Durerea unei pierderi de sarcina (79)
Raspunsuri - Pagina 8
andreiutasg spune:
Buna seara,
De azi ma numar si eu printre voi
..bebelul meu s-a oprit din evolutie la 9+..din cauze genetice. Vineri, am programare la Elias, la un avort cu anestezie generala , si nu stiu cat sa dau la doctor si la anestezist.
Daca ma puteti ajuta as fi foarte recunoascatoare
simonia spune:
cunoasteti fete care fiind insarcinate din neatentie si intentionand sa faca intrerupere de sarcina, au avortat spontan? eu cred ca pierd sarcinile doar cele care si le doresc.
imi pare rau ca ai ajuns printre noi, andreiuta!
floricik spune:
Andreiuta , imi pare foarte rau ca trebuie sa treci prin asa ceva...
Eu te inteleg perfect pt ca in septembrie am avut sarcina oprita in evolutie...la fel ca la tine,s-a oprit la 9 saptamani, iar eu aveam 12 saptamani de sarcina. M-am dus la dr pt bitest ...si sa aflu ca sarcina s-a oprit in evolutie de la 9 sapt...Si in aceeasi seara m-a chemat pt avort...tot cu anestezie generala. Am inteles ca se intampla frecvent la prima sarcina...cauze genetice.
Referitor la intrebarea ta...eu am dat 100 ron la dr si 50 ron la anestezist. Dar depinde de dr...
Sanatate multa...si ai grija de tine.
http://tt.lilypie.com/1hO1p2.png
mcrissa spune:
Povestea unui fulg de nea
"De 4 ani incercam sa avem un copilas, dar bebe se lasa asteptat.Se fac doi ani de cand am pierdut prima sarcina la 4 luni.Imi e atat de dor de burtica mea cu bebe drag.Plang mereu de dorul lui, dar o fac atunci cand sunt singura, nu vreau sa mai sufere si cei dragi pe langa mine.
De cateva luni fac tratament pentru a ramane insarcinata.A fost ultima luna in care am avut voie sa fac tratament, prea multi hormoni, va trebui sa fac o pauza lunga si se pare ca iar m-au navalit uratii.Plang si sunt atat de dezamagita.I-am spus si sotului ca nici luna asta nu a fost sa fie.Seara imi vine cu un test de sarcina acasa, il saruta si ma roaga sa-l fac.Mie imi dau lacrimile si ma gandesc ca nu are niciun rost, doar sangerez de doua zile.Insista sa il fac.E prima data cand cumpara un test de sarcina din proprie initiativa.A doua zi dimineata fac testul si apar imediat doua liniute.Sunt atat de uimita ca nu am nicio recatie, nu ma pot bucura.Ma duc cu testul la sotul meu si ii spun "cred ca e bebe".Imi spune ca stia ca e bebe, ca visase, dar cum el nu a crezut niciodata in vise nu mi-a spus.Suntem atat de fericiti.Dumnezeu ne-a zambit, a respirat odata cu noi.
Sun doctorul si-i spun ca am un test pozitiv si ca sangerz.Imi recomanda tratament si repaus la pat.La o zi dupa ce am inceput tratamentul s-a oprit sangerarea.A mai reaparut o sangerare usoara la 9 saptamani, iar repaus la pat, iar tratament.Sunt optimista, stiu ca bebe lupta si o sa fie bine."
Partea aceasta face parte dintr-un jurnal de sarcina, urma sa fie povestea venirii pe lume a puiului mult asteptat.
22 decembriem, facem ecografia de morfologie fetala, bebe este foarte bine, are 12 saptamani si 4 zile, toate masuratorile sunt bine, se agita tare in burtica.eu si sotul suntem topiti de dragul lui si povestim tuturor cum se zbenguia bebe la ecografie.
Vin sarbatorile de iarna, am cel mai fericit Craciun, sunt cu sotul si bebe drag in burtica.
