Mamici cu 2 pitici (3)
Raspunsuri - Pagina 3
julax spune:
Doniro,lasa ca ai sa chefuiesti 2 zile...
Iulia,mamica de Ioana
(24.09.2008)@ Alex
(24.08.2006)
www.onetruemedia.com/otm_site/my_shared?z=16a7ba4b14da74203c245e&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">
Miniclipuri
Poze si filmulete
ana_a spune:
claudia bine ati revenit!si matei are kk moale
sunt cu el in brate.revin mai pe seara
Ana - mami de 
Stefan si 
Matei
Ne jucam
ana_a spune:
gabi, eu eram cu crizele 
Tu ai in format electronic cartea aia cu "totul se intampla inainte de 6 ani"? Daca nu o ai sa imi spui ca ti-o trimit. Dupa ce o sa citesti acolo o sa te mai linistesti sau cel putin iei lucrurile mai calm ca or sa vina si vremuri mai bune...eu asa sper.
Oana nasol cu spatele tau! multa sanatate!Deci ati fost la Bistrita? Sper sa mai veniti la vara sa ne intalnim
Amalia, si noi incepem gradinita de maine...insa tati mai are un pic de concediu.
Colicii si durerile de burtica vor trece si o sa si uitati de ele. Se poate sa fie vreun puseu de crestere. ia vezi un pic si citeste aici despre puseu :
..asa pe scurt...La 3-5 saptamani copilul are un puseu de crestere, este unul dintre acelea unde cresterea cerebrala se suprapune pe cea fizica si ii este greu, foarte greu. Vrea sa manance non stop, ca sa acopere foamea cauzata de cresterea fizica, dar daca nu mananca vrea sa stea la mama in brate chiar cu tzatza in gura fiindca creierul a devenit acum mai mare. Sunt zone acolo care s-au activat si pe care bebelusul nu le cunoaste, e speriat ca de bombe. Se zice ca e ca si cum pe noi ne-ar lua careva intr-o zi si ne-ar pune fara stirea noastra pe o alta planeta. E asa speriat si are atata nevoie de mama fiindca doar pe ea o stie bine si doar ea ii poate oferi caldura si protectia iar tzatza este o alta cunostinta buna a bebelusului. Se zice ca cele care aveau probleme cu alaptatul ar reusi la acest puseu sa isi faca bebelusul sa suga fiindca isi doreste asa mult sa aiba obiectul muncii in guritza. In timpul puseurilor de acest gen plansul exprima frica si sub nici o forma nu trebuie lasat bebelusul sa planga fara sa fie alintat si mangaiat fiindca poate ramane cu frica. Nu e usor de calmat un bebelus in timpul acestui puseu, dar cu rabdare... trece. Ca mama trebuie sa stii ca orice mama isi poate pierde rabdarea iar daca ti-o pierzi nu lasa bebelusul sa planga, cheama-l pe tata sa stea cu bebelusul si tu du-te in alta camera, bea un ceai cu gheata, plangi sa rupi inima targului, fa un dus si apoi poti merge linistita si calma inapoi sa lupti cu puseul. La Lorelei a tinut 48 de ore, a fost teribil de greu, dar dupa ce a trecut am avut alta fata. In perioada puseului bebelusul s-ar putea sa nu mai poata adormi pe spate, fiindca se pare statul cu burta pe saltea le amineste de statul cu burta pe mama sau tata. Eu m-am speriat, am crezut ca nu o mai aduc pe Lorelei niciodata pe spate si ca o sa stau cu frica in san pana o sa stie sa se rostogoleasca... insa a trecut puseul si, cum ziceam, alta fetitza.
