Un cabotin. Sau cum si de ce mi-am inselat sotia

Un_cabotin spune:

Bluel,

1. aveam ceva in jur de 40 ani, putin peste. Deci tind sa cred ca a fost 'o vara indiana', asa cum frumos ai spus tu.
Da, e cat se poate de magulitor ca o tanara de 20 si ceva de ani sa se indragosteasca de tine. E ametitor! Tu credeai ca viata de holtei s-a terminat, ca nu mai de facut decat sa-ti cresti copii si apoi sa mergi cu nepotii in parc.
Sunt insa un egoist, un individualist.
Imi place sa musc din viata, sa traiesc la maximum (Bravo, Cristina!).
Da, poate a fost criza barbatului de 40 de ani. nu vreau sa teoretizez. Regret insa din suflet totul!

2. Iubirea e infinita, cu dai mai mult cu atat ai mai multa. Mi-e imposibil sa descriu avalansa si multitudinea de sentimente si senzatii traite. Stiu insa ca daca n-as fi iubit-o, n-as fi acum impreuna cu ea. Poate cu F. a fost un foc de paie, foarte puternic, dar superficial. Dragostea fata de sotia e infinit mai profunda.

Toate experientele noastre, aventura ei si a mea, ne-au facut sa ne schimbam, sa ne intelegem pe noi insine si pe cel de langa noi.

3. Nu e nici pe departe 'ciorba reincalzita'!
E o cu totul alta mancare.
A fost o fractura, o distrugere a vietilor noastre anterioare, urmata de refacerea casniciei. Stim unde si cum am gresit, stim ce sa facem sa nu se mai intample.

4. Sotia mea e o femeie puternica, o luptatoare. Nu m-a iertat, dar vegheaza asupra relatiei noastre. Comunicam enorm, ne dezmierdam (cum ii place Cristinei sa spuna), ne iubim.

5. Sunt barbat.

6. Sunt un om, si nimic din ce e omenesc nu mi-e strain.

ELIZA MIRON spune:

Toate experientele noastre, aventura ei si a mea, ne-au facut sa ne schimbam, sa ne intelegem pe noi insine si pe cel de langa noi.


Sa intelegem ca si sotia ta a avut o aventura?

florinad spune:

Cabotinule, te-ai pus singur in bataia pustii . Ai vrut sa faci un bine, povestind si altora experienta ta si uite ce a iesit.
Cine condamna in felul asta ori nu se cunoaste pe sine, ori are acasa un super sot sau sotie, jumatatea dorita dintotdeauna. Si eu sunt sunt o familista convinsa, sotul meu este un om super, dar are si el defectele lui, pe care le-am cunoscut si le-am acceptat asa cum le-a acceptat si el pe ale mele, fiind si el tot un familist convins. El zice ca nu m-ar insela niciodata si-l cred, acum, chiar nu-l vad in ipostaza de a veni acasa de la amanta si mintindu-ma ca a fost cine stie unde. Insa recunosc ca nu e chiar idealul de barbat, nu-mi aduce flori, e genul de om ursuz, tot timpul comenteaza de ce fac si cum fac, ma tine din scurt cu banii, la pat e foarte bine dar nu extraordinar, insa nu m-a bruscat niciodata, stie sa treaca peste nervii mei, e intereat de binele meu si de binele copiilor nostri si ar mai fi multe de spus.
Si ma gandeam ca daca ar aparea acum idealul meu de barbat, cum ar fi? As putea sa rezist tentatiei de a fi cu acel om, macar o zi, o noapte? Sa-mi fie coleg, sa-l vad zi de zi, sa-mi citeasca gandurile zi de zi, sa rad la glumele lui zi de zi, sa stau langa el zi de zi si sa-i simt parfumul, sa simt atractia fata de el zi de zi sa sa-mi alung gandurile si sa nu-mi las imaginatia sa zboare la cum ar fi daca m-ar atinge. Sa ma invite la o cafea, ceva nevinovat intre colegi in pauza de masa, de ce nu? Si sa stiu ca sotul ma asteapta acasa cu copiii, iar eu.... Cu siguranta acum spun ca as rezista, o data, de doua ori, de trei ori, dar sincer... nu bag mana in foc ca as putea rezista la nesfarsit. La un moment dat, intr-o zi cand as fi certata cu sotul as putea spune ca la naiba! de ce nu? Sotul meu nu va afla.
Si eu cred ca barbatii simt la fel, poate ca mai mult fizic. Noi gandim mai mult cu sufletul si de aceea sunt mai putine femei care inseala, insa consider ca nu trebuie sa aruncam cu pietre. Fiecare poate sa greseasca, si eu sunt dispusa sa-mi iert sotul daca m-ar insela. Nu sunt perfecta, daca as fi perfecta as avea dreptul sa-i cer multe, nu pot sa cer nimanui ca daca eu il accept asa cum este el sa faca si la fel. Ce e sigur e ca nu as lupta ca o leoaica, nu sunt genul, consider ca e adult si trebuie sa stie ce vrea, sa fie cu noi sau cu ea. Eu cred ca nu lupta ei a fost cea care v-a tinut impreuna ci tu ai simtit ca nu vrei sa fii cu amanta, pana la urma. In sufletul tau ai stiut totdeauna ca vrei sa ramai cu sotia si cu fiica ta, si te intorceai la ele poate chiar daca ati fi divortat.

Un_cabotin spune:

Foarte frumos spus, Florina.
M-am regasit in descrierea ta... in multe lucruri...
Da, asa e, stam la birou cel putin 8 ore pe zi. Cat timp stam cu sotia/sotul?
Cat glumim cu partenerul de viata, si cat glumim cu colegii/colegele?

Sa arunce primul piatra cel care nu a gresit.

Multumesc ptr. intelegere, Florina.

PS. Da, si sotia mea a avut o aventura, cam cu doi ani inaintea mea. A tinut doar 1-2 luni. Am luptat ca un leu (turbat, dar calm) s-o readuc acasa... Detalii sunt pe topicul Mirunei.

Rufus spune:

Exista o categorie de femei care prefera sa creada ca un barbat e singurul vinovat pentru ca-si inseala nevasta. Uite, pentru aceste doamne, un articol, ca sa le linistesc: unii spun ca au dreptate!
http://www.psychologies.ro/Stiri/Exista-gena-infidelitatii-masculine.html?a=4503/581971

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

Motana spune:

Doua lucruri diferite de discutat aici: cabotinul si Marius

Incep cu cabotinul: eu sincer admir povestea ta pentru ca pare cea unui om caruia ii pare rau ce a facut (si bine ca iti pare rau), extrema admiratie pentru sotia ta, pe care, cu siguranta nu o vei putea rasplati orice ai face, insa am o intrebare. De ce zici... nu stiu ce as mai face. Hmmm... nu poti sa zici clar si raspicat: NU, NU O VOI MAI INSELA NICIODATA? De ce nu? Stii ce, e simplu sa zicem, never say never, sau nu pot sa bag mana in foc pt. nimeni si nimic dar de fapt asta e o scuza jenanta, de fapt nu vrei sa faci un compromis cu tine insuti cand folosesti astfel de argumente. Da, zi, nu o sa imi insel niciodata (sau nu mai) sotul/sotia... oare nu asta inseamna casatoria de fapt? Phiu, cred ca e un act conventional daca nu gandesti asa cand il/o iei de sot sau soata. Nu te atac, cabotinule, dar again, de ce nu poti sa zici ferm ca NU.. NEVER AGAIN!!! De teama? De fapt cred ca mai mult vreau sa te vad zicand asta decat sa aflu de ce nu poti zice.


TopiculMarius, si de la mine, insa problema again. De ce doamnelor ne miram atata si il punem la categoria rarisime pe omu'asta care, pana la urma urmei e un om NORMAL, cum trebuie sa fie. Cred ca societatea noastra a ajuns la un grad atat de deteriorat (din multe pcte de vedere), incat orice normalitate devine acum extra-ordinara. Ce low suntem atunci! Da, si Marius cunoaste alti barbati ca el (nu toti is "speciali", adica monstri) si eu cunosc indeaproape. Nu ei sunt o "minune" ci totul e atat de shit ca ei ajung specie pe cale de disparitie , mama mia, e chiar periculos! Ma intreb de ce nu facem noi, mamele, mai multi Mariusi... sau cum de din atatia masculi nu ajung la maturitate Mariusi si ajung barbatii cu care suntem invatati, adica aia care ne degradeaza conceptul de sot. Pe undeva e greseala mamelor, ferm convinsa, poate si societatea, dar cred mai mult ca e vina mamelor, a familiei. Sau poate sa te intrebam pe tine, Marius, cum de ai ajuns la maturitate un om normal, ceea ce e azi un lucru extra-normal.
Ce te face ca moralitatea si constiinta sa fie mai importante decat o erectie (ca sa il citez pe cabotin)? Si cum mama lor unii nu aleg acelasi lucru? Inerc sa inteleg mintea barbatilor... ma aventurez, nu-i asa?

larissa_79 spune:

Un cabotin. Eu n-am aruncat nici o piatra. Mie personal chiar imi pare rau ca n-ai avut "mintea intrega" si a fost nevoie sa treci/ treceti prin asa ceva ca sa redeveniti ceea ce erati fara sa stiti: o familie/o iubire/un intreg.
Erati si inainte dar nu stiati, nu apreciati. A fost nevoie sa va distrugeti ca apoi sa puteti reconstrui ceva ce era deja construit dar nu vedeati voi cat de minunat!