Cu cateva zile inainte de Anul Nou, seara, am o greata puternica de-mi vine sa plang, ma trezesc a doua zi ca noua, fara pic de greata.In ziua de Revelion iara nicio greata, nici somn, nimic.Devin ingrijorata si-i pun sotului ca mi-e teama sa nu fie ceva cu bebe, a disparut greata, a disparut somnul.Ma cearta si-mi spune ca e normal sa treaca, doar am trecut in trimestrul doi.Sunt din ce in ce mai nelinistita, in primele zile ale noului an sun doctorul si ma chema la un control.In drum spre spital sotul imi spune tare fericit ca a visat ca doctorul ne va spune astazi ca bebe este baietel.Asa era, dar nu stiam cu cata durere va veni aceasta veste.Intru in cabinet si ma intreaba cum ma simt.II spun ca sunt ingrijorata ca mi-a trecut greata, el zambeste si spune ca e normal, doar avem 15 saptamani.Facem ecografie si spune ca pentru el, dar cu voce tare "Se pare ca mamele simt ele ceva".Am simtit ca se prabuseste cerul pe mine, mi-am dat seama ca lui bebe nu-i mai batea inimioara.Asa s-a dus una dintre cele mai dragi fiinte din viata mea, s-a dus o particica din mine, acum sunt mai goala.De sarbatori as fi vrut sa ninga, dar prima ninsoare a venit in ziua in care am aflat ca lui bebe nu-i mai bate inimioara.Nu stiam ca acei fulgi minunati vor aduce cu ei atata durere, tristete, goliciune .Asta a fost povestea puiului meu drag, a unui fulg de nea ce s-a topit prea repede.
Analizele de laborator au aratat ca era un baietel, fara anomalii cromozomile.Nu am aflat de ce s-a dus, poate ca nu vom afla niciodata.Ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de ei acolo sus!
Cristina, mamica de doi ingerasi in ceruri
Fericiti cei ce plâng, caci aceia se vor mângâia
CRIXIA spune:
Mcrissa .....
am citit si parca s-a oprit timpul in loc, parca m-am rupt de lume, nimic n-a mai contat in jurul meu, am simtit doar instinctul matern, la cea mai mare intensitate!
Alexia-Maria ( 22.iul.2003) & 
+8 sapt
ingeras26a spune:
Crissa, nu am cuvinte....eu sunt mamica de Maya, aici, cu noi, dar si de 3 ingerasi...lupta in continuare, asa cum fac si eu, asa cum facem toate! o sa fie bine, candva...
Ingeras, mami de Maya
Campania noastra
www.petitieonline.ro/petitie/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html" target="_blank">Petitia noastra - semneaza si tu!!
Infertilitatea este o boala!!
floricik spune:
Cristina ...foarte trista povestea ta ...imi pare tare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva...
Nu o sa inteleg niciodata de ce tocmai noua, cele care ne dorim din tot sufletul un copil ...avem parte de asa tragedii...
http://tt.lilypie.com/1hO1p2.png
Michelle81 spune:
Mcrissa-of draga mea imi pare atat de rau pentru tine,pentru ceea ce ti s-a intamplat...este atat de dureros...
Eu am trei ingerasi sus...si Doamne nu pot uita cum s-a prabusit lumea pt noi cand am pierdut-o pe fetita la 24 saptamani,cand am nascut-o,cand am vazut-o... si cat de greu ne-a fost sa incercam din nou...si apoi cand am reusit sa raman gravida am crezut ca vom fi de aceasta data fericiti dar la 19 saptamani baietelul nostru s-a facut ingeras...foarte greu,extrem de greu...Numai Dumnezeu stie de ce ne este data o asemenea suferinta...Eu si acum imi plang ingerasii si nu cred ca voi inceta vreodata...imi traiesc viata in continuare dar durerea este prezenta oriude si orice as face si amintirile de la test pana la ultimul eco,bucuria cand vedeam ca totul este bine...offf Doamne...
andreiutasg spune:
Mcrissa ce poveste induioasatoare...si cat de bine te inteleg...Poate ca D-zeu ne pune la incercare. Mereu am zis ca oricat incerci..trebuie sa te
si sa ai aceea aura speciala.
Viata mi-a aratat ca toate lucrurile se vor rezolva...dar in timp si atunci cand pur si simplu te astepti mai putin..
Si eu imi ingerasul plecat de nici o saptamana, ......si ma gandesc ca poate ..D-zeu m-a pedepsit pentru faptele mele , de aceea sa incercam sa fim mult mai bune...sa gandim mult mai pozitiv, sa daruim neconditionat iubire si tandrete.
Sunt convinsa ca ...acolo sus ingerasii vegeaza asupra caminelor noastre.