Mamici si gravidute curajoase de Nov-Dec2008 (133)

Andy08 spune:

Manumanu: Emotionanta poveste. Mi-au dat lacrimile! sa-ti creasca mari si sanatosi puiutzii si sa va bucurati de ei!

Carmendu: Am citit undeva ca daca sughita sa-l pui la san si se linisteste....E bun sanul la toate!

Andy 37+

babyzapi spune:

CUM A VENIT PE LUME COPILASUL MEU IUBIT, RAPHAEL NICOLAS

Miercuri seara, 22 octombrie, am plecat cu iubi la clinica in speranta de a-mi gasi un doctor cu care sa nasc, deoarece dr care ma luase in evidenta demisionase cu cateva zile in urma. Am vb cu dr la care facusem mereu ecografii, dar avea deja programul prea incarcat. Urmatorul dr de pe lista preferintelor mele terminase deja programul si nu se mai afla in clinica. O asistenta mi-a recomandat-o pe dr Predoi Deliana si mi-a spus ca o va contacta telefonic pe dr a doua zi sa-i spuna situatia mea si eventual sa vin dupa aia la un control pt a ma lua in evidenta. De o saptamana aveam dureri groaznice de stomac si am zis daca tot sunt la clinica sa vb cu un dr despre asta. M-a vazut dr Albu, am facut chiar si o mica eco de control, bebe era bine si nimic nu prevestea ceea ce avea sa se intample cateva ore mai tarziu.
Joi dimineata, ora 5, dormeam profund cu iubi si ma trezesc dintr-odata simtind cum curge ceva umezind doar putin chilotelul. Ma gandesc ca probabil este dopul gelatinos despre care tot vorbeau fetele. Ma gandesc sa ma culc la loc, cand iar mai curge putin...ma gandesc nu cumva sa fie sange...mi-e prea lene sa ma dau jos din pat sa aprind lumina asa ca luminez zona cu telefonul...lichid incolor. Buuun, pot sa dorm linistita imi zic, dar sa merg totusi la baie
sa ma spal. Il trezesc pe iubi sa mearga cu mine la baie (imi e frica noaptea singura prin casa), iar el abia trezit din somn nu intelege de ce naiba vreau eu sa ma spal cu noaptea in cap. Pana sa se dezmeticeasca el, eu deja am sarit din pat simtind din nou curgand lichid. Odata ajunsa in picioare curge si mai mult lichid preligandu-se pe picioarele mele incrucisate instinctiv pt a opri ce nu se mai putea : MI SE RUPSESE APA! La 35 de sapt si 6 zile. Eu : gata, asta e
nasc,iubi: ce? cum??? ce-ai esti nebuna? nici nu-l mai astept, cobor scarile sa ma duc la baie, apa curgea siroaie in urma mea, eram calma in exterior, dar total pierduta in sufletul meu, intru in baie, ies din baie si ma duc in sufragerie, cu ce sa ma imbrac?! unde mi-e buletinul? ma asez pe canapea si stau...sa o sun pe sor-mea,dar lasa ca doarme, hai sa-i dau totusi un sms, sa anunt fetele pe forum???hai lasa mai tarziu sa nu deranjez.... ma duc la baie si ma spal, ies din cada iara curge apa din mine...Doamne dar nu se mai opreste??!! cum sa ma imbrac daca tot curge??? al meu in tot stresul lui ma ia la rost ca am facut apa in toata casa si sa nu ma mai plimb atat peste tot. Hai ca-mi pun un absorbant pe chiloteii mei tanga dau sa-mi trag blugii pe mine, intra al meu in baie si ma ia ca ce dracu fac cu absorbantul ala mic??? sa-mi pun un prosop intre picioare. Il ascult, pun prosopul, dar nu mai puteam sa-mi trag