Dupa ce trece puseul asa in jur de 6 saptamani (are nevoie sa isi si revina, in plus la 6 saptamani are un puseu doar de crestere) copilul e pregatit sa invete chestii noi. Tine zambetul mult mai mult ca inainte si zambeste voluntar la fetzele parintilor, ale jucariilor, la baloane, dungi in culori contrastante, la culori puternice, la muzica care ii place. O sa remarci asta intr-o zi si nu o sa iti vina sa crezi dar daca o sa stia sa analizezi o sa vezi ca e dupa un puseu. Acum poti sa il inveti pe bebelus...daca inca nu stie, sa se tarasca de pe spate pe burta, sa caute cu privirea jucaria care face muzica, sa gangureasca. Acum e bine sa urmaresti la ce se uita atent si sa il duci cat mai aproape de obiectul cu pricina explicandu-i ce este, clar nu inteleg nimic dar important e sa auda voce folosind cuvinte articulate. De acum copilul e mai activ peste zi, si poate invata ca noaptea se doarme si ziua se joaca, poate fi invatat sa stea mai mult a se joace singur cu jucariile lui, frica tocmai i-ai alinat-o pana una alta in timpul puseului, e ok. Jucariile preferate in afara de mama care de departe e cea mai tare jucarie ever, urmata indeaproape de tata, sunt mobilul deasupra patutului, o minge rosie sau un balon rosu pe care ai desenat o fata amuzanta, covorasul de joaca cu surprize pe el si deasupra lui.
Lorelei dupa ce i-a trecut spaima cea mare penrtu lumea asta complet schimbata a inceput sa rada invariabil in fiecare dimineata la 7 inainte sa manance. Nu se mai trezeste niciodata plangand, doar gangurind, si daca o perioada buna nu e bagata in seama incepe sa isi suga manecile iar daca nici asta nu ne activeaza da semne ca vrea sa planga. "Imi spune" mult mai clar daca ii e cald sau frig, daca are scutecul plin si eu nu stiu inca, daca vrea baita, daca vrea sa ragaie sau daca ii e foame. Pe covorasul ei de joaca ii place oglinda si isi zambeste de fiecare ata cand se vede in ea. E clar ca nu se recunoaste inca. Ii place si un gandacel pe care il pot trage pana langa ea si care apoi se retrage cu un zgomot de carabus care zboara si ii mai place si o oita cu clopotel. Insa...nu ii mai place la cumparaturi, daca pana la 5 saptamani avea impresia ca toata lumea din ea porneste si de aia orice zgomot era ok, acum a realizat ca lumea e una si ea alta si daca stam prea mult la cumparaturi intra in panica, se pare ca dupa puseul cerebral de 8 saptamani o sa aiba din nou sentimente mai pozitive fata de cumparaturi. La fel, nu mai suporta zgomote prea multe cand doarme...pana la 5 saptamani era ok, lume, tv, muzica, acum...liniste, tv in surdina, tastele abia le ating Pe scurt asta e primul puseu cerebral conform cartii respective.
citat din mesajul lui chinabulina
esme, poate detaliezi putin cu puseurile de crestere, mai ales cele mentale. ca poate asa am si eu explicatie si poate solutie la crizele fie-mii si poate le iau mai usor...
Da, ai intuit corect, fix pe un puseu cerebral esti acum [e vorba de cel de la 8 sapt]. Asta tine o saptamna, doua si nu prea ai ce sa ii faci. Nu doar ca plange dar acum si daca ar vrea mai mult la san nu mananca mai nimic, nu mai zambeste asa mult in acest puseu, daca vrei sa o lasi din brate probabil se agata de tine mai serios ca inainte si probabil si de dormit doarme mai prost in plus poate isi suge degetul mai cu forta. Una sau toate astea le poti intalni in acest puseu...din nou...parintii doar cu rabdare se pot inarma. Trecerea peste fiecare puseu cerbral este grozav de importanta pentru bebelusi, daca trec stiind ca e tot timpul cinvea acolo sa ii ajute, sa ii mangaie, sa le spuna o vorba buna atunci invata mai usor si mai repede dupa puseu. Insa dupa ce trece ...din nou alt copil. Inavata sa se rostogoleasca - mare atentie - sa isi recunoasca manutele si piciorusele sa le intinda ca sa atinga lucruri constient, sa apuce jucarii sau sa le mangaie cu manutele, sa se uite la tv, la fetele copiilor, la umbre si lumini, la pasari, caini si pisici cu fascinatie sa faca ah, uh, eh si alte mii de sunete noi. Ce mai e primul hop cerebral extrem de remarcabil prin cate invata copilul dupa. Iti doresc muulta rabdare si iti spun si tie ca si lui inais, cand nu mai poti pleaca dar lasa copilul cu tata, nu-l lasa singur ca ii e frica. Relaxaeaza-te, plangi, fa un dus, mananca o prajitura si cu moralul refacut revino, o sa treaca si mai vine la 12 saptamani, dar cica acolo nu mai e chiar asa de greu.
