Clubul cititoarelor (10)

liadorian spune:

Hmmm, Mitka mi s-a parut, in prima faza, un personaj de plan secund - cumva prietenul cel bun de gura al lui Grigori. Acu is chiar la faza aceea in care o hartuieste pe Natalia, intoarsa acasa si efectiv nu-mi vine sa cred ca despre asta-i vorba... Presupun ca lucrurile vor merge mai departe de atat, oricum mie cartea asta incepe sa-mi faca pielea gaina, pe la unele pasaje.

Incep sa simt ca de aici si-a cam luat Rebreanu unele idei pentru Ionul lui, sper sa nu spun prostii, da' tare mi-au sunat cunoscut unele situatii - nu in detaliile lor exacte, in spiritul lor: flacaul care se insoara iubind pe alta si neputind sa si-o scoata din minte, Natalia care-i o Ana ce-si presimte destinul (chiar in timpul logodnei, parca, spune ceva de genul - "mi-am facut-o cu mana mea") etc. Corectez - Ana e o Natalia, schimband ceea ce e de schimbat.

Grisa... mai lasa-ma sa citesc si iti spun mai multe. Deocamdata cred ca povestea Melehovilor o sa se invarta mai mult in jurul lui decat al lui Petro: el e cel care-i seamana tatalui, el e cel neasezat, el rupe randurile si incearca sa scrie o alta poveste pentru sine si pentru Axinia.

Oricum, e cumva odihnitor romanul asta, acum, dupa toate chestiile mai moderne pe care le-am citit in ultima vreme. Ma intoarce la un fel de a scrie literatura care n-o sa fie niciodata obosit, depasit, consumat.

Continuam! Am acu doua ore libere, is la pagina 200!

carminabulina spune:

Hai mai Lia nu dezamagi doar asa ca nu-ti place tie Ion sau Rebreanu cu totul . Cum putea Rebreanu sa se ia dupa cineva care nu scrisese nici o carte la aparitia romanului Ion, deci dupa ceva care nu exista. Poate Solohov s-a luat dupa Rebreanu e mai plauzibil din punct de vedere cronologic si daca citesti www.romlit.ro/manuscrisul_lui_olohov_-_regsit" target="_blank">asta desi daca ma intrebi pe mine nu cred ca cineva a copiat pe altcineva. Acea tema cu iubirea neimplinita este si va fi tot timpul subiect de roman.

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 17+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

liadorian spune:

Ha, romanul mi-a sunat asa de tare a secol XIX, ca nici nu m-am ostenit sa verific cronologiile! Si ca nu cumva sa dezamagesc, o sa spun altfel: Rebreanu si Solohov patesc si ei cam la fel ca Foer si nevasta-sa, scriu asemanator fara sa se inspire unul de la celalalt.

Am terminat aseara primul volum. Trebuie sa recunosc ca am citit asa, mai superficial scenele de lupta si pe cele de viata cazona. Nu stiu cum naiba, da' fix violul ala in grup nu l-am sarit. Ma prind greu pasajele astea de razboi, stiu ca si la Tolstoi le-am cam scanat in graba. Din cauza asta m-a luat prin surprindere scrisoarea in care se anunta moartea lui Grigori, a trebuit sa ma intorc vreo 10 pagini in urma sa vad daca am pierdut eu scena cu pricina. Natalia a incercat si ea sa se sinucida, ca Ana lui Rebreanu, mai violent insa si degeaba, fiindca supravietuieste. Liza apare, episodic, in jurnalul soldatului mort. Grigori si Axinia par sa se desparta. Doua lucruri:
- usurinta cu care lucrurile se fac si se desfac, usurinta (seninatatea?) cu care se vorbeste despre copii care mor; cumva inteleg de unde vine, copii se faceau multi pe vremea aia si era ceva curent sa pierzi multi dintre ei, da' e o chestie cu care efectiv nu pot sa ma impac; m-a sfredelit in creieri o scena cu Axinia, noaptea, care cauta in pat, langa ea, trupusorul fetitei ei moarte si-i pare ca-i aude vocea spunand "mama, apa";
- dialogul dintre batrani (parintii lui Grigori), in finalul primului volum (Grigori se intoarce acasa, la nevasta pe care o parasise):
"In aceeasi noapte, Pantelei Prokofievici, ghiontind-o in coasta pe Ilinisna, sopti:
- Du-te de vezi! S-au culcat impreuna, au ba?
- Am asternut pentru amandoi.
- Du-te de vezi, iti spun! Du-te!
Ilinisna se uita in odaie prin crapatura usii si se intoarse.
- Impreuna!
- Ei, slava Domnului! Slava Domnului! isi facu batranul o cruce, razimat in cot si sughitand de plans."

