Sunt debusolata - ce sa fac?

Anul acesta pe 02 ianuarie am aflat ca sotul meu avea o amanta.
A cazut cerul pe mine.Am decis sa il izgonesc. Nu ma gandeam la copil...de fapt numai gandeam...eram in panica si am reactionat in consecinta...l-am dat afara din casa parintilor mei (unde locuim).
A plecat dar a doua zi a inceput sa ma bombardeze cu telefoane si mesaje.
I-am spus ca iubirea mea a fost omorata si eu am murit odata cu ea.
A venit in bloc si sa asezat in genunchi in fata mea cerand iertare.Plangea ca un copil si spunea ca a fost un prost.Ne-am certat, am intrebat,am aflat si am plans amandoi.Apoi am zis sa incercam poate ca inca ne iubim si impreuna vom trece peste asta.
Au trecut 6 luni grele:dragoste,lacrimi,reprosuri,cadouri,sex,flori,raceala...tot amalgamul de trairi si un comportament de oameni derutati.In aprilie am zis ca nu cred ca a terminat ce "ea" si ca ar fi mai bine sa plece.A incercat sa ma convinga cum ca ea nu l-a mai cautat,el deasemenea nu a mai cautat-o,ca el ia dat telefon in 5 ianuarie(de fata cu mine) sa-i spuna ca totul sa sfarsit si de atunci numai e nimic intre ei.
Ceva imi spunea ca minte.Asa ca i-am zis "pleaca,vreau sa vad ce mai simt si cum pot sa-mi fac ordine in ganduri".A plecat.A doua zi ne trimiteam mesaje inlacrimate. Iar a treia zi ii spuneam sa vina ca nu pot sta fara el.Sa intors.Crdeam ca va fi ok pana pe 20 iunie intr-o vineri seara cand ea la sunat la ora 20 si el nu a vrut sa-i raspunda.Mi-a intrat un fier incins in inima si pe 22 mi-am luat inima in dinti si am sunat-o.Asa am aflat ca relatia lor nu luase sfarsit (desi el se batea cu pumnul in piept ca a terminat cu ea).Ea mi-a spus ca el ii dadea mesaje ca ii e dor de ea, ca numai e nimic intre noi doi si ca sa saturat de discutii.Tot atunci am aflat ca el mintise ca relatia a durat doar 4-5 luni - durase 1 an,adica din dec 2006 si se incheiase fizic(numai facusera amor sa zicem asa) in dec 2007 dar tot se mai considerau impreuna,ca ea ia propus sa se mute la ea si sa-l ajute cu pensia alimentara, ca hainele cu care venise in 2007 acasa erau cadou de la ea si nu cumparate de el, ca mobilul il cumparase tot cu bani de la ea, ca isi luase ocazional cate 1 zi din concediu si statea toata ziua la ea (in timp ce eu il credeam la serviciu si stateam in casa cu copilul nostru).
L-am intrebat despre toate astea si a confirmat dar a tinut sa sublinieze ca nu a vrut sa ramana cu ea,ca nu se mutase cu ea si voia sa ramana cu mine.A zis ca nu conta cat de mare era prostia facuta pentru ca era oricum o mare prostie si ca regreta tot dar ii e si lui greu,ca numai stie cum sa faca cu mine sa ne impacam dar nu vrea sa-mi mai dea detalii despre relatia pe care o avusese ca imi facea mai mult rau.
Am picat din cer intr-o groapa adanca.In ziua aia trebuia sa lasam copilul la socrii pentru ca gasisem un job bun si ai mei nu putea sa stea cu baiatul.Am mers mai departe dar indoiala ma macina.Aveam momente cand il doream si momente cand il uram.
Din septembrie cand sa pensionat mama am adus baiatul acasa si am hotarat sa fac ceva.Mi-a luat 2 luni sa decid.
L-am invitat in oras si i-am cerut sa divortam.Nu vedeam cum mai puteam trai alaturi cu atatea indoieli intre noi.A spus ca nu vrea asta dar, daca eu voi fericita asa, imi respecta decizia.A doua zi am ajuns cu copilul in urgente.Internare-perfuzii-lacrimi.Ne-a coplesit cu atentii.Spala tot acasa, facea mancare,imi spunea ca trebuie sa fim puternici si sa ne sprijinim.Apoi m-am imbolnavit eu.Statea noaptea sa-mi faca ceaiuri si ma intreba din ora in ora daca vreau sa ma duca la spital.Am fost derutata.II era mila sau chiar o facea din dragoste?De ce nu a fost asa si anul trecut?
Acum stau si ma intreb mereu cand face ceva deosebit: oare ca sa castige bile albe sau o face din dragoste?
Din pacate atunci cand l-am intrebat ce simte pentru mine a raspuns franc: "Nu mai stiu".L-am intrebat daca a iubit-o caci eu cred ca ar trebui sa fie acolo unde ii e inima.A spus ca a fost doar sex.Nu a fost iubire.Ea nu poate insemna ceea ce insemn eu...Buun si atunci de ce a pus relatia noastra in pericol atata timp? Nu am obtinut raspuns....o singura data mi-a zis "de fraier".
Nu mai stiu ce sa fac.Sa divortez sau nu? Am zile cand ma bucur ca suntem inca impreuna si zile cand as vrea sa nu-l vad sa nu-l aud.E un tata bun dar ca barbat ma dezamagit.
In tot acest valmasag de ganduri,discutii si evenimente ramane totusi o intrebare: Mai e iubire sau ce e? Ma tem sa nu fie obisnuinta,teama de singuratate sau doar grija pentru copil.
Nu numai la el ci si la mine am aceste indoieli.....
Orice parere cred ca m-ar ajuta sa vad toate aspectele si variantele si poate as fi in stare sa iau o decizie.
Sora mea spunea ca eram o femeie "jos palaria" pana sa raman gravida:cocheta,inteligenta,determinata si mai ales hotarata si de neclintit in atingerea telurilor.
Acum am devenit influentabila,emotiva,labila,mi-am neglijat aspectul foarte mult timp (aveam 65kg la 1.58m)dupa ce am nascut;acum am 48kg,ma aranjez,arat mult mai bine pe dinafara dar imi lipseste fericirea (iluzorie zic acum privind in urma)pe care o simteam cand ma uitam la noi trei in casa.Am gresit si eu dar nu asa grav.Poate ca l-am neglijat dupa ce a aparut copilul,dar era ceva nou,frumos si greu pentru mine.Nu puteam face fata la toate indatoririle ca mai inainte.
Sunt debusolata.Nu ma recunosc.Cat o sa mai tina starea asta?
Daca nu v-am plicitisit atunci dati-mi un indiciu,un sfat,ceva care sa ma ajute sa redevin eu.

Va pup si va doresc sa aveti parte de IUBIRE SINCERA SI FARA INTRUSI.


Marta mama lui Victor Mihai 12.03

violeta69 spune:

Marta,totul vine din interior...
trebuie sa treaca timp ca toate sa se aseze,sa poti vedea si din afara problemei...
orice sfat ti-am da noi acum nu-ti va folosi pana ce nu esti pregatita sa fii tu insati
faptul ca te-a minitit pana acum de atatea ori nu face decat ca tu sa nu mai crezi nimic chiar daca uneori poate spune adevarul..
e ca in povestea aceea cu sariti lupul

e f complicat ....si ceea ce vei face numai tu stii!
eu zic ca trebuie sa te regasesti,sa ajungi la un echilibru cu tine si abia apoi sa poti sa iei si o decizie in legatura cu casnicia ta


Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

popescudora spune:

eu vad ca tu il mai iubesti. Incearca sa te lamuresti daca mai simte si el asta pentru tine. Eu cred ca da daca s-a comportat asa cum spui. Sa-ti demonstreze ca a rupt-o definitiv cu individa si eu cred ca va mai puteti acorda o sansa. Dar trebuie sa fii sigura ca te iubeste.

Rufus spune:

Nu. Nu acum.
Inca nu stii ce vrei. In urma reactiei tale la greseala lui, nu mai stie nici el ce vrea.
Cred ca tu ar trebui sa te decizi daca poti trece sau nu peste fapta lui si, daca raspunsul e pozitiv, ai rabdare cu tine si cu voi. Renunta la atitudinea ofensiva, cere-i si lui parerea, ce doreste sa faca, si incepeti sa reparati (impreuna) ce s-a stricat. Dar asa, in ritm lent. Fara promisiuni. Fara hartuiri. Evident, fara minciuni.
Daca nu poti trece peste adulter, spune-i direct, fa pasul mai departe cu demnitate, fara ura, pentru o relatie corecta a lui cu copilul sau. Daca vrea, desigur.
Cred ca, daca veti fi corecti, de data asta, unul cu celalalt, veti ramane impreuna.

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

ralualexandrei spune:

Offf fata draga,te cunosc,te stiu si te inteleg.E de prisos sa-ti spun ca sunt alaturi de tine,tu stii asta.
Inima ta numai tu o cunosti.
Insa eu poti sa-ti spun doar atat lasa sa treaca timpul,el le rezolva pe toate,nu lua nici o decizie ,incearca sa traiesti normal,fara presiuni ,fara intrebari,lasa-te purtata de valul vietii,bucura-te de Victoras,de faptul ca ati trecut peste boala,si intr-o zi o sa stii care ti-e drumul cu sau fara el.
Nu pot sa exprim ce gandesc despre el pt ca nu vreau sa te ranesc in plus,oricum eu sunt asa mai din topor,si firea mea e mai aspra,poate uneori prea..
si nu uita ca nu esti singura.


Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3

gabi78 spune:

off ....
v-am cunoscut pe amandoi, pe toti trei de fapt. Imi erati dragi. Erati frumosi si fericiti. Diferenta de varsta, desi se vedea, facea ca dragostea voastra sa para si mai frumoasa.
Apoi ... am aflat tulburatoarea veste. Am plans atunci, n-am sa uit asta. S-a cutremurat ceva in mine cand am aflat. Am banuit o persoana si in acelasi timp am zis "e vina ta, Marta. Nu ai avut grija sa il tii langa tine. E la varsta la care inca ii fuge pamantul de sub picioare cand vede o fusta mai scurta."
Mi-am dat seama insa ca gresesc. Nu tu erai de vina. Cand l-am revazut pe sotul tau, la cateva luni bune dupa "incident" nu am putut nici macar sa ma uit in ochii lui. Imi venea sa il strang de gat, sa il scuip in ochi. Ti-am spus cred, asta la vremea respectiva.
Nu puteam sa nu ma uit Victor si la tine, sa imi amintesc cat de frumosi erati cand v-am vazut prima data, si apoi sa ma uit la el ... sa nu imi vina sa ii dau doua palme.
Cum a putut? Cum s-a dus dupa o fufa de 2 bani? Cum a venit acasa si si-a luat copilul in brate, dupa ce a fost la ea?

Si totusi ... este atat de atent cu Victor! Si nu mai mult decat era inainte. Si nici fata de tine nu e altfel decat era.

Ce e de facut? Habar nu am!

Eu cred ca un copil merita o familie care sa se iubeasca si care sa il iubeasca!
Un copil nu merita sa sufere pentru tensiunile care exista intre parinti!

Despre tine ca sa zic? In sufletul te macina ce s-a intamplat. E normal. Te vei gandi toata viata ca se va repeta sau ca nu s-a terminat. Orice jumatate de ora intarziere va fi un subiect de controversa si un semn de intrebare.
Eu nu cred ca el e in stare sa repete greseala pe care a facut-o. A recunoscut ca a fost fraier ... a fost o mare prostie din partea lui as zice eu.

Am scris tot ce mi-a trecut acum prin minte. Sunt idei de-a valma pe care le-am scris fara sa le ordonez.

Sunt convinsa ca orice decizie o sa iei trebuie sa o iei numai daca vei putea sa stai, macar o vreme, numai cu el. Sa fiti voi trei si atat. Numai atunci iti vei da seama daca puteti merge mai departe sau nu.

Victor isi iubeste tatal enorm si reciproc. Este prea mic sa inteleaga de ce dintr-o data tata nu mai e in jurul lui, dar este suficient de mare sa isi dea seama ca tata nu mai e in zona.

Decizia pe care o vei lua, ma repet, trebuie luata la rece.

Daca tu crezi ca nu il mai iubesti, de fapt daca tu simti ca nu il mai iubesti, daca o mangaiere, un sarut al lui nu mai trezeste nici macar o amintire frumoasa, poate ca e prea tarziu.

Plecati un weekend impreuna undeva. Voi doi. Sa fiti numai voi doi. Si poate ca se va reaprinde fiorul acela care exista in dragoste.


mamaaaa ce de am mai scris!

Da, au fost idei ce mi-au trecut prin minte si pe care le-am scris pur si simplu. Nu as putea sa le mai pun in ordine.

Eu va doresc sa luati o hoatarare buna pentru voi si pentru Victor.

Dumnezeu sa va lumineze mintea si sa va ajute sa urmati drumul cel mai bun!

Gabi mama lui Tudor (1.03.07) si

Deus spune:

Poate o perioada in care sa stati despartiti v-ar ajuta sa intelegeti ce simtiti. Amandoi sunteti debusolati si de comun acord puteti sa stabiliti o luna de pauza dupa care va intalniti si discutati sincer despre toate.
Mult noroc si sper sa fi fericita

rein spune:

Draga Marta,

Ca sa inteleg mai bine ce simti, am stat cateva minute si m-am pus in locul tau. E oricum tare greu, in perioada asta cu parfum de sarbatoare cand toti se relaxeaza, sa ai mintea si sufletul chinuite de intrebari, indoieli, variante..
Asadar punandu-ma in locul tau mi-am facut un plan la rece despre cum as actiona eu.
In primul rand am invatat ca nu e bine sa las gandurile negre sa ma macine. Asta ma afecteaza fizic si psihic. Pana am ramas insarcinata, prima data dupa cativa ani de chin, am ajuns sa fac noduli tiroidieni, depresii, am renuntat la un job bun, etc. Mi se pare f.f. important sa ma culc seara in pat fara idei care ma macina, fara poveri care devin aceste idei.
Asa ca fac pe cat posibil sa fie totul clar, discutat, lamurit.

Treaba asta cu inselatul se poate intampla oricui. Nu suntem siguri 100% pe propria persoana, dar pe altul.

Ceea ce simt eu ca as face iti spun si tie, poate macar te fac sa zambesti cu modul meu de a vedea lucrurile.

Din ce citesc, cred ca il mai iubesti. Probabil te intrebi: mai simte si el ceva pentru mine ca femeie? sau numai se poarta frumos ca avem un trecut impreuna si sunt mama copilului lui pe care nu vrea sa-l piarda?
As vorbi acum cu el despre indoielile mele, i-as expune intr-o dicutie hotarata incertitudinile mele. Nu as vrea sa-mi dea nici un raspuns pe loc, nici un cuvintel, nu i-as face nici un repros.
Dar i-as cere ferm sa stabilim o data anume in calendar, un moment in care, dupa ce el s-a gandit matur la tot ce i-am spus, sa- mi dea un raspuns la tot.
In situatia asta ori e alba ori e neagra. Si ca sa fie gri pentru copil, nu meritati nici unul din voi.

Nu rade, i-as putea face chiar un fel de cerere scrisa pe puncte la care sa mediteze ( ca barbatii mai greu retin chestii din astea emotionale) si as cere raspuns tot pe puncte.
As zice ca termenul sa aiba loc in ianuarie, poate aduce Mosul sentimente mai bune.

Si in functie de ce imi va raspunde as lua decizia definitiva. Fara sa ma mai uit inapoi, fara sa-mi fie mila.
Trebuie pentru linistea ta sa iei o decizie, dar in cunostinta de cauza, adica afland raspunsurile de la el, sa stii ce simte.

Procedand asa ii pasezi lui mingea, scapi de situatiile gen "daca aseara voia sa-mi spuna ceva si nu am avut timp sa-l ascult?' sau "oare ce a vrut sa zica?" si iti concentrezi atentia asupra lui Victor, asupra a ceea ce trebuie sa aduca in casa ta luna asta: parfum de sarbatoare. Si poate poti tine si putin post, face bine trupului si sufletului.

te pup

tzuna spune:

Draga Marta, imi pare rau ca nu v-ati rezolvat problemele. Credeam la un moment dat ca le-ati mai pus la punct.

Nu stiu ce sa-ti spun. In toate casniciile sunt probleme mai grave sau mai putin grave. Sfatul meu e sa nu te grabesti cu divortul. In primul rand pentru ca esti o persoana credincioasa, pentru ca te-ai casatorit din dragoste si pentru Victor. Poate mai puteti salva ceva. A trecut mult timp (aproape 1 an) de cand ai aflat ca te-a inselat dar nu v-ati axat numai pe salvarea casniciei. sunt sigura ca cel putin intr-o prima faza tu nu l-ai iertat si nu-l ajutai sa revina in viata ta. Acum ca ati avut si perioade bune , cred ca de abia acum te intrebi intr-adevar ce sa faci si pui totul in balanta. de asta-ti spun nu divorta acum. vin sarbatorile, poate veti avea mai mult timp pentru voi, poate plecati putin si fara Victor... daca mai exista dragoste si intelegere sunt sanse mari sa va reveniti.
Esti o femeie puternica. Poate ai gresit si tu ca nu i-ai mai acordat destula atentie dupa nastere... dar asta nu e un motiv sa te insele. Sa vad eu un barbat care trece prin ce trece o femeie la nastere si dupa ca se aranjeaza si are chef de sex non-stop. Eu te inteleg perfect dar barbatii nu vad lucrurile la fel. Si la asta mai adaugi o tarfulita gata de aventura si problemele au inceput.
Nu stiu ce raspunsuri astepti tu aici dar nu cred ca-ti va spune nimeni exact ce sa faci. Numai tu stii ce simti acum cand esti cu el, cand te atinge, cand petreceti timp impreuna, cand il vezi cu Victor... Nu te lasa infuentata de cei din jur. Nu fi prea aspra cu tine. Indiferent de decizia luata nu te mai stresa. Nu te mai intreba cum ar fi fost daca faceai invers. mai asteapta putin sa te linistesti, ia hotararea care crezi tu ca e potrivita pentru tine (Victor e un motiv de a ramane impreuna dar nu trebuie sa fie sigurul motiv)si traieste-ti viata. Dumnezeu sa va ajute.

elpower spune:

Martutza, iubito! Ce sfasietor trebuie sa fie pentru tine! Atatea incertitudini, atata dragoste sfaramata intr-o clipa...apoi minciuni, alte minciuni.... Intrebari peste intrebari.... Nu stiu ce sa iti spun. Ca numai tu stiii... dar daca stiai nu mai cereai parerea noastra. Atunci?
Sa iti spun punctul de vedere al unui adult ramas cu ranile unui fost copil care a trait intre doi parinti ce pareau ca nu s-au iubit niciodata. Mama amarata, mereu cu reprosuri, mereu nemultumita. Tatal... Pe tata il iubeam enorm. Aproape ca numai el conta pentru mine pe atunci. Din pacate, acum as empatiza cu mama, dar pe atunci ceea ce consideram ca ne face ea noua, nu ma lasa sa simt asa. Doar ca ea nu era decat o biata inima ranita a carei lume s-a prabusit in momentul in care a aflat ca sotul ei are un BAIAT cu alta. Nu mai conteaza drama prin care a trecut ea. Ceea ce vreau eu sa subliniez este ca, din punctul de vedere al copilului de atunci, as fi preferat ca ei sa se inteleaga intr-un fel, sa ia copilul ala sa il creasca impreuna, pentru ca s-a pus la un moment dat problema asta si sa nu mai discute despre asta niciodata. Iar varianta cea mai simpla pentru noi ar fi fost sa divorteze. Simpla, eleganta si nu asa distrugatoare cum a fost viata noastra, a tuturor dupa.
Il iubeam pe tata... il iubeam pentru ca, chiar stiind ce facuse nu-mi mai pasa. Din cauza felului in care mama se purta cu el, il victimizasem. N-o merita, dar eram un copil... Ce stiam eu? Simteam prin prisma a ceea ce vedeam, a ce tensiuni se creau...
Daca consideri ca nu poti redeveni, macar o particica din femeia aia care zici tu ca nu ai mai fi, atunci renunta. Daca simti ca nu ai puterea sa iti versi odata focul si apoi sa nu mai amintesti nimic, atunci renunta. Oricata iubire ar exista se macina in ani de reprosuri care acum nu mai distrug doar relatia voastra, ci si lumina din sufletul unui copilas. Acum e devreme sa stii daca mai poti sau nu avea incredere in el. Zic ca e devreme pentru ca ati tot oscilat intre "vino-pleaca, te vreau-te urasc". Nu ai cum sa fii decisa, sa iti urmaresti telurile intr-o asemenea situatie. Care teluri? Acum nu mai exista decat o femeie ranita care inca isi mai iubeste sotul, dar nu-l mai poate respecta, din pacate, si o MAMA care nu vrea decat ce e mai bine pentru copilul ei. S-au spus si cred ca se spun cuvinte grele in continuare. O analiza pe hartie a sentimentelor, trairilor... Hmm. Din punctul meu de vedere, intr-o asemenea situatie nu e ceva plauzibil, nu e ceva ce se poate realiza. Nici macar o discutie "la rece" nu cred ca poate avea loc. La rece ar insemna fara sentimente, iar aici sunt sentimente cu carul.
Zici ca o fusta rupta in fund, tot o fusta rupta in fund ramane, dar poate se gaseste pe undeva petecul ala haios care sa dea tot farmecul articolului de imbracaminte respectiv, ce zici Gandeste-te la asta.
Si, lasa-ti un ragaz acum de sarbatori. Nu e musai sa rezolvi totul acum, in momentul asta. Daca poti, spune-ti ca e si maine o zi si incearca sa nu te mai gandesti si sa petreceti sarbatorile astea ca o familie. E utopic? Poate ca nu. Incearca.



Ela si Thea-Ioana, darul meu de la Dumnezeu - 26 martie 2007

lilidana spune:

Marta,odata,mai demult ti-am trimis un mesaj "special",in sensul ca ti-am povestit ceva ce nu spusesem nimanui,niciodata.
Repet aici aceeasi idee,poate e monoton,dar e adevarat:
Nu o sa uiti niciodata ce ti-a facut,vor trece ani buni peste voi si tu nu vei uita.Dar asta nu inseamna ca nu mai puteti face ceva pentru voi si copilul vostru.
Nu-ti spun ca e bine sa te sacrifici tu,sa ramai in relatie si sa continui sa te macini pentru ca asta te va distruge incet,incet.
Asa cum zic si fetele,trage adanc aer in piept si nu te hotari chiar acum asupra divortului.S-ar putea sa-ti para rau,indiferent ce decizie vei lua.
E prea devrem sa iei o decizie,pentru ca si tu spui ca traiti un amalgam de sentimente.Inseamna ca e tulbure totul si nu e momentul sa tragi linie.
E greu,stiu cat de greu,dar el poate chiar vede ca a gresit si,poate,a invatat ceva din asta,nu trebuie sa-l pedepsesti la nesfarsit.
Acorda-i o sansa,acorda-ti tie un moment de relaxare mentala.
NU TE MAI GANDI LA "POVESTEA " ASTA UN TIMP SI,cel mai important,NU MAI DISCUTATI VOI DOI DESPRE ASTA.

Scuza-ma ca ma folosit caps lock-ul,dar vreau sa subliniez ca nu mai ai si nu mai vrei sa descoperi altceva.Stii toate detaliile.Le-ai analizat,le-ai intors pe toate partile,gata,acum lasa toate impresiile adunate sa se aseze.

Nu le mai tulbura cu alte si alte intrebari.

Da-ti un timp,o luna,doua,e greu de spus in cat timp ti se va clarifica totul.
Si uita de reprosuri si intrebari,pentru o vreme.O sa vezi ca te vei simti si tu mai bine.

Sunt alaturi de tine cu sufletul.