Mamici si gravidute curajoase de Nov-Dec2008 (132)

mav spune:

Te rog din suflet, cand mai executi manevra, filmeaza si pune-ne si noua filmuletul la vedere!!!!!!
...Antonio plange rau cand tre sa aiba scaun... Nu inteleg cum de se constipa cu kk lichid...?! Eu il tin pe picioarele mele, cu piciorusele lui ridicate pe burta mea.... si-l masez pe burtica in sensul acelor de ceasornic... Asa mai reusim sa mai scoatem basinute si kk rau... ooofff... da' e chin pt amandoi...

Cu H te inteleg atat de bine! A citit sotul tau ce i/ti-am scris despre Cyclo3Fort? Pe mine ma ajuta mai mult decat Detralexul si imi pare rau ca nu l-am luat inca din sarcina, cand am avut primele crize urate (cand mi-a zis o prietena despre el; ca-i fusese recomandat de catre ginecul ei, dar mi-a fost teama sa-l incerc atunci pe motiv ca nu-mi zisese dr meu despre acest medicament).

manumanu spune:

Va pup fetelor si multumesc tuturor pentru felicitari!!! Eu sunt in spital, am trecut de ieri la rezerva, dar inca nu am bebeii cu mine. Mai jos am pus povestea nasterii...
Inca imi revin dupa operatie, ma misc tot mai usor, dar se pare ca mai am de stat vreo saptamana si ceva.

Felicitari si celorlalte noi mamici>

POVESTEA NASTERII ANASTASIEI SI A LUI RADU


Uraaaa!!! Am intrat in saptamana 36! E joi, 13 noiembrie. Stau in pat, ca de obicei, citesc cursul despre alaptare al dr Culcer, mai arunc un ochi pe DC… Zilele trec aproape identice… mai sosesc pachete cu lucruri pentru bebei. Burtica e bine, frumoasa si... miscatoare. Sambata, 15 noiembrie, trebuia sa merg la control, dar dr meu a plecat intempestiv in strainatate. M-a reprogramat luni pe 17. Ca un facut, apar mici semne de ingrijorare : o mica scurgere maronie, mici dureri pe care nu le-am mai avut in partea de jos a burticii. Sambata asta e zi de pregatire pentru control : epilat, pedichiura etc. Fetele de pe DC stiu de ce...Ma ajuta mama. Seara fac dus (cu mare greutate si ajutata de sot, ca de obicei in ultimele doua luni) si la ora 22 adorm... ma trezesc niste dureri peste noapte, nu intense, dar mai iau un no-spa (« prietenul » meu – dar nu si al stomacului meu - de 3 luni incoace) si ma linistesc. Duminica ma simt ca de obicei... dar am o neliniste... poate si din cauza ca stiu ca dr meu nu e in oras... Dupa-amiaza, ca sa mai treaca timpul, il rog pe sot sa-mi ia tensiunea. 13 cu 8 !!!! Cu doar cateva zile inainte avusesem 11 si 12 cu ceva. Ma cam alarmez, dar incerc sa stau cat mai linistita. Seara, 14 cu 7... Offff, ce-o fi ? Scurgerile nu mai sunt, au devenit galbui. In sfarsit vine dimineata de luni, cand il sun pe doctor. Zice sa vin sa ma internez a doua zi dimineata, ca sa ma tina sub observatie.

Zis si facut... imi finisez bagajul de spital, mai completez cu cateva lucruri, incerz sa-mi controlez teama, emotiile... asta este, e mai bine sa stau acolo...