Apropo..nu toti copii fac fix in aceeasi saptamana in plus zic astia in carte sa socotim saptamanile de la data la care trebuia sa se nasca nu de la cea la care s-a nascut. Prin urmare cei nascuti mai repede le pot face mai tarziu iar cei nascuti dupa termen la pot face mai devreme
Ana - mami de Stefan si Matei
Ne jucam
ana_a spune:
Fetele cu criza de 4 ani, ia cititi aici, va scriu un pasaj din cartea despre care vorbeam anterior.Poate o aveti si voi, dar daca nu o aveti poate sa va fie foarte utila :
COPILUL LA PATRU ANI
Aceasta varsta este marcata de dezechilibru, insecuritate si lipsa de coordonare in aproape orice act comportamental. Copilul care parea atat de bine coordonat la trei ani, acum se poate impiedica, poate cadea si poate sa-i fie teama de cazaturi. Semnele fizice ale tensiunii sunt mai frecvente: clipeste des, isi roade unghiile, baga degetele in nas, isi atinge organele sexuale, isi suge degetele. Poate sa capete si ticuri faciale.
Devine in acelasi timp un individ cu un simt social foarte dezvoltat. Prieteniile conteaza mult, in ciuda dificultatilor pe care le are in a se intelege cu prietenii. In prezenta altor copii, problemele sale reamintesc de cele pe care le avea la doi ani. Este autoritar, certaret si agresiv. Parintii sunt tentati sa creada ca a regresat la varsta de doi ani, in timp ce copilul actioneaza dintr-un impuls care il va impinge spre o noua etapa stabila si pozitiva in dezvoltarea sa: varsta de cinci ani. Este adevarat ca un copil la varsta de patru ani ne aduce foarte bine aminte de copilul la doi ani si jumatate. Este subiectul acelorasi reactii extreme: cand timid, cand excitat. In aceasta situatie multi copii se (re)atasaza de diferitele ritualuri (ritualul mersului la culcare, ritualul imbaierii, etc.) Isi fixeaza atitudini rigide ( care cuprind reguli stricte si invariabile) pentru a se imbraca, a manca sau dormi. Poate sa fie foarte dificil sa schimbati si cel mai mic detaliu. Nelinistea lor afectiva este exprimata prin lacrimi, si nenumarate intrebari.
Varsta de patru ani este aceea la care copilul uraste sa se joace singur. Raporturile sociale la aceasta varsta sunt tot timpul furtunoase si violente. Intrusii sunt tinuti la distanta. Limbajul devine mai violent. Aceasta “varsta” nu-si face probleme despre parerea celor din jur. Copilul este de-a dreptul energizat. Loveste cu piciarele, se enerveaza foarte repede. De asemenea nu are nici limite verbale. Este fascinat de cuvinte si de sonoritatea lor. Pentru prima oara intelege ca exista o serie de cuvinte care nu sunt pe gustul parintilor. Marea majoritate a acestora au de la trei la cinci litere. Realizeaza ca isi poate enerva parintii folosindu-le, mai ales in public. Termenii scatologici il bucura foarte tare; va spune: “Mami sti ce vreau sa mananc azi? Carne, morcovi, inghetata si caca!” In acest moment va izbucni in ras. Mama prevenita, se va abtine sa valorizeze aceste cuvinte prin manifestarea nemultumirii sau prin marirea atentiei. Le va ignora. Aceste cuvinte vor dispare din vocabularul copilului cand va atinge varsta de cinci ani.
Copilul de patru ani este neinfranat si in contact cu alte persoane. Ii place sa reziste la ordine sau ridicari de ton, interdictiile il irita, face pe interesantul, se lauda, jura. “Am sa-ti dau un pumn!” este amenintarea sa favorita la adresa altor copii. Si imaginatia ii este debordanta. Acesta este unul din factorii care fac dificila distinctia dintre real si imaginar. Linia de demarcatie nu ii este prea clara. Este plin de povesti incredibile pe care le povesteste fara nici o problema.
Nu are simtul proprietatii, in afara de a crede ca tot ceea ce vrea ii apartine. In orice caz, un copil la patru ani nu este mai hot decat este mincinos. La aceasta varsta confunda “ a atinge” cu “a poseda”. Jucaria luata de la un vecin ii apartine deoarece se joaca cu ea. Aceasta este teoria proprietatii la patru ani.
Dinamismul sau este extraordinar iar viteza de propulsie este ridicata. Urca si coboara scarile in fuga, alearga prin apartament sau prin casa, tranteste usile. Si viteza de alocutiune este mare. Este vorbaret si ii place sa discute despre tot. Este propriul comentator al lumii inconjuratoare si uneori propriul public.
Ii place sa rosteasca vorbe fara sens sau sa gaseasca rime. Parintii avizati pot folosi aceasta noua pasiune pentru limbaj pentru a juca tot soiul de jocuri de cuvinte. Ii place in mod special umorul si exagerarile. Daca intrati in joc, copilul va aprecia intrebari de genul: “Nu-i asa ca ai un elefant in buzunar?”
Ii place sa dramatizeze, jocul scenic si stie sa se foloseasca de marionete. Va organiza in jurul sau o punere in scena interminabila, atat in casa cat si afara, cu ajutorul cuburilor, masinilor, trenurilor, vapoarelor, papusilor.
Un copil la patru ani ne duce cu gandul la omul descris de Stephen Lea Cock, care se arunca in toaleta si apoi pleca fugind “in toate directiile”. Cel de patru ani nu stie niciodata precis unde merge. Marea viteza de deplasare si structura mentala flotanta il vor conduce pe cai diverse si imprevizibile. Daca il intrebati ce picteaza, va raspunde: “De unde sa stiu, n-am terminat inca!” Poate incepe sa deseneze o broasca testoasa care se va transforma pe parcursul executiei in dinozaur sau in camion. Este subiectul acelorasi rataciri imprevizibile si atunci cand povesteste ce a vazut.
Dupa cum spunea Dr. Gesell, copilul poate fi: “linistit, zgomotos, calm, imperativ, aluziv, independent, sociabil, atlet, artist, prozaic, imaginativ, cooperant, indiferent, curios, direct, plin de umor, dogmatic, stupid si bataus.”
Din cauza caracterului deosebit la aceasta varsta, copiii de patru ani trebuie tratati cu fermitate. Parintii slabi sau ezitanti au mult de furca cu ei. Copilul de patru ani se complace in variatie. Ii trebuie schimbat adesea ritmul. O mama avizata, va sti intotdeauna sa prevada o oarecare activitate noua care sa-l intereseze pe copil si sa-l indeparteze de o situatie care incepe sa ia o turnura urata. Jocurile si comportamentul sau, pot degenera cu usurinta in necazuri, daca nu sunt controlate. Trebuie ca mama sau tatal sa previna momentul in care acestea se vor produce si sa propuna o noua activitate interesanta.
Din cauza simtului social mai dezvoltat si a faptului ca prieteniile ocupa un loc mai important la patru ani decat la trei ani, putem aplica sanctiunea de a-l izola de grup. Mama trebuie sa spuna cam asa: “Daca nu te poti juca frumos cu prietenii tai, joaca-te singur acum. Poate ca am sa te las sa te joci cu ei mai tarziu. Mai vedem noi.” In acest mod, mama ii da ocazia sa salveze aparentele. In acest fel isi motiveaza dorinta de a-i schimba comportamentul in asa fel incat sa se poata reintegra in grup. Daca este posibil, ar trebui sa anunte aceasta decizie pe un ton calm, fara intonatii autoritare.
Acesta este copilul la patru ani. Exact in momentul in care parintii se gandesc ca viata nu mai merita traita alaturi de acest mic monstru, atinge cei cinci ani. Totul se schimba brusc. Dezechilibrului de la patru ani ii succede echilibrul de la cinci.
Ana - mami de Stefan si Matei
Ne jucam
ana_a spune:
valentina, am vazut si filmuletul vostru!foarte frumos!
am pus si eu cateva filmulete noi aici cu ce am facut in ajun de craciun + in noaptea de revelion plus inca unul in care imi explica Stefan despre un balaur cu foc, calitatea este mai proasta, sonorul de asemenea ca este filmat cu aparatul foto, da sunt haioase, merita sa le vedeti
Ma retrag si eu ca este tarziu.
Ana - mami de Stefan si Matei
Ne jucam
gabitzam spune:
Ana, multumesc pentru fragmentul cu copilul de 4 ani, il regasesc in multe aspecte pe Andrei al meu, desi el are doar 3 ani si 7 luni. Cred ca aveam si eu cartea cu pricina pe undeva, ma uit prin fisier si o caut. Daca nu o gasesc, poate o sa te rog pe tine sa mi-o trimiti pe mail
Of, dupa atatea zile agitate, in sfarsit liniste. Andrei e la gradinita, Costi la servici, Raducu doarme, eu imi permit luxul de a savura o cafea cu lapte si de a sta pe net
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
ana_a spune:
'neatza de la Bistrita!
Cu cer senin, friggg si fara zapada....
Haideti la o 
virtuala si la o poveste!
Eu mai stau maxim 10 minute...cine doreste?cine pofteste??
Matei este in patut se joaca iar Stefan la gradinita 
asta da trai nenica....
Ana - mami de Stefan si Matei
Ne jucam
gabitzam spune:
Ana, am gasit cartea, o aveam, o incepusem, dar luata cu toate alea cu copiii, am abandonat-o la un moment dat.
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
valentina_22 spune:
'neata felele!
ana, multumim de cafeluta, a venit la fix!
Multumim pentru pasajul referitor la criza in jurul varstei de 4 ani. Alexandra corespunde tiparului aproape in totalitate. Cand vei avea am mult timp, te-as ruga sa-mi trimiti si mie cartea respectiva. Nu o am si pare foarte interesanta, mai ales ca voi mai trece inca o data prin asta cu Andrei!
Am vazut filmuletele, sunt frumoase foc!
Stefan vad ca-i un adevarat barbat in casa, te ajuta la lustruitul podelelor . Si mie imi face o deosebita placere cand il vad pe sot cum se joaca cu cei mici si se pune la mintea lor. Bifat si mica povestioara, este asa de dulce cum vorbeste
,iar Matei este un adevarat ingeras. Andrei al meu nu era asa de falcos cand era bb mic si l-as vi vrut mai rotofei
Unde omul se multumeste, acolo raiul îl găseste.
Mami de ALEXANDRA - NICOLETA si ANDREI - GABRIEL
cum creste Alexuta
cat de mare este Andu
ClaudiaH spune:
'Neatza!
Mai, ce carte? Am si eu copil care in aprilie face 4 ani. Care imi trimite si mie? Am si eu bineinteles cateva carti dar... nu strica sa mai citesc una in plus. Care e dispusa sa-mi trimita? ca sa stiu cui sa trimit adresa de mail.
Al meu e cumintel asa, ce sa zic... Are momente dese de rebeliune dar eu le cam iau ca fiind normale mai ales ca e berbec, ca-mi seamana si ca de cele mai multe ori e rezonabil, adica le rezolvam discutand, e mai greu cand nu am rabdare sa-l iau cu vorba si sa negociez/discut cu el. Incerc mereu sa-mi amintesc ca merita respectul de a-i oferi o explicatie si nu doar un ordin sau o interdictie. Nu-mi iese intotdeauna dar... ma stradui.
Acuma revenind la mezina mea: draga de ea a descoperit ca are deget pe care-l poate suge. Suntem in plin razboi: sosete pe maini, suzeta, cand se joaca scoatem sosetele si stau cu ochii pe ea. Sper sa mearga, la Stefan a functionat si in 2 sapt. a renuntat sa mai incerce sa-si suga degetul. Daca aveti alte solutii impotriva acestui obicei va rog sa mi le impartasiti si mie.
Tre' sa fug ca-s cu asta mica-n brate si nu mai are stare. Va pup, revin.
mamica lui Stefan din 03.04.2005 si a Luciei din 18.07.2008