repros sau lipsa de educatie?cum sa fac?

Vin si eu cu o intrebare: cum sa-i dezvat pe copiii mei de a-si vorbi urat? Au 11 , respectiv 8 ani(baiat si fata) si pare ca nu-si iarta unul, altuia, nicio "scapare"( de ex, daca din greseala unul ii face ceva celuilalt, acesta din urma sare ca ars si incep invectivele reciproce: nesimtit/a, prost/proasta,tampit/a etc).
Pe mine ma ingrozeste asta, imi vine sa plec in lumea larga!
Degeaba le explic ca dintr-o simpla greseala, scuzele trebuie acceptate si conflictul aplanat, vorbesc degeaba!
Sunt o mama singura, stam cu totii cu parintii mei, iar serviciul nu-mi permite decat sa stau cu ei zilnic aprox 3 ore, inainte de culcare.In acest interval e musai sa facem sau sa verificam lectiile, iar de discutat ce-au facut peste zi, facem in pat, la culcare.Nu prea e in regula, pentru ca e putin . Mai mult stam duminica, atunci cand toata ziua o petrecem impreuna.
Astea-s conditiile.
In fata altor persoane straine parca sunt mielusei, de-ti vine sa spui ca e vorba de alti copii.De curand au fost cu o colega de-a mea si cu copiii ei la circ si colega mea i-a laudat, spunandu-mi ca i-a placut mult de ei(ca au fost ascultatori, ca vorbeau frumos, etc). O sa spuneti ca si mine, probabil, ca i-a vazut doar intr-o anumita situatie, nu zilnic.Si, totusi...de ce cu mine (si chiar cu parintii mei) se poarta rau? Uneori asa de bine se inteleg si gasesc ce sa faca impreuna, alteori parca sunt salbatici! Nu-mi vine sa cred ce vad si aud. Toate eforturile mele de a crea coeziune intre ei par a fi zadarnice!
Eu cred ca ei fac asta si ca sa-mi atraga atentia in sens negativ si, poate, sa-mi reproseze ca nu stau mai mult timp cu ei.
Se poate totusi sa ma pedepseasca asa?
Si totusi, ce metode sa adopt? Ma obsedeaza asta. Citesc din tot felul de carti despre cresterea copiilor(pe apucate, e adevarat, dar ma preocupa sa aflu metode de a-i intelege si a-i directiona cat mai bine.
Cine a trecut prin asta? Ce pot face?
In plus, cu fetita (de 8 ani) ma confrunt cu problema"nu fac, nu vreau, de ce te-as asculta, etc).
Ajutati-ma, va rog!

misha71 spune:

Crisseis, nu-ti cunosc povestea, iar eu nu am copii inca, asa ca poti sa nu iei in considerare gindurile mele, dar am o teorie (doar) aplicabila, in conditiile in care consideri ca merge si te-ar putea ajuta.
Desi doar banuiesti, eu cred ca ei resimt lipsa tatalui destul de acut si, prin faptul ca doar cu voi se poarta asa, nu te pedepsesc, dar iti arata lipsa unei autoritati masculine, pe care esti in imposibilitatea de a o inlocui, indiferent cit efort faci. Bineinteles ca si timpul petrecut cu ei ar fi o cauza in plus (adica nici tata, dar nici tu?), dar aici, din cite inteleg nu ai putea schimba ceva.
Sint mari de acum si ai putea avea o discutie pe aceasta tema cu ei foarte serioasa, intr-o duminica, atunci cind stai mai mult cu ei si sa-i intrebi direct daca asta ar fi motivul comportamentului lor. Fara ocolisuri, pentru ca sint isteti si si-ar da seama ca vrei sa-i imbirligi. Clar: da sau nu, si daca da, sfatuieste-te cu ei despre cum ar vedea ei rezolvarea problemei. Vorbeste cu ei asa cum vorbesti cu cea mai buna prietena a ta. S-ar putea sa ai surprize placute.
Succes!

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O INIMIOARA ARE NEVOIE DE VOI!


BAZAR PENTRU SONIA


www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor

maru spune:

ce as face eu:
la fiecare cuvant urat pe care il aud eu sau altii din casa trebuie sa puna in borcan 25 centi (nu mai sunt la curent cu monezile in Ro). Nu numai ei, ci si tu, si bunicii, toti!
i-as inregistra pe ascuns, si apoi i-as invita pe amandoi la o vizionare/ auditie, cu popcorn si tot tacamul, sa vada cum se vede din afara purtarea lor. Le-as cere sa determine singuri care sunt masurile ce trebuie luate!

Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

betiana spune:

Azi am aflat de o metoda psihoterapeutica care se poate aplica copiilor. Se numeste cosul de gunoi al relatiilor.Fiecare copil isi scrie gandul urat si il arunca in cosul lui. Nu au voie sa pronunte cuvinte urate. La sfarsitul zilei totalizeaza numarul de biletele. O alta metoda : fiecare copil va scrie intr-un caiet personal cate o insusire pozitiva care-l caracterizeaza pe celalat. Vor descoperi astfel ca si celalalt are calitati si poate astfel se vor aprecia mai mult.

alia_ro spune:

foarte frumos... ne pui si sursa?

Alia, puiul Alexis si argintul-viu Vladut

andira spune:

Eu i-as lua si as petrece putin timp (cateva ore) intr-o zi cu fiecare, si as vorbi despre ce vor ei, ce au nevoie etc.
Daca nu poti in timpul saptamanii, ia-i sambata si duminica.
Petrece timp cu fiecare intr-un parc, muzeu, gradina botanica - unde vrei tu (sau unde stii ca le place), dar sa nu fiti distrasi de ceialalti membri ai familiei, iar copilul sa inteleaga ca tot timpul i-l oferi numai lui, fara sa te imparta si cu ceilalti.
Te va simti aproape, deschisa la comunicare si poate mai dispus sa-ti impartaseasca gandurile lui / ei.

Vezi ce-i supara - eu cred ca lipsa timpului petrecut cu tine, dar eu i-as intreba si cum vad ei rezolvarea situatiei asteia.
Si totusi de undeva ei au luat comportamentul asta: de la scoala, de la prieteni? Poate ar trebui sa le verifici si anturajul (fara a parea ca te bagi in viata lor - cheama-le prietenii acasa la voi, la un suc, un film etc - sau poate ai facut-o deja).

In loc sa te intrebi cum sa-i corectezi, ma gandesc ca poate incerci sa-ti dai seama ce anume nu merge de reactioneaza asa.

succes!

Nix spune:

Buna,

cred ca copiii tai incearca sa iti transmita ceva, fiind atat de negativisti si provocatori. Incearca sa vorbesti cu ei si sa afli ce si-ar dori sa faceti impreuna, ce anume ii deranjeaza (daca ii deranjeaza ceva), incearca sa comunicati cat mai liber si mai deschis.

In acelasi timp, cred ca copiii copiaza si imita acele comportamente pe care le vad in familie, la televizor, in jurul lor. Uneori o fac fara discernamant, alteori o fac stiind ca ii enerveaza pe parinti, si atunci este o metoda foarte buna pentru a atrage atentia.
Incearca sa le oferi atentie, laudandu-i si incurajndu-i atunci cand fac fapte bune, si pe cat poti ignora acele comportamente care sunt clar provocari pentru tine sa reactionezi.

Incearca sa faci astfel incat toata familia sa faca front comun, sa va ghidati dupa aceleasi principii, iar daca unul cearta, sa nu sara altcineva si sa ia apararea. Puneti-va de acord cu valorile pe care vreti sa le transmiteti copiilor.

Nu in ultimul rand, multa rabdare si incearca sa ramai pozitiva, pentru ca prin astfel de perioade trec toti copiii la un moment dat.

Mult succes!

Natasa spune:

Eu nu cred ca incearca sa-ti transmita ceva, numai ca pe teritoriul lor se simt mai putin ingraditi de reguli. Fara sa fie vreo chestie de lauda trebuie sa recunosc ca eu m-am batut/certat (cu epitete diverse) cu sora mea pina am ajuns la adolescenta si de atunci am devenit cele mai bune prietene. Ne certam din orice si probabil ca si lipsa unui spatiu personal ducea la asta (stateam amindoua intr-un dormitor minuscul). Ajunsi la pubertate copiii neaga autoritatea parintilor in diverse moduri, iar fetita probabil copiaza de undeva atitudinea ei (eventual de la frate sau de la cineva de la scoala, atentie si la anturaj). Stai de vorba cu ea, explica-i de ce trebuie sa respecte niste reguli si de ce trebuie sa te asculte si recompenseaza orice imbunatatire in comportament. E prea mica sa nu functioneze metode simple de convingere.