Marti dimineata ne prezentam in formatie completa – eu, bebeii, sotul, mama – la prima ora la spital. Ma schimb la celebra garderoba « tip Auschwitz ».. Brrrr... trebuie sa stau pe o bancuta scorojita, veche de cel putin 30 de ani si vopsita tot atunci, in fata unei tanti cu figura de gardian. Noroc ca e mama sa ma ajute, ca de burtica nu prea pot face nimic. Si nu e nici o perdea de protectie, poate intra oricine pe usa. Uffff... am scapat, merg la cabinet. Dr imi face control pe masa. Surpriza : dilatatie 2,5 cm. Ma vede si la eco : bebeii sunt mari, in regula totul. Tensiunea... 15 cu 10. Zice ca nu mai e mult, dar macar sa mai stau cateva zile-o saptamana... cat pot duce. Suntem optimisti. Ma transfera in salon, de fapt o rezerva cu doua paturi si baie. Mai am o colega de camera foarte simpatica. Asteapta sa nasca, a ajuns in saptamana 42 si nimic, bebelul ei (baietel) nu vrea sa iasa... Mai sta cateva zile si i se va induce nasterea. Avem si frigider, uraaa ! Ma bucur ca am cu cine povesti.

Zilele de internare trec greu. Analize, vizite, ascultat inimioarele bebeilor de 2 ori pe zi (cele mai placute momente), luat tensiunea. Marti, miercuri, joi, vineri... Vineri, 21 noiembrie, Anca (colega de salon) e anuntata ca maine, sambata, i se va pune perfuzie cu oxitocina si va naste fie natural, fie prin cezariana. Ufff... emotii... bucurie la ea si sotul ei. In sfarsit il vor vedea pe bebe ! Ma bucur si eu pentru ei.

Vine si ziua de sambata... stiu ca voi ramane singura peste weekend. Ninge abundent, privim amandoua pe geam... pe la 9 i se pune perfuzia si incep contractiile... vine si dr ei, iar pe la 10 si ceva e dusa jos la sala de nasteri (intre timp au si pregatit-o pt nastere – clisma, tot tacamul). Raman singura... incerc sa citesc, dar gandul imi zboara departe. La pranz vine sotul cu soacra, imi aduc de mancare (mancarea din spital e oribila). Mai povestim... pleaca... iar raman singura ! Cu gandurile mele. Dar sunt linistita, mai atipesc, incerc sa ma odihnesc cat mai mult. Ma suna Anca. A nascut natural.... o fetita !!!! Ne bucuram impreuna... surpriza e mare. Seara vine ca oricare alta, mi se asculta inimioarele din burtica, tensiunea (a mai scazut), totul in regula.

Noaptea, ca de obicei, ma scol la toaleta pe la ora 1, beau si apa. adorm... La 2.30, iar ma trezesc pentru toaleta. Nu apuc sa fac o miscare de ridicare din pat ca simt ca un « poc !!! » in burta si instantaneu sub mine se umple de lichid cald . Ma panichez, e intuneric... reusesc sa ma ridic, fug pe hol, direct la camera asistentelor... Le spun ca mi s-a rupt apa... se uita, incearca sa ma linisteasca, ma aseaza pe un pat si cheama medicul de garda. Vine o rezidenta, imi face un control sumar si confirma : s-au rupt membranele, dilatatie 4 cm. Trebuie anuntat medicul, care intamplator e chiar medicul prietenei mele din salon, cu care mai discutasem. Stie de situatia mea. Dr meu nu sta in oras in weekend, asa ca situatia devine urgenta. Imi strang cateva lucruri din salon, urmeaza sa vina sotul sa ia restul, mi se explica. Trebuie sa merg jos la sala de nasteri, sa ma vada dr de garda. Imi sun si sotul intre timp, sa vina cu mama incoace.

Mergem cu liftul... incep sa tremur, desi am halatul pe mine. Nu cred ca de frig... Asistentele imi cara bagajele si imi vorbesc bland, vad si ele in ce stare sunt. Ajungem in salile de travaliu, ma intind pe un pat, in asteptarea drului. In jur, se naste... se aud bebei plangand.. vreo 2 proaspat nascuti. In sfarsit vine dr, imi spune ca mi-a consultat fisa si ca imediat intram in operatie. Iar sunt mutata la terapie intensiva, unded incep pregatirile : sonda, injectii, nici nu mai stiu. Deja tremur aproape spasmodic. Si acolo, asistente foarte blanded incearca sa ma calmeze. Si reusesc partial.

