Clubul cititoarelor (10)

liadorian spune:

Revenind: la Rebreanu si Slavici am urat, cred, nu neaparat modul in care mi s-au predat - am avut noroc de profi care m-au lasat de capul meu, fara pagube majore, cred/sper. Am urat mai degraba monotonia cu care textele astea reveneau peste tot, senzatia aia urata ca-s fara alternativa. Daca-l pui pe Ion langa Ciuleandra si Adam si Eva, e suportabil. Aleg mai degraba Ciuleandra sau Adam si Eva, decat Ion. Daca-l pui pe Ion langa un Blecher, un Anton Holban sau un Sebastian, sau macar langa un Camil Petrescu, iar ai de unde alege si nu-ti mai vine, cum metaforic am sugerat eu ieri, sa-l pui pe foc.

Cat despre gusturi... eu le discut. Asta cu riscul sa fac opinie separata. Gusturile se discuta, ele ne reprezinta. Ca nu ni le schimbam asa de usor, numai fiindca ele-s in discutie, asta-i alta poveste. Daca e vorba de chestii mare-mi plac, atunci aleg literatura cat mai literara - calofilii, imaginativii, vizionarii, decadentii, manieristii. Genul asta.

Realismul din Ion mi se pare fad si bolovanos. Altfel, m-am pasionat candva pentru Balzac si mai nou cred ca ma pasionez si de Dickens.

Ingrid S spune:

Era doar o zicala, cea cu gusturile, normal ca putem explica motivul pentru care ne place o carte sau alta, dar modul in care o percepem poate fi complet diferit la nivel mental fata de alta persoana, aici intervine unicitatea. Degeaba imi prezinta cineva o carte, uite ce frumoasa e, daca eu nu traiesc nici o senzatie, nu-mi spune nimic, oricat de celebru ar fi autorul.
Pe Dickens l-am citit in copilarie, e o sursa sigura de bocit, am plans si cand am citit despre viata lui. Bun scriitor!

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

buflea spune:

Dickens ? Huh ! Altul pe care nu l-am putut citi pana la capat ...prea multa ceatza si prea mult fantastic in scrierile lui ...
Mie imi place literatura reala, care sa reflecte viata, lupta, drama, fericirea ... nu-mi place sa visez, fantastic, SF, mutanti - bleah. Imi place sa aud povesti adevarate, sa fiu pregatita pentru intamplari reale care nici nu am crezut ca mi se pot intampla. Imi place sa admir succesele, sa judec vinovati reali, sa inteleg motivele pentru care oamenii fac rau altor oameni, sa compatimesc cu victime, sa aflu cum unii au rezolvat sau n-au rezolvat situatii fara iesire. E simplu de inteles deci de ce imi plac biografiile si si mai simplu de inteles de ce m-am facut contabil.

liadorian spune:

Eu abia il incep pe Dickens - am citi de curand Marile sperante si mi s-a parut tare faina. Are un umor nebun pe alocuri si atat ironie sanatoasa, ca m-a dat gata. Deci, ca sa nu stric impreisa asta initiala buna, ce-ar trebui sa evit dintre cartile lui?

Ingrid S spune:

Daca ti-a placut Marile sperante, o sa te atraga si restul. Eu iti recomand David Copperfield si Micuta Dorrit. Si mai sunt..

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

carminabulina spune:

Buna seara!
Scuze de absenta dar e motivata .
Mie Mi-a placut Rebreanu, o spun la trecut pt aam citit tot ce a scris el. Si Slavici si Camil Petrescu si toti interbelicii mai putin tanti Hortensia. De ce ea? pt ca nu-mi place stilul asta de roman plin cu personaje ciudate, de fraze greoaie aiurea, ca si Llosa are o sintaxaaaaa de te lasa nervii insa il ador.
Buun pe Dickens l-am citit de mult, nu tot ce a scris pentru ca a scris enorm. Iti mai recomand un roman al lui Bleak House (Casa groazei) cred ca s-a tradus la noi.
"Realismul din Ion mi se pare fad si bolovanos"
Din pacate asta e realismul, fiecare scriitor realist a prezentat realitatea timpului sau sau a tarii sale. Nu prea inteleg ce e fad si ce e bolovanos in Ion ca personaj si "Ion" roman?

Mihaela inteleg perfect ce spui cand te referi la cum ne-ai fost predate noua cartile.
Am un exemplu, si ca sa vezi tocmai din Ion. Am avut un extemporal din ala neanuntat in care trebuia sa facem caracterizarea unui personaj din roman si bineinteles ca nu invatasem cometariul predat de prof, lung cat o zi de post. Dar citisem cartea su am inceput sa scriu despre Ion personajul de toate dar din intreaga caracterizarea iesea in evidenta faptul ca-l admir nu pentru ceea ce a facut ci pentru ceea ce ar fi putut sa faca dar date fiind conditiile de trai, bla bla bla. Pe scurt am spus ca era un om bun si comun in purtari dar inteligent, Ei si pentru acel "inteligent" am luat 6 si inca un punct scazut pentru ca "s-a vazut ca nu ai invatat si ca ai scris ce ti-a venit in cap" ...no comment, nici atunci nici acum.

Buun, asa...acum ce cred eu despre scriitorii astia care scriu cuvinte frumoase unele langa altele degeaba. Cred ca sunt niste poeti ratati. Daca ar fi scris poezie i-asi fi citit fara sa stau pe ganduri dar proza fara continut...e ca mancrea fara sare. Imi plac frazele grele dar sa fie inteligente, sa-mi spuna ceva la sfarsit nu sa stau eu sa ma uit ca vitelul la poarta noua si sa fac analiza pe text dupa fiecare paragraf. Sa avem pardon dar ma la s de citit. Nici nu pot spune sa simt vreun fior sa citesc doar asa ca e o insiruire de cuvinte frumoase, fie ca inteleg ce spune sau nu (desi de multe ori nici nu trebuie sa intelegi ceva pentru ca nu e cazul, nu asta e scopul final al sciiturii)...
Si da, gusturile se discuta dar nu se judeca, asta a vrut sa spuna de fapt Seneca prin De gustibus (et coloribus) NON DISPUTANDUM.

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 12+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

liadorian spune:

Buna dimineata!
Am terminat aseara de citit Matei Iliescu si... acel wow cu care incepusem sa va povestesc despre ea a ramas intact. E o carte minunata. Absolut necomerciala. Grea. Densa. Extravaganta lingvistic. De-un rafinament demential. Delicata si puternica, in acelasi timp.

Daca as fi un cititor serios, probabil ca acum as relua-o, cu creionul in mana. In schimb, simt nevoia sa iau o pauza, sa se aseze impresiile ca sa pot trece la altceva. Poate la Donul linistit, de care mi-a amintit Ingrid, poate ceva de Dickens - la Casa groazei ma gandeam si eu, Carmina .

liadorian spune:

Apoi, Carmina, cred ca aici se despart gusturile noastre: mie-mi plac mult cartile provocatoare, alea care te silesc sa te intorci, sa reiei pagini/paragrafe. Astea imi par cartile care lasa urme in tine, din care iesi cumva imbogatit. Daca asa ma face sa ma simt un roman politist, un volum de corespondenta sau Matei Iliescu, asta mi-e perfect egal. Nu cred ca am prejudecati in materie de literatura. Altfel, o lectura gen gasca prin apa merge in tren, ca sa treaca timpul.

Si ceva ce vreau sa intreb: care e/ar trebui sa fie continutul prozei? Care-i scopul final al scriiturii, daca, asa cum spui tu, intelegerea nu intra in discutie?

liadorian spune:

Pot intelege de ce Ion e un roman bun - constructie solida, un personaj coerent cu sine, teme urmarite limpede etc. Pot intelege de ce aparitia lui a insemnat asa de mult la momentul respectiv - ce s-ar putea compara cu Ion, din literatura anterioara? Poate intriga aceea in alb si negru, personaje pozitive/personaje negative din Ciocoii vechi si noi? Asadar, nu-i contesta nimeni meritele lui Rebreanu. Oricum, nu eu.

Ce spun eu e ca Ion e un roman care nu-mi place, pe care nu-l citesc cu bucurie.

Ion e un roman, din punctul meu de vedere, fad, fiindca-i un roman exclusiv de constructie. Stilistic, e aproape nul. Literatura se face, insa, oricat nu ne-ar placea, din cuvinte.

Il consider fad si pentru ca-i atat de transparent si de previzibil in felul cum evolueaza temele si conflictele. E fad si bolovanos, cred eu, si din perspectiva tipologiei personajelor - mai toti, naturi primare, fara nuanta, fara mister. Mi-a placut totusi Ana, cea atata de tacuta. E acolo un personaj cu un potential tragic extraordinar, impins in planul secund al naratiunii.

Cat despre faptul ca asta ar fi, de fapt, realismul, am niste rezerve. Monomaniacii lui Balzac is atat de extravaganti prin intensitatea pasiunilor lor, incat ii ssupectez de-un dram de romantism. Uita-te la un Flaubert, la un Stendhal pentru nuante.

Revin acusi, vrea copila mancare.

Ingrid S spune:

Prin Ion am invatat sa-l iubesc pe Rebreanu. Dupa mine, personajul Ion nu este complex. O simplitate arhaica, nevoi primare..asta reprezinta Ion. Si ce am retinut din el: nevoia organica de pamant, pamantul inseamna avere, siguranta zile de maine. Pamantul e totul. Am regasit in literatura un alt personaj, din Taranii de Reymont. Si acolo lupta se duce pentru pamant, in jurul lui se centreaza luptele, aspiratiile si preocuparile oamenilor. Cred ca ar trebui sa-l luam pe Ion exact asa cum e descris, fara complicatii psihologice sau analize. De ce mi-a placut Ion? Pentru ca Ioni sunt peste tot, o tipologie universal valabila.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues