Rugaciune colectiva pentru a dobandi prunci (23)
Raspunsuri - Pagina 6
cami30 spune:
Fetelor am si o o rugaminte mare la voi. Sunt membra a comunitatii desprecopii cu incercari repetate si un esec in fiv. Eu personal am renuntat la lupta dar pentru a reusi sa trec peste aspectul psihologic incerc sa fac altceva pentru mine si pentru ceilalti. Asa ca fac un masterat in comunicare si m-am gandit la o lucrare pe tema impactului pe care infertilitatea il are asupra femeilor, cuplurilor si societatii si cum infertilitatea devine incet incet "minoritatea cea tacuta" asa cum am gasit-o numita intr-un articol.
Asadar am construit un chestioar cu intrebari care sa ma ajute sa-mi construiesc cazul si sa fac studiul pentru examen. Am uploadat chestionarul pe internet si pentru cine doreste sa participe, sa mi-l trimita la motanas2@yahoo.com. Nu am nevoie de nume ci doar de raspunsuri sincere.
www.zshare.net/download/52282943497da930/" target="_blank">http://www.zshare.net/download/52282943497da930/ ( l-am corectat)
Nu uitati sa treceti pe chestionar varsta!
Va multumesc din suflet!!
cami
caciantoni spune:
Viata celui intre sfinti Parintelui nostru Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei, facatorul de minuni (6 decembrie)
Pe facatorul cel mare de minuni, ajutatorul cel grabnic si mijlocitorul cel prea ales catre Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odraslit partile Lichiei, în cetatea ce se numeste Patara, din parinti cinstiti si de bun neam, dreptcredinciosi si bogati. Tatal sau se chema Teofan, iar mama sa Nona. Aceasta binecuvantata pereche, petrecand cu buna credinta în însotirea cea legiuita si împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viata lor cea placuta lui Dumnezeu si pentru multele milostenii si faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrasli aceasta odrasla sfanta - singuri ei fiind radacina sfanta - si s-a facut cum zice psalmistul : Ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care si-a dat rodul sau la vremea sa. Deci, nascand pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se talcuieste "biruitor de popor"; si cu adevarat s-a aratat biruitor al rautatii, asa binevoind Dumnezeu spre folosul de obste al lumii.
Dupa acea nastere, maica sa Nona a ramas stearpa, pana la dezlegarea din legaturile cele trupesti, marturisind singura firea ca nu este cu putinta a se mai naste alt fiu ca acela, ca numai pe acesta sa-l aiba si întai si pe urma, care din pantecele maicii sale s-a sfintit cu darul cel de Dumnezeu insuflat. Caci n-a început a vietui decat cinstind pe Dumnezeu cu buna cucernicie, nici n-a început a suge, facand minuni din pruncie, nici nu s-a deprins mai întai a manca, ci a posti. Caci dupa nasterea sa, fiind în baie, a stat trei ceasuri pe picioarele sale, singur de sine, nesprijinindu-l nimeni, dand prin aceasta stare, cinste Sfintei Treimi, Careia mai pe urma avea sa-i fie mare slujitor si întai-statator. Cand se apropia de pieptul maicii sale, se cunostea a fi facator de minuni, hranindu-se nu dupa obiceiul pruncilor celorlalti - pentru ca numai din sanul cel drept sugea lapte - avand sa dobandeasca cu cei drept-credinciosi starea cea de-a dreapta. Apoi a început a fi si postitor ales, caci miercurea si vinerea numai o data sugea lapte si atunci seara, dupa savarsirea obisnuitei rugaciuni crestinesti, de care lucru parintii lui se mirau foarte si se minunau si mai dinainte pricepeau ce fel de postitor va fi Nicolae mai pe urma. Acel obicei de a posti, deprinzandu-l Fericitul din scutece si l-a pazit în toata viata sa, pana la fericitul sau sfarsit, petrecand miercurea si vinerea în post. Deci crescand pruncul cu anii, crestea împreuna si cu întelegerea si cu obiceiurile cele bune, pe care le învata de la parintii sai cei buni; fiind ca o holda roditoare, care primeste în sine samanta învataturii celei bune, care odrasleste si aduce în toate zilele roade noi de fapte bune.
Sosind vremea de scoala, a fost dat la învatatura dumnezeiestii Scripturi, iar el cu agerimea cea fireasca a mintii si cu povatuirea Sfantului Duh, în putin timp, a ajuns la multa întelepciune. Apoi, atat de mult a sporit în învatatura cartii, pe cat era de trebuinta bunului carmaci al corabiei lui Hristos si pastorului celui iscusit al oilor celor cuvantatoare. Deci, facandu-se desavarsit în cuvantul învataturii, s-a aratat desavarsit si în lucrul vie#355;ii; de la prietenii deaarte si de la vorbe nefolositoare cu totul se abatea si a vorbi cu femeile sau a cauta cu ochii la fata femeiasca, foarte mult se ferea, caci fugind, se departa de petrecerea împreuna cu femeile.
Avand adevarata întelepciune si minte curata, de-a pururea vedea pe Dumnezeu si totdeauna zabovea în sfintele biserici, dupa cum zice proorocul: Voit-am a fi lepadat în casa Dumnezeului meu. De multe ori, cate o zi întreaga si cate o noapte, petrecand în rugaciunile cele ganditoare de Dumnezeu si în citirea dumnezeistilor carti, învata întelegerea cea duhovniceasca si se îmbogatea cu dumnezeiestile daruri ale Sfantului Duh, cu care se pregatea pe sine locas vrednic, precum este scris: Voi sunteti biserica lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu vietuieste în voi.
Deci tanarul cel îmbunatatit si curat, avand în sine Duhul lui Dumnezeu, se arata cu totul duhovnicesc, arzand cu duhul si slujind Domnului cu frica, încat nu se vedea la dansul nici un fel de narav tineresc, ci numai obiceiurile omului batran pentru care tuturor s-a facut minunat si slavit. Caci precum omul cel batran, daca are obiceiul celor tineri, este luat în ras de toti, tot asa si tanarul, daca are naravul barbatului celui batran, se cinsteste de toti cu mirare; pentru ca sunt nepotrivite tineretile pentru batranete, dar cinstite si frumoase sant batranetile în tinerete.
Fericitul Nicolae avea un unchi episcop cu acelasi nume ca si dansul. Unchiul sau, vazand pe nepot sporind în viata cu fapte bune si cu totul înstrainandu-se de lume, a sfatuit pe parintii lui sa-l dea sa slujeasca lui Dumnezeu. Iar ei nu s-au lepadat a darui pe fiul lor Domnului, pe care ei l-au primit ca pe un dar de la dansul. Pentru ca scrie în cartile cele vechi pentru dansii, cum ca fiind neroditori si deznadajduindu-se de a mai avea copii, cu multe rugaciuni, cu lacrimi si cu multe milostenii au cerut de la Dumnezeu pe acest fiu; iar ei l-au dat în dar Celui ce l-a daruit pe dansul.
Primind episcopul pe "tanarul batran", care avea întelepciunea ca o caruntete si viata cea mai curata, l-a suit pe treptele cele sfintite ale preotiei, iar cand s-a hirotonisit, episcopul întorcandu-se catre poporul care era în biserica si umplandu-se de Duhul Sfant, a proorocit zicand: "Iata, fratilor, vad un nou soare rasarind marginilor pamantului, aratandu-se catre cei întristati ca o milostiva mangaiere. O! fericita este turma care se va învrednici a avea pe acest pastor! Caci acesta va paste bine sufletele celor rataciti si la pasunea buneicredinte îi va aduce pe dansii; apoi se va arata si ajutator fierbinte celor ce sunt în nevoi". Aceasta proorocire s-a împlinit mai pe urma, precum vom arata în istorisirea ce o vom face.
Deci, primind Sfantul Nicolae asupra sa treapta preotiei, adauga osteneala la osteneala, petrecand în post si în neîncetate rugaciuni, iar cu trupul sau cel muritor sarguindu-se a urma celor fara de trupuri. Astfel, vietuind întocmai ca îngerii, din zi în zi înflorea mai mult cu podoaba sa cea sufleteasca si se arata vrednic de carmuirea Bisericii.
În acea vreme unchiul sau, episcopul Nicolae, vrand a se duce în Palestina ca sa se închine acolo sfintelor locuri, a încredintat toata carmuirea bisericii nepotului sau. Deci acesta, împlinind locul aceluia, avea toata purtarea de grija pentru randuiala bisericilor, ca si episcopul unchiul sau. În acea vreme, parintii fericitului, parasind aceasta viata vremelnica, s-au mutat la cea vesnica, iar Sfantul Nicolae, ramanand mostenitorul averii lor, a împartit-o celor saraci. Pentru ca nu se uita la bogatia ce curge alaturea, nici se îngrijea pentru înmultirea ei; ci, lepadandu-se de toate poftele lumesti, se sarguia cu toata osardia a se uni cu Dumnezeu, catre care graia: Catre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; învata-ma sa fac voia Ta, a#259; Tu e#351;ti Dumnezeul meu; catre Tine sunt aruncat din pantecele maicii mele, Dumnezeul meu esti Tu. Deci mana lui era întinsa catre saraci, ca un rau cu apa multa ce curge cu îndestulare.
Pentru ca multele lui milostenii sa fie mai cu lesnire cunoscute, sa aratam una si anume: Era un barbat în cetatea aceea, dintre cei slaviti si bogati, care mai pe urma a ramas sarac si neslavit, caci viata veacului acestuia este nestatornica. Barbatul acela avea trei fete foarte frumoase si acum, fiind lipsit de toate cele de trebuinta, nu avea nici hrana, nici îmbracaminte si cugeta sa-si dea fetele sale spre desfranare, iar casa sa sa o faca casa necurata, pentru saracia lui cea mare, ca doar astfel sa aiba ceva de folos si sa castige pentru el si fetele sale îmbracaminte si hrana. Vai, în ce fel de ganduri necuvioase alunga pe om saracia cea mare! Deci batranul acela fiind în astfel de cugete rele si gandul sau cel rau vrand acum a-l aduce cu ticalosie în fapt, Dumnezeu Care nu voieste a vedea în pierzare firea omeneasca, ci cu iubire de oameni, se pleaca spre nevoile noastre, a pus bunatate în inima placutului Sau, Sfantul Nicolae si l-a trimis spre ajutor catre barbatul care era sa piara cu sufletul, prin însuflare tainica, mangaind pe cel ce era în saracie si scapandu-l din caderea pacatului.
Deci, auzind Sfantul Nicolae de lipsa cea mare a barbatului aceluia si prin dumnezeiasc#259; descoperire în#351;tiin#355;îndu-se de cugetarea lui cea rea, i-a parut foarte rau pentru dansul si a cugetat ca astfel cu mana sa cea facatoare de bine, sa-l rapeasca împreuna cu fetele sale ca din foc de la saracie si de la pacat. Însa n-a vrut sa fie de fata cu barbatul acela, ca sa-i spuna despre facerea sa de bine, ci, în taina a cugetat sa-i dea aceluia milostenia sa cu îndurare. Si aceasta vrea s-o faca pentru doua pricini: întai ca sa scape de slava omeneasca, pentru ca tinea seama de ce zicea Evanghelia: Luati aminte, sa nu faceti milostenia voastra înaintea oamenilor; si, al doilea, ca si pe barbatul acela, care odinioara era bogat iar acum ajunsese în mare saracie, sa nu-l rusineze, caci stia ca sunt grele unele ca acestea, celor ce din bogatie si din slava cad în saracie, fiindca se rusineaza sufletele acelora, aducandu-le aminte de bogatia cea mai dinainte. Pentru aceasta, a gandit a face asa, dupa cuvantul lui Hristos: Sa nu stie stanga ta, ce face drepta ta. Caci atat de mult fugea de slava omeneasca, încat chiar de acela caruia îi facea bine se sarguia a se tainui pe sine.
Asadar, luand o legatura mare de galbeni, a mers în miezul noptii la casa acelui barbat si, aruncand-o înauntru pe fereastra acelei case, degraba s-a întors la casa sa. Dimineata, sculandu-se barbatul si afland legatura, a dezlegat-o si vazand galbenii s-a înspaimantat, caci socotea ca este vreo nalucire, temandu-se ca nu cumva aurul ce vedea sa fie vreo înselaciune, de vreme ce nu astepta de la nimeni si de nicaieri vreun facator de bine. Drept aceea, întorcand galbenii cu varful degetului, privea cu dinadinsul si cunoscand ca este adevarat, se veselea si se minuna, iar de bucurie, plangea cu lacrimi fierbinti si, cugetand mult în sine cine i-ar fi facut lui o asemenea facere de bine, nu se dumirea. Deci, socotind a fi purtarea de grija a lui Dumnezeu, îi multumea neîncetat, dand lauda Domnului Celui ce se îngrijeste de toti. Apoi îndata pe una din fetele sale, pe cea mai mare, a maritat-o dupa un barbat si i-a dat aurul cel primit din destul pentru zestrea ei.
Despre aceasta înstiintandu-se minunatul Nicolae, ca a facut dupa voia lui, barbatul acela, i-a parut bine. Si iarasi se arata gata a face aceeasi mila cu a doua fiica a batranului, sarguindu-se a pazi si pe fecioara aceasta prin nunta legiuita de pacatul cel faradelege. Deci, pregati si alta legatura de galbeni, asemenea cu cealalta si, peste noapte, ferindu-se de toti, a aruncat-o pe aceeasi fereastra, în casa batranului aceluia.
Dimineata, sculandu-se acel om sarac, a gasit iarasi aur, asemenea ca întaia oara. Apoi a început a se minuna si de acela si, cazand cu fata la pamant, cu lacrimi fierbinti multumea, zicand: "Dumnezeule, voitorul milei si chivernisitorul mantuirii noastre, care mai întai m-ai rascumparat cu Sangele Tau si acum casa mea si pe fiicele mele izbavindu-ne prin aur din cursa celui rau, Însuti arata-mi pe cel ce slujeste voii Tale celei milostive si bunatatii Tale celei iubitoare de oameni. Arata-mi pe îngerul Tau cel pamantesc, pe cel ce ne pazeste pe noi de pierderea pacatului, ca sa stiu cine este unul ca acela, care ne scoate pe noi din saracia ce ne întristeaza si care ne izbaveste de gandurile cele rele, ca iata, dupa mila Ta, Doamne, cu îndurarea cea facuta în taina, cu mana pa#259;cutului al Tau, voi da si pe a doua fiica a mea cu nunta legiuita dupa barbat si asa voi scapa de cursele diavolului, care vrea prin castig necurat sa-mi aduca mare pierdere.
Apoi barbatul acela, rugandu-se Domnului si multumind bunatatii Lui, a facut nunta si fiicei sale de a doua, avand nadejde în Dumnezeu - caci neîndoita nadejde si-a pus în El - cum ca va purta grija si pentru a treia fiica a lui si-i va da si acesteia sa aiba vietuitor iubit, dupa lege, trimitandu-i iarasi aur din destul, tot cu acea mana facatoare de bine. De aceea, nu dormea noaptea strajuind, ca sa poata simti pe facatorul de bine si sa se învredniceasca a vedea de unde îi aduce aurul acela. Si iata, nu dupa multa vreme, a sosit cel asteptat. Caci a venit si a treia oara placutul lui Hristos, Nicolae si, ajungand la locul cel obisnuit, tot asa a aruncat o legatura de galbeni pe aceeasi fereastra si îndata s-a întors la casa sa. Tatal fecioarelor gasind aurul aruncat pe fereastra, a alergat îndata cat putea în urma celui ce se întorcea la casa sa, pe care, ajungandu-l si cunoscandu-l cine este - caci sfîntul nu era necunoscut pentru fapta lui cea buna si pentru neamul lui cel luminat -, a cazut la picioarele lui, sarutandu-le si numindu-l izbavitor, ajutator si mantuitor sufletelor, celor ce ajunsesera întru pierderea cea mai de pe urma. Apoi zise: "De nu m-ar fi ridicat pe mine Domnul cel mare întru mila, prin îndurarile tale, de mult as fi pierit eu, ticalosul tata, împreuna cu fiicele mele, prin caderea în focul Sodomei, vai mie! Si iata, acum prin tine suntem mantuiti din amara cadere în pacat". Acestea si mai multe graia cu lacrimi catre sfant. Iar el abia l-a ridicat pe picioare si cu juramant a zis aceluia, ca în toata viata lui sa nu spuna nimanui ceea ce s-a facut. Apoi sfantul, spunand multe spre folosul omului aceluia l-a trimis la casa sa.
Iata una din faptele cele multe ale milostivirii ale Sfantului Nicolae, ce s-a povestit aici, ca sa cunoasca oricine cat era de milostiv catre cei saraci. De s-ar fi povestit milele lui una cate una si cate îndurari a aratat catre cei saraci, pe cati flamanzi a hranit, pe cati goi a îmbracat si pe cati a rascumparat de la datornici, apoi nici vremea n-ar fi de ajuns a le povesti.
Dup aceasta Cuviosul Parinte Nicolae a voit a se duce în Palestina, spre a vedea Sfintele Locuri si a se închina acolo, unde a umblat trupeste Domnul nostru Iisus Hristos, cu prea curatele Sale picioare. Deci, plutind corabierii împrejurul Egiptului si nestiind ce avea sa li se întample, Sfantul Nicolae, care era împreuna cu dansii, vedea mai bine ca are sa fie întuneric, vifor si lovire de vanturi cumplite. Apoi le spuse ca, mai înainte a vazut pe vicleanul vrajmas intrand în corabie, vrand sa o scufunde împreuna cu oamenii. Dupa aceea a navalit asupra lor o furtuna mare, fara veste si ridicandu-se un nor, s-a facut vifor pe mare. Iar cei ce pluteau s-au temut foarte mult de groaza mortii si rugau pe Sfantul Nicolae sa le ajute si sa-i izbaveasca de nevoia cea fara de veste ce cazuse asupra lor zicand: "Sfinte al lui Dumnezeu, de nu ne vei ajuta cu rugaciunile tale catre Dumnezeu, îndata ne vom cufunda în aceasta adancime si vom pieri". Iar el, zicandu-le sa îndrazneasca si sa-si puna nadejdea în Dumnezeu si fara îndoiala sa astepte grabnica izbavire, însusi a început cu sarguinta a se ruga catre Domnul. Si îndata s-a linistit marea si toata groaza s-a prefacut în bucurie, iar ei, trecand necazul, s-au bucurat mult si au multumit lui Dumnezeu si placutului sau, Sfantului Nicolae si foarte mult se minunau de proorocirea furtunii si de scaparea nevoii.
Tot atunci, unul din corabieri s-a suit în varful catargului, precum este obiceiul celor ce îndrepteaza corabia, si, cand era sa coboare de acolo, a alunecat de sus si a cazut în mijlocul corabiei, zacand fara suflet. Iar Sfantul Nicolae, mai înainte de a-l chema în ajutor, l-a înviat cu rugaciunea pe acel om si, nu ca pe un mort, ci ca pe cel cuprins de somn, l-a sculat si l-a dat viu corabierilor. Apoi, ridicand toate panzele si fiind vant cu buna sporire, au plutit în liniste si au sosit la limanul Alexandriei, unde placutul lui Dumnezeu, Sfantul Nicolae, a tamaduit pe multi bolnavi. Izgonind diavolii din oameni si pe multi necajiti mangaind, a pornit iarasi pe cale spre Palestina si ajungand la Sfanta Cetate a Ierusalimului, s-a suit la Golgota, unde Hristos Dumnezeu a lucrat mantuirea neamului omenesc, întinzandu-Si pe Cruce prea curatele Sale maini. Acolo a înaltat fierbinti rugaciuni din inima sa, care ardea de dragoste, dand multumire Mantuitorului nostru. Apoi, a înconjurat toate sfintele locuri, facand multe închinaciuni pretudindeni. Iar cand era sa intre noaptea în sfanta biserica la rugaciune si usile erau închise, s-au deschis singure, dand intrare aceluia, caruia, chiar portile ceresti îi erau deschise.
Zabovind în Ierusalim vreme îndelungata, se pregatea a merge în pustie, dar, printr-un glas dumnezeiesc de sus, a fost sfatuit sa se întoarca în patria sa. Pentru ca Dumnezeu, Cel ce toate le randuieste spre folosul sufletelor noastre, nu vrea sa fie ascunsa sub obrocul pustiei acea faclie, pe care o pregatise sa fie pusa în sfesnicul mitropoliei din Lichia. Deci, afland o corabie, s-a tocmit cu corabierii sa-l duca în patria sa.
Acestia au gandit însa sa faca lucrul cu viclesug, adic#259; sa îndrepteze corabia lor în alta parte, nu spre Lichia. Dupa ce s-a asezat în corabie, plecand de la mal, Sfantul Nicolae a vazut ca corabia nu pluteste spre patria sa. Atunci degraba a cazut la picioarele corabierilor si-i ruga sa îndrepteze calea spre Lichia, dar ei, nebagandu-l în seama, mergeau în partea unde gandeau ei, nestiind ca Dumnezeu nu va lasa pe placutul Sau sa fie în mahnire. Deci, sufland un vifor împotriva, a întors corabia în alta parte si degraba a dus-o în Lichia, iar pe corabieri îi îngrozea cu nevoia cea mai mare. Asa Sfantul Nicolae, cu puterea lui Dumnezeu fiind dus pe mare, a sosit în patria sa. El însa, fiind fara de rautate, n-a facut nici un rau acelor vrajmasi, nici s-a pornit spre manie si nici macar vreun cuvant aspru nu le-a zis, ci cu binecuvantare i-a liberat în partile lor. Iar el a mers în manastirea pe care o zidise mosul sau, episcopul Patarelor si o numise Sfantul Sion. Acolo, Sfantul Nicolae s-a aratat foarte iubit tuturor fratilor, care, cu mare dragoste, primindu-l ca pe îngerul lui Dumnezeu, se îndulceau de cuvintele lui cele de Dumnezeu insuflate si se foloseau de viata lui, cea întocmai ca a îngerilor si urmau obiceiurile lui cele bune, cu care împodobise Dumnezeu pe credinciosul robul Sau.
Afland Sfantul Nicolae în aceasta manastire viata linistita si loc mai lesnicios pentru gandurile sale catre Dumnezeu, ca un liman de liniste, nadajduia ca si cealalta vreme a vietii sale sa o petreaca acolo. Dar Dumnezeu îi arata calea, voind ca acea comoara bogata, a tuturor faptelor bune, cu care avea sa se îmbogateasca toata lumea, sa nu fie ascunsa, ca într-o tarina acoperita de pmant, într-o manastire deosebita si într-o camera mica închisa; ci sa fie la vederea tuturor, ca prin acea comoara duhovniceasca, sa se faca negutatorie duhovniceasc, care pe multe suflete le va afla.
Astfel sfantul, stand odata la rugaciune, a auzit un glas de sus: "Nicolae, sa intri în nevointa poporului, daca doresti sa fii de Mine încununat". Acest glas auzindu-l, Nicolae s-a spaimantat si cugeta întru sine: Ce voieste glasul acela si ce cere Domnul de la dansul? Si iarasi auzi glas, spunandu-i: "Nicolae, nu este aceasta holda pe care trebuie sa Mi-o aduci roada si pe care o astept de la tine; ci întoarce-te catre oameni, ca sa se preamareasca prin tine numele Meu". Atunci Sfantul Nicolae a cunoscut voia lui Dumnezeu, ca, lasand linistea, sa mearga sa slujeasca la mantuirea omenilor. Deci cugeta încotro se va duce: la patria sa, în cetatea Patara, la cunoscuti, sau în alta parte. Dar, temandu-se si fugind de slava omeneasca cea desart#259;, a gandit sa se duca în alta cetate, unde nu-l va cunoaste nimeni.
