Clubul cititoarelor (10)

Ingrid S spune:

Lia, eu am fost mult mai tulburata de final (il stiam de mult, am mai spus-o) decat la 17 ani, mi-au dat lacrimile, e finalitatea unei povesti de dragoste, e sfarsitul uneor sperante, baietelul ramas reprezinta o datorie de viata, motivul miscarii lui Grigori, dar copacul s-a frant.
Moartea Nataliei? Ea plateste prin sange, nevinovatia costa....de fapt durerea a coplesit-o, a realizat ca a fost oarba si ca iubitul ei e o iluzie, o fata Morgana...moartea e linistea sufletului ei chinuit. Dar cutremuratoare e moartea Axiniei, adica au alergat toata viata dupa fericire si la final li se scurge printre degete, ce dureros, ce cumplit...
Grigori nu e un fel de hot, el oscileaza intre valorile implementate de ani de zile ale cazacilor si falsele crezuri comuniste, alege pana la urma sa supravietuiasca pentru fiul lui, realizeaza ca balonul de sapun al comunismului va pluti mult timp si se decide.
Panta rhei...asta e filosofia cartii.
O sa mai scriu deseara.


Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

liadorian spune:

Da, si mi s-a parut ca si baietelul e pentru prima data cumva rece, instrainat de Grigori. Ca si cum ceva s-ar fi frant si in el.


Pe mine m-a revoltat moartea Nataliei pntru ca a venit fix intr-un moment in care parea pregatita sa se desprinda de relatia asta in care ea apare mereu in postura de victima. Din pacate insa, isi cauta iarasi iesirea prin sange, la fel ca prima oara. Iar sangele pruncului pe care vrea sa-l ucida cere sangele ei, pentru ca mai mult decat sotie, femeia asta imi pare facuta sa fie mama. Refuzandu-si starea de gratie/graviditate, se impotriveste in fapt destinului ei profund, adevarat. De asta m-a revoltat moartea ei, pentru ca prin pruncul nenascut s-ar fi putut elibera, nu impotriva acestui prunc.
Iar Axinia... ea n-avea cum sa nu moara. Eu stiu ca ea pentru Grigori traia, da' s-a zburlit ceva cumplit in mine in momentul in care, dupa moartea Nataliei, incearca sa-si atraga de partea ei copiii rivalei. Pentru ca Axinia, o spune singura, nu e mama. Femeile ca ea nu-s mame, is ibovnice, o stie. Iar moartea ei e anuntata deja de momentul in care fuge cu Grigori si zace bolnava. Episodul acela mi s-a parut un soi de avertisment pe care n-a parut sa-l ia in serios.


Mi-am amintit ca spuneai, la un momet dat, ca nu intelegi optiunile lui Grigori. Degringolada asta a lui imi pare motivata de faptul ca el nu e omul unei ideologii. Vorbea la un moment dat cu un ofiter si-i explica aceluia cat de goale de sens ii par toate manierele lor elegante, toata politetea pe care o afiseaza etc. Pe langa boii lui, acasa, toate astea sunt ineficiente. Asta-i Grigori, omul care ar fi trebuit sa ramana langa boii lui, dar pe care istoria il arunca intr-un destin strain de el. Si el a trait viata aia diferita cu tot ce are mai bun omul acela de langa boi. Nu stiu, poate explic prea simplist un personaj mai complex de atat...

Ingrid S spune:

Nuu, eu altfel vad moartea Nataliei. Am spus-o deja, ea e cel mai pur si sincer personaj, moartea vine cand a deschis ochii si a vazut adevarul, atat de insuportabil. Daca n-ar fi facut avortul, ar fi murit oricum, de inima sfaramata..de fapt pentru ea n-au mai contat nici copiii, nici viata ei sau a pruncului nenascut, totul devenise fum. Ca si cand ar fi mers toata viata pe nisip miscator nestiind asta, iar in momentul revelatiei s-ar fi inecat.
Eu n-am vazut cu ochi rai apropierea Axiniei de copiii lui Grigori, ea adora orice venea de la el sau prin el...plus ca ea nu este doar o ibovnica, ea a nascut un copil pe care soarta l-a ucis, este o mama ramasa fara sufletelul pe care l-a iubit atat, apoi fara cel care urma sa-i fie partener de viata. Grigori e mort, pietrificat din momentul in care glontele o strapunge pe Axinia...agonizeaza incet cu ea si moare odata cu ea, vad asta in toate actiunile lui.
Aproape de neegalat talentul narator al rusului.
In fine, de prima data cand am citit cartea, m-am gandit mai mult la soarta familiei Melehov, mai putin la amanuntele care explica si polarizeaza atentia de la cazaci spre totalitarism. Acum insa, am observat cat de bine se inchide cercul romanului cu razboiul si colectivizarea. Grigori tocmai din cauza ca e mai complex si mai fin decat restul cazacilor intelege pericolul rosu, intai este sedus de idee, apoi isi da seama de inutilitatea ei.
Ma duc sa ii returnez cartea verisoarei mele, nostim a fost cand mi-a spus ca romanul e definitoriu pentru ea, am intrebat-o cum? in ce fel...n-a stiut sa-mi raspunda. Cred ca la fel sunt si eu. E definitoriu, dar mi-e greu sa explic modul prin care a ajuns asa. Poate ca asa ar fi corect: unele carti iti ating mintea, altele inima, altele sufletul. Donul linistit face parte din ultima categorie.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

