Incapatanarea dusa la extrem
Incapatanarea dusa la extrem | Autor: dana d
Fata mea de 5 ani jumate are asa o personalitate ca cu greu ii mai fac fatza. Nu accepta constrangeri, nu accepta "nu ai voie!" nu exista sa asculte de cineva decat daca ii convine ei. De cele mai multe ori eu am fost cea care a cedat pana la urma pentru a evita un scandal, dar pe masura ce creste imi dau seama ca nu e o tactica buna ca o sa ajunga sa ne si bata (deja a dat in mine), asa ca aseara am hotarat sa nu cedez cand a refuzat sa se uite la un desen la calculator cu casti pentru ca sunetul ne deranja si eu ii bagam mufa castilor in boxa, ea o scotea si boxa urla in incapere.. Pana la urma, pentru ca nu a cedat sub nici o forma am fost nevoita sa-i inchid calculatorul, daca ii inchideam doar filmul il punea la loc dar calculatorul nu stie sa-l porneasca.
Nu va spun ce criza de isterie a urmat, a inceput sa urle cat putea de tare ca un animail salbatic, la care noi am ramas siderati, doar ne uitam la ea cum se dezlantuia. Printre urlete pentru ca vedea ca nu au efectul scontat, ne-a facut nebuni, pe mine si pe sotul si se vedea ca da pe afara de nervi, dadea cu paplmele in tastatura si trantea mouse-ul, nu stia ce sa mai spuna mai tare ca sa shocheze.
Am lasat-o sa urle si sa arunce cu epitete pana s-a descarcat si apoi am bagat-o in pat la culcare dar ma uitam la ea cat era de agitata si cum se foia in pat pana s-a potolit si a adormit peste vreo ora.
Azi dimineata m-am sculat cu ea peste mine, ma mangaia, cerea dragoste dar imediat mi-am amintit de ce mi-a facut aseara si am respins-o, i-am spus ca nu pot sa iubesc un copil care m-a facut "nebuna pamantului" care se comporta asa ca un animal salbatic, ca daca m-ar iubi nu m-ar supara asa de tare. Stiti cum reactioneaza? Se face ca nu-i pasa, nu are nevoie de noi, nu are nevoie de nimeni, ea e mai tare decat oricine, e independenta, e puternica, face numai ce vrea si soarele rasare cand si cum vrea ea, totul i se supune, ea e deasupra toturor, nu accepta ca ceva nu are voie sau ceva nu se intampla cum vrea ea.
Astazi cand credeam ca o sa fie mielusel dupa scena de aseara a luat-o de la inceput, iar aseza mobila prin casa cum vrea ea ca asa ii place ei, nu exista ca nu are voie, ca sa nu o bat am luat-o deoparte si am tinut-o de maini si i-am vorbit, i-am explicat ca trebuie sa ne asculte ca nu face ce vrea ca e prea mica ca sa fie independenta ca nu poate trai fara noi si ca daca nu-i convine n-are decat sa plece sa stea pe strada unde poate sa faca ce vrea ea, asa am ajuns sa-i spun, sa-i arat usa, ori traiesti dupa regulile noastre ori pleci in lume si traiesti dupa regulile tale. Nu vrea sa plece dar nu vrea nici sa se supuna, e numai cum vrea ea, sta cu noi si dicteaza, ea canta si noi jucam, asa vede ea viata. Tot timpul cat am tinut-o imobilizata s-a zbatut si abia a auzit ce spuneam.
Imediat ce i-am dat drumul la maini s-a dus si a deschis televizorul la desne, i-am spus ca nu i-am dat voie sa se uite la tv si nici ca i-a pasat, i-am spus sa inchida televizorul si sa-mi ceara voie, nici vorba, ea nu se injoseste sa ceara voie as aca i-am inchis televizorul, ea i-a dat drumul, eu l-am inchis iar si tot asa pana am vazut ca nu am shanse asa ca i-am scos antena si a stat asa si s-a uitat la piurici dar nu a cedat.
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
Raspunsuri
Chuny spune:
Buna, cred ca la un momentdat ati pornit-o pe un drum gresit ... trebuie sa va analizati bine pt a descoperi sursa acestor probleme de comunicare.
Eu nu te pot ajuta prea mult ... aseara am vazut un reportaj despre o mamica a carei fetitza era f bolnava ... mamica aceea spunea ca cea mai mare fantezie a ei este sa isi vada fetitza facand o criza de incapatzanare si dandu-se cu fundul de pamant ... lucru care, din pacate, nu se va intampla niciodata.
Mie mi se pare ca incearca sa-ti atraga atentia, sa te faca sa intelegi ceva ... si nu-i mai spune ca nu o iubesti, e o minciuna!
Sibylle
Nasterea ariciului junior *****POZE ***** Cum a intrat Anna in viata mea
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE
gabriella1 spune:
Buna,nu cumva e putin alintata?I-ati indeplinit toate dorintele,acum stie ca totul i se cuvine!Nu stiu ce sa zic mai mult,tu ca mamica stii mai bine,dar ,exact cum a spus si Sybille,nu-i mai spune ca nu o iubesti! Intr-o zi te va crede!
