Sa divortez sau nu?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns natynic spune:

Pardes, solutia pe care i-o propui tu Zinei este usor radicala, pentru o femeie care in mod evident nu-si propusese asta si care chiar credea intr-o viata cu acelasi partener, asa cum ea nu vazuse in propria familie. Daca e sa fie, vine si acea raza de soare, acel altcineva, dar nu cautandu-l fortat ci, eventual, fiind doar deschisa spre aceasta posibilitate.
Zina, eu in general nu sunt adepta divortului, desi cunosc destule cazuri, inclusiv cu copii, in care alta solutie mai buna pentru toti nu a existat. As zice ca merita sa lupti pentru casnicie si familia ta unita DAR, bineinteles, daca ai si cu cine...Poate o solutie de compromis, daca ai cum, ar fi sa pleci o vreme de acasa, cu baiatul desigur. Sa-l lasi singur sa aiba libertatea sa judece cum i-ar fi fara voi. Inclusiv sa vada ce-l facea nefericit; si daca "nefericirea" asta era mai mare decat tot ceea ce-i oferi tu bun. Sa nu uitam ca erai gravida cand a inceput acea relatie; sa stii ca multi barbati devin brusc "nefericiti" in astfel de perioade
Deci, daca mai poti, nu inchide definitiv toate portile, dar incearca sa iei (sa luati) o pauza...

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns magdutza24 spune:

salut
si eu am probleme cu sotul meu ,noi ne stim de 5 ani si suntem casatoriti de 1 an,avem o minunatie de copil de 8 luni,el afost cel carea insistat sa fac cpilu si sa ne casatorim ptr ca eu eram nehotarata ptr ca mai am un an de facultate si multe examene ptr ca sunt la medicina.el de cand eram in luna a 5 s a indepartat de mine si a incaput sa iasa noaptea cu prietenii sau singur sa se relaxeze,dupa ce a venit copilul pe lume a continuat iar de 2 luni de cand i am gasit mesaje si nr de tel dubioase e din ce in ce mai rau,acum cu copilul se poarta frumos si sta si se joaca cu el dar eu parca nici nu exist,relatii intime nu am mai avut e nu stiu cand.
imi e groaza ptr ca am avut incredere in el si am facut o firma pe numele meu si acu am datorii la stat de 600 mil ron si pe langa asta nu am unde sa ma duc ptr ca nu mi permit sa intretin singura
sunt disperata si nu stiu ce sa mai fac

magda si victoras ( 31.03.2008)http://community.webshots.com/user/magdutza24

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eunice78 spune:

Cred ca sfatul acela vechi, antic si de demult cu foaia impartita in doua cu o coloana cu plusuri si una cu minusurui ar fi potrivit si aici.
Pe scurt: intrebarile ar cam fi:
1. Tu il mai iubesti?
2. Tu incerci sa comunici cu el?
3. Cum e aceasta comunicare: adica discutiile voastre se rezuma la acuze din partea ta, remarci acide etc?
4. Daca atitudinea ta e de acuzare e clar ca nu o sa vorbeasca cu tine..chiar daca ar vrea. Asa sunt unii barbati, nu ai ce sa le faci. Plus ca e si dificil sa mergi acasa stiind ca urmeaza sa fii facut cu ou si otet, chiar daca o meriti. Nu iau apararea nimanui,din contra, dar, daca vrei sa incerci sa gasesti o cale de comunicare cu el, cred ca pentru inceput ar trebui sa incerci sa lasi acuzatiile la o parte, si sa incerci sa vorbersti cu el, sa il faci sa iasa din acea stare de planta. Si pentru asta e importamt sa gasesti subiecte de discutie care stii ca nu se vor transforma in cearta. Trebuie sa gasiti ceva de vorbit, ca doar sunteti de ceva timp impreuna.
Legat de inselat si divort: chiar daca e ff urat ce a facut el, impardonabil si niciodata nu vei uita acest lucru, trebuie sa te gandesti daca greseala lui este atat de grava incat sa renunti la 9 ani din viata ta si la tatal copilului tau sau poti trece peste.
Daca in afara de aceasta tradare a lui relatia voastra este in regula. Adica anterior declansarii acestei crize va intelegeati? Erai multumita de relatia voastra?
Dpmdv conteaza ff mult aceste aspecte: pt ca daca tu aveai dubii demult asupra acestei relatii, el nu tine cu familia lui, bea, te jigneste, este nemultumit de tine, nu te sustine, nu se ocupa de copil, nu aduce bani in casa..atunci relatia nu are nici un viitor. Atunci cand analizezi insa aceste aspecte trebuie sa judeci obiectiv, pe cat se poate, si sa analizezi relatia voastra anterior declansarii acestui confilct deschis. Pentru ca acum, clar nu sunteti voi, cei obisnuiti, acum fiecare actioneaza sub impulsul unei stari diferite (unul tradat, unul care se apara, sau ar vrea sa se apere si nu stie cum sa o faca si atunci tace).
Daca insa relatia voastra era una buna anterior acestui episod, nu sunt defecte majore pe care sa i le imputi...atunci mai gandeste-te...e posibil sa dai ulterior peste un barbat care sa nici nu intruneasca calitatile celui dintai, sa te si insele si sa nici nu fie tatal copilului tau.
Te rog sa nu ma intelegi gresit: eu nu sunt o persoana ff toleranta cu infidelitatea, nu suport tradatorii, nu vreau sa crezi ca il apar, dar..cand sunt atatia ani in joc si un copil, mai ales un copil..este bine sa analizezi toate aspectele problemei inainte de a lua o decizie radicala..
Multa intelepciune iti doresc!




Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Zina spune:


Eunice, ai dreptate, eu chiar asta am si facut, m-am gandit la noi, la ce-am fost noi inainte, la ce s-a intamplat apoi rau, si am ajuns la concluzia ca nu este usor sa divortezi (adica sa faci acest pas), cel putin pt.mine, dar nu stiu daca e solutia cea mai buna. Eu mai incerc sa fac sa fie bine, inca mai lupt, dar mi-e teama sa nu fie in zadar. Vreau sa fiu cu sufletul impacat ca am