Emma - continua lupta cu cancerul 8

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 14

adlemi spune:

Ma rog din tot sufletul meu sa fie bine Kissy. Doamne ajuta in vesti bune!
Suntem alaturi de voi.

Adlemi si Andrei(24.02.2004)
http://community.webshots.com/user/adlemi105
http://community.webshots.com/user/adlemi_airal
http://www.dropshots.com/adlemi

vias spune:

of Doamne, te rog din suflet, ai grija de micuta Emma, te rog sa o scoli din boala, sa-i dai sanatate ei, sa-si poata bucura parintii.

Maicuta sfanta, ai grija de micuta Emma, alina-i suferinta si durerea, ajut-o sa se ridice din patul durerii, sa se faca bine!

Doamne Ajuta!

Ma rog ca Bunul Dumnezeu sa aibe grija de pui mic!

Cami,mamica ingerasului Darius-Andrei
n: 15.07.2008
d: 16.08.2008
ingerasul Darius-Andrei

acum sper la o minune

Siuta spune:

Sunt putere si iubire pentru Emma!
Ajut-o Doamne!

Andreea , mamica de Anastasia
23.02.2007

gabitzica spune:

Ma rog si eu alaturi de voi ca Dumnezeu sa faca o minune si sa o vindece pe Emma

Consi spune:

alinamoro spune:

Aida, Emma, sunt alaturi de voi. Intru des aici si astept cu nerabdare sa citesc vesti bune despre voi.

Alina cu www.snugglepie.com/ezb/653339.png" target="_blank"> Adelina

(31.08.2006) & www.snugglepie.com/ezb/653351.png" target="_blank">Dragos

(11.04.2002) poze

Doris-Alina spune:

Am vorbit mult azi cu Aida...

Oare puteti intelege cum e sa nu ai curaj sa o suni?
unele ati simtit asta...
Stai cu mana pe telefon si formezi cateva numere, apoi inchizi...din bun simt, sa nu deranjezi, tragi o tigara, iti mai faci ceva de lucru si pui din nou mana pe receptor si suni...repetand, gandind, cum sa-ti iasa din gura o incurajare, sau o vorba lina...
Si suni...si astepti...si stii ca intotdeauna iti raspunde Aida...mereu cu acelasi glas...mereu la fel, buna si calda, ca o paine fierbinte...
Adresez mereu aceeasi intrebare, obsedanta uneori:
-Cum e?
si astepti infrigurata un raspuns...
-Rau...e mai rau...
Si tragi din tigara, cu nervi si cu ciuda si respiri sacadat, dar totusi fara la lasi cea mai firava impresie ca plangi...pentru ca ea, aceasta femeie si mama, are un feeling...te prinde imediat..nu o poti minti.

Asa ca alte dati, am sunat aseara, la ei acasa, ingrijorata, ca de altfel toate fetele dragi ale noastre...nu mai stiam nimic despre Emma si eram tare ingrijorate.
Sun...imi spuneam, sau nu sun...
au trimis fetele sms-uri si Aida nu le-a raspuns...
ba sun...
Si am sunat...
-Alo, da...nu era vocea cu care ma obisnuisem...ci o alta voce...grava, a sotului ei, Laci.
- Sunt Doris, ceau...

si o pauza lunga s-a asternut intre noi...ca o tacere...mi-am spus din prima clipa ca ceva nu-i ok.

-As vrea sa vorbesc cu Aida...
zic si eu asa, balmajit...

-Aida e la spital cu Emma...

si iar pauza lunga...dar indraznesc sa duc dialogul telefonic mai departe...

pun aceeasi intrebare obsedanta:

-Cum e?

- rau, foarte rau...

Era vocea unui tata, macinat de suferinta...o voce stinsa...rostea cuvintele rar, simteam nodurile in gat, simteam starea lui...

si din nou, ca alte dati, ma chinuiam sa leg doua vorbe...sa transmit un mesaj de incurajare...tare greu poti exprima ceea ce simti, gandeam in sinea mea...

Da, era acel tata zdrobit, de durere, care imi spunea ca nu mai e nimic de facut...ca a doua zi o vor aduce acsa, ca medicii le-au spus deja sa se pregateasca pentru ce e mai rau...

Cum mai poti sa raspunzi dupa astfel de cuvinte? cat de tare sa poti fii, sa depasesti vestea si sa transmiti calm, cuvinte de incurajare...

Si totusi, imi zic, incerc...si-i spun ca-i suntem toate alaturi, sa fie tare...de parca n-ar fi...

Aflu si despre o scumpa si buna mamaie, care a batut drumul tocmai de la Constanta, ca sa fie alaturi de minunata si pretioasa ei nepoata, chiar si in spital...

Cati oameni o iubesc...pe nepretuita Emma...

De-as putea aduna o farama de Lumina de la fiecare persoana care o poarta pe Emma in suflet, as face un soare nou, care sa straluceasca numai pentru ea!