Gabriela
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.
mina spune:
..am scris ditai mesaju si s-a dus conexiunea.....
Pe scurt, ca nu mai am timp de vizigot:
Nu trebuie sa ii spui ca nu o iubesti. Ei trebuie sa creasca stiind ca dragostea noastra e neconditionata de comportament. Nu tre sa fie cuminte ca sa o iubesti, ci tre sa fie cuminte ca sa aiba comportamebntul normal al celorlalti oameni.
Poate nu intelege ca "esti mica, stai cu mine, respecti regulile mele". Poate pt ea pare autoritate inexplicabila si nu merge. Incearca sa ii explici ca pana la o anumita varsta copiii stau cu parintii pentru ca nu-si pot purta singuri de grija, ca niciodata un parinte nu da copilului sau sfaturi care ii fac rau, ca nu o pui sa faca ceva fiindca asa ai tu chef, ci fiindca asa trebuie/e bine pt ea/ asa fac oamenii, etc.
Nu ii mai spune sa plece in lume, sa nu ai surprize.
Nu o mai respinge atunci cand, dupa o criza de nervi, vine cu declaratii de dragoste...cred ca e felul ei de a=si cere scuze. Raspunde-i cu aceeasi dragoste si foloseste-te de mometn pentru a discuta un pic despre cum trebuie sa fie mai cuminte.
Incearca si jocuri de rol: o seara in care tu esti fetita si ea e mama. Sau jocuri de familie: haideti sa avem o seara linistita, orice ar fi nu ne enervam si nu tipam (bine, tre sa fii pregatita cu rabdare, dar uneori merge). Daca dureaza macar 2 ore starea de liniste, laud-o si cere-i insistent parerea: nu e asa ca ne-am simtit bine?
S=aveti liniste si rabdare!
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
Nix spune:
Dana mi se pare ca la voi in familie se joaca un joc in care cel mai tare castiga, si de multe ori cel mai tare este fetita ta de 5 ani.
Cred ca i-ar prinde bine fetitei tale sa stie ca atunci cand face lucruri bune este laudata si recompensata, iar atunci cand nu se comporta cum ar trebui, actiunile ei vor avea anumite consecinte. (iar prin consecinte nu ma refer sa folosesti vreodata bataia! ci alte forme de pedeapsa in urma carora ea sa inteleaga ca a facut ceva gresit).
In acelasi timp, cred ca ar fi bine pentru ea sa stie ca voi o iubiti pe ea neconditionat, chiar si atunci cand face traznai, voi tot o iubiti, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i si tolerati comportamentele nedorite.
Din povestea ta, vreau sa te felicit ca ai procedat foarte bine, si ma bucur ca ati reusit sa va tineti tari chiar si atunci cand "volumul" s-a dat la maximum si ca nu ati cedat.
Singurul lucru pe care l-as fi facut diferit ar fi fost ca dimineata, sa impartasiti iubire si tandrete, sa o accepti si sa o iubesti, si abia dupa aceea, cu calm sa incercati sa discutati la rece ce s-a intamplat cu o seara inainte. Atunci cand copii sunt respinsi de parinti, unii dintre ei vor lasa impresia ca sunt independeti si ca nu au nevoie de voi, dar lucrurile stau pe dos.
V-as sugera sa incercati sa mergeti la un psiholog, care lucreaza cu copiii (eu am cabinet si lucrez cu copii, dar nu sunt singura) care sa va poata insoti si indruma in procesul pe care l-ati inceput.
Mult success!
dana d spune:
Toate aveti dreptate, e rasfatata, e o vesnica lupta pentru suprematie la noi in familie si intre noi parintii, si intre fete si intre ele si mine, din pacate toti suntem niste "pietre tari" si toti vrem sa ne impunem chiar si cu fortza. Pana acum "furtunile" au fost de mai mica amploare si s-au stins fara urmari dar aseara scena pe care ne-a facut-o Ilinca a depasit orice s-a intamplat pana acum si nu am fost surprinsa. Ma asteptam la o asemenea reactie dar pentru prima data (la cererea parintilor mei) nu am cedat ci am insistat sa ma asculte si daca nu m-a ascultat (nici nu ma asteptam), am facut-o sa ma asculte cu forta.
Trebuie sa recunosc ca ii dau si bataie destul de des dar asta nu-i subjuga vointa, ia bataie si nu face ca mine, parca mai tare se pune contra.
M-am gandit si eu la o vizita la un psiholog, mai ales ca ma ingrijoreaza gandul ca pe masura ce creste va fi din ce in ce mai greu de strunit si va ajunge la adolescenta cand oricum au fumuri si aere de independenta si nu vreau sa mi-o inchipui pe Ilinca adolescenta, ma sperie imaginea.
