M-am hotarat.............adoptie(55)
Raspunsuri - Pagina 15
maruta007 spune:
dpluhovici, in caracterizare trebuie spus ca esti o persoana responsabila, relationezi bine cu colegii, creezi un climat bun la locul de munca, esti prietenoasa si ai toate calitatile necesare pentru a creste si educa un copil. Nu trebuie nu stiu cate povestiri. Daca nu te descurci iti trimit ceva pe e-mail dar numai dupa amiaza. Bafta!
misha71 spune:
tuby68 oriunde ai fi, trebuie sa incepi prin a te duce la Directia pentru Protectia Copilului, in cazul tau cea din Constanta, unde iti vor da toate informatiile de care ai nevoie.
Mult succes!
*********************************
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor 
crisis81 spune:
Desi am scris si ieri acum am observat ca postarea mea nu apare. Ciudat...
Mariaa m-a intristat mult vestea despre mama ta, dar nu ti-am scris nimic pentru ca stiu ca numai timpul te poate consola. 
Maruta eu astept cu nerabdare telefonul de la DPC ca sa ne dea atestatul si apoi probabil voi cauta si eu un sertar confortabil pentru acea hartie mult asteptata.
tuby68 te duci intr-o dimineata la DPC Constanta care este pe strada Decebal (unde este Casa de Pensii), langa Clubul Farul. Mergi la etajul 1 la camera...... am uitat numarul dar scrie pe usa ADOPTII. Doamnele de acolo te vor indruma si iti vor da lista cu tot ce iti trebuie pentru dosar. Apoi depinde numai de tine cum te misti. Mie mi-a luat exact 2 zile sa fac dosarul si crede-ma ca nu e greu deloc. Mai scrie dupa ce ai fost la DPC si iti scriu si eu unde sa te duci apoi ca sa nu ma lungesc aici ca o placinta
. Te pup si multa bafta!
Va pup pe toate!
"Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nici o speranta." - Dale Carnegie
Maribela spune:
Saptamana viitoare incepem cursurile.Cam cate zile tin si ce urmeaza dupa?Un
?
doar cei ce cred,inving!
misha71 spune:
Depinde de DPC si de nr. de familii. Noi am fost de vreo 2 ori, ca e drumul destul de lung (120km dus-intors) si oricum am facut zeci de drumuri d'astea in ultimul an. Cursul-atit cit am prins- a fost interesant, educativ, pot spune, asa ca daca ai cum, merita sa-l faci pe tot.
*********************************
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor
Manuelita spune:
Draga Malina, noi nu avem inca un copil dar suntem pe acest drum, cu motoarele turate la maximum :) Sunt insa dintre cele care au intors subiectul pe toate fetele. Pe absolut toate fetele. Am trecut prin cele mai diverse "categorii" de ezitari, despre noi si capacitatea noastra de a fi parinti, despre capacitatea de a aborda corect chestiunea adoptiei in relatia cu copilul, despre "daca sufera de vreo boala grava ascunsa", despre bagajul genetic cu care vine copilul (nu calitatea ma preocupa pe mine ci necunoscutul), despre daca intr-adevar il iubesti ca atunci cand il faci tu, despre, despre, despre. SI aici pe forum am scris despre aceste frici acum mult timp si am primit sprijin.
Pe masura ce se intensifica dorinta de a adopta scade intensitatea fricilor, pe masura ce realizezi ca nici un copil nu vine cu certificat de garantie, indiferent daca vine nascut sau adoptat, pe masura ce incepi sa te gandesti la copil ca fiind un mic pui de om, real si pierdut undeva in sistem si pe masura ce incetezi sa vezi in adoptie un concept abstract, cred eu ca iti creste increderea si scad ezitarile. Eu una, foarte cerebrala de obicei, m-am lasat cu totul in voia acestei "chemari" (suna stupid, dar asa simt) si m-am hotarat sa ma las in voia destinului ...fie ca exista sau nu :)))))
Succes in a accepta faptul ca frica e normala! :)
pup
dpluhovici spune:
La multi ani!!!!!
Sa aveti parte numai de bucuri si impliniri
Maruta007 iti multumesc pentru detalii si astept sa-mi trimiti pe mail ceva, eu si sotul meu lucram impreuna, deci......
claudia72 merci de incurajare, spune-mi la tine cat de lunga a fost asteptare, te intreb pentru ca suntem din acelasi sector, am niste emotii..........dar sper sa fie bine
malina curaj, si eu am fost nehotarata 3 ani dar acum crede-ma imi pare rau ca nu m-am apucat mai devreme de dosar
Acum va las trebuie sa ma pregatesc ca vine la mine finuta sa vada ce i a adus MOS NICOLAE
IreneCAM spune:
Nici nu mai stiu cand am intrat ultima oara...am avut o perioada groaznica, Miruna s-a imbolnavit de doua ori intr-o luna, viroze f agresive, cu febra mare, internare, stress la spital ca nu-i puteau pune un diagnostic...in fine, acum a trecut si sper sa revenim treptat la normal.
Miruna ne uimeste in fiecare zi, acumuleaza foarte repede si foarte mult, e afectuoasa si ...minunata. Reversul medaliei este ca a devenit extrem de sensibila la refuzuri, la reguli...mai precis nu asculta nici una si face crize urate cand ti-e lumea mai draga! Asta din pricina ca i-am cam facut pe plac cat a fost bolnava si s-a prins ca se poate. Dar nu ma mai vait, doar sa fie sanatoasa, ca facem noi si educatie cum trebuie;)!
Va imbratisez pe toate, voi recupera din urma si intru sa va mai povestesc.
asi spune:
Irene sanatate multa micutei Miruna!
Sunt tare bucuroasa ca prieteni dragi ai mei dupa multe asteptari si tergiversari ieri si-au cunoscut puiul.Un baietel minunat de 6 luni.Tare ma bucur pentru ei.
La noi a venit, ieri seara, mos Nicolae in persoana.Razvan a fost tare emotionat , afost aprope paralizat de emotie.L-am incurajat si incet a vorbit cu mosu'.Maria a fost intai surprinsa si apoi a cautat dupa daruri in sacul mosului.Ne-am prapadit de ras ca ii tot arata mosului ca mai vrea.
Vorba sotului de cand e familia completa vine si mosu' in persoana la noi.
Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Mariaa spune:
asi, cata fericire!!
criss
looking for my sunshine 
+12
www.adriatica.net/wallpapers/index.htm" target="_blank">
my love, Adriatica
"The work is for people who are tired of pain. It’s an offerering.
It’s the way that I found freedom! "
byron katie