Si daca as putea lua de la voi toti, care o iubiti pe Emma, o scanteie de iubire, as aprinde in fiecare seara cea mai frumoasa stea doar pentru ea, sa-i lumineze calea...

Azi, am simtit ca trebuie sa fug la spital...m-am imbracat si am plecat spre spital...ajunsa in fata portii, o sun pe Aida, pe mobil, sa-mi spuna unde sunt, in ce salon,

imi raspunde Aida:

...vorbea soptit, doar in soapta, ii facea tratamentul micutei...erau deja acasa, cu jumatate de ora in urma, parasisera spitalul.
Ce ciudat ca eu nu-mi gasesc cuvintele, dar ea le gaseste intotdeauna, de parca nu ea ar fi cea indurerata, da, ati citit bine, mai are puterea sa imi spuna si mie, cu lux de amanunte, starea fetitei.

Aflu ca sunt acasa, toti cei dragi, ea, Laci, mama ei, si pretioasa...

tot universul se invarte in jurul Emmei...

Au langa ei clepsidra timpului, si-o vor intoarce, de cate va fi nevoie...
Adunate in clepsidra, gandurile lor se scurg incet, incet... asemeni grauntilor de nisip..... Ganduri care se scurg....si pot umple totusi viata... inima... sufletul.... si daca masura trecerii timpului ar fi gandurile care se scurg?
De fapt...doar cand nu ti se scurg gandurile.... traiesti in afara timpului!

Vor sa fie singuri, doar ei si povestea lor...vor sa-si gaseasca linistea...probabil au discutat si au luat deja cea mai buna hotarare pentru fetita.

O vor aduce acasa, in casa ei, isi doreste tare mult sa fie acasa...

si mai trag iute din tigara mea lunga si aromata...
si ies sa ma plimb, asa de nebuna...sa-mi strig suferinta...care desi nu-i a mea, face parte din mine...

Pentru ca sunt sigura, ca Cineva, a vrut sa ne cunoastem cu un scop...
Pentru ca nu-i intamplator, cum ne-am cunoscut noi, aici pe forum, si cum am ramas atat de bune prietene...

Aida a venit printre noi, cu un scop...fiecare am avut si inca avem de invatat din povestea ei...
Eu am invatat de la ea, sa am putere sa lupt...si-i multumesc...

Fiecare a invatat ceva de la ea, toate o admiram si ne plecam in fata ei...

Povestea vietii lor, e demna de un covor rosu, poate chiar si de un trofeu de campioana...

Pentru ca ea e campioana noastra...ea lupta cu indarjire pana la final...lupta cu soarta...lupta pentru liniste...si pentru impacarea sufletului!

Si mai am ceva sa scriu...ca port in minte si in suflet, doi ochisori mari si frumosi...
Ca mi-e atat de draga pretioasa aceasta mica, incat as lua-o pe brate si as zbura cu ea spre cele mai frumoase pajisti din povesti...as duce-o acum, in ciuda timpului, sa vada zanele, printii si printesele, sa rog animalele padurii sa joace pentru ea o sceneta, sa o aduc pe Alba ca Zapada, pe Cenusareasa, sa-i cante, si pisicile aristocrate i le-as aduce, sa le poata mangaia in voie...

Dar undeva, o poveste va fi numai a ei...ii promit!

Pentru ca Emma este o poveste...

Fie ca linistea si Lumina sa le fie alaturi in clipele ce vor urma...
Va iubim!

BLOG DC-Impreuna Timisoara

Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata.

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43322&whichpage=1" target="_blank">Povestea printesei mele
POZE CU NOI

www.youtube.com/watch?v=yvdFw3VNJHM" target="_blank">Povestea dintelui pierdut:)), www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=4910d596eade3d31e723cf" target="_blank">Christmas 2007 by INES, www.onetruemedia.com/shared?p=222b88dcea173192314fc3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Montaj INES, www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=228e2d97ca6a85170ac141&source=browse" target="_blank">Sweet memories

helbi spune:

Doris......m-ai lasat fara cuvinte!

Nu am cunoscut fetele, decat de aici, dar mi-au intrat la suflet si ma doare cumplit sa citesc ca EMMA sufera, ca nu-i e bine.....

Aida, toata puterea in ceste momente grele!

a_alinta spune:

sincer, eu nu mai am cuvinte...
multumesc doris,, ca ai vorbit cu noi....
abia acum inteleg ce inseamna neptutinta ...
respect alegerea aidei de a ramane in familia ei, alaturi de pretioasa Emma....
noi vom fi intotdeauna aici, sa vina si sa planga pe umerele noastre...
pur su simplu, nu mai am cuvinte!

alinamoro spune:

Doris, ce mesaj emotionant ai scris!
Felicitari pentru tot ce-ai facut pentru Emma si Aida, felicitari grupului de fete din Timisoara!
Eu sincer nu mai am cuvinte, am un nod in gat si plang...
Aida, sunt alaturi de voi, ma rog sa fii in continuare puternica. .