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
Qamar spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana d [ Trebuie sa recunosc ca ii dau si bataie destul de des dar asta nu-i subjuga vointa, ia bataie si nu face ca mine, parca mai tare se pune contra. M-am gandit si eu la o vizita la un psiholog, Fetele mele Iremediabil indragostita de CANADA |
o vizita la psiholog pentru tine, da?
ca parinte nu cauti moduri sa "subjugi vointa" copiilor, dana!
te rog mult, nu o mai bate, in niciun caz nu vei rezolva problema...
"There is a crack, a crack in everything../That's how the light gets in."
Sabina spune:
dana, bineinteles ca daca o bati ea face apoi asemenea scene de violenta.
Tu estio cea care trebuie sa faca o schimbare profunda in atitudine.
Fii mai calma, nu o mai jigni(faptul ca avenit sa se alinte dimineata a fost ca sa s-i ceara iertare, si tu ce-ai facut? ai respins-o ) si petrece mai mult timp cu ea ca sa nu mai fie tentata de calculator.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
dana d spune:
Stiu ca bataia nu duce la rezolvarea problemei dar pe moment e solutia cea mai la indemana care imi vine. La mine a tinut, la generatia mea bataia era rupta din rai si nu a stricat pe nimeni, nu numai ca nu am indraznit vreodata sa le strig "nebuno" dar nici nu le ieseam din cuvant si nu ca nu aveam personalitate ci pt ca exista respectul care a cam disparut.
Si nu e adevarat ca nu petrec timp cu cea mica, suntem aproape tot timpul impreuna in afara de cat sta la gradinita. Dimineata eu o duc, dupamiaza eu o iau, mergem pe la cumparaturi sau in parc si ajungem acasa de obicei tarziu, mancam impreuna si apoi prefer sa o las sa vada un desen animat cat ne uitam si noi la tv o ora inainte de culcare. Apoi la culcare tot cu mine, si in somn ne tinem de mana.
Copilul asta a fost raza mea de soare, lumina ochilor mei, toata ziua ne giugiuliam si ne declaram iubirea dar prietenia asta a inceput sa se cam strice de cand ea a inceput sa se poarte din ce in ce mai rau, desi eu cred ca o iert cam repede pt ca si eu am nevoie de iubirea ei.
Cum adica trebuia sa o giugiulesc dimineata cand a venit la mine?! Asta ar fi insemnat ca a facut bine, ca nu a gresit cu nimic numai cu cateva ore inainte, "bravo mami, asa sa faci si alta data, vino la mama sa te pupe". Nu, macar prin raceala sa o pedepsesc ca altfel nu prea am cum.
Acum stiu ca mai sunt si alte cauze independente si de mine si de ea: de cateva luni stam cu totii la parintii mei unde ne inghesuim toti 4 in sufragerie. De asta toamna am mutat-o pe Ilinca la o alta gradinita pentru ca trebuia sa ne mutam cu casa, aici are o scorpie de educatoare total opusa celor pe care le-a avut inainte si pe care le iubea si o iubeau. Stiu ca schimbarile astea sunt cam mult pentru un copil de 5 ani dar ea pare usor adaptabila si puternica si nu prea afectata de ele. Stiu ca la gradinita e destul de cuminte, mult mai cuminte decat ii e firea si probabil ca acasa refuleaza, cred ca recupereaza cu agitatie si obraznicie si sa stiti ca intr-o camera nu e loc de revarsat atat energie iar parintii mei nu suporta chilomanul pe care il fac ele. Practic in fiecare seara trebuie sa stau intre ele sa nu se bata sau sa nu se joace prea zgomotos asa ca prefer sa se uite la un film dar calculatorul si televizorul sunt in aceeasi incapere...
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
marami spune:
Dana, daca nu ma insel acu un an si un pic, cand am nimerit eu pe forum, imi amintesc ca aveai deschis un subiect pe care-l urmaream cu atentie, eram sa zic asa intr-o situatie oarecum similara in ceea ce privea odraslelele mele. Poate daca ai arunca un ochi in urma ai gasi solutia gestionarii situatiei de acum, ai scos-o odata la capat o vei scoate si acum, chiar mult mai usor.... daca te confund imi cer mii de scuze.
Noapte buna!
mandrutzele mele D(29 sept 91) & D (18 iul 05)
pozne-npoze
corinadana spune:
Dana de unde stie ea de "nebuna pamantului"???
Si Raluca mea a avut asa comportamente si tot pe la varsta fetitei tale. Poate un pic mai atenuate. Ca sa nu dau in ea o prindeam de bluza si o scuturam si imediat o duceam la ea in camera. Sa stea acolo si cand s a linistit sa iasa afara. Apoi discutam ce a facut si de ce a facut. La fel am facut de fiecare data si incet incet s a potolit. Si in camera NU sa se joace, sa stea sa se gandeasca la CE a facut si daca e bine ce a facut.
Nu o duce la psiholog, dar fii constanta in masurile ce le iei. Ea o sa si mai creasca si usor usor o sa depasiti momentele astea.
Succes!
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca