-mi dati un punct de reper.. de unde sa incep sa-mi restructurez valorile, cum sa ma (re)cunosc pe mine insami, cum sa-mi controlez emotiile si gandurile. V-as ramane indatorata.
Acum ma duc sa mananc un munte de inghetata, asta asa, pentru ca tocmai am avut o discutie serioasa cu mine insami si am decis sa slabesc alte 10 kg , ca ma marit la primavara si am sa arat ca o batoza . Quot erat demonstradum . ???? am scris bine, sau sa ma uit si pe notitele de la latina? oricum nu conteaza....

Cine isi ofera serviciile sa ma eutanasieze?

Ela spune:

Hai ma, ca m-ai facut sa rad!
Nici eu nu trec printr-o perioada prea roza - fara sa pot spune exact de ce?! - insa dupa ce am citit "arta ta poetica" mi-a trecut pana data viitoare!
In primul rand - nu exista "non - personalitate"! In al doilea rand - numai faptul ca iti pui problemele astea - si demonstreaza ca nu esti mediocra!
Numai persoanele care isi sunt arhisuficiente lor insile (sper ca intelegi ce am vrut sa zic) si care au un plan de viata clar stabilit (de genul "lustra cu cristale in sufragerie, cum am vazut la nasa si covor persan cu flori, masina straina si sa-mi ajute Dumnezeu sa-l vad pe Nelutzu la facultate - manca-l-ar mama! - ca e destept foc, profesorii e rai") - deci numai asemenea "fericiti" nu-si pun niciodata probleme ce-i cu ei, cine sunt si incotro se indreapta!
Iar daca in ciuda rezultatelor tale scolare - ce didactic si a sedinta de pioneri suna - nu poti vorbi despre Camil Petrescu - nu are nici o importanta - poate nu ti-a placut!!!!

Ia o pauza, respira adanc si incearca sa faci pace cu tine! Incearca sa definesti clar - pe hartie - ce iti place si ce ai schimba la viata ta - personala si profesionala!
Adu-ti aminte ce te-a pasionat candva si ce ai fi vrut sa faci si pune-te pe treaba!
Invata sa traiesti tu cu tine - asa "imperfecta" si "grasa" cum esti -si nu mai astepta - cum bine se scria intr-o scrisorica de-aia de circula pe mail-uri si a fost si aici parca postata - sa slabesti 10 kile sau sa mai faci nu stiu ce la serviciu - ca sa te bucuri ca ESTI!!!!

Eu nu prea ma inghesui la dat sfaturi - dar de data asta n-am rezistat! Si eu mi-am facut acu ceva vreme o listuta ca cea pe care ti-am sugerat-o si pe mine m-a ajutat sa-mi aduc aminte cat mi-am dorit candva sa calatoresc - si de atunci nu mai ratez nici o ocazie, si mi-am dorit eu candva sa pictez - asa ca mi-am facut rost de "materiale" si cu toate ca i-as baga in cofa si pe Dalli si pe Picasso - io imi vad de mazgalile mele si abia astept sa creasca Ilinca sa "pictam" amandoua!

Hai ai gria de tine si sa nu mai intrerupi baiatul cand se ocupa de lucruri serioase, da!?

ANDRUSHKA spune:

E randul meu sa zambesc...Poate dracul nu e chiar asa de negru.... Apropo de fericiti, Ela... Uite, ii consider pe ai mei parinti niste oameni fericiti. Au niste pareri de viata asa de simple, tot ce si-au dorit a fost sa ne vada , pe mine si pe frate-meu, realizati profesional si la casa noastra... o viata de-asta lina, fara complicatii, fara dorinte de acumulare materiala.. Io sunt complicata prin definitie, nu'sh cu cine seman. Ei si-au depasit conditia initiala de oameni simpli, muncitori , "blue collar", (mama era de la tara), tocmai prin faptul ca progeniturile au reusit sa termine o faculta( nu conteaza ca am intrat bou si am iesit vaca, scuzati). Cam asa gandesc si eu, am venit in America, am inceput de la munca de jos, stiti tiparul, dar vad de la an la an cum avansez " inainte" ( acuma , macar ce e ala pleonasm imi amintesc...hehe)si ma gandesc ca nu o sa dau eu chiar lovitura , sa concuram, eu si Bill gates pe primul loc, dar un pic mai sus decat si-au propus ai mei sa ajunga, tot voi fi. Si e misiune a copiilor mei sa duca stafeta mai departe...
Eu traiesc prin perceptii...nici macar prin senzatii ca asta ar insemna un pas inainte in " decodarea" realitatii... Nu stiu sa verbalizez ce mi se intampla. La intrebari de-astea de genul " care a fost cel mai fericit moment din viata ta? " eu ma blochez. Nu-mi fac ierarhii si nu prea imi pun intrebari. Dau mereu vina pe ritmul vietii, n-am timp de "nimicuri" de-astea care de fapt ajuta la adaptare. Am sa incerc faza cu lista, poate un jurnal... Sunt dezamagita de mine insami... Am zile cand ma privesc f increzatoare in oglinda... dupa care urmeaza intrebarea " am oare motive sa ma consider asa de grozava" Vezi, e simplu sa te crezi buricul pamantului, insa am totusi bun simtz sa-mi dau seama ca nu e asa... Crezi ca asta e suficient sa nu fii mediocru? Bine-ar fi...Multumesc oricum de incurajare.
A, si inca ceva. Nu stiu sa exprim o parere contradictorie, nu am arta diplomatiei, ori dau cu bata in balta, dar de multe ori o las asa, in aer, fara sa-mi exprim punctul de vedere. Si nu stiu sa ma cert. N-am replica. Vine replica acasa, cand ma cert cu respectiva/ul in oglinda. Atunci sa vezi ce bine " le zic".

iubibubi spune:

andrushka,
cel putin la faza "Am absolvit filologia si am lucrat 5 ani ca invatatoare, cu toate astea parca am prune in gura sau plumb in stilou cand trebuie sa comunic ceva sau sa elucidez o problema." te contrazic. mai citeste inca o data ce-ai scris si-o sa vezi ca nu-i deloc asa. mie ai reusit sa-mi comunici ce-aveai de spus. sau poate-ai gresit metalul si-ai vrut sa zici aluminiu. sau whatever. la celelalte aspecte nu ma bag, io chiar ca n-am talent de "scriitoare" sa-ti dau "replica". iar la capitolu' sfaturi stau si mai prost. in multe din randurile tale ma regasesc, asa ca n-as face altceva decat sa te afund si mai tare in galeata...

pupici.

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi

hannen spune:

ANDRUSHKA draga punct ochit,punct lovit,noroc cu draga de Ela ca ti-a zis citeva cuvinte (si cred ca are dreptate),numai faptul ca i-ti problemele astea ,demonstreaza ca nu esti mediocra.Nu vreau sa o copii pe Ela si ptr ca efectiv nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau (din moment ce eu insami am aceleasi probleme si intrebari fara raspuns)
Uite ca acum am eu plumb in tastatura astaca al naibii nu pot lega doua vorbe si ma invart ca motanul in jurul cozii.
De fapt ce vroiam sa spun
Limitand vorbele inutile pe care simt ca o se le insir aici,vreau doar sa zic ca am momente de astea destulecateodata nici nu stiu ce hoby-uri am,daramite cand a fost cea mai fericita zi din viata mea,cred cateodata ca sunt permanent nesatisfacuta,nimic din ce fac nu e bine s-au de vre-un folos.
Na ce te-am ajutat te rog nu maptr ca o sa o fac singura daca starea asta va continua.Iarta-ma te rog ptr ca in loc sa-ti dau un sfat m-am plans mai rau decat tine,in cadrul subiectului tau
Nicole si Amira

ANDRUSHKA spune:

Mai bine postam la Prieteni dintotdeauna, sa mai facem un club.. al celor in plina criza existentiala... fetelor, sunteti dulci, macar nu ma simt singura si, parca, parca, incep sa vad ceva roz pe la marginea orizontului meu, care totusi, indiscutabil , ramane ingust. Sunt incorigibila!
Draga iubibubi, nu te lasa amagita de asa zisa coerenta a mesajului meu original, am lucrat din greu la el....si am zis ca " acum ori niciodata", Si nici chiar asa zisul meu simt al umorului nu e original, adeseori ma surprind ca citez involuntar din Rodica Ojog Brasoveanu, pe care am tot citit-o.. deh, lectura facila... hai ca acum o sa credeti ca exagerez si-mi inventez tot felul de defecte doar ca sa-mi fac publicitate... Oricum, va multumesc.

Daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i!

GabiG spune:

Andrushka mama,
a,intrat pe pagina ta si mi-a placut ce am vazut acolo. Poza ta (esti frumoasa foc) si stirile de ultima ora : "vreau sa-mi deschid o gradinita!" Pai uite ca deja ai la ce sa te gindesti, cel putin pentru partea materiala a vietii.
Pentru celelalte parti (care or fi alea)...Vreau sa-ti spun ca uneori noi ne gindim canu luam destul de la viata, ca nu o traim ca si cum ar fi ultima zi. Poate ca o data ce esti crescut in plin comunism, mai greu inveti altceva. Si ne promitem ca vom face aia si cealalta, sa ne traim viata. Dar daca ma uit la cei de aici cum "isi traiesc viata" nu vreau sa fiu si eu asa. Pentru ca nu e genul meu sa ma duc prin cafe-uri si sa beau 5-6 beri la rind, sa stau in fum si sa discut timpenii. Ne place sa calatorim si ne asternem la drum cu orice motiv. Nu stiu de ce cadem in astfel de crize...Si eu ma simt mediocra si de cite ori reusesc sa fac ceva sau sa iau o nota buna la vre-un examen imi spun ca a fost doar o intimplare...
Cel mai frumos ar fi sa ne putem vedea prin ochii parintilor nostri, sau prin ochii iubitului. Si te asigur ca nu am mai avea astfel de crize.
Nu stiu ce prostii am insirat, nu sint nici eu in cea mai buna faza a existentei pentru a da sfaturi...
Te pup si asteptam sa ne spui ce ai hotarit "Nunta cu zurgalai sau petrecere intima".

si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi

scarmanus spune:

Draga Andrushka,

Eu am inteles un lucru foarte important din ce ai scris tu. Anume ca te cunosti foarte bine, inside out, poti sa te detasezi de eu-l tau si, cel mai important, poti sa te privesti cu ochi critici. E o realizare mai mare decat pare. Mai intai, dificultatile pe care le ai consta in faptul, dupa parerea mea, ca-ti vine greu sa-ti recunosti, sa-ti subliniezi si sa-ti verbalizezi calitatile.
Cum bine a spus cineva aici, there is no sush thing as "non-personalitate", si cred ca o stii prea bine. Faptul ca nu esti un Napoleon sau ca nu ai un model in viata nu inseamna ca esti lipsita de personalitate. La drept vorbind mi se pare cam pueril sa-ti doresti sa semeni cu cineva, cu o "personalitate" sau persoana care a muncit mult sa se slefuiasca inaintea ta. In plus, asta e cel mai usor lucru, adevaratul test e descoperirea de sine.
Apoi, am senzatia acuta ca esti prea aspra cu tine inseti, ca nu-ti acorzi rabdarea suficienta pentru a te descoperi. Daca stii numai cateva acorduri la chitara asta inseamna ca pur si simplu chiatara nu e de tine. UIte, m-am ampucat si eu de fumat odata, pana mi-am dat seama ca nu e de mine sportu' asta. Asa si tu. Incearca si cauta-ti explicatii si nu te autoflagela pentru ceea ce tu considere esecuri sau nerealizari si cauta mereu. Nu uita ca trebuie sa fim diletanti pana sa devenim...profesionisti. Facem de toate, incercam in drepata si-n stanga pana se lipeste ceva de noi si sta lipit. Faptul ca vrei sa-ti deschizi o gradinita nu e lucru neinsemnat, ba chiar faptul ca te afli unde te afli nu e o intamplare si nici lucru de saga. Ai ajuns acolo pentru ceea ce esti. Ca sa nu mai pomenesc faptul ca te vei casatori curand.
Iti dau o idee despre punctul de pornire: de ce nu-ti rogi logodnicul sa astearna pe hartie lucrurile ce l-au atras la tine, in special trasaturile de caracter. Feed-back-ul e foarte important. Pe mine personal (am fost si la o catedra timp de un an predand engleza), m-au ajutat foarte mult "testele" finale ale elevilor mei in care le-am cerut sa-mi scrie cu ce au ramas de la orele de engleza, ce ar fi dorit sa faca si n-am facut, ce le-a placut, ce nu le-a placut, etc. Am primit niste raspunsuri nemaipomenite din care am invatat ca am fost foarte apreciata, desi nu am avut nici un puct de reper si am trait cu impresia ca in veci carte n-o sa-i invat pe copii aia.
Continua cu a privi oamenii in ochi, fa exercitii zilnice cu trecatorii, prietenii, familia, constient si perseverent. O sa ai surpriza pacuta sa constati ca si boshii nu sunt decat oameni, ca nu-ti fac nimic si de cele mai multe ori nici macar nu-ti sunt superiori din punct de vedere uman sau cultural. Si nu merita oare sa privesti oamenii in ochi? Asa incepe scoala vietii, desprinde-te de mal si incepe sa inoti. La fiecare colt te asteapta o lectie si-ti vei spune despre altii, "Ei, asa, nu, eu n-am sa faca asa niciodata!" Si uite cum ai inceput sa-ti construiesti propriile valori!
Fii cu ochii mari deschisi, fiindca suntem de o varsta si viata abia acum incepe cu adevarat. Hai sa fim optimiste si sa nu ne fie frica sa interactionam cu oamenii.
Curaj!

Cu drag,

scarmanus

danac spune:

Andrushka,daca te incalzeste cu ceva sa stii ca pe mine ma apuca chiar mai des criza asta.Si ma-ntreb:oi fi buna ,oi fi rea??Sant desteapta ,sant proasta?Sant egoista sau altruista?etc etc etc......
Pentru ca nu am timp sa scriu mai multe(niciodata nu am timpdesi tare mi-ar placea sa stau uneori de vorba cu voi(ca in cazul de fata)am sa iti daruiesc multe multe .
Si am sa iti mai spun cevasi eu am avut numai 10 la Romana(am fost si pe la olimpiade)si mi-am luat licenta cu 9,9 dar la ASE...ca am tocit ca o apucata ca sa fiu printre primii la treapta intai,apoi la a doua,apoi la bacalaureat,si culmea am si reusit.
Dar toate astea nu imi mai folosesc acum la nimicPentru ca nici eu nu imi mai aduc aminte nimic din Camil Petrescu,contabilitate in germania nu stiu sa tin(desi am zis mai sus ce note am avut la licenta)s.a.m.d.
Cateodata cand "ma introspectez"pe mine insumi..imi pun tot felul de intrebari..de genul acelora pe care ti le pui si tu...Si ma chinui sa gasesc raspunsuri....fara sa reusesc de cele mai multe ori,bineinteles.Si apoi tot eu imi zic:da de ce iti pui astfel de intrebari,inseamna ca e ceva in neregula cu tine!!!!!De ce nu poti fi si tu ca multi din jurul tau...impacata cu tine insuti,fericita si bonoma?Si o iau de la capat...Cu intrebarile....
Ai vazut??????????Nu esti singura!!!!!Nemtii au o vorba(cred ca e de la ei pt ca eu am citit-o aici pe undeva)"Toti santem in rahat numai ca la nivele diferite!!!!"Uite ce cretina sant si cum te incurajez!!!!
Hai sa iti mai zic una de finalIar nu stiu unde am citit-o
Zicea ca atunci cand ai impresia ca ai ajuns pe treapta de sus(ca mai sus nu se poate adica) si esti multumit si impacat cu tine insuti tocmai atunci ai luat-o usurel la vale inapoi,numai ca nu realizezi...Eu zic ca e bine ca ne mai punem inca intrebari, ca cimacar nu ne rostogolom in jos....fara sa ne dam seama cel putin
Imi cer scuze daca nu am reusit sa ma fac inteleasa prin unele locuri(timpul)si ca m-am agatat de proverbul cu "capra vecinului" in raspunsul meu.Dar efectiv asa stau lucrurile.Si la mine.

ANDRUSHKA spune:

Foarte pertinente si folositoare sfaturile si observatiile voastre, fetelor.daca la inceput mi-era teama de ridicolul expunerii de felul acesta in public, acum imi dau seama ca totusi ajuta. A, mi-am propus sa fiu ceva mai activa pe forumul asta si sa-mi dau cu parerea de cate ori am ceva de spus, cu alte cuvinte , sa ies cumva din pasivitate. De multe ori, chiar daca am ceva de comentat las pe alta data, si, in felul asta nu particip cu nimic...
Daca va intrebati ce anume a declansat criza... este vorba ca , de curand am aplicat pentru un job de traducator si interpret de limba romana. Mi se potrivea manusa. Am fost la interviu si am fost foarte fericita sa constat ca nimeni de acolo nu mai candida ptr lb romana. Erau albanezi, polonezi, arabi...toate natiile, dar nu romani, cel putin nu in acelasi timp cu mine. Mi-am zis: gata, jobul asta e ca si luat. Din pacate am alergat de una singura si am iesit pe locul doi... e adevarat ca emigrantii romani sunt destul de putini in comparatie cu celelalte natii, iar cei de la scoala respectiva aveau nevoie de oameni care sa vorbeasca cel putin doua limbi ( in cazul meu romana si poloneza ---Nu puteam eu sa-l trag mai mult de limba pe Micutzu' - polac de la mama lui?? adevarul e ca nu se pricepe sa-mi explice si nu ma scoate din ceata cand e sa invat cateva cuvinte in poloneza, poate cand vom avea copii sa invat odata cu ei...) In sfarsit, am intrat la interviu, eu foarte stapana pe mine, erau un tip si o tipa , directorul scolii si adjuncta. ma prezint, imi insir toate calificarile, ei par foarte impresionati, le explic ca urmeaza sa ma inscriu la Master ptr predat engleza ca limba secundara, ei se uita unul la altul edificati, gen " asta-i omul care ne trebuie!" dupa care par sa-mi adreseze niste intrebari mai mult de forma. intrebari tampite, dupa parerea mea, si care nu prea aveau legatura directa cu jobul, dar care, totusi nu ar fi trebuit sa-mi creeze probleme. " Daca ai un proiect urgent de predat intr-un timp foarte scurt, ce faci?" : Care a fost cel mai neplacut mesaj pe care l-ai transmis ciuva si cum ai facut asta?" " Ce inseamna sa ajuti?" Na, beleaua!!! Am simtit cum transpir, ma agitam pe scaun, cuvintele nu veneau nici de ale naibii, ma uitam numai in pamant, se instalau momente de tacere penibila... normal ca ia se gandeau, uite-o si pe asta , vine aici , cica e in stare sa-i invete pe altii , si ea nu stie sa ingane doua vorbe cu miez...Asta apropo de semnatura pe care mi-am ales-o in josul paginii.... adevarul e ca n-am vrut sa bla, bla, doar sa spun ceva, am vrut sa surprind esenta , dar n-am facut nici una, nici alta.... La un moment dat, directorul imi spune: " si nu mai fi asa nervoasa, ca ma faci si pe mine nervos!" ca un copil de clasa a IV a am raspuns, ce mai!! Am plecat de acolo atat de marcata si de chiauna, ca in parcare mi s-au inmuiat gleznele si m-am lungit pe jos cat sunt de mare, mi-am julit genunchiul... Fiasco total! Inca nu realizam cum am putut fi atat de bleaga! Asta imi aminteste de profa mea de psihologie din liceu care ne pregatea inaite de bac si ne spunea ca, in prima secunda cand vedem subiectele sa reactionam intelept, sa nu ne bucuram din prima clipa ; ura, stiu! ca se produce nu stiu ce blocaj la neuron! Ei, io tocmai asta am facut... si rezultatul a fost ca normal ca aia nu m-au sunat!!!!
Acum ma pregatesc sa dau un test foarte important, testul de calificare ca profesoara de ESL ptr gimnaziu si liceu... Lasa de la mine ca simt ca engleza pe care o stiu si mai ales care o vorbesc e insuficienta si neslefuita... am probleme concrete cand e sa scriu eseuri de genul " ce filme preferi si de ce? " " daca o companie vrea sa deschida o fabrica in vecinatatea ta, ai fi de acord sau ba? " De ce unii oameni prefera sa mearga la colegiu? si alte variatiuni pe aceeasi tema.... Unele sunt probleme care nu m-au framantat niciodata, de altele ma doare in spatele garii, iar la altele nu simt nevoia sa spun mai mult de 2 cuvinte, tip " Filme de epoca" ori" Ca sa fie mai dashtepti!" Punct. Gata eseul.


Daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i!

iris spune:

oho, cred ca toate femeile si-ar fi taiat venele macar odata in viata - cred ca mint daca nu recunosc asta....;
nu pot spune decit ca esti foarte tinara doamna, si bucura-te ca esti asa, si ca faci crize , si ca te framinti; si roaga-te sa ramii asa!
asta e un sfat de la o capra batrina si bleaga si prea linistita... deh, viata....
aaa, si ai grija de polen-ul tau....