liadorian spune:

Cred ca suntem de acord in ceea ce priveste faptul ca Natalia e altfel decat ceilalti, ca e pura si sincera. Ce mi-a ramas mie in minte legat de ea, e mai mult tristete - tristetea ca acest fel de puritate se risipeste inutil, ca sacrificiul ei e fara rost, necerut, impovarator pentru Grigori. Iar uciderea pruncului, am explicat-o ca pe o incercare de a se emancipa de sub tutela acestei iubiri neimpartasite, o incercare de a-l pedepsi pe Grigori si de a-si razbuna suferinta. Iar in felul asta Natalia abdica de la idealul acela de puritate pe care il intruchipa. Si moare...


Sper ca cele trei - mintea, sufletul, inima - nu-s ierarhizate in vreun fel, fiindca mie toate imi par la fel de importante si cred ca toate merita carti care sa le rasfete. Pentru mine, Donul linistit e o carte pentru minte.

Ingrid S spune:

Lia, mi-a facut placere sa citim impreuna cartea si s-o disecam pe ici, pe colo, in punctele esentiale. Am inteles ce ai vrut sa subliniezi cu moartea Nataliei.
Nu ierarhizez nimic, mai ales din perspectiva unei carti, spun doar ca sunt carti care ma impresioneaza in diverse moduri (cum e si natural, nu e o carte la fel cu alta). Si acum pastrez Donul pe primul loc, urmata de Muntele vrajit, ai citit cartea lui Thomas Mann?
Mai vrei sa lecturam Memoriile? Eu am scris si la organizatorice, luni merg s-o caut. Si cartea de la cercul de lectura, bineinteles.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

liadorian spune:

O, da! Cartea mea pentru suflet, minte si inima.

Si eu m-am bucurat c-am citit cu tine Donul. Acu astept sa vad ce ne povesteste Carmina despre carte, mai cauta cartea si capra cu trei iezi.

carminabulina spune:

Buna ziua!
In sfarsit am terminat "Ochi de pisica" o carte absolut degeaba.
cand citesti pe coperta urmatoarele afirmatii:
"Momentul de glorie profesionala este unmbrit de amintiri coplesitoare din copilarie si adolescenta - tradari si cruzimi de nesuportat, rautate gratuita..."

"...La Atwood, jocurile de putere sunt jucate, intr-un mod desavarsit, de fetite.", ai oarecare asteptari in ceea ce priveste intriga.
Ei bine am citit 250 de pagini in care nu am intalnit nimic, dar nimic de genul asta, dupa care timid apare o informatie asa din senin, nitam- nisam. Ce zic eu atunci? hai ca incepe partea frumosa. As, de unde, vreo 3 pagini si gata.
peste alte 50 mai apar cateva informatii (in total 10 pagini) si cam asta fu.
Ok imi zic. hai sa vedem ce crede Emilie, naratoarea, despre ceea ce i s-a intamplat. Va spun tot eu, nu crede NIMIC.
De fapt este o povestire a vietii ei din copilarie, care incepe cu putin timp inainte de a se stabili cu familia in Toronto, pana in momentul prezent.
Buuuun, pai atunci de ce o bagi pe aia cu "jocurile de putere sunt jucate, intr-un mod desavarsit, de fetite"? cand de fapt este o poveste de viata totala? Si care jocuri de putere, care fetite? si cat vorbeste ea despre asta intr-un roman de 530 de pagini? nici 2%. Si macar daca ar fi ceva interesant la viata asta. Ca de fapt asta nu m-a atras: banalitatea acelei vieti. Ok banal banal poate ca nici intriga nu era de fapt cehia romanului ci modul in care este povestita aceasta viata. Daca macar emitea si ea niste pareri, niste opinii acolo, de bine de rau despre ceea cea trait, simtit, ura pasiune, iubire, frustrare...dar NIMIC. Alb, uite aici inima atat de alba.
In fine nici nu mai scriu, fac un total si sub linie imi rezulta urmatoarele: nu recomand aceasta carte nimanui decat daca doreste sa traiasca o stare profunda si totala de plictiseala.



Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 19+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

carminabulina spune:

Am incepu aseara Donul linistit. deja dupa 100 de pagini simteam ca am citit deja un roman. Alta viata!
Din punct de vedere al intrigii nu cred ca voi avea surprize, pentru ca usor usor incep sa-mi amintesc care cu cine voteaza prin roman, noutatea o reprezinta modul in care percep ceea ce se intampla.
Am citit aceasta carte la 14 ani, imi amintesc ca a fost ultima imprumutata de la biblioteca scolii si ca mi-a placut foarte mult. Acum realizez cate nu am simtit atunci. Am scris corect "simtit". Pentru ca la 14 ani nu puteam intelege cu adevrata ce inseamna sa-ti moara un copil "inainte de implini varsta de un an" era doar o informatie si am luat-o ca atare, pe cand acum mi s-a strans inima.
De asemenea nu intelegeam de cetrebuie sa-ti bati nevasta ca a umblat cu altul cat timp tu ai fost plecat, daca tot nu erai acasa ce mai conta? Si retineti "umbla" nu si ca mai faceau dragoste.
Si ce daca te insurai cu una si nu cu cealalta si multe multe alte chestii pe care copil fiind nu lew intelegeam cum intelege un adult.

Ma bucur si pentru ca va fi o lectura usoara, fara surprize stilistice sau de forma. A nu se intelge gresit cand spun asta, imi plac cartile care-mi fac praf orizontul de asteptare , doar ca acum stiu ca voi citi in liniste un roman despre viata, multa multa viata.

Lia, ti-a placut pana la urma Donul? ma gandeam aseara in timp ce citeam ca daca autorii pot fi deposedati de anumiti lauri, cartile pe care le scriu tot primesc ceea ce marita. Sa spunem ca Liviu Rebreanu a avut ghinion, fiind propus intr-un an in care acest premiu nu s-a acordat, si poate ca oricum nu l-ar fi luat. Ideea e ca tipul asta de povestire prinde si lasa urme in memoria citittorului. Asa ca in loc de ION il avem pe DON premiat nobel.
Ai observat tu bine asemanarea intre cele doua romane. Asa vedem cat de universali sunt taranii, cat de comuna e iubirea de pamant, glasul pamanutului nu-i asa?
Acum nu stiu al cui e meritul, al taranilor ca sunt asa cum sunt si au fost o sursa fantastica de inspiratie sau a autorilor ca au reusit sa-i surprinda cum s-ar spune in "fundul gol". Pentru ca un lucru e sigur: fictiune nu e...din pacate. ma rog sunt fictive personajele dar...intelegi ideea.


Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 19+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

Ingrid S spune:

Eu mi-am cumparat Yourcenar azi. Tot azi ma si pun sa-l citesc. Cine vrea sa mai citeasca Memoriile, spuneti, eu timp nu prea mai am, duminica plecam la mare.
Carminabulina, ma bucur ca iti place Donul. Nu stiu cui nu-i place, e o lectura extraordinara. Oricate superlative as folosi, parca tot nu e de ajuns. Ma mir si eu ce m-a incantat asa.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

beshter spune:

In asteptarea Vrajitoarei de aprilie si ca sa mai iau o pauza de Toba de tinichea - care ma epuizeaza si care se apropie de final - am citit www.polirom.ro/catalog/autori/bukowski-charles/" target="_blank">Posta lui Charles Bukowski. Mai soft decat Femei, e si infinit mai amuzanta. Mie imi place - dar doar cand ma satur de pedanteria si intepeneala altora - umorul asta gros, sarjat, de betiv.
A, si traducerea e foarte buna.

Am citit si www.polirom.ro/catalog/autori/sepulveda-luis/" target="_blank">Nume de toreador - Luis Sepulveda - din care n-am ramas cu mare branza. Probabil ca e vina mea, insa mai mult decat un romanel de aventuri si spionaj n-am descoperit. Tot asteptam sa inceapa ceva si cand colo, s-a terminat cartea. Mare dezamagire dupa Batranul care citea romane de dragoste.


You cannot both dance and not pay the piper.