blugii stramti pe mine, da-i si cauta pantaloni de trening, tot iubi a gasit, ma suna sor-mea imi da ultimele sfaturi, imi ureaza succes, cica vine si ea imediat la clinica, eu lasa mai dormi ca mai dureaza pana nasc, o simt din voce ca o apuca plansul si imi iau la revedere repede inainte sa incep si eu sa plang...nu era momentul sa ma las prada emotiilor! Termin cu imbracatul, aratam ca o sorcova cu pantaloni rosii, bluza verde,adidasi roz, geaca neagra, sun la clnica sa anunte medicul de garda ca vin, tipa de la tel ca sa-mi anunt medicul, ii zic ca nu mai am dr, cer o ambulanta dar nu au, asa ca ramane sa sun la taxi. Dar nu inainte sa mai ma frichinesc un pic prin casa, ii dau sms si lui mama, imi iau buletinul si toate ecografiile timp in care iubi meu o tinea una si buna ca nu nasc acum, nu am cum sa nasc la 8 luni, ca l-am tinut pe bebe pana acum tre sa-l mai tin un pic...hmmm de parca era dupa mine...Sun si la
taxi, al meu cica sa specific ca nasc, eu taci draga din gura ca daca zic asta nu mai vine nimeni...in 10 minute vine si taxiul si plecam spre clinica. Eu cu inima cat un purece, cu o gogoasa umflata intre picioare datorita prosopului si incep sa simt contractiile, apasatoare mai mult decat dureroase si ma iau si emotiile...mi se pune un nod in gat si abia imi stapanesc lacrimile, incep sa ma rog sa fie totul bine cu bebe,il tin pe iubi de mana dar fara sa ma uit
la el, el imi strange usor mana ca un fel de asigurare ca o sa fie totul bine si pana am ajuns la clinica am continuat sa ma rog sa fie bebe bine.
La clinica astept un pic la receptie, sunt chemata in camera de garda, iubi ramane afara, vine si dr de garda care se uita cam chioras la mine cand imi vede burta mica, cand mai aude si ca am 36 de sapt si bebe la ultima eco avea doar 1,600, imi spune ca nu vrea sa-si asume raspunderea cu mine, ca e sarcina prea mica si bebe prea mic, imi face totusi controlul pe masa si mi-am dat seama ca sunt destul de dilatata pt ca nu am simtit mare lucru. Imi zice sa ma pun pe alta masa si incep sa-mi fie monitorizate contractiile. Asistenta ma tot intreba daca ma doare, eu nu si nu, contractiile pe aparat erau in jur de 25-30, timp in care dr de garda il suna pe directorul spitalului sa intrebe ce sa faca cu mine, daca sa ma interneze sau nu, dar directorul nu raspunde la telefon, desi era aproape 7 dimineata. Imi spune ca ma interneaza (cu juma de gura) si la ora 8 cand se face raportul sa hotarasca directorul ce facem mai departe. Eu parca eram teleghidata, nu comentam nimic, nici nu ma interesa ce balmajeste dr aia acra, stiam ca din momentul ala sunt pe maini bune
si vor sau nu tre sa-l scoata pe bebe. Ma schimb in vestita camasa si ma duc cu asistenta in sala de travaliu. Mi se pune o perfuzie, mi se face o injectie pt maturarea plamanilor lui bebe si din nou sunt monitorizate contractiile. Il sun pe iubi si ii spun ca mai dureaza, ii dau sms Andreyutzei care ma incurajeaza imediat cu un sms si la scurt timp vine si dr care urma sa ma opereze. Am avut placuta surpriza sa fie chiar dr Predoi Deliana, mi-a spus ca voi naste cu ea, dar mai asteptam pana isi face efectul injectia pt plamanii lui bebe. Rog asistenta sa-l aduca pe iubi sa stea cu mine...vine si iubi...mi se pune un furtunas cu oxigen in nas, contractiile se intestesc erau deja la fiecare 2 minute si puternice de ajungeau pana la 98...ma dureau destul de tare, dar suportabil, imi amortesc si picioarele si simteam ca fac pe mine...foarte urata senzatia. Ma gandeam doar sa ma bage mai repede in operatie sa nu ma scap pe mine. Mai mi se face un control, chiar ca nu am simtit nimic de data asta, eram dilatata bine, pe iubi il conduce o asistenta afara si eu merg in sala de operatie (ora 09:45)...vorbesc cu asistentele, glumesc, parca sunt pe alta planeta, ma asez in fund pe masa cu capul in pieptul unei asistente si mi se face rahi-epidurala. Vine si celalalt dr care asista la nastere : vai ce burta micuta... Anestezista o super dulce dr imi zicea pas cu pas ce face acolo in spatele meu, simt o caldura in picioare semn ca anestezia isi face efectul si sunt intinsa pe masa, legata de maini...de picioare nu stiu ca deja nu le mai simteam...mi se pune campul in fata...off Doamne in ce hal tremur din toate incheieturile, nu de frig, ci de emotie...un tremur nervos cum nu am mai avut niciodata si maxilarul il aveam inclestat, nu puteam sa ma relaxez oricat incercam, directorul spitalului baga capul pe usa si zice : ia sa vedem noi acum ce sarcina de 36 de saptamani ai tu (toti ziceau ca am 32sapt cu burtica aia mica). Tremuram in continuare si ma gandeam ca AOLEO NASC ACUM!!! simteam cum parca ma trage cineva de haine, incerc sa nu ma gandesc la ce fac ei acolo, anestezista ma mangaia pe cap si ma incuraja cand deodata acum vine si copilul...am inlemnit si asteptam infrigurata sa-l aud plangand. Se aude un scancet mic, pauza si din nou un scancet ceva mai tare. Incep sa plang in hohote, ma uit in dreapta unde il curatau si il vad atat de micut si slabut, imi spun ca are organele maturate ca un copil la termen, mi-l da sa-l pup, manca-l-ar mama de baietel ce tare plangea...si eu plangeam in continuare cu suspine, nu-mi venea sa cred ca e al meu...plang si acum cand retraiesc toate acele momente...bebe pleaca, eu nu ma puteam opri din plans...am fost prea speriata si mi-am stapanit toate sentimenele si temerile pana in acea clipa cand mi-am auzit copilasul plangand. Anestezista ma intreaba daca vreau sa dorm, am zis ca nu si de-aici mi s-a taiat filmul pt ca m-au adormit.
Ma trezesc la terapie intensiva, vine iubi, nu stiu ce am vb cu el, vine si sor-mea tin minte doar ca a zis ca e frumusel bebe, toata ziua primesc vizite dar eu eram prea aeriana, nu vroiam sa vb cu nimeni, ma dureau bratele ingrozitor, AM FACUT FEBRA MUSCULARA cat am tremurat pe masa de operatie, picioarele nu le-am simtit deloc in ziua respectiva, vroiam doar sa dorm, sa dorm. A doua zi am fost prima care am reusit sa ma dau jos din pat si sa merg, am stat
totusi cam 30 de minute in sezut in pat inainte sa ma ridic. Plec la salonul meu si ma opresc la acvariu sa-l vad pe bebe...era la incubator, perfuzat,mititel, numai pielea si osul...nu intreb pe nimeni nimic de starea lui...mi-era frica de raspunsul pe care aveam sa-l primesc, ma multumeam pt moment sa-l vad ca respira, ca traieste...primele 2 zile au fost cele mai grele, ii dadeau 5 ml cu seringa si nu asimila nimic, varsa tot, a 3-a zi stomacelul lui primea
cei 5 ml de laptic cu seringa. Il tineau numai in incubator si ma lasau sa bag mana prin hublou si sa-l mangai. Mi l-au dat sa-l tin un pic si in brate...Doamne ce teama mi-a fost si cat am stat de incordata, dupa 10 minute ma durea si burta si spatele...toracele era bombat si iesit in afara si i se vedeau toate coastele...dar dupa aia am inceput marele progres...a papat cu biberonul, 15 ml, dupa 2 zile papa 30 si uite-asa dupa 9 zile de spitalizare a ajuns si ingerasul meu iubit sa pape 50 ml si cantarea 1,850, astfel ne-au dat unda verde sa plecam acasa.
Azi, copilasul meu Raphael este un papacios, are 2,800 kg si un pic de falcute. Si eu cu tati suntem topiti dupa el, il iubim enorm de mult, este cel mai bun lucru din viata noastra. Multa sanatate, fericire si noroc scumpul meu fiu RAPHAEL!

Isabela de Raphael Nicolas

Primul nostru

babyzapi spune:

ca m-am intins asa de mult....



Isabela de Raphael Nicolas

Primul nostru

andreyutza spune:

multumesc mult! si tu ai PM.

Minunea din viata noastra!!! Criss
http://bd.lilypie.com/nI8Fp3.png
35+ Matei

andreyutza spune:

ce mica-i lumea. eu stau in Tei si stiu clinica din Nada Florilor. mai mult, nepotica mea e inscrisa acolo. poti sa-mi dai numele doctorei? mercic mult!!!!

Minunea din viata noastra!!! Criss
http://bd.lilypie.com/nI8Fp3.png
35+ Matei

diamisha spune:

Buna seara, ladies!

Fluturasha, felicitari, sa-ti traiasca fetitza si te refaci repede!

Manumanu, Babyzapi, m-au impresionat povestile voastre...

Isa, ai trecut prin momente foarte grele, imi imaginez cate temeri trebuie sa fi avut...Doamne-ajuta ca bebe Raphael este un luptator si s-a pus pe picioare, bravo!

Anes, ma bucur mult ca te-a ajutat postarea mea, desi era mai bine sa nu fi avut nevoie pentru bebe Remus...

Catalina, felicitari pentru vestile bune! Sper sa fie totul in regula si sa ajungeti cu bine la termen!

Wndy, sunteti bine? N-ai mai aparut cam de multa vreme...


Noi avem zile mai bune si mai proaste, de fapt momente...cred ca se manifesta si la fiica-mea colicile, dar are minute, nu ore, de vaicareala si frichineala, cu tipete usoare, care se transforma intr-un fel de gemete...insa, nu dureaza mult si se linisteste, fie daca ma plimb cu ea in brate, fie daca o pun la san, si adoarme in 5 min...cred ca Infacolul o ajuta mult, am sentimentul ca ar face mult mai rau fara el...

Am, insa, o alta problema...nu prea am incredere in altcineva...adica, singura persoana pe mana careia o dau linistita este Claudiu, dar nu-mi place deloc atunci cand e la altcineva in brate, chiar daca e mama mea, nu mai spun de cineva strain...si nu-mi place sa vad ca o pupa pe fata...de altfel, nici nu le permit sa faca asta, gandindu-ma la toate racelile, bronsiolitele sau laringitele pe care le-ar putea face...mi se rupe sufletul cand ma gandesc la bebei atat de mici prin spital, cum a fost bebe Tudor al Dianei...mama spune ca am devenit salbatica, ca nu mai socializez cu nimeni...adevarul e ca am amanat o multime de oameni care vroiau sa vina in vizita, dar fetitza mea este cea mai importanta acum...

Oti, iti tin pumnii sa nasti mai repede de 22! Poate mai gasesti niste masini de impins ...m-am crucit cand am citit cum ai impins tu masina...pot sa inteleg ca tu te-ai bagat, ca esti gravida si se cam deformeaza realitatea, dar cum te-au lasat ceilalti????

O seara frumoasa va doresc!

Diana, mami de Sonia

babyzapi spune:

Otilia sper sa nu te tina cu bebe in burtica asa mult peste termen si sa fiti cu toti acasica de Craciun

Andy cu burtica lasata de care zici s-ar putea intr-adevar sa sari randul. Noi ne pregatim cu

Isabela de Raphael Nicolas

Primul nostru

andreyutza spune:

babyzapilica noastra, ce poveste frumoasa!! cititnd povestea ta am trecut de la ras la plans. imi si inchipuiam cu erati voi prin casa, tu cu apa curgand dupa tine si sotul certandu-te ca faci dare (parca ar fi al meu care e obsedat de curatenie). apoi mi-au dat lacrimile citind cat de emotionata ai fost. parca eu as fi trait acele momente. m-a incantat si faptul ca nu ai uitat unele amanunte nesemnifivative pentru unii si anume ca te-am incurajat cu un sms. sa va traiasca ingerasul!!

Minunea din viata noastra!!! Criss
http://bd.lilypie.com/nI8Fp3.png
35+ Matei

babyzapi spune:

Diamisha mersi frumos. In legatura cu pupatul copilului pe fata nici eu nu las pe nimeni sa o faca...nu e voie! Dar ma ia valul cateodata pe mine si il pupacesc pe falcute

Andreyutza dulce burticuta. Ma bucur tare mult acum ca am avut experienta cu membranele rupte pt ca este intr-adevar o amintire frumoasa cum reactionezi in momentele alea. Imi esti "datoare" cu un sms cand nasti, chiar daca o sa fie in toiul noptii.

Isabela de Raphael Nicolas

Primul nostru

andreyutza spune:

asa ma si gandisem, sa-ti trimit sms cand se va intampla. sper ca nu va fi noaptea pentru ca nu vreau sa te deranjez.se supara Raphael pe mine.

Minunea din viata noastra!!! Criss
http://bd.lilypie.com/nI8Fp3.png
35+ Matei