Sa divortez sau nu?
Raspunsuri - Pagina 2
Zina spune:
Pardes, am stat si m-am gandit bine, deoarece am avut "ochii inchisi" atatia ani nu cred ca acum ar exista o mana intinsa spre mine, sincer, dar daca as casca mai bine ochii si mi-as "intinde putin aripile", atunci cu siguranta ar aparea si acest ajutor.
Si ca sa spun ceva concret, stiu pe cineva (o femeie), care pana nu de curand a avut 2 amanti (se simtea singura, frustrata si nemangaiata), dar nu a renuntat la familie, acum vrea sa incerce sa fie bine din nou cu sotul ei. Si nu regreta nimic din ceea ce-a facut. Oare cum este mai bine in viata sa fii? Sincer sau nu, pana la urma urmei?
Miruna, eu inca nu pot face acest pas, nu sunt pregatita emotional, si sotul isi doreste (asa mi-a spus el) sa mai incercam sa fie bine. Te admir pt.puterea de care dai dovada.
Pardes spune:
Zina: Atita timp cat tu te simti neglijata de persoanele din jur, cred cu tarie ca ar trebui sa fi un pic mai egoista in ceea ce priveste viata ta ! Cum altii pot sa fie asa Tu dece nu? Inceteaza sa mai fii atit de conservatoare ca nu te pune nimeni in rama si nici vre-o statuie nu iti face nimeni ! Mama mea a stat 19 ani fara barbat langa ea pentru ca el a plecat dupa una mai tanara si ce a rezolvat? Nimic. Are 52 de ani si regreta ca nu a deschis ochii la timpul potrivit. De curand si-a facut si ea o relatie . Dar la 52 de ani relatiile nu mai sunt cum sunt la 30 ! Iti doresc orizonturi largi deschise si putere de decizie !
Zina spune:
Pardes, iti multumesc pt.raspuns. Da, adevarat, sunt mai conservatoare, dar la o adica pot fi si una "salbatica". E adevarat, nimeni nu-ti ridica statui, voi incerca sa fiu mai optimista in ceea ce ma priveste (deoarece mi-am pierdut increderea in mine, si eu nu eram asa). Iti multumesc inca o data pt.ceea ce mi-ai scris.
A_Iulia spune:
Eu n-as lua decizia de a divorta pana nu as epuiza metodele de a face relatia sa mearga.
Vad ca si tu ai dubii daca sa ramai sau sa iesi din casnicie, de aici eu inteleg ca nu esti hotarata ferm sa divortezi.
Ce-as face eu? N-as astepta vreo situatie de cearta care sa se finalizeze cu amenintarea cu divortul. Ci, intr-un moment cand totul pare ok, as spune exact ce mi-as dori de la el si ceea ce ma deranjeaza acum.
El nu are cum sa schimbe trecutul, oricat de mult ti-ai dori tu asta - asa ca discutiile despre infidelitatea lui de acum 2 ani nu pot aduce nimic pozitiv; probabil ca deja stie ca increderea ta in el nu mai este absoluta, insa din punctul lui de vedere tu ceri mereu dovezi pe care el considera ca ti le-a oferit deja.
Porneste de la ceea ce iti doresti sa ai, nu de la greselile lui - vrei sa schimbi modul de viata, sa aveti activitati comune, atunci fii activa in acest sens, programeaza aceste activitati si nu astepta neaparat de la el sa vina cu idei. Probabil ca si el, ca si tine, nu este foarte fericit in situatia de acum si o schimbare a obiceiurilor poate fi de bun augur (sau nu, dar in cazul in care nu vor fi rezultate macar veti sti ce e de facut).
Poate n-ar strica sa mai acorzi inca putina atentie, stabiliti-va impreuna un termen - sa zicem 4 luni - in care amandoi sa contribuiti la refacerea relatiei.
Pardes spune:
Adina. Omul de langa ea nici macar nu o baga in seama. Ea ai calca , spala. gateste si toate cele , din spusele ei omul este o planta cand vine acasa. A si spus ca daca ea nu spune ceva el nici macar nu o baga in seama, exact ca si cum nu ar exista ! Si asta dureaza de mult timp ! Nu sunt pro divort dar atunci cand valorile tale si aspiratiile tale sunt calcat ein picioare si nu ti se acorda atentie de o persoana care este primara in viata ta.. atunci dece sa duci numai tu lupta ? Eu cred ca si-a epuizat toate armele din dotare sa lupte. In opinia mea ar trebui sa fie un pic mai egoista si sa isi continue viata fara prejudecati in cazul in care se gasesc metode sa se simta mai bine.
A_Iulia spune:
Pardes, pai daca ea considera ca a epuizat toate metodele, probabil ca asta ii si ramane, sa divorteze.
Dar doar dupa ce a epuizat tot ce putea face.
Totusi este vorba de 9 ani la mijloc si un copil, decizia de a divorta nu se ia asa usor, ci cand esti convinsa ca e solutia cea mai buna.
Pardes spune:
Eu am fost casatorita 7 ani si cu un copil atunci cand am simtit ca viata mea nu mai are rost langa acel om am facut exact cum am sfatuit-o s pe ea . Acum imi este bine am un om langa mine care este total opus de cel cu , care am trait atitia ani ! Un betiv ma batea pina lesinam ma injura indiferent unde eram pe strada la petreceri .. era cocos . Viata mea este foarte linistita acum si nu regret nici macar 1 minut ca am renuntat la o relatie bolnava .
Numai bine va doresc
Zina spune:
Pardes, era si normal sa divortezi, daca sotul te batea pana lesinai, te injura oriunde erati, asta era solutia cea mai buna pt.tine. Dar, la mine nu este aceeasi situatie. Nu se pune problema batailor, doamne fereste, problema este de raceala in cuplu, necomunicare, neincredere...
Adina a spus bine, pana nu se epuizeaza toate posibilitatile de-a face sa fie bine, nu e usor sa spui "divortez" (cu toate ca o gandesti). Si, sincera sa fiu (asta ca o adaugare pe langa subiect), sotul isi calca singur 
.
Am ajuns in situatia aceea in care eu m-am saturat sa vad ca zilele sunt la fel, el nu vine cu nici o idee (si aici Adina poate are dreptate, cand spune ca daca nu are el idei, atunci sa vin eu cu ele, o sa incerc si asta) ca relatia sa se imbunatateasca, discutiile toate merg in aceeasi directie si fara nici o concluzie, s.a.m.d. Ne gandim si la copil, e normal, eu incerc sa iau decizii in momente de calm, am gresit de multe ori cand "ma pripeam", la nervi ziceam una, apoi faceam alta.
Oricum o iei, e greu, sper sa fac ce e mai bine, inca nu stiu exact ce, o perioada am sa incerc sa nu mai am nici o asteptare de la el, sa vad cum e si asa.
Multumesc pt.sfaturi.
oocristina spune:
Zina, am observat de multe ori ca incepem sa apreciem lucrurile / oamenii / situatiile abia dupe ca le / ii pierdem.
Cind schimba jobul sau raminem fara el, spunem: era bine si inainte. Cind pierdem un prieten spunem: si totusi ne intelegeam bine, etc. Uitam sa si apreciem, in goana nebuna catre perfectiune.
Vezi ce este bun in relatia ta. Vezi ce este bun la sotul tau. Apreciaza-i faptele. Dar cele importante. Este alaturi de tine la greu sau nu, te lasa sa te descurci singura sau nu, va cresteti copilul impreuna sau nu, etc. Televizorul, discutiile sau lipsa lor, cu cine votezi sau culoarea rochiei din seara aceasta nu sunt importante.
Nu te grabi. De divortat este usor. Si nu pune orgoliul sau nelinistea inaintea intereselor tale si ale copilului.
Poate esti prea singura, incearca sa iti faci un grup de prietene cu care sa iesi. Incearca sa compensezi acele lucruri pe care nu le primesti de la sotul tau cu altceva. Si nu iti va mai parea importanta indiferenta lui. Poate ca si el va incerca sa faca mai mult efort.
andrusca13 spune:
Zina, imi pare rau ca treci prin asa ceva. Am trecut si eu prin aceasta etapa a vietii si am ales sa merg la un psiholog. Eu de fapt am vrut sa facem terapie de cuplu dar el nu a vrut (vezi poate incercati asta). Vorbind cu psihologul am descoperit raspunsurile la multe intrebari iar una din ele find "de ce m-a inselat sotul" si se pare ca din prea multa siguranta pe mine. El era sigur ca eu sunt a lui si s-a si asigurat de asta, cand el calca stramb mi-a cerut sa mai facem un copil. Ei bine am facut si ce-l de-al doilea copil cu gandul ca in familea noastra totul este in regula. In felul acesta mai avea o garantie ca eu nu o sa-l parasesc si din pacate a speculat bine. Acum ma lupt cu neincrederea de mai bine de un an de zile, inca il iubesc si am ales sa lupt pana epuizez totul. Lucruriele la noi stau cat de cat bine si sper ca va fi si mai bine pentru ca avem doi copii impreuna. M-am gandit de multe ori la divort dar atunci cand intra in casa si copii sareau de gatul lui inghiteam in sec si-mi spuneam TREBUIE SA LUPT. Asa ca te sfatuiesc si pe tine sa mai incerci, este foarte usor sa divortam mai greu este sa repari.
Iti doresc putere si Dumnezeu sa te ajute!