Si da Cabotin, normal ca, colegul de la birou parfumat, inteligent, gentil, atent si bine imbracat e mai interesant decat sotul de acasa pe care implicit il vezi si cu parul ciufulit si poate pe wc dimineata.
Normal ca cel ca scos ca din cutie e mai interesant....e logic, firesc. Si apoi mai toate inceputurile sunt minunate. Cui nu ii e dor de fiorul si frumusetea unui inceput? Doar ca pui niste lucruri in balanta, judeci si mai ales simti. Eu sincer nu stiu cum poti pretinde ca iubesti si sa inseli in acest timp. Daca as insela m-as dezice eu personal fata de persoana inselata. Si m-as dezice declarat. Nu deduci asta dupa ce inseli ci ar trebui sa rationezi inainte. E naiv sa spui ca n-ai stiut toate astea inainte....eu de ce le stiu/inteleg/simt, repet, chiar daca nu am inselat si nu am fost inselata!

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

S-o ajutam pe Alexia!

Deus spune:

Si Un_Cabotin si Marius au dreptate foarte multa. Moneda are doua fete.
La fel si femeile. Stiintif este dovedit faptul ca doar cateva animale sunt fidele pe viata. Ok pe noi de restul animalelor ne diferentiaza educatia/constiinta dar daca societatea ar fi permisiva si nu forate rigida cred ca la foarte multi dintre noi ne-ar place s atraim din cand in cand cate un episod numit - un alt inceput. Toate inceputurile sunt frumoase, au o incarcatura de emotii de hormoni care te fac sa plutesti.
da nu mi-e rusine sa recunosc ca visez de multe ori la emotiile pe care le-am trait candva inclusiv cu sotul meu. da imi iubesc sotul si familia asa cum este dar mi-e dor de emotiile pe care doar un alt inceput ti le poate oferi.
Ca nu se face, ca ai jurat, ca ce zice lumea? Unii oameni nu sunt asa de rigizi si vor sa-si traiasca viata altfel decat majoritatea. Eu una de mica am fost asa parca nu m-am incadrat in marea masa, parca tot ce era obligatoriu sau "corect" mi se parea ca nu mi se potriveste. Suntem diferiti, acesta-i farmecul. Sunt cupluri care-si accepta unul altuia infidelitatile si spun sincer ca ei asa sunt mult mai fericiti asa fiindca nu se simt prinsi intr-o singura relatie .
Mie mi-a placut tare mult mesajul lui Un_Cabotin si mesajul lui Marius. Amandoi sunt barbati buni.
Daca sotul meu as afla ca ma inseala ar conta foarte mult sa stiu ce simte pentru amanta. Daca o iubeste sincer atunci sa fie cu ea. Daca doar a vrut sex salbatic si emotii cred sincer ca l-as ierta fiindca m-as gandi bine la ce nu ii mai ofer eu poate sau la faptul ca si eu cel putin cu gandul l-am inselat. As discuta cu el si as incerca sa stiu exact ce simte inainte sa ajungem la nervi, reprosuri si alte murdarii. Dar el stie ca eu nu sunt normala asa ca...:)
Sa va dau un exemplu : cunosc un barbat care la 35 de ani dupa ce si-a facut o afacere si si-a vazut de familie ca la carte a inceput sa aiba mai mult timp liber si intr-o zi si-a promis ca urmatorii ani din viata va incerca sa-si traiasca viata din plin- sport/calatorii/plimbari cu atv /carturi - chestii barbatesti- sa fie vesel. Sa ma credeti ca si-a dorit si a incercat sa-si convinga nevasta sa se schimbe si ea - sa faca sport cu el, sa mearga cu atv-urile, etc. Dar ea nu, stam acasa la tv, dormim in weekend pana la 12, mergem tot la Felix de 100 de ori ca si cum alte locuri nu exista, ne vedem tot cu aceasi oameni...efectiv si-au dat seama dupa 13 ani de mariaj ca sunt diferiti. Cat timp au fost foarte ocupati cu job-ul nu au avut timp sa vada fiindca erau prea obositi. Cand timpul le-a permis au vazut ca nu este relatia ideala. Se iubesc, poate da, dar ce-i iubire dupa 13 ani si cat este obisnuinta. Iti intra in sange partenerul dupa atatia ani si nu mai faci foarte clar distinctia intre sunt dependenta ca de aer de partener sau il iubesc la nebunie.
Scuze ca m-am intins asa de mult, va doresc la toti si la toate sa va traiti viata frumos asa cum credeti de cuvinta in schimb sa va ghidati dupa un lucru banal: fa ce vrei atata timp cat nu faci pe altul sa sufere.




poze familia mea

quod me nutrit me destruit

oocristina spune:

florinad spune:

oocristina, ar fi foarte bine ca in viata totul sa fie alb si negru, sa existe doar bine si rau si nimic intre ele. Dar din pacate in viata totul este gri iar adevarul este intotdeauna undeva la mijloc.