Ingrid S spune:

Liadorian, te mira ca sunt foarte interesati de relatiile copiilor? Pai in asta sta tot motorul care pune in miscare satul cazac, de aici deriva copiii si prosperitatea unei familii.
Si nu numai asta, dar consider ca singurul personaj cu adevarat pur si inocent este Natalia, in opozitie cu Raul, reprezentat de fratele sau. Atunci e firesc sa o vrea familia Melehovilor, cu toate ca Axinia il iubeste pe Grigori la fel de mult.
De ce ti-am amintit de Mitka? Tocmai pentru a constientiza ca raul se poate dezvolta in orice conditii, incestul e condamnat (vezi cazul Axiniei) dar nu pare o interdictie asa de serioasa..culmea!
Violul mi-a amintit de povestile (adevarate) ale romanilor in timpul razboiului, cum veneau rusii si le violau femeile, mi-a produs o senzatie repulsiva maxima.
Mai vroiam sa zic ca imaginea satului cazac e oarecum atemporala, ca si cand ar fi scoasa din timp, din evolutie, e fascinant.
Mie mi-au placut scenele de razboi, le-am asimilat scrierilor lui Sienkiewicz, daca ai citit trilogia lui, Prin foc si sabie, Potopul si Pan Wolodyjowski, ai observat aceleasi scene, doar combatantii difera, ba tatari si polonezi, ba rusi si polonezi etc.
Sa stii ca si eu gasesc multe similaritati cand citesc o carte, dar nu pentru ca autorii se plagiaza intre ei, ci pentru ca volens-nolens se aseamana situatiile prezentate.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

liadorian spune:

Cred ca dialogul ala mititel m-a induiosat, facand abstractie de context, de ce inseamna copiii si alinatele astea familiale intr-un sat traditional. Plus ca incercam sa pun toata scena aia in contextul meu, al lumii asteia in care ma invart eu, si e neverosimil. Intr-un fel, dialogul acela mi-a dat masura distantei dintre doua lumi/timpuri.


Inteleg ce spui - ei is alianta perfecta: ea, sotia ideala (tanara, harnica, din familie buna, cu zestre etc.), Melehovii - intruchipare a traditiei. Da' sa stii ca mie mi-a fost mai simpatica Axinia, mi-era necaz pe Grigori ca-i ia asa de mult sa se hotarasca sa plece cu ea.


Cred ca inca n-am ajuns la niste pasaje prea dure ca sa-mi dau seama daca Mitka e intruchiparea raului sau nu. Mai degraba l-am vazut ca pe un soi de... descurcaret, un tip care se adapteaza din mers la orice situatie, mai degraba amoral decat imoral. Unul care functioneaza pe principiul "da ca sa-ti dau": face tot ce vrea, isi ia ce vrea, apoi plateste pentru tot (e pedepsit, se ofera voluntar pentru misiuni periculoase etc.).


Am simtit chestia asta mai mult in primul volum; acum sunt la al doilea, militarul si politicul prevaleaza, satul atemporal e impins in istorie, cu sau fara voia lui.