În acea latura a Lichiei este o cetate slavita, care se numeste Mira, mitropolia Lichiei. Deci, într-acea cetate a venit Sfantul Nicolae, fiind condus de purtarea de grija a lui Dumnezeu, încat nimeni nu-l stia. Acolo traia ca unul din saraci, neavand unde sa-si plece capul. El nu se ducea decat în casa Domnului, avand liman numai pe Dumnezeu.
În acea vreme, s-a mutat la Dumnezeu arhiereul cetatii Mira, Ioan arhiepiscopul si mai întai sezator pe scaun în toata tara Lichiei. Atunci s-au adunat toti episcopii tarii aceleia, în Mira, ca sa aleaga un barbat vrednic pentru acel scaun. Deci, fiind acolo barbati cinstiti si cu buna întelegere, erau nedumeriti între ei, pe care sa-l aleaga. Unii, fiind porniti dîn ravna dumnezeiasca, au zis ca lucrul acela nu este al alegerii omenesti, ci al randuielii lui Dumnezeu. Deci se cuvine a se face rugaciune pentru aceasta, ca însusi Domnul sa arate cine este vrednic sa primeasca o treapta ca aceasta si sa fie pastor peste toata Lichia.
Toti, ascultand acel sfat bun, au facut rugaciune cu sarguinta si cu post. Iar Domnul, facand voia celor ce se tem de El si ascultand rugaciunea lor, a descoperit bunavoirea Sa, unuia din episcopii aceia care era mai batran, într-acest chip; stand el la rugaciune, i s-a aratat un barbat luminat, poruncindu-i sa mearga de cu noapte si sa stea langa usile bisericii si sa ia seama cine va intra mai înainte decat toti în biserica, acela - zicea el - este îndemnat de Duhul Meu si, luandu-l cu cinste, sa-l puneti arhiepiscop. Iar numele barbatului aceluia este Nicolae. Aceasta vedenie dumnezeiasca avand-o episcopul acela si auzind ceea ce i se poruncise în vedenie, a vestit celorlalti episcopi, iar aceia, auzind, s-au îndemnat mai mult spre rugaciune, cu iubire de osteneala.
Atunci episcopul care a vazut descoperirea a stat la locul acela, unde i s-a poruncit în vedenie si astepta venirea barbatului dorit. Deci, cand a fost vremea Utreniei, Sfantul Nicolae, îndemnat de Duh, a ajuns mai înainte decat toti la biserica, pentru ca avea obicei de se scula în miezul noptii la rugaciune si venea la începutul cantarii Utreniei, mai întai decat toti la biserica. Intrand în pridvor, l-a luat episcopul care se învrednicise acelei vedenii si i-a zis: "Cum te cheama, fiule?" Dar el tacea. Acela îl întreaba iarasi. Sfantul i-a raspuns cu blandete: "Nicolae ma cheama pe mine, stapane, robul sfintiei tale". Acel dumnezeiesc barbat, care a auzit acel glas bland, a priceput pe de o parte, dupa numele care i se spusese în vedenie, ca se numeste Nicolae; iar pe alta, prin smerenia lui, ca sfantul a raspuns cu blandete. Deci a cunoscut ca acela este cel pe care îl binevoieste Dumnezeu a fi mitropolit al bisericii din Mira. Caci stia spre cine cauta Domnul, cum zice Scriptura: Pe cel bland si tacut si spre cel ce se cutremura de cuvintele Mele. Atunci s-a bucurat foarte, ca si cand a descoperit o comoara ascunsa si, îndata, luandu-l de mana i-a zis: "Urmeza-ma, fiule". Deci l-a dus cu cinste la episcopi. Iar ei umplandu-se de multumire dumnezeiasca si de mangaiere duhovniceasca pentru aflarea barbatului celui de Dumnezeu aratat, l-au adus în mijlocul bisericii.
Strabatand vestea aceasta pretutindeni, s-au adunat mai degraba decat pasarile, multime de oameni fara numar. Episcopul, care vazuse vedenia, a zis cu glas mare catre toti: "Primiti, fratilor, pe pastorul vostru, pe care vi l-a ales voua Duhul Sfant si caruia i-a încredintat desavarsit povatuirea sufletelor voastre; pe care nu alegerea omeneasca, ci judecata lui Dumnezeu l-a adus aici. Iata acum avem pe cel pe care l-am dorit si cautat, l-am aflat si l-am primit. Deci, prin acesta fiind bine povatuiti, nu vom cadea din nadejde, ca, astfel, sa stam bine înaintea lui Dumnezeu în ziua aratarii Lui si a descoperirii.
Poporul dadea multumire lui Dumnezeu si se bucura, dar Sfantul Nicolae se lepada a primi acea treapta, nesuferind lauda omeneasca. Însa, fiind rugat de tot soborul cel sfintit si de cel mirenesc, chiar fara voia lui l-au ridicat pe scaunul arhieresc, caci printr-o vedenie dumnezeiasca a fost îndemnat la aceasta, pe care a avut-o mai înainte de moartea arhiepiscopului. Despre aceasta vedenie Sfantul Metodie, patriarhul Constantinopolului, scria astfel: "Într-o noapte, Sfantul Nicolae a vazut pe Mantuitorul nostru întru slava, stand aproape de dansul si dandu-i Sfanta Evanghelie, care era împodobita cu aur si cu margaritare; iar de partea cealalta a vazut pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, punand pe umerii lui omofor arhieresc". Dupa vedenia aceea trecand putine zile si raposand Ioan, arhiepiscopul Mirelor, Nicolae a fost ales arhiepiscop al acelei cetati.
De acea vedenie aducandu-si aminte Sfantul Nicolae si vazand bunavoirea lui Dumnezeu, înca si rugaciunile soborului netrecandu-le cu vederea, a primit pastoria Lichiei. Iar sfintita adunare a episcopilor, împreuna cu clericii, savarsind toate cele ce se cuvin sfintirii sale, a facut praznic de bucurie, veselindu-se de pastorul lor, cel dat de Dumnezeu, de arhiereul lui Hristos, Nicolae. Astfel, Biserica lui Dumnezeu a primit pe faclia cea luminata, care n-a fost pusa la o parte, nici ascunsa sub obroc, ci stand la locul cel cuviincios, în sfesnicul arhieriei si al pastoriei, unde stralucea luminos, drept îndreptand cuvantul adevarului si toate poruncile cele dreptcredincioase, sanatos cugetandu-le si învatandu-le.
Chiar de la începutul pastoriei sale, placutul lui Dumnezeu graia în sine astfel: "O! Nicolae, pentru aceasta dregatorie si pentru acest loc, trebuie alte obiceiuri; deci de acum sa nu mai vietuiesti tie, ci altora". Apoi, vrand a învata pe oile sale faptele cele bune, nu-si mai ascundea viata sa cea cu fapte bune, ca mai înainte. Caci mai înainte, numai unul Dumnezeu îi stia viata, slujindu-I în taina. Iar dupa ce s-a facut arhiereu, era aratata tuturor vietuirea lui, nu pentru marire desarta, ci pentru folosul si înmultirea slavei lui Dumnezeu, încat s-au împlinit cele scrise în Evanghelie: Asa sa lumineze lumina voastra înaintea oamenilor, ca vazand faptele voastre cele bune, sa preamareasca pe Tatal vostru, care este în ceruri.
Sfantul Nicolae era oglinda turmei sale prin toate faptele cele bune si model credinciosilor, dupa cum zice Apostolul: "Cu cuvantul, cu viata, cu dragostea, cu credinta, cu duhul si cu curatia". Apoi era bland, fara de rautate si smerit cu duhul, ferindu-se de îngamfare. Hainele lui erau simple si hrana pustniceasca pe care o gusta totdeauna numai o data pe zi si aceea seara. Toata ziua, se îndeletnicea cu lucrurile ce se cuveneau dregatoriei sale, ascultand nevoile celor ce veneau la dansul, iar usile casei lui erau deschise tuturor, caci era bun catre toti si apropiat. Sarmanilor le era tata; saracilor, milostiv; mangaietor celor ce plangeau, ajutator celor napastuiti si tuturor mare facator de bine. Apoi, si-a castigat spre ajutor în ostenelile sale cele pastoresti si pentru îndreptarea Bisericii, pe doi sfetnici cu fapte bune si cu buna întelegere, cinstiti cu treapta preotiei, adica pe Pavel de la Rodos si pe Teodor Ascalonitul, barbati cunoscuti de toata Grecia.
Astfel, bine pastea turma cea încredintata lui, a oilor lui Hristos cele cuvantatoare. Iar ochiul cel zavistnic al diavolului celui viclean, care niciodata nu înceteaza a ridica razboi asupra robilor lui Dumnezeu, nerabdand a vedea credinta cea buna înflorind în oameni, a ridicat prigoana asupra Bisericii lui Hristos, prin paganii împarati ai Romei, Dioclitian si Maximian. De la ei a iesit atunci porunca prin toata lumea, ca toti credinciosii sa se lepede de Hristos si sa se închine idolilor; iar cei ce nu se vor supune, sa fie siliti, cu chinuri, prin temnite si cu munci grele, apoi, în sfarsit, cu moarte silnica sa fie pedepsiti.
Un asemenea vifor pustiitor degraba a ajuns si pana în cetatea Mira, dus fiind de doritorii paganatatii celei întunecate. Iar fericitul Nicolae, în cetatea aceea fiind capetenie a tuturor crestinilor, cu limba sloboda propovaduia credinta cea buna a lui Hristos si se arata gata a patimi pentru El. Pentru aceea a fost prins de muncitorii pagani si bagat în temnita, dimpreuna cu multi crestini. Petrecand aici multa vreme, a patimit multe rele, rabdand foame, sete si stramtorarea temnitei. Pe cei împreuna legati îi hranea cu cuvantul lui Dumnezeu si-i adapa cu apele cele dulci ale bunei credinte, sporind într-însii credinta în Hristos Dumnezeu si punand picioarele acelora pe temelia cea nezdrobita. Apoi, întarindu-i întru marturisirea lui Hristos, îi îndemna cu osardie a patimi pentru adevar.
Dupa aceea, iarasi s-a daruit pace crestinilor si ca soarele dupa norii cei întunecati, asa a stralucit dreapta credinta sau ca o racoreala ce vine dupa furtuna. Caci, cautand Hristos cu dragoste de oameni asupra mostenirii Sale, a pierdut stapanirea paganilor, izgonind de la împaratie pe Dioclitian si Maximian; iar cu dansii a izgonit pe cei ce slujeau paganatatii elinesti si a ridicat poporului sau corn de mantuire, prin aratarea Crucii marelui împarat Constantin, caruia i-a încredintat stapanirea Romei.
Constantin, cunoscand pe Unul Dumnezeu si punandu-si nadejdea în El, a biruit pe toti potrivnicii sai cu puterea Sfintei Cruci si a pierdut nadejdea cea desarta, a celor ce împaratisera mai înainte, poruncind sa risipeasca capistile idolilor si sa zideasca biserici crestine; iar pe cei ce erau închisi în temnite pentru Hristos, i-a liberat si cu mari laude i-a cinstit ca pe niste eroi; si toti marturisitorii lui Hristos s-au întors în patria lor.
Atunci si cetatea Mirelor a primit iarasi pe pastorul sau, pe acest mare arhiereu Nicolae, mucenic cu voia si fara sange încununat. Acesta, avand darul lui Dumnezeu într-însul, vindeca patimile si neputintele oamenilor, nu numai ale celor credinciosi, ci si ale celor necredinciosi. Deci, pentru darul cel mare al lui Dumnezeu care petrecea într-însul, multora s-a facut slavit, minunat si foarte iubit; caci stralucea cu curatia inimii si era împodobit cu toate darurile lui Dumnezeu, slujind Domnului sau în cuviosie si dreptate.
Pe atunci erau înca multe capisti idolesti, în care poporul pagan slujea cu dragoste diavoleasca si nu putin popor pierea din cetatea Mirelor. Dar dumnezeiescul arhiereu, aprinzandu-se cu ravna, a strabatut toate locurile acelea, risipind capistile idolesti, iar pe turma sa curatind-o de necuratiile diavolesti. Sfantul Nicolae, luptandu-se asupra duhurilor celor viclene, a venit si asupra capistei Artemidei, care fiind locas al idolilor, era mare si foarte împodobita. Pornirea sfantului era îndreptata mai mult asupra idolilor decat asupra necuratei capisti, pe care a daramat-o pana la temelie, iar zidirea cea înalta a risipit-o pana la pamant; atunci duhurile cele viclene, neputand nicidecum rabda venirea sfantului, scoteau glasuri de plangere, strigand foarte tare, caci erau biruite si izgonite din locul lor, prin arma rugaciunilor nebiruitului ostas Nicolae, arhiereul lui Hristos.
Dupa aceasta, binecredinciosul împarat Constantin, vrand sa întareasca credinta în Hristos Dumnezeu, a poruncit sa se tina soborul a toata lumea în cetatea Niceii. Acolo adunandu-se Sfintii Parinti, au propovaduit luminat dreapta credinta, iar pe Arie, rau cugetatorul si semanatorul de neghina, împreuna cu eresul lui, l-a dat anatemei. Apoi pe Fiul lui Dumnezeu întocmai de o cinste si de o fiinta cu Tatal marturisindu-L, a dat pace dumnezeiestiis#351;i apostolestii Biserici.
Atunci si minunatul Nicolae fiind la sobor, unul din cei 318 Sfinti Parinti, cu mare vitejie a stat împotriva hulelor lui Arie si împreuna cu Sfintii Parinti a aratat dogmele credintei celei drepte si tuturor le-a facut cunoscut cu adeverinta.
Despre dansul povesteste unul dintre istorici, ca, aprinzandu-se cu ravna dumnezeiasca ca al doilea Ilie, a îndraznit în mijlocul soborului a rusina pe Arie, nu numai cu cuvantul, ci si cu fapta, lovindu-l pe Arie peste fata. De acest lucru, s-au întristat Sfintii Parinti si, pentru aceea au luat de la dansul semnele cele arhieresti. Iar Domnul nostru Iisus Hristos si Preabinecuvantata lui Maica, privind din înaltime la nevointele Sfantului Nicolae, au binevoit spre fapta lui cea cu îndrazneala si au laudat ravna lui cea dumnezeiasca. Aceeasi vedenie a avut si oarecare din Sfintii Parinti cei mai vrednici, precum însusi Sfantul Nicolae a vazut mai înainte de alegerea sa la arhierie, adica, stand de o parte a lui, Hristos Domnul cu Evanghelia, iar de alta parte Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu cu omoforul, au dat înapoi cele luate de la dansul, cunoscand din aceea ca a fost placuta lui Dumnezeu acea îndrazneala a sfantului. Deci, parintii au tacut si ca pe un placut al lui Dumnezeu, foarte mult l-au cinstit.
Întorcandu-se Sfantul Nicolae de la sobor, a venit la turma sa aducand pace, binecuvantare si învatatura sanatoasa la toata multimea poporului, cu gura sa cea de miere izvoratoare. Apoi pe turma cea nesanatoasa si straina a taiat-o din radacina si pe ereticii cei împietriti si nesimtitori, care îmbatranisera în rautate, mustrandu-i, i-a izgonit de la turma lui Hristos, ca un lucrator de pamant întelept, care curata toate cele ce sunt pe arie si în teasc, iar pe cele mai bune le alege, apoi pleava o scutura.
Astfel preaînteleptul lucrator al ariei lui Hristos, Sfantul Nicolae, umplea cu roduri bune hambarul cel duhovnicesc, iar pleava viclesugului nalucitor si ereticesc o vantura si o lepada departe de graul Domnului. Pentru aceasta pricina Sfanta Biserica îl numeste lopata care vantura învtaturile lui Arie ca pleava. El era cu adevarat lumina lumii si sarea pamantului, de vreme ce viata lui era luminata si cuvantul lui dres cu sarea întelepciunii. Caci avea bunul pastor mare purtare de grija pentru turma sa în nevoile ce i se întamplau, nu numai cu pasunea cea duhovniceasca hranind-o pe dansa, ci si de hrana cea trupeasca purta grija.
Alta data, întamplandu-se în tara Lichiei foamete mare si cetatea Mirelor lipsindu-se de tot felul de hrana, iar poporul fiind în mare lipsa, arhiereul lui Dumnezeu, milostivindu-se spre poporul cel sarac care pierea de foame, s-a aratat noaptea în somn unui negutator din Italia, care umpluse o corabie cu grau, vrand sa mearga cu ea în alta tara si dandu-i trei galbeni arvuna, i-a poruncit sa mearga în cetatea Mira si acolo sa-si vanda graul cu pret. Desteptandu-se negutatorul din somn si afland în mana sa trei galbeni, s-a înspaimantat, minunandu-se de un vis ca acela.
Pentru minunea aceea nu s-a aratat negutatorul neascultator, spre a face ceea ce i s-a poruncit. Ci, s-a pogorat în cetatea Mira si a vandut graul celor ce erau într-însa, netainuind aratarea Sfantului Nicolae, ce i s-a facut lui în somn. Iar cetatenii, afland mangaiere în acea foamete si auzind cele istorisite, au dat slava si multumire lui Dumnezeu si fericeau pe marele arhiereu Nicolae, pe hranitorul lor cel minunat.
În vremea aceea, s-a facut o tulburare în Frigia cea mare, de care auzind împaratul Constantin a trimis trei voievozi împreuna cu ostasii cei ce erau sub dansii sa linisteasca acea tulburare. Iar numele voievozilor sunt acestea: Nepotian, Ursul si Erpilion. Acestia, cu multa sarguinta, plecand din Constantinopol au venit în oarecare liman al eparhiei Lichiei, care se numeste malul Andrian, unde era o cetate. Si de vreme ce nu le da mana sa mearga, pentru ca marea era învolburata, asteptau la limanul acela linistirea marii. Atunci, unul din ostasi iesind din corabie ca sa cumpere cele de trebuinta, lua cele straine cu sila, precum este obiceiul ostasilor. Adeseori facand acestea, faceau paguba celor ce vietuiau acolo. Pentru aceasta pricina s-a facut galceava si tulburare, ba si r#259;zboi era sa se faca din amandoua partile, la locul ce se numea Placomata.
Înstiintandu-se de aceasta, Sfantul Nicolae nu s-a lenevit a merge singur catre tarmul acela si în cetate, ca sa potoleasca cearta dintre dansii. Apoi, îndata, toata cetatea si voievozii, auzind de venirea sfantului, i-au iesit în întampinare si s-au închinat lui. Sfantul a întrebat pe voievozi de unde sunt si unde merg? Ei au zis ca sunt trimisi de împarat în Frigia sa potoleasca tulburarea ce s-a facut acolo. Sfantul i-a sfatuit sa dea învatatura ostasilor lor ca sa nu faca suparare poporului. Apoi, luand pe voievozi în cetate, i-a ospatat cu dragoste. Iar ei, certand pe ostasi, au potolit tulburarea si s-au învrednicit de binecuvantarea sfantului.
Facandu-se aceasta, au venit oarecari cetateni din Mira, care, plangand cu lacrimi si cazand la picioarele sfantului, cereau ajutor pentru niste oameni osanditi fara de vina. Ei spuneau cu mahnire, ca, nefiind sfantul acolo, a venit Eustatie ighemonul si, umplandu-si mainile cu bani de la oarecari oameni rai, a osandit la moarte pe trei barbati din cetatea lor, care n-au gresit nimic, "de care lucru toata cetatea se mahneste si plange, asteptand întoarcerea ta, stapane; ca de ai fi fost tu acasa, n-ar fi îndraznit ighemonul a face o judecata asa nedreapta".
Arhiereul lui Dumnezeu, auzind unele ca acestea, s-a mahnit cu sufletul si, luand împreuna cu dansul pe voievozi, îndata a plecat. Ajungand la locul ce se numeste Leu, au întalnit pe niste oameni venind si i-au întrebat daca stiu ceva de acei trei barbati care sunt osanditi la moarte. Ei au zis catre dansul: "I-am lasat în campul lui Castor si al lui Polux, fiind adusi acolo ca sa-i taie". Atunci sfantul s-a îndreptat în graba la locul acela, sarguindu-se a ajunge mai înainte de uciderea cea nevinovata a acelora. Ajungand la locul acela, a vazut popor mult stand acolo si pe cei trei barbati osanditi, avand mainile legate si fetele acoperite si plecate la pamant si cu grumazii goi, asteptand desavarsita taiere. Atunci a vazut pe gealat scotand sabia spre a-i ucide, aratandu-se tulburat si cu chip salbatic, pentru care motiv acea priveliste era tuturor înfricosata si de plangere. Atunci, arhiereul lui Hristos, tulburandu-se în suflet, a intrat cu îndrazneala prin popor si, apucand sabia din mana gealatului, a aruncat-o la pamant, netemandu-se de nimic, iar pe barbati i-a dezlegat din legaturi.
Toate acestea le facea sfantul cu mare îndrazneala si nu era nimeni care sa-l opreasca; caci cuvantul lui era cu stapanire si lucrul sau cu putere dumnezeiasca, fiind mare înaintea lui Dumnezeu si a tot poporul. Acei trei barbati, izbaviti de moarte, vazandu-se întorsi din ghearele mortii catre viata, plangeau de bucurie cu lacrimi fierbinti si strigau cu multumire toti cei ce se adunasera acolo. Apoi a venit si ighemonul Eustatie, iar placutul lui Dumnezeu l-a trecut cu vederea si, cand se apropia de el, îi întorcea fata, iar cand cadea la picioarele lui, nu-l primea. Zicea sfantul ca-l va spune la împarat si va ruga pe Dumnezeu spre a-l pedepsi; apoi, cu desavarsite munci îl îngrozea foarte, ca pe unul care nu-si ocaria o pauzaste cu dreptate stapînirea. Iar el, fiind mustrat de constiinta si înfricosat de îngrozirea sfantului, cu lacrimi cerea mila si se ruga din tot sufletul, caindu-se pentru nedreptatea sa, cautand sa se împace cu marele parinte Nicolae. Vina o arunca asupra lui Simonit si a lui Eudoxie, cei mai de frunte ai cetatii, dar minciuna nu putea sa se tainuiasca, pentru ca sfantul stia cu dinadinsul ca, fiind mituit cu aur, a osandit la moarte pe cei nevinovati si tot poporul dadea mare multumire Sfantului parinte Nicolae. Abia fiind îmblanzit placutul lui Hristos, a iertat pe ighemon, fiindca acum singur, cu smerenie si cu multe lacrimi, marturisea greseala sa si nu mai arunca pe altcineva.
Voievozii cei mai sus pomeniti, împreuna cu cei ce venisera cu dansii, vazand toate cele ce s-au petrecut, s-au minunat de ravna si de bunatatea marelui arhiereu al lui Dumnezeu. Apoi, învrednicindu-se de sfintele lui rugaciuni si, primind binecuvantarea sa ca pe un dar, s-au dus în Frigia ca sa împlineasca porunca împaratului. Deci, mergand acolo, au alinat tulburarea ce era si savarsind toate cele poruncite lor de împaratul, s-au întors cu bucurie în Vizantia si au avut cinste si multa lauda de la împarat si de la toti dregatorii. De atunci, pentru slava lor cea mare, petreceau în palat, unde au si fost învredniciti a fi în sfatul împaratesc. Dar ochii cei zavistnici si vicleni ai oamenilor rai, neputand a-i vedea într-o marire ca aceea, s-au pornit spre rautate si vrajmasie.
De aceea, împletind cei rai sfat viclean, s-au apropiat de Avlavie, eparhul cetatii, urzind cumplite clevetiri asupra barbatilor acestora si zicand: "N-au sfatuit bine voievozii, nici nu va fi bun sfarsitul sfatului lor, ca ei încep lucruri noi, care acum au intrat în urechile noastre si mestesugesc cele viclene asupra împaratului". Astfel, clevetind asupra lor, multime de aur au dat eparhului si au dus acea clevetire si în urechile împaratului. Auzind, împaratul îndata a poruncit, ca, fara alta întrebare, sa-i arunce în temnita pe cei trei voievozi, ca sa nu fuga pe ascuns si sa savarseasca sfatul lor cel rau. Deci voievozii erau în legaturi si în temnita, nestiind pentru ce sunt aruncati acolo, ca nu se stiau a fi vinovati cu nimic.
Trecand putina vreme, clevetitorii s-au temut ca nu cumva sa se vadeasca clevetirea lor cea mincinoasa si sa iasa la iveala rautatea lor, încat sa se întoarca asupra lor toata nevoia. Pentru aceea, cu multe rugaciuni s-au apropiat de eparh, sfatuindu-l sa nu lase mai multa vreme în viata pe acei barbati, ci degraba sa faca judecata de moarte, dupa hotararea cea dintai. Iar eparhul, care se îndulcise cu iubirea de aur, auzind acestea a pus sfarsit fagaduintei. Deci, îndata s-a dus la împarat cu fata mahnita si cu chip posomorat, ca un vestitor de rau, vrand a se arata ca se îngrijeste mult pentru viata împaratului si cu credinta se sarguieste pentru dansul. Apoi a început, în felurite chipuri, a-l însela cu cuvinte viclene si mestesugite, pornindu-l spre manie asupra celor nevinovati si zicand: "Nici unul din cei ce stau în temnita nu vor a se pocai, împarate, ci, petrecand în cel dintai gand rau, nu înceteaza a cugeta viclesug si a gandi asupra ta cu rautate. Deci, porunceste mai iute sa-i omoare, ca nu cumva apucand ei înainte, sa savarseasca rautatea pe care au pornit-o asupra ta, astfel vor ajunge la sfarsit scopurile lor cele rele".
Cu aceste cuvinte fiind tulburat împaratul, a osandit la moarte pe cei nevinovati; dar fiind seara, s-a amanat uciderea lor pana a doua zi dimineata. Înstiintandu-se despre aceasta, strajerul temnitei si plangand mult pentru o napasta ca aceea, pusa asupra acelor nevinovati, a venit la voievozi, zicand: "Mai bine ar fi fost de mine sa nu va fi cunoscut pe voi, nici sa ma fi îndulcit de dragoste si cu vorbe la masa, caci mai cu înlesnire as fi rabdat acum despartirea de voi si mai putina jale mi-ar fi pricinuit napasta ce a venit asupra voastra. Apoi n-ar fi venit o mahnire ca aceasta asupra sufletului meu, pentru ca maine dimineata, vai mie! ne vom desparti unul de altul cu amar si de acum nu voi mai vedea prea iubitele voastre fete, nici va voi mai auzi vorbind, caci s-a poruncit sa va omoare. Deci sa randuiti daca vreti ceva, pentru averea voastra, ca acum este vremea, ca sa nu apuce moartea vointa voastra".
Zicand acestea cu tanguire, iar ei stiindu-se nevinovati fata de împarat si deci nevrednici de moarte, si-au rupt hainele si cumplit îsi smulgeau parul, zicand: "Ce vrajmasi au pizmuit asupra vietii noastre si pentru ce sa murim noi ca niste talhari? Ca n-am facut nimic vrednic de moarte". Atunci chemau pe ai lor pe nume, pe rude si pe cunoscu#355;i si puneau martor pe Dumnezeu ca nimic rau n-au facut si plangeau amar.
Unul dintr-însii, cu numele de Nepotian, si-a adus aminte de Sfantul Nicolae, care, stand în Mira înaintea celor trei barbati, li s-a facut lor ajutator preaslavit si preabun aparator, izbavindu-i pe aceia de moarte. Despre aceasta zicand, unul catre altul se rugau: "Dumnezeule al lui Nicolae, care ai izbavit pe cei trei barbati de moartea cea nedreapta, cauta acum si asupra noastra ca nu avem alt ajutor între oameni; pentru ca iata ne-a cuprins mare nevoie si nu are cine sa ne izbaveasca din aceasta napasta. Iata si glasul nostru a amortit, mai înainte de iesirea sufletului si limba noastra se usuca, aprinzandu-se de focul inimii, iar acum nici rugaciuni nu mai putem sa-Ti aducem. Degraba sa ne întampine îndurarile Tale, Doamne, si ne scoate pe noi din mainile celor ce vor sufletele noastre, ca iata maine de dimineata vor sa ne omoare; sarguieste spre ajutorul nostru si ne izbaveste pe noi, cei nevinovati de moarte".
Dumnezeu, auzind rugaciunile celor ce se temeau de El si, ca un tata miluind pe fii, le-a trimis spre ajutor pe sfantul si placutul Sau, pe marele arhiereu Nicolae. Caci în acea noapte, dormind împaratul, i s-a aratat în vis arhiereul lui Hristos, zicand asa: "Scoala-te iute si elibereaza pe cei trei voievozi, care sunt tinuti în temnita, pentru ca fara de vina sunt clevetiti si cu nedreptate patimesc". Si, spunand tot adevarul, i-a zis: "De nu ma vei asculta si de nu-i vei elibera pe dansii, apoi voi ridica asupra ta razboi precum a fost în Frigia si rau vei patimi". Mirandu-se împaratul de îndrazneala Sfantului Nicolae, se gandea cum a îndraznit noaptea fara de vreme a intra înauntrul palatului sau si i-a zis: "Cine esti tu care îndraznesti a aduce o îngrozire ca aceasta asupra stapanirii noastre?". El i-a raspuns: "Nicolae îmi este numele si sunt arhiereul mitropoliei Mirelor".
Împaratul s-a tulburat de acea vedenie si, sculandu-se, se gandea ce este aceasta? Asemenea si lui Avlavie, eparhul, într-acea noapte, dormind el, i s-a aratat în vis sfantul si tot acelasi lucru i-a spus pentru acei barbati. Desteptandu-se, Avlavie s-a temut si se îngrozea în mintea sa de ceea ce vazuse. Apoi a venit oarecine de la împarat spunandu-i ce a vazut si acesta în vis. Iar el degraba mergand la împarat i-a spus vedenia si ceea ce i s-a aratat lui si se minunara amandoi de acea vedenie preaslavita, care deopotriva li s-a facut la amandoi.
Îndata a poruncit împaratul sa aduca înaintea sa pe voievozii din temnita si a zis catre dansii: "Ce vrajitorii ati facut de ati trimis asupra noastra asemenea vedenii? Caci aratandu-se un barbat ne-a îngrozit foarte rau, laudandu-se ca degraba va aduce razboi", iar ei nestiind nimic se întrebau unul pe altul, de stie vreunul ceva - ca nici unul nu stia nimic - si cu ochii umiliti au cautat unul spre altul.
Vazand împaratul una ca aceasta, s-a schimbat în blandete si a zis catre dansii: "Netemandu-va de rau, spuneti adevarul". Iar ei cu ochii plini de lacrimi si foarte mult tulburandu-se, au zis: "Noi, împarate, vrajitorii nu stim, nici am planuit ceva rau asupra stapanirii tale, nici am gandit ceva, martor ne este noua ochiul cel a toate vazator al Domnului. Iar de nu va fi asa si vei afla viclesug întru noi, apoi sa nu faci cu noi nici o mila; si nu numai cu noi acesti trei, ci chiar pe neamul nostru sa nu-l cruti. Noi ne-am învatat de la parintii no#351;tri a cinsti pe împarat si, mai vartos decat toate, a avea credinta catre dînsul. Drept aceea, acum cu credinta am pazit viata ta, iar cele încredintate noua, precum s-a cazut dregatoriei noastre, bine le-am carmuit, slujind cu osardie poruncii tale; caci tulburarea cea din Frigia am potolit-o si razboiul cel planuit de vrajmasi l-am risipit, aratand prin aceasta vitejia noastra cu fapta înaintea ta, precum vor spune cei ce stiu bine. Iar stapania ta mai înainte ne-ai daruit cinste, iar acum cu asprime te-ai înarmat asupra noastra, fiind cumplit judecati si cu groaza asteptam a patimi. Asadar, precum ni se pare noua, o, împarate, osardia noastra catre tine a fost pricinuitoare noua de mari munci, caci în loc de slava si de cinstea pe care am nadajduit-o, frica mortii si osandirea ne-a cuprins pe noi".
Umilindu-se împaratul de aceste cuvinte, se caia de batjocura adusa barba#355;ilor acelora; fiindca se cutremura de judecata lui Dumnezeu si se rusina de porfira cea împarateasca; caci cel ce se nevoieste a pune altora legi, vede însusi ca face judecati fara de lege. Deci, într-acel ceas a cautat mai cu mila asupra lor si a început a vorbi catre ei cu blandete. Iar ei, uitandu-se cu umilinta catre împarat, îndata au vazut chipul Sfantului Nicolae sezand împreuna cu împaratul si facandu-le milostivire si iertare. Aceasta însa nimeni nu o vedea, fara numai cei trei voievozi. Atunci, luand ei îndrazneala au zis cu glas tare: "Dumnezeule al lui Nicolae, care ai izbavit odinioara pe cei trei barbati în Mira de la moartea cea nedreapta, scoate-ne si pe noi, robii tai, din aceasta nevoie, ce ne sta asupra". Iar împaratul, luand cuvant, a zis: "Cine este Nicolae si pe care barbati a izbavit? Spuneti-mi cu de-amanuntul aceasta". Iar Nepotian i-a povestit toate.
Atunci împaratul, cunoscand pe Sfantul Nicolae ca este mare placut al lui Dumnezeu si minunandu-se de îndrazneala si de ravna lui pentru cei napastuiti, a liberat pe voievozii aceia, zicandu-le: "Nu eu va daruiesc viata, ci marele slujitor al lui Dumnezeu, Nicolae, pe care voi l-ati chemat spre ajutor. Deci sa mergeti la dansul si sa-i dati multumire, apoi spuneti-i lui din partea mea: "Iata am facut cele poruncite de tine; deci nu te mania asupra mea, placutule al lui Hristos!". Acestea zicand, le-a încredintat o Evanghelie ferecata cu aur, o cadelnita de aur, împodobita cu pietre scumpe si doua sfesnice, poruncindu-le sa le dea bisericii din Mira.
Astfel, cei trei voievozi dobandind preaslavita mantuire, îndata au pornit pe cale si cu bucurie au venit la sfant, pe care cu veselie l-au vazut. Apoi mare multumire i-au dat, ca unuia care le-a facut o bunatate ca aceea si cantau, zicand: Doamne, Doamne, cine este asemenea Tie Cel ce izbavesti pe saracul din mana celor mai tari decat dansul?" Apoi, nici pe cei saraci nu i-au lasat nemiluiti, ci si pe aceia i-au îndestulat din averile lor, iar dupa aceea, cu buna sporire s-au întors la ale lor.
Acestea sunt lucrurile lui Dumnezeu, care maresc pe placutul Sau. De aceea, ca o pasare ducandu-se vestea despre dansul pretutindeni, a strabatut luciul marilor si toata lumea, încat nici un loc nu ramasese, unde sa nu fi fost auzite minunile cele mari ale slavitului arhiereu Nicolae, dupa darul cel dat lui de la Atotputernicul Dumnezeu.
Odata niste corabieri plutind de la Egipt spre partile Liciei, li s-a întamplat o furtuna mare, încat si panzele au fost aruncate jos, iar corabia era sa se sfarme de tulburarea valurilor celor mari. Atunci toai se speriara de moarte. Iar cand si-au adus aminte de marele arhiereu Nicolae - pe care niciodata nu-l vazusera, decat numai auzisera de dansul, ca este grabnic ajutator celor ce-l cheama întru nevoi -, s-au îndreptat cu rugaciunile catre dansul si l-au chemat în ajutor. Iar sfantul, îndata s-a aratat lor si a intrat în corabie, zicand: "Iata, m-ati chemat si am venit ca sa va ajut; deci nu va temeti". Apucand carma, se vedea cum caria o pauzaste corabia. Apoi a certat vantul si marea, precum si Domnul nostru odinioara Care a zis: Cel ce crede în Mine si lucrurile care le fac Eu, acela le va face. Astfel, credinciosul rob al Domnului poruncea marii si vantului si acelea îi erau ascultatoare.
Dupa aceea corabierii, purtati de vant lin, au sosit în cetatea Mira si, iesind din corabie, au mers în cetate, vrand sa-l vada pe cel ce i-a izbavit din nevoi. Vazandu-l mergand la biserica, au cunoscut pe facatorul lor de bine si, alergand, au cazut la picioarele lui, dandu-i multumire. Iar Minunatul Nicolae, nu numai din nevoia cea trupeasca si de moarte i-a izbavit pe aceia, ci si pentru mantuirea sufletelor lor a avut purtare de grija; caci, fiind mai înainte-vazator a vazut într-în#351;ii cu ochii cei duhovnice#351;ti gandul pacatului, care departeaz#259; pe om de Dumnezeu si-l abate de la poruncile lui. De aceea a zis catre dansii: "Cunosteti-va pe voi, rogu-va, o, fiilor, cunoasteti-va inimile voastre si gandurile vi le îndreptati spre buna placere de Dumnezeu, pentru ca, desi ne tainuim si ne socotim a fi buni de catre ceilalti oameni, dar de Dumnezeu nimic nu se poate tainui. De aceea sarguiti-va cu toata osardia a pazi sfintenia cea sufleteasca si curatenia cea trupeasca, caci sunteti biserica a lui Dumnezeu, precum graieste dumnezeiescul Apostol Pavel: De va strica cineva casa lui Dumnezeu, pe acela strica-l-va Dumnezeu.
Astfel, mustrand pe barbatii aceia cu cuvinte folositoare de suflet, i-a eliberat cu pace, caci fericitul avea obiceiul de mustrare, ca un tata iubitor de fii, iar fata lui era ca a îngerului lui Dumnezeu, stralucind cu darul cel dumnezeiesc. Din fata lui iesea o raza preastralucita, ca si din a lui Moise si vederea lui aducea mult folos celor ce priveau spre dansul; caci daca cineva ar fi fost îngreuiat cu orice fel de patima sau cu întristare sufleteasca, numai daca ar fi privit spre sfantul, îndata afla îndestulata mangaiere întristarii sale. Sau de vorbea cineva cu dansul, mult sporea întru cele bune. Asa ca nu numai cei credinciosi, daca se întampla a auzi ceva din limba cea dulce si izvoratoare de miere, ci si cei necredinciosi se umileau si se povtauiau spre mantuire, lepadand rautatea necredintei cea din tinerete si primind în inima cuvantul cel drept al adevarului.
Marele placut al lui Dumnezeu a vietuit ani destui, stralucind în mijlocul cetatii Mirelor cu dumnezeiestile podoabe, dupa cum zice dumnezeiasca Scriptura: "Ca un luceafar de dimineata prin mijlocul norilor, ca luna plina de zilele sale si ca soarele ce straluceste asupra Bisericii Dumnezeului Celui prea înalt, ca un crin langa izvoarele apelor si ca niste mir de mult pret, bine mirosind tuturor".
În adanci batranete, fiind plin de zile bune, si-a dat datoria cea de obste a firii omenesti, bolind putin cu trupul, apoi si-a savarsit bine viata sa vremelnica. Deci a fost petrecut cu bucurie si cu psalmi la viata cea neîmbatranita si fericita, însotindu-l sfintii îngeri si întampinandu-l cetele sfintilor.
Langa cinstitul lui trup adunandu-se episcopi de prin toate cetatile, în multime fara numar, l-au pus cu cinste în biserica cea soborniceasca a mitropoliei Mirelor, în ziua a sasea a lunii decembrie. Apoi se savarsira multe minuni de catre sfintele moaste ale placutului lui Dumnezeu. Pentru ca a izvorat mir cu buna mireasma din moastele lui, cu care, ungandu-se cei bolnavi, dobandeau sanatate. Din aceasta pricina, de la marginile pamantului alerga lumea la mormantul lui, cautand tamaduirea bolilor si nu se lipseau de ceea ce cautau, caci toate neputintele se vindecau cu acel sfant mir, nu numai cele trupeati, ci si cele sufletesti, iar duhurile cele viclene se îngrozeau, nu numai în viata, ci si dupa moartea sa le biruia pe acelea, cum si acum le biruieste.
Odata, niate barbati tematori de Dumnezeu, de la gura raului ce se numeste Tanais, auzind de moastele cele izvoratoare de mir si vindecatoare ale arhiereului lui Hristos, Nicolae, care se afla în Mira, cetatea Lichiei, s-au sfatuit sa mearga pe mare, acolo, pentru închinaciune. Umpland corabia cu grau, voiau sa pluteasca. Dar vicleanul diavol, care era salasluit mai înainte în capistea Artemidei si pe care îl izgonise de acolo Sfantul Nicolae, risipind capistea, simtind ca vrea sa plece corabia catre marele parinte, maniindu-se pentru risipirea capistei cum si pentru izgonirea sa de acolo, se sarguia cu toata puterea sa se razbune asupra sfantului.
Astfel, diavolul s-a gandit sa faca împiedicare barbatilor acelora din calea pe care o planuisera si sa-i lipseasca de sfinsenie, facandu-le piedici dorintei lor. Deci s-a prefacut în chip de femeie si se facea ca poarta un vas plin cu untdelemn, apoi a zis catre barbatii aceia: "As fi vrut sa duc aceasta la mormantul sfantului, dar foarte mult ma tem pe mare, ca nu este cu putinta unei femei neputincioase ca mine si bolnava cu stomacul, a îndrazni sa calatoreasca pe atata noian. Pentru aceea, rogu-va pe voi ca, luand vasul acesta, sa-l duceti la mormant si sa turnati untdelemn în candela sfantului". Zicand diavolul acestea, a dat vasul în mainile acelor iubitori de Dumnezeu. Nu se stia însa cu ce fel de vraji era amestecat acel untdelemn, ca sa vatame si sa prapadeasca pe cei din corabie. Dar aceia, nestiind lucrarea vicleanului, au ascultat cererea lui si au luat vasul cu untdelemn diavolesc si, pornind de la mal, în ziua aceea au plutit bine. Însa a doua zi a început a sufla vantul dinspre miazanoapte si a face plutirea cu anevoie; deci, multe zile primejduindu-se de valuri, se gandeau sa se întoarca înapoi. Întorcand corabia, li s-a aratat Sfantul Nicolae, plutind într-o barca mai mica si le zise: "Unde mergeti, barbatilor? Pentru ce ati lasat calea ce va sta înainte si va întoarceti? În mana voastra este a potoli viforul si a face corabiei calea usoara, caci este diavoleasca acea rea maiestrie care va împiedica în calatoria voastra. Ca nu o femeie v-a dat vasul, ci însusi diavolul; deci aruncati-l în mare si îndata veti avea calea cu buna sporire".
Auzind acestea, barbatii aceia au luat vasul si l-au aruncat în adancul marii. Si facand aceasta, îndata a iesit de acolo fum negru si para de foc, care a umplut vazduhul de miros greu, iar marea se desfacu si fierband apa din adanc, clocotea. Iar picaturile apei erau ca niste scantei de foc, încat foarte mult s-au temut cei ce erau în corabie si de frica tipau. Dar ajutorul care se aratase lor, poruncind sa îndrazneasca si sa nu se teama, a alinat marea; apoi pe calatori, izbavindu-i de frica, i-a facut a pluti fara primejdie spre Licia. Atunci, îndata, venind o racoreala cu buna mireasma, a suflat asupra lor si s-au bucurat; apoi au plutit cu bine pana la cetatea cea dorita. Acolo, închinandu-se moastelor celor izvoratoare de mir ale grabnicului ajutator si aparator, multumeau Atotputernicului Dumnezeu. Apoi, înaltand rugaciuni marelui parinte, s-au întors în tara lor, povestind tuturor, cu lacrimi de bucurie, ceea ce li se întamplase pe cale.
Multe, mari si preaslavite minuni a facut Sfantul Nicolae, acest mare placut al lui Dumnezeu, pe uscat si pe mare, ajutand celor ce erau în primejdii, izbavind de înecare si scotandu-i din adancul marii la uscat; rapindu-i din robie si aducandu-i la casele lor; izbavind din legaturi si din temnite, aparand de taierea de sabie si scapand de la moarte, apoi multora le-a dat tamaduiri: orbilor, vedere; schiopilor, umblare; surzilor, auz; mutilor, grai. Pe multi, din cei ce patimeau în saracia cea mai mare, i-a îmbogatit, iar celor flamanzi le-a dat hrana. Si la toata nevoia, s-a aratat gata ajutator, aparator cald, grabnic folositor si sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajuta pe cei ce-l cheama si din primejdii îi izbaveste. Ale carui minuni precum este cu neputinta a le numara, tot asa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare facator de minuni îl stie Rasaritul si Apusul, si toti crestinii cunosc nenumaratele lui minuni. Deci, sa se slaveasca printr-însul Dumnezeu Cel Unul în Treime laudat: Tatal, Fiul ai Duhul Sfant, Caruia se cuvine lauda în veci. Amin.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
fetelor pt. ca maine este sarbatorit Sf. Ierarh Nicolae va postez mai jos un link unde puteti gasi mai multe informatii despre acxest Mare Sfant al Ortodoxiei...
http://www.sfantulnicolae.info/viata.php
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
jesika spune:
Mos Nicolae - adevaratul Mos Craciun http://www.crestinortodox.ro/Mos_Nicolae_adevaratul_Mos_Craciun-53-24528.html
Noce eu mereu imi imaginam ca am sa dau vestea ca sint insarcinata,chiar de Craciun. Si aveam, in visele mele, si cadourile potrivite: pt. parinti si socri tricouri pe care sa scrie ''viitor bunic, viitoare bunica''. Mai greu era, tot in visele mele, sa-l anunt pe sotul meu pt. ca aveam citeva variante de cadou si nu stiam ce sa aleg 
Dar nu-i nimic fetelor, ca o sa ne dea Dumnezeu ocazia sa facem astfel de cadouri 
.
Puuuuuuuupici 
JSK
caciantoni spune:
Acatistul Sfantului Nicolae
Nicolae - Sfant Ierarh !
Ierarh al Mirelor Lichiei !
(6 decembrie)
Rugaciunile incepatoare :
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele
Condacul 1 :
Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie : bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!
Icosul 1 :
Aratatu-te-ai in vis imparatului celui cinstitor de Dumnezeu si pentru moartea voievozdor acelora l-ai ingrozit pe el si degrab ascultand de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca sa-i libereze pe dansii. Pentru aceea ei au fost cuprinsi de bucurie si de frica, iar eu cu dansii graiesc tie, Sfinte Nicolae :
Bucura-te, capul cel sfintit;
Bucura-te, cel ce ai sfaramat capul cel diavolesc cu rugaciunile tale;
Bucura-te, slujitorule al Imparatului tuturor;
Bucura-te, ajutatorul celor credinciosi;
Bucura-te, intarirea Ortodoxiei;
Bucura-te, pierzatorul celor fara de lege;
Bucura-te, cel ce esti insuflat cu suflarea Duhului Sfant;
Bucura-te, cel ce ai pierdut viforul multimii zeilor;
Bucura-te, cel ce esti dimpreuna vorbitor cu ingerii;
Bucura-te, izgonitorul demonilor;
Bucura-te, graiule al dumnezeiestilor cuvinte;
Bucura-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 2 :
Pe pamant, al doilea Inaintemergator te-ai aratat, Nicolae, spre mustrarea faradelegilor; ci acela a mustrat pe Irod, savarsitorul faradelegii, iar tu ai rusinat pe Arie cel orbit cu eresul; si toata lumea ai voit sa o curatesti de invataturile lui cele nedrepte, si turma ta a o lumina, ca un parinte si invatator. Pentru aceea cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 2 :
Vrand dimineata, Avlavie, dupa porunca imparatului, sa scoata pe cei legati din temnita la taiere, tu, cu minunile tale, mai inainte ai apucat prin vis si ingrozindu-l pe el, ai zis : nimic sa nu faci barbatilor acestora, ca nevinovati sunt spre taiere; pentru aceea si noi cu dansii graim tie, Nicolae marite :
Bucura-te, mare facatorule de minuni;
Bucura-te, grabnic ajutatorule;
Bucura-te, cald folositorule;
Bucura-te, cercetatorul celor necajiti;
Bucura-te, limanul cel lin al celor inviforati;
Bucura-te, mangaierea celor ce plang;
Bucura-te, hranitorul celor flamanzi;
Bucura-te, povatuitorul celor orbi;
Bucura-te, bogatia saracilor;
Bucura-te, toiagul cel tare al batranetilor;
Bucura-te, cununa Bisericii;
Bucura-te, parintele saracilor si bun daruitorule;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!
Condacul 3 :
Am auzit, Nicolae, de minunile tale si m-am spaimantat, ca de bucurie si de frica fiind cuprins, ce am a raspunde, nu ma pricep. Ci tu, cu rugaciunile tale cele treze, lumineaza-mi mintea ca sa cant lui Dumnezeu dimpreuna cu tine : Aliluia !
Icosul 3 :
Arhanghelii cu ingerii se minuneaza, parinte, de credinta ta cea tare catre Dumnezeu; apostolii cu proorocii se lauda cu tine; oamenii cei dreptcredinciosi spre tine au nadejde. Pentru aceasta si eu, desi sunt nevrednic, graiesc tie, Sfinte Nicolae :
Bucura-te, cel ce impreuna-locuitor esti cu ingerii;
Bucura-te, cel ce aduci intristare diavolilor;
Bucura-te, cel ce esti slujiitor asemenea lui Grigorie Teologul in preotie;
Bucura-te, cu Ioan Gura de Aur dimpreuna vorbitorule;
Bucura-te, prietenul marelui Vasile;
Bucura-te, ca dimpreuna cu dansii tai eresurile;
Bucura-te, cel ce porti o credinta cu dansii;
Bucura-te, ca faci minuni spre impacare;
Bucura-te, ca tu cureti lumea de multimea zeilor;
Bucura-te, cel ce ai vorbit mai dinainte despre cinstirea Nascatoarei de Dumnezeu in Biserica;
Bucura-te, ca rusinand pe Arie inselatorul la sobor l-ai invins;
Bucura-te, ca pe fecioarele acelea le-ai oprit de la impreunarea cea desfranata cu ajutorul tau;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 4 :
O, mare facatorule de minuni Nicolae, desi pe fecioarele acelea vrea tatal lor sa le dea, pentru saracie, la desfranare, tu, parinte, mai inainte apucind, aur din destul tatalui lor ai dat. Pentru aceea, nepricepind ei de unde se facea aceasta, minunandu-se, au cantat lui Dumnezeu cantarea : Aliluia !
Icosul 4 :
Ca sa arati a ta mare milostivire catre cei saraci, preafericite, batranului noaptea intru ascuns trei legaturi de galbeni de aur ai dat, izbavindu-l pe el si pe fetele lui de la caderea in pacat. Pentru aceea auzi de la toti :
Bucura-te, vistieria milei lui Dumnezeu;
Bucura-te, primirea mai inainte a cunostintei Lui;
Bucura-te, datatorule al bunatataor lui Dumnezeu;
Bucura-te, hrana si bucuria celor ce alearga catre tine;
Bucura-te, paine de hrana neimputinata celor lipsiti;
Bucura-te, bogatie de Dumnezeu daruita celor ce vietuiesc in lipsa pe pamant;
Bucura-te, ridicarea grabnica a saracilor;
Bucura-te, limpede cugetare celor necajiti;
Bucura-te, ca esti bland ascultator celor neputinciosi;
Bucura-te, dulceata a toata lumea;
Bucura-te, mirele celor trei fete;
Bucura-te, izbavitorul necazurilor mele cu rugaciunile tale;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 5 :
Catre biserica ta mergand oarecand Vasile, sarguindu-se sa-ti aduca dar, a fost rapit de agareni si l-au dat pe el ostasii lui Amira stapanului lor spre slujba; iar parintii lui, desi erau intristati, insa n-au incetat a indrepta catre tine rugaciuni si, trecind ziua praznicului tau, de catre seara, l-ai pus pe el inaintea lor si, vazand ei aceasta minune, cu tine cantare de bucurie lui Dumnezeu cantau: Aliluia!
Icosul 5 :
Mergand fiul lui Agricola sa dea un pahar lui Amira a stat inaintea lui cu frica; iar tu, parinte, rugat fiind de parintii lui l-ai izbavit pe el din mainile lui in acel ceas; pentru aceea cu dansii graim tie, Nicolae, ca unui bun pastor;
Bucura-te, ierarhul Domnului;
Bucura-te, luminata propovaduire a crestinatatii;
Bucura-te, cel ce porti nume de biruinta;
Bucura-te, starpirea patimilor celor neroditoare;
Bucura-te, aducerea de roada a pomilor celor duhovnicesti;
Bucura-te, indreptatorul dreptcredinciosilor;
Bucura-te, pradarea paganatatii;
Bucura-te, doctorul cel fara de plata;
Bucura-te, ca in dar ai luat, in dar imparti tamaduiri;
Bucura-te, al celor neputinciosi bun pastor;
Bucura-te, cel ce izgonesti dintre noi pe slujitorii cei diavolesti;
Bucura-te, desfatarea a toata lumea;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 6 :
Minunata s-a aratat nasterea ta, Nicolae, credincios fiind tu pe pamant, din vremea nasterii tale; ca ai supt numai din sanul cel drept si de la sanul maicii tale te-ai cunoscut facator de minuni; pentru aceea si acum cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 6 :
De impresurarile diavolesti izbaveste pe oameni, parinte, cu rugaciunile tale, cel ce cu raurile sudorilor tale ai stins multimea zeilor celor pagani; pentru accea si acum daruieste vindecari neputintelor noastre, ierarhe, ca sa te laudam pe tine zicand :
Bucura-te, Nicolae;
Bucura-te, facatorule de minuni;
Bucura-te, ierarhe;
Bucura-te, preacuvioase;
Bucura-te, preafericite;
Bucura-te, cel ce esti cu nume mare;
Bucura-te, preamarite;
Bucura-te, hranitorul postitorilor;
Bucura-te, invatatoral infranarii;
Bucura-te, indreptarea celor rataciti;
Bucura-te, ca altceva nu stim sa graim fara numai : bucura-te;
Bucura-te, ca prin tine ne indestulam de lumina;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 7 :
Avand vicleana cunostinta Arie a inceput a invata eresurile cele fara de Dumnezeu si a intrat in turma ta, ca un lup, vrand ca o fiara sa o apuce; dar tu, prealaudate, degrab alergand catre Stapanul, cu rugaciunile tale ai izgonit toata nebunia lui si ca pe o fiara cumplita l-ai surpat. Pentru aceea cu tine, Nicolae, cantam lui Dumnezeu, Celui ce ti-a dat tie aceasta putere : Aliluia !
Icosul 7 :
Mai inainte impotrivindu-te eresului lui Arie, cel de trei ori blestemat, ai rusinat a lui fara de Dumnezeu invatatura si ca pe al doilea Iuda surpandu-l l-ai lasat. Pentru aceea si noi graim tie neincetat :
Bucura-te, intaistatatorule pe scaunul Mirelor;
Bucura-te, mare ierarh al Lichiei;
Bucura-te, cale neratacita a celor ce inoata pe mare;
Bucura-te, timpan, care dai sunet de dumnezeiasca glasuire;
Bucura-te, chimval bine rasunator;
Bucura-te, trambita Sfantei Treimi;
Bucura-te, ca ai stricat trambita eresurilor lui Arie;
Bucura-te, zicea tie Constantin;
Bucura-te, a grait tie Avlavie;
Bucura-te, a adus tie tatal cu fetele;
Bucura-te, au grait Agricola cu Vasile;
Bucura-te, ca prin tine de mania potopului izbavindu-ne, pace cu Dumnezeu aflam;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 8 :
Minune dumnezeiasca te-ai aratat, fericite, celor ce alergau la biserica ta, de Dumnezeu purtatorule, de multe feluri de necazuri si navaliri izbavindu-i, parinte, pe cei ce dupa Dumnezeu, spre tine cu credinta si-au pus nadejdea, cantand : Aliluia !
Icosul 8 :
Ca cel ce ai indraznire catre Hristos, Nicolae, ca turma Lui pazesti de lupii cei vazuti si nevazuti si de catre cei ce scapa sub acoperamantul tau nu te intorci, si noua celor ce suntem invaluiti de ganduri si de lucruri viclene, da-ne mana de ajutor, parinte, ca sa te laudam pe tine zicand :
Bucura-te, Nicolae prealaudate;
Bucura-te, intarirea Mirelor;
Bucura-te, podoaba Lichiei;
Bucura-te, carmuitorule cel bun;
Bucura-te, ca dimpreuna cu ingerii salti;
Bucura-te, caci cu arhanghelii te veselesti;
Bucura-te, ca fara materie cu heruvimii slujesti Facatorului;
Bucura-te, ca pe Arie, diavolul cel intrupat, l-ai surpat;
Bucura-te, cel ce daruiesti bun miros;
Bucura-te, cel ce respingi mirosul cel rau;
Bucura-te, albeala, care speli patimile;
Bucura-te, roseala, care acoperi pacatele;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 9 :
Nu pricepem de unde vom incepe a-ti aduce lauda, parinte. Care cantare iti vom canta? Sau cu ce cununi te vom incununa ? Ca, de ne vom aduce aminte de voievozi, ne minunam; de Vasile, ne miram; despre fecioarele acelea, nu ne pricepem ce sa graim; de toti numai ne minunam si impreuna cu tine lui Dumnezeu, Celui ce ti-a dat tie cele preamarite, lauda Ii trimitem, cantand cantarea : Aliuia !
Icosul 9 :
Vazand Stapanul a toate neamul omenesc pierzandu-se cu eresul nebuniei lui Arie, pe tine te-a dat mustrator nebuniei lui. Dar tu, parinte, de la masa invataturii dumnezeiesti, ca pe un urat, l-ai lepadat; iar pe noi cu faramiturile Ortodoxiei ne miluiesti, ca sa cantam tie :
Bucura-te, Nicolae, Israelul cel nou;
Bucura-te, sabie ascutita, care tai nedumnezeirea;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, omorarea celor fara de lege;
Bucura-te, cel ce ai luat Duhul Sfant ca un porumb;
Bucura-te, cel ce ineci duhurile cele viclene in marea cea de foc;
Bucura-te, porumbelul Domnului;
Bucura-te, cursa prinzatoare asupra celui viclean;
Bucura-te, cel ce daruiesti celor legati slobozire;
Bucura-te, ca ai legat eresurile cele fara de Dumnezeu;
Bucura-te, ca deschizi gurile ortodocsilor;
Bucura-te, ca legi gurile celor vicleni;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 10 :
Auzit-am pe Vasile acela graind si inaintea tuturor spunand minunile tale, pe care le-ai facut cu dinsul, parinte; si minunandu-ne, am preamarit puterea ta cea data tie de Dumnezeu; ca tu, ca un bun pastor, degrab alergi catre cei ce te roaga pe tine si pentru toti te rogi lui Dumnezeu si Stapanului cantand : Aliluia !
Icosul 10 :
Izbaveste-ne, parinte, cu rugaciunile tale, ca si pe Vasile acela. Auzi-ne, preacuvioase, cu auzul tau, precum ai auzit pe voievozii cei legati. Da-ne mana de ajutor, Nicolae, precum ai dat celor ce fusesera invaluiti in mare, ca sa graiesc tie acestea :
Bucura-te, al doilea Moise
Bucura-te, tabla duhovniceasci;
Bucura-te, haina preotiei;
Bucura-te, mai inainte aratatorul dreptatii;
Bucura-te, intunecatorul nedreptatii;
Bucura-te, de Dumnezeu incununate ierarhe;
Bucura-te, cel ce ingradesti gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucura-te, lumina cea aprinsa cu dumnezeiasca vapaie;
Bucura-te, ca ai stins vapaia cea diavoleasca;
Bucura-te, aur de Dumnezeu lamurit;
Bucura-te, ca ai afundat pe satana, ca plumbul in adanc;
Bucura-te, margaritar mult-luminos;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 11 :
Tu esti pastorul cel bun, Nicolae, ca pe turma ta o povatuiesti catre pasunea cea duhovniceasca si din izvorul raiului o adapi pe ea. Pentru aceea impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 11 :
Pom al raiului fiind, fericite, ca ai stalpari de rugaciuni neincetate catre Dumnezeu, da-ne noua sub umbra acelora totdeauna a ne umbri ca sa graim tie:
Bucura-te, vietuitorule in locasul Celui Preainalt;
Bucura-te, cel ce ai inecat pe fiii diavolesti;
Bucura-te, pazitorul randuielii tale;
Bucura-te, mitropolite;
Bucura-te, ca ai rusinat basmul eresurilor lui Arie;
Bucura-te, maica multimii popoarelor pamantesti;
Bucura-te, rana multimii diavolilor;
Bucura-te, parinte si invatatorule;
Bucura-te, ca pe dascalul eresurilor l-ai rusinat;
Bucura-te, cel ce ai cinstit caruntetile, infrumusetandu-le cu intelepciune duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce ai rusinat caruntelele lui Arie cele urate;
Bucura-te, ca prin tine ne-am invatat a ne inchina Ziditorului in Treime;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 12 :
Inlelepciunea ta cea intru tot cinstita pe Arie cel ratacit l-a rusinat, si mintea ta a stricat multimea zeilor; mantuieste si sufletele noastre cele ratacite si ne invata a canta cu tine lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 12 :
Cu inima ne-am spaimantat, cu sufletul ne-am tulburat, cu limba nu pricepem ce sa graim, fara numai acestea :
Bucura-te, cel ce esti mai mare intre preoti;
Bucura-te, cel ce esti intaistatator pe scaunul Mirelor;
Bucura-te, impreuna-sezatorule pe scaun cu apostolii;
Bucura-te, cel ce esti lumina inalta;
Bucura-te, cel ce ai surpat inaltariie gandurilor celor diavolesti ale lui Arie celui barfitor;
Bucura-te, radacina dumnezeiescului pom;
Bucura-te, ca ai taiat radacina eresurilor satanei;
Bucura-te, pomul cel sadit de ingeri;
Bucura-te, cel ce ai incuiat pe ingerul satanei intru adanc;
Bucura-te, liman lin al celor invaluiti;
Bucura-te, bun carmuitor al corabiei celei duhovnicesti;
Bucura-te, ca prin tine ne invrednicim de viata cea fara de sfarsit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
Condacul 13 :
( acest condac se zice de trei ori )
O, preaminunate parinte Nicolae, plangem si alergam catre al tau sprijin, aducand tie acum aceasta putina rugaciune, ca sa ne izbavesti de chinul cel de veci cu rugaciunile tale, ierarhe prealaudate, si ne invredniceste vesnicei imparatii, ca dimpreuna cu tine sa cantam cantarea lui Dumnezeu : Aliluia !
O, preaminunate parinte Nicolae, plangem si alergam catre al tau sprijin, aducand tie acum aceasta putina rugaciune, ca sa ne izbavesti de chinul cel de veci cu rugaciunile tale, ierarhe prealaudate, si ne invredniceste vesnicei imparatii, ca dimpreuna cu tine sa cantam cantarea lui Dumnezeu : Aliluia !
O, preaminunate parinte Nicolae, plangem si alergam catre al tau sprijin, aducand tie acum aceasta putina rugaciune, ca sa ne izbavesti de chinul cel de veci cu rugaciunile tale, ierarhe prealaudate, si ne invredniceste vesnicei imparatii, ca dimpreuna cu tine sa cantam cantarea lui Dumnezeu : Aliluia !
Apoi se zice iarasi Icosul intai
Aratatu-te-ai in vis imparatului celui cinstitor de Dumnezeu si pentru moartea voievozdor acelora l-ai ingrozit pe el si degrab ascultand de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca sa-i libereze pe dansii. Pentru aceea ei au fost cuprinsi de bucurie si de frica, iar eu cu dansii graiesc tie, Sfinte Nicolae :
Bucura-te, capul cel sfintit;
Bucura-te, cel ce ai sfaramat capul cel diavolesc cu rugaciunile tale;
Bucura-te, slujitorule al Imparatului tuturor;
Bucura-te, ajutatorul celor credinciosi;
Bucura-te, intarirea Ortodoxiei;
Bucura-te, pierzatorul celor fara de lege;
Bucura-te, cel ce esti insuflat cu suflarea Duhului Sfant;
Bucura-te, cel ce ai pierdut viforul multimii zeilor;
Bucura-te, cel ce esti dimpreuna vorbitor cu ingerii;
Bucura-te, izgonitorul demonilor;
Bucura-te, graiule al dumnezeiestilor cuvinte;
Bucura-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !
si Condacul intai
Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie : bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!
Dupa aceea se citeste aceasta
RUGACIUNE - catre Sfantul Nicolae
O, preabunule parinte Nicolae, pastorul si invatatorul celor ce alearga cu credinta catre a ta folosire si cu fierbinte rugaciune te cheama pe tine, sarguieste degrab a le ajuta; izbaveste turma lui Hristos de lupii cei ce o rapesc pe ea, si toate partile crestinesti le ocroteste si le pazeste prin sfintele tale rugaciuni de galcevile lumesti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie si de razboiul cel dintre noim, de foamete, de potop, de sabie, de boala si de moarte grabnica; si precum ai miluit pe cei trei barbati care sedeau in temnita si i-ai izbavit pe ei de mania imparatului si de taierea sabiei, asa ne miluieste si pe noi cei ce cu mintea, cu cuvintul si cu lucrul suntem intru intunericul pacatelor si ne izbaveste de mania lui Dumnezeu si de chinul cel vesnic ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila si cu harul lui Hristos, Dumnezeu sa ne dea viata lina si fara de pacat, ca sa vietuim in veacul acesta, si de partea starii de-a stanga sa ne izbaveasca, si in partea de-a dreapta, impreuna cu toti sfintii, sa ne invredniceasca. Amin.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
ingeras si celelate care sunteti din Ploiesti sau care puteti ajunge repejor in Ploiesti- astazi sunt aduse la Ploisti Moastele Sf. Andrei... la Biserica Sf. Treime si la Biserica Sf. Nicolae....am luat informatia de site-ul Patriarhiei Romane....
"Înaltpreasfin#355;itul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va înso#355;i moa#351;tele Sfântului Andrei la Ploie#351;ti
#65279; Ast#259;zi, 5 decembrie, la orele 16.00, Înaltpreasfin#355;itul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va înso#355;i, în pelerinaj, moa#351;tele Sfântului Andrei la biserica cu hramurile „Sfânta Treime” #351;i „Sfântul Nicolae” din Ploie#351;ti. Dup#259; întâmpinare, va fi oficiat#259; slujba Vecerniei.
La orele 19.00, la Casa de cultur#259; a sindicatelor din Ploie#351;ti, corala b#259;rb#259;teasc#259; „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului, dirijat#259; de arhidiacon Iulian Dumitru, va sus#355;ine un concert."
http://www.basilica.ro/ro/stiri/inaltpreasfintitul_teodosie_arhiepiscopul_tomisului_va_insoti_moastele_sfantului_andrei_la_ploiesti.html
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
va ror sa ma iertati am uitat sa scot diacriticele....
Astazi, 5 decembrie, la orele 16.00, Înaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va însoti, în pelerinaj, moastele Sfantului Andrei la biserica cu hramurile „Sfanta Treime” si „Sfantul Nicolae” din Ploiesti. Dupa întampinare, va fi oficiata slujba Vecerniei.
La orele 19.00, la Casa de cultura a sindicatelor din Ploiesti, corala barbateasca „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului, dirijata de arhidiacon Iulian Dumitru, va sustine un concert.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
anadomnica spune:
Fetele, mare bucurie: am reusit sa ma impartasesc astazi de ziua Cuviosului Sava cel Sfintit!! Ii multumesc Maicutii Domnului, Sfantului Sava, Sf.Parinti Ioachim si Ana, Sf.Parascheva ca am reusit sa iau Sfanta Impartasanie. Si voua va multumesc pt. urarile de bine ce mi-ati facut si pt. rugaciunile voastre: Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Eu in dupamasa asta iau drumul spre Bucuresti unde maine se boteaza nepotelul meu Luca. Tare as fi vrut sa ajung acolo si la cateva manastiri si biserici despre care asa frumos ati povestit voi toate cele din capitala. Nasa mea de cununie, care este din Otopeni, m-a invitat maine dimineata sa mergem la o biserica ce se sfinteste cu hramul Sf. Ierarh Nicolae - si mult ma bucur sa ajung din nou sa trec prin altar. Daca va fi cu voia Domnului si voi mai avea timp, poate ajung cel putin la Radu Voda, sa vedem...
Fetelor, sa nu uitam, sa ne rugam si sa asteptam vesti bune de la fetele noastre Florela si Florica (medamaya) - fete cu nume de flori ce asteapta sa le infloreasca si pantecele: Domnul sa le binecuvinteze si sa ne dea vesti frumoase.
pogonici - interventie usoara 
noce- mergi totusi si la un medic sa te vada putin. Medicina tot din mana lui Dumnezeu e lasata spre ajutorul trupului. Sa-ti ajute Dumnezeu sa ai sarcina usoara!
Pup la toata lumea si ne "revedem" abia pe luni! Doamne ajuta pana atunci!
caciantoni spune:
Dragutelor... si pt. ca am tot vorbit de Sf. Ierarh Nicolae voiam sa va mai spun ca o particica din Moastele acestui Sfant se afla la Biserica Sf. Gheorghe din Bucuresti (zona Unirea, capatul tramvaiului 5).
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
Anaomaria spune:
Buna ziua fetelor
La multi ani! pentru maine si va urez ca mos Nicolae sa va aduca tuturor numai bunatati, atat pentru trup, cat si pentru suflet.
M-ati intrebat mai multe cum ati putea sa-i ajutati pe copilasii de la noi din parohie. Avand in vedere ca noi facem cam 60 de pachetele in fiecare an de Craciu, cred ca ar fi greu pt cineva sa cumpere 60 de obiecte de vreun fel si apoi sa le trimita. Asa ca daca vreti pot sa va dau nr de cont si sa puneti un banut acolo. Sotul meu o sa va pomeneasca la slujba, iar copilasii vor fi mai mult decat fericiti.
Desigur, daca cineva vrea sa trimita obiecte, nu-i problema, noi primim.
Va pup si mai vorbim saptamana viitoare.
Si-mi cer scuze ca eu dau raspunsuri generale, nu pentru fiecare in parte. Multi pupici.
"Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt."-Corinteni I, cap. 13