Sunt transportata cu patul in sala de operatie, unde dr deja asteapta. In zadar mi se explica pozitia in care trebuie sa stau pt anestezie... pricep, dar nu pot executa !!! Pana la urma, una din asistente ma aseaza si ma tine strans in pozitia aceea... vine si dr anestezist, o DOAMNA... o sa vedeti de ce... Nu simt nimic, nici o intepatura, dar incep sa simt o caldura in picioare. Ce bine !!! Imi era asa de frig ! Sunt intinsa pe masa, mi se pune campul in fata, iar dna dr sta in spatele meu si imi tine capul si o masca de oxigen. mainile imi sunt legate in lateral, pe una simt un tensiometru, la cealalta e conectat un monitor. Dna dr anestezist ma tine de vorba, face glume, sa mai treaca spaima. La un moment dat zice : « vezi, nici nu ti-ai dat seama cand au inceput sa taie ».... Timpul nu trece asa greu, eu fac conversatie cu ea si cu asistentele, ceilalti doctori « lucreaza « in burtica mea. Mai intervine si dr de garda in conversatia noastra, mai spune un banc... Nu pot sa rad !!! la un moment dat, vomit intr-un prosop. Simt cum se trage ceva pe acolo. In fine... se aude : « vine o fetita !!!! Ora 4.40 !» Wow !!!! Incerc sa vad ceva... si vad... ceva pus intr-un scutecel steril, care incepe sa strige !!! Fetita mea... e inconjurata de asistente si dr neonatolog, care o curata putin. Intre timp : « hai ca vine si un baiat !!!! Ora 4.45 !!» Incep sa plang.... gem : fetita mea, baiatul meu, copilasii mei !!! Dna dr neonatolog imi arata copiii... Vad doua fetisoare botite si plangacioase. « I-auzi-i cum plang stereo !!! » zice unul din doctori. Nu mai simt nimic, nici frig, nici frica.... Astept linistita sa-mi inchida plaga... Dureaza mult... In sfarsit, se termina. Doua asistente ma curata de sange etc. Deoadata, vad un picior ridicat in sus ! E piciorul meu !!! Sunt mutate iar pe patul de terapie intensive si dusa in salon. Tremur cu frisoane, rau de tot !!! Mi se fac injectii, mi se pune perfuzie, sunt invelita cu doua paturi. Langa pat, apar sotul si mama... ce bucurie !!! E deja 6 dimineata. Ne bucuram, vorbim, povestim... ce emotii au avut ! Au vazut copiii, care au fost dusi pe sectie. Aici, la spital, politica e urmatoarea : copiii nascuti sub 2500 gr sau considerati prematuri (ca gemenii mei, desi sunt in saptamana 37) sunt pusi la terapie intensiva cateva zile, pana se reface si mama si mai iau in greutate.

E 23 noiembrie si se lumineaza de ziua ! Raman singura in salon. Realizez ca e ziua de nastere a copiilor mei !! Nu pot adormi. Pe la 7 si ceva incep sa trimit mesaje SMS. Inca nu ma doare nimic. Incep sa si primesc mesaje. De la viitorul nas al copiilor, care e preot, aflu ca a fost prima noapte in care se canta colinde pt Nasterea Domnului. Iar plang. In scurt timp, incep sa plang de durere. Mi se fac calmante...Mai vine si sotul, care se duce sa vada bebeii si imi aduce poze. Dupa amiaza vine si mama la mine... reusesc sa si adorm un pic. Durerile mai scad, mai cresc... Spre seara, o infirmiera mai ajuta sa ma ridic la marginea patului. Intre timp, am fost schimbata de cateva ori de tampon si asternutul. Cu greu m-au intors pe o parte sa-mi puna cearceaf nou. Zilele de terapie intensiva trec si ele, cu « invatatul mersului », cu dureri, cu injectii, cu primele gaze (« uraaa !!! » ). marti dimineata sunt gata sa fiu mutata in salon. Bebeii sunt inca la terapie, au inceput scaderea fiziologica si inca nu mi-i dau in salon. Spitalul practica sistemul integral « «rooming-in ». Dar macar o sa fiu langa ei. Inca nu am lapte.

Marti, 25 noiembrie. Sunt singura in salon, o rezerva cu doua paturi, baie, frigider, mobilata modern. Mancare mult mai buna aici. Inca ma misc greu, dar trebuie sa ma misc cat mai mult. Inca nu am lapte. Mi se explica de dr neonatolog ca o sa vina, ca nu trebuie sa imi fie teama. Imi aduce o pompa profesionala si intr-adedvar apar picaturile de colostru. Trebuie sa avem rabdare. Peste 2 zile imi dau bebeii la san, cand se termina scaderea fiziologica. Stau ore intregi langa ei. Ma lasa sa-i mangai prin hublou. Dorm, dar se si agita. Sunt mari (49 resp 50 cm lungime la nastere), baietelul e mai agitat azi, trage de firele la care e conectat. Toate analizele le-au iesit bine, inclusiv ecografii transfontanelare si radiografii specifice. Si sunt asa frumooooosi... ca niste bibelouri !!! Fetita va trebui sa stea la lampa, fiindca a facut un pic de icter. Asistentele imi spun ca sunt papaciosi. De fapt, vad si eu cum ii hranesc. cu siringa, sa nu se obisnuiasca nu biberon. Imi vine sa-i iau in brate. Abia poimaine, insa !!!Vorbesc cu ei, stau pe un scaun langa ei si ii privesc... pana ma dau afara pt sterilizare si dezinfectie.

Cand vor castiga un pic in greutate,zilele urmatoare, mi-i dau in salon, unde mai stau o saptamana, ca sa invat sa-i ingrijesc. Asa ca, in jur de 7-8 decembrie sper sa fiu acasa... Sa pregatim Craciunul cu lumina lui speciala !!! Ca lumina din sufletul meu acum !!!


manu
mamica de Anastasia si Radu

carmendu spune:

eli- incearca cu niste crema de galbenele local.
daca nu trece, incearca cu lasonil sau bepanthene. si in farmaciile sensiblue sunt niste servetele umede cara pentru hemoroizi sau lactacyd (cred). inceraca sa nu te stergi cu hartie igienica insistent. curata-te cu servetelele umede si apoi aplica crema.
dupa ce nu mai alaptezi, poti sa incerci stimuven sau proctoglivenol.
sanatate maxima.

fetelor,
bebe victor sughita foarte des si mult (cam vreo 4-5 min). cel mai des dupa masa, dar uneori si in pat la ora distanta de masa. ce sa fac? ce sa-i dau? leacul cu lamaie nu vreau sa-l incerc, pt ca stiu ca lamaia e acid si nu-i face bien la stomacel.

carmen lui Victor 15 noiembrie 2007
pozele noastre

Mirela_1 spune:

Ramo, dar de ce tb sa stai la pat? Ca eu abia astept sa fac 37 sapt, ma gandeam ca atubci scap si eu in sfarsit de statul in pat.
Iulia, naspa cu maternitatea. Tin pumnii atunci sa nu vina bebe pana sapt viitoare.
BraveGirl m-am amuzat teribil de povestea cu pitica si tzitzi. Haioasa rau, cel putin din afara, pt tine nu a fost asa amuzant.
Fluturasha, felicitari pt nastere sa fie bebelina sanatoasa si mancacioasa.
Manumanu, frumoasa povestea nasterii. Sa-ti traiasca gemenii si sa fie sanatosi.



Mirela 35+

carmendu spune:

pentru ce-i dati dbridat? pt scaun?

carmen lui Victor 15 noiembrie 2007
pozele noastre

Amalia spune:

Manumanu mi-au dat lacrimile cand am citit povestea nasterii tale! Doamne, nu-mi pot imagina cum te poti simti cand iti vezi ambii copilasi nascuti, daca noi la unul am simtit atatea emotie! Sa-ti traiasca si sa te bucuri de ei! Abia astept sa ajungi casa si sa ne pui si poze cu minunile tale mici.


Ami, mamica lui David Alexandru (26 iulie 2001) bobocel de clasa 1
si Luca Gabriel (31 octombrie 2008)

Amalia spune:

Creata sa-ti traiasca micul Tudor si sa va bucurati de el! Asteptam pozicile si pe tine pe aici cand mai ai vreme!

Ami, mamica lui David Alexandru (26 iulie 2001) bobocel de clasa 1
si Luca Gabriel (31 octombrie 2008)

Amalia spune:

Alexa sa-ti traiasca micul Dodo si sa va bucurati de el! Sa aveti parte numai de nopti linistite si sa creasca mare si sanatos!

Ami, mamica lui David Alexandru (26 iulie 2001) bobocel de clasa 1
si Luca Gabriel (31 octombrie 2008)

Amalia spune:

Kita ma bucur ca esti bine! Mai ai putin pana la marea intalnire cu bebe! Sa-ti dea Dumnezeu o nastere cat mai usoara..cand o vrea bebe Andrei si sa ne dai vestea buna cat de curand! Scot majoretele pentru tine preventiv..

Intrebai de Infacol...eu il folosesc la bebe Luca de vreo saptamana. Nu a scapat de colici, dar zic eu ca le-a mai diminuat...el chiar avea crize urate de colici!

Ami, mamica lui David Alexandru (26 iulie 2001) bobocel de clasa 1
si Luca Gabriel (31 octombrie 2008)

Otiliav spune:

Am revenit. Iar ma dor urmele dupa cateva ace dar cu bazinul stau deja mai binisor dupa sedinta de acupunctura. Bb e bine in burtica, nu are capul in bazinul mic, am un feeling ca nici nu prea are loc sa-l bage de aceea tot se agita pe acolo. S-a uitat si moasa pe radiografie si a zis ca nu da ea verdicte dar ar fi fost mai bine sa fie rotund, nu oval.
Iar astia pe aici sunt nebuni, te lasa 12 zile peste termen, i-am zis ca sper sa se gandeasca la mine ca am o cezariana, plus ca vreau sa fiu de Craciun acasa deci sa induca nasterea mai devreme nu pe 22 Decembrie cum ar venit 10 Decembrie (DPN-ul dupa ecografia morfologica) + 10 zile .

Alina, uite ca acum la mine se intrevede termen limita 22 Decembrie, oare chiar sa fac o capricoarna ca mine , valeu pai mai este o luna pana atunci.
Ceee, Cherie, cezariana 2 Decembrie, ce faci muher nu stai la coada ?
Creatza, welcome back spionule, bine ca ai reusit si cu telefonul sa citesti.
Lauramiron, Elisa ramane pe primul loc.
Anca_27, cu o luna inainte pentru desfundat canalele. Eu asa am facut prima data acum nu mai vad rostul.
Felicitari Fluturasa, refacere usoara si laptic din plin. Sa fie acomodarea usoara, bb sanatos si necolicos!
Stie cineva de ce a nascut prin cezariana Fluturasha?
Amalia, imi pare rau ca aveti asa colici. Of, raman la parerea mea cu siropurile si anume ca pana le testam noi pe toate cresc ei si de aceea nu mai au colici, nu ca ar avea siropurile efect magic.
Monicus, ce bb ascultator ai. Acum ca s-a intors si te gandesti sa nasti normal ai aflat si ce greutate are?
Iulia, bafta cu nascutul, bine ca s-a inmuiat si scurtat colul, ai certitudinea ca esti aproape de nastere.
Alexa, vezi ca trebuie sa-ti modifici titulatura , tu esti mamica fericita acum.
Bravegirl, ai incercat sa bei ceaiuri? Interesant masajul pentru constipatie.
Carmen, cateva lingurite cu apa calduta.


Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Minunea din burtica 38+
Pozele noastre