Da, cred ca se intampla chestia asta. Dar parca intre Ion si Don is niste asemanari frate, de-ai spune ca respectivii au stat la un pahar impreuna in timp ce-si scriau cartile si nu s-au putut abtine sa nu le discute. Oricum, dincolo de orice suspiciune, e frapanta asemanarea - sat traditional in ambele carti, politicul si militarul care vine peste sat, schimband randuielile stravechi (inca nu stiu daca si la Solohov o sa apara comportamentul ala duplicitar prin care se salveaza micii intelectuali rurali ai lui Rebreanu dar inclin sa cred ca nu - cazacii is si razboinici din nascare, probabil or sa se puna mana pe sabie inainte de toate), apoi triunghiul Grigori - Axinia - Natalia. Sunt multe asemanarile, or fi poate mai usor de explicat printr-un fond arhetipal comun la care fac referire si Rebreanu, si Solohov, nu stiu ce sa spun ca-i cumva mai mare ca mine toata povestea asta.

Peste toate, ma cam chinuie volumul al doilea, cu toata militaria. Inghit greu paginile dar nu ma las.

ciuf spune:

Tocmai ce am terminat si eu de citit cartea "Fata cu cercel de perla" a lui Tracy Chevalier. Din intamplare am descoperit aceasta carte ca urmare a interesului ce il aveam pentru tapiserii.
Va recomand aceasta carte cu mare caldura. Este usor de citit, cu descrieri vii ale vietii dintr-un orasel olandez si ale picturii.
Eroina romanului, Griet, este o slujnica (impinsa de parintii ei, ce sufereau probleme financiare ca urmare a accidentului ce il suferise tatal ei si care devenise orb, sa lucreze pentru a aduce un venit in casa) ce servea familia pictorului Vermeer. Fata prin simplitatea ei, inteligenta (in ciuda varstei ei pare mult mai matura) si frumusete atrage atentia pictorului ce o invita in lumea artei, invatand-o cum sa ii pregateasca culorile si sa ii serveasca ca model pentru cateva tablouri.
Iar a doua carte ce am citit-o si e scrisa tot de aceeasi autoare se numeste "Doamna si unicornul" pe care o recomand de asemenea. De fapt cu aceasta carte am descoperit-o pe scriitoare. Are un stil fascinant de a portretiza viata de atunci si a tapiseriilor. Acorda multa atentie detaliilor, are un ochi remarcabil asupra detaliului, cand descrie tapiseriile medievale. Personajul principal, Nicholas, un artist frumos si seducator este rugat de catre un nobil sa ii picteze sabloanele pentru cele sase tapiserii ce si le vrea atarnate in sala lui de mese. Subiectul propus de acest nobil, Jean Le Viste, va fi prezentarea bataliei de la Nancy. Insa, artistul conspira cu sotia nobilului ce ii sugereaza fin ca un asa subiect nu este tocmai potrivit pentru o sala de mese, unde nimeni nu va fi incantat sa vada sange in timp ce mananca si nici macar acest nobil nu participase in vreo batalie. Iar sugestia ei a fost sa se construiasca tapiseriile pe o tematica romantata, mai calda, si anume sa fie prezentate doamne ce sunt cucerite/ seduse de unicorn.
Nicholas, vrajit de fata nobilului, Claude o picteaza intr-una din tapiserii. Seria de tapiserii prezinta cele 5 simturi iar cea de-a sasea tapiserie se numeste "Singura mea dorinta" ce arata o nobila ce isi pune sau isi da jos bijuteriile.
Pictorul isi doreste sa vada atelierul unde vor urma a fi tesute tapiseriile si sa fie convins ca totul va fi pe maini bune. Insa picturile lui vor trebui sa fie modificate pentru a se putea concepe tesatura. Si de aici intra in tablou fata cea oarba a tesatorului, Alienor, care il ajuta pe pictor sa umple cadrul ce ar fi fost gol cu flori de camp.
Restul ... vi-l las voua.

Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea

Ingrid S spune:

Lia, eu n-am cartea ca sunt la sat, dar cateva zile nu m-au facut s-o uit, asa ca pot discuta pe marginea ei. Am scris asta ca sa nu te miri ca nu dau citate sau ca sar peste unele amanunte.
Si mie imi place foarte mult Axinia, dar am retinut undeva o fraza: "am ramas ca orbita de atata limpezime"...ei bine, fraza asta i se potriveste manusa Nataliei. E limpede, curata, nevinovata, ingereasca. De aceea am zis de batrani, era imposibil sa nu sesizeze atata bunatate.
Dragostea Axiniei cu a lui Grigori e ca vantul prin stepe, e o dragoste careia nu i-am gasit corespondent, ma crezi au ba, alte romane de dragoste mi se par fade comparativ cu simtamintele celor doi, frumoase si atat de nude...
Uite, ca tot scrii de Rebreanu si asemanarile intre el si Solohov, am sa-ti reamintesc ca si in Reymont (nu stiu daca l-ai citit) e exact aceeasi poveste: el, Antek, se casatoreste cu o fata cu bani (bine, nu-i foarte bogata, dar el e) si o inseala cu cea mai frumoasa fata din sat, Jagna. Si dramele ce rezulta de aici...
Si daca mai caut prin literatura, sigur mai gasesc, de unde deduc ca tare le-a mai placut tema asta, fata bogata versus fata saraca si neaparat frumoasa, altfel cum?
Cum merge cartea, unde ai ajuns cu lectura?

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

carminabulina spune:

Or fi fost si astia suflete pereche doar ca nu au avut noroc sa merga la celasi editor in acelasi timp.

Mi-am comandat si eu Donul linistit si probabil va fi cea de-a doua carte pe care o voi reciti. Prima si singura a fost "La rascruce de vanturi" pe care nu ca am reciti-to ci am citit-o de vreo 10 ori. Cred ca ajunsesem sa o pot recita (eram foarte tanara si aveam mai multa memorie pe hard).

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 18+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

carminabulina spune:

Ciuf off topic: camerele copiilor sunt superbe. La un moment dat mi-am dat seama ca in camera este un copil adevarat (Eva ) si nu o floare vesela pictata pe perete

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 18+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

liadorian spune:

Merge, mai greu, mai usor, acu sunt undeva prin volumul al treilea si siguril dau gata azi. Al doilea volum a fost curata tortura pentru mine, nu ma impac deloc cu toate militaria, cu toata politica de acolo - rosii, albi, comunisti, cazaci, mi-au facut nervii franjuri. Da' e in mod cert vina mea, nu prea-mi gasesc eu personal afinitati cu tema, pentru ca altfel imi dau seama ca-i o naratiune perfect echilibrata in fata mea, cu destul suflu dramatic.

Si mai am eu un minus care ma face un cititor nepotrivit pentru cartea asta - eu nu prea simt comunitatile, nu simt multimile, nevoia mea de asociere cu altii e anemica rau. Si personajele alea cam asta fac - sunt/fac parte din comunitati, lupta in numele unor comunitati, schimba destinul comunitatilor. Cumva destinul lor personal ramane mereu subsumat unei cauze a comunitatii. Asta-i ceva la care eu ma raportez greu.

Ma intereseaza insa mult cum evolueaza personajele - Grigori ajunge osteanul asprit de traiul crud pe care-l duce, aproape nebun, Petro moare - si asta n-am anticipat-o deloc, pe Mitka l-am pierdut din vedere.


Am citit deja cum cei doi s-au desparti si cum Axinia accepta sa se intoarca acasa la Stepan. Intr-un fel, ea si Grigori nu inceteaza sa evolueze cumva similar - Grigori e asprit de lupta, Axinia, de traiul asta neasezat pe care-l duce, de lupta cu Stepan. Cumva ei raman in continuare compatibili, in vreme ce Natalia e protejata de familie, traieste in marginea primejdiei, nu in mijlocul ei, ca Axinia si Grigori. Nu m-as mira sa se regaseasca, astia doi!


Nope, Reymont inca n-am citit. Am tot auzitt numele legat de cel al lui Rebreanu.

Sa si intreb ceva: cate volume are editia ta din Don? Eu am luat volumele pe rand de la biblioteca - intai primele doua, apoi le-am cerut pe ultimele si am primit numai volumul trei. E asta ultimul? Parca nu-mi vine sa cred ca se termina asa de abrupt, is inca multe fire care ar ramane in aer.