Cancer la san stadiul 3
Raspunsuri - Pagina 37
bertha spune:
Vali, multumim ca ne tii la curent! 
Imi pare atat de rau ca Lina a trecut si prin asta, dar slava Domnului ca e mai bine! Ea stie ca suntem alaturi de ea si ca o asteptam cu drag printre noi.
Bertha, mamica a doua comori - 
Darius-Andrei (DN 08.06.2004) si 
Ioana-Ruxandra (DN 12.11.2008)
poze
Cum s-a nascut Ioana
Daiopri spune:
Lina, hai cu curaj inainte! Asteptam vesti cat mai bune
Sanatate multa
Numai bine tuturor
Nicoleta spune:
Lina, sanatate muuuulta si pupici ca cuprinde, sa te faci bine repede!
Nicoleta, mama lui Stefan 
si a lui Matei 
vali02 spune:
Lina e de ieri acasa si e bine.
Discutam cu ea ieri si niciuna nu intelegeam de ce nu ne avertizeaza medicii ca se poate intampla asa ceva, ca se poate ajunge la neutropenie&co. Adica ni se spune ca e normal sa-ti fie rau, sa te simti fara putere una, chiar doua saptamani dupa chimio, ca trebuie sa te odihnesti, sa te hidratezi si sa te hranesti bine si sa astepti sa-ti treaca (ca e normal sa-ti fie rau!). Dar cat de rau e "normal' sa-ti fie si cand e cazul sa te duci la spital nu-ti spune nimeni. Si poti sta bine mersi acasa asteptand sa-ti treaca si sa patesti ca Lina, sa te trezesti cu probleme serioase, care pun in pericol viata. 
linasobolina spune:
Am scapat si de data asta!
Multumesc lui DD si Ingerului pazitor ce are si nume: Victoria Asanache
Ideea este ca vineri aveam 200 leucocite si 2 neutrofile, mai jos de atat nu se putea.
Daca mai intarziam o zi, luni era de coliva
Insa sa va zic ce experiente noi am trait cu aceasta ocazie, mai ales atunci cand mi-au zis ca nu raspund la tratament.
M-a lovit mai intai amocul, apoi a venit asa o liniste peste mine si am constat ca povestea cu trupul si sufletul , nu e chiar o poveste!
Ca poate sufletul sa vrea orice si sa fie tare si sa lupte, insa daca nu te ajuta corpul, e degeaba,si povestea cu corpul nu depinde de tine ci doar de natura si de doctori
Cred ca de aici provine linistea si detasarea celor care se "duc" in mod constient.
Eu am avut revelatia acesta si ma gandeam ca tot e bine ca nu ma doare nimic si sunt constienta
Dar bine ca a trecut deocamdata si sper sa fie bine in continuare
Insa, ce am vazut acolo....
Doamne, noi cele cu cancer la san suntem norocoase, ca se poate trata, se poate opera si interveni, mai avem o sansa, insa sunt persoane cu tumori pe vene vitale, inoperabile, a caror singura sansa sunt razele, si sa vedeti prin ce chinuri trec...
Intotdeauna sa zicem:"Fereasca D-zeu de mai rau!"
Cancerul e un partener de viata, cam nedorit, insa trebuie sa convietuim cu el, cu bune, cu rele, sa ne adaptam, sa acceptam schimbarile din viata noastra, sa acceptam faptul ca viitorul este incert si poate doar viitorul apropiat e ceva la care putem visa.
Insa ne ramane PREZENTUL!
si pe asta trebuie sa il traim la maxim!
linasobolina spune:
Am scapat si de data asta!
Multumesc lui DD si Ingerului pazitor ce are si nume: Victoria Asanache
Ideea este ca vineri aveam 200 leucocite si 2 neutrofile, mai jos de atat nu se putea.
Daca mai intarziam o zi, luni era de coliva
Insa sa va zic ce experiente noi am trait cu aceasta ocazie, mai ales atunci cand mi-au zis ca nu raspund la tratament.
M-a lovit mai intai amocul, apoi a venit asa o liniste peste mine si am constat ca povestea cu trupul si sufletul , nu e chiar o poveste!
Ca poate sufletul sa vrea orice si sa fie tare si sa lupte, insa daca nu te ajuta corpul, e degeaba,si povestea cu corpul nu depinde de tine ci doar de natura si de doctori
Cred ca de aici provine linistea si detasarea celor care se "duc" in mod constient.
Eu am avut revelatia acesta si ma gandeam ca tot e bine ca nu ma doare nimic si sunt constienta
Dar bine ca a trecut deocamdata si sper sa fie bine in continuare
Insa, ce am vazut acolo....
Doamne, noi cele cu cancer la san suntem norocoase, ca se poate trata, se poate opera si interveni, mai avem o sansa, insa sunt persoane cu tumori pe vene vitale, inoperabile, a caror singura sansa sunt razele, si sa vedeti prin ce chinuri trec...
Intotdeauna sa zicem:"Fereasca D-zeu de mai rau!"
Cancerul e un partener de viata, cam nedorit, insa trebuie sa convietuim cu el, cu bune, cu rele, sa ne adaptam, sa acceptam schimbarile din viata noastra, sa acceptam faptul ca viitorul este incert si poate doar viitorul apropiat e ceva la care putem visa.
Insa ne ramane PREZENTUL! si pe asta trebuie sa il traim la maxim!
Nicoleta spune:
Lina draga, Cineva acolo sus te iubeste!
Nicoleta, mama lui Stefan si a lui Matei
Daiopri spune:
Lina Bine ca esti bine acum. Multa sanatate si putere in continuare.
Asa este, si eu ma "bucur" cumva de tipul pe care il am. Adevarul e ca pronosticurile sunt din ce in ce mai bune, si sansele de a se gasi tratamente si medicamente pt acest tip sunt din ce in ce mai mari.
Vali, la voi poate nu se zice. Dr mea cel putin m-a innebunit cu asta. Dupa prima tura cand am facut stomach flu (gastro cum ii zice) m-a trimis la spital la verificari imediat. Si aici e stiut, la cel mai mic semn ca nu esti ok trebuie sa suni sa raportezi si ei incep investigatii.
Ca sa nu mai zic ca febra nu ai voie sa faci si sa nu raportezi.
Eu una sincer ma bucur pt prima data cu adevarat ca sunt aici macar in perioada asta din viata mea.
Ma duc sa raspund si dincolo
fetele viteze.
Numai bine tuturor
mychydutza spune:
ma bucur ca ai trecut si peste hopul asta! sa-ti ajute DD sa fii bine! oricum toata stima pt tine: esti o luptatoate!
*toata lumea sa traiasca, numai noi sa nu murim!!*
linasobolina spune:
Asa, sa va mai povestesc: cica, eu acum sunt stabilizata artificial, datorita medicamentelor si pana incepe sa se mobilizeze si corpul, sa puna osul la munca, mai dureaza cam 10 zile, asta daca vrea
Asa, ca sunt inca in convalescenta, ametita de cap si cam fara vlaga
Si este groaznic, pentru ca eu eram o persoana activa, care avea nevoie de oameni si actiune, si mor cu zile cand vad ca nu sunt in stare de nimic , nici macar de comentarii... De abia astept sa pot fi macar cat de cat mai vie
Mi-a murit interesul si pentru tv si pentru net, imi doresc doar sa ma plimbe cineva si sa vad oameni care se distreaza in jurul meu, care au preocupari normale
Hai isa va zic ce mi s-a intamplat in spital si cat de surprinsa am fost
Cateva gesturi mici si simple la care am avut o reactie extraordinara care m-a surprins cel putin pe mine, om serios de 50 de ani, fara fitze de sensibilitati si totusi...
Am primit de la o prietena, mai mica ca varsta, in zona de 30 de ani un catel de plus, ei bine, stiti ca eu am 2 catei si ma rupea dorul dupa ei, si cand am vazut acea jucarica, nu puteti sa stiti ce a fost in sufletul meu
, am dormit cu el, chestii din alea de copil mic
O clienta, nu foarte apropiata, dar care auzise intamplator despre mine, ca sunt in spital si nu chiar de plictiseala, mi-a trimis un super buchet de flori prin curier!
Faptul ca s-a gandit cineva din afara zonei de apropiati prieteni sau rude m-a impresionat si surprins, fara cuvinte am ramas
Si Dupa ce am rugat-o pe Vali sa va mai zica si voua ce si cum, ca deh, suntem ca o familie, zic eu, m-a sunat Liliana, prietena Aidei sa ma intrebe ce si cum, si iar m-am simtit vie si ca am un loc si eu undeva in sufletul oamenilor
Pana la urma, cred, cu asta ramai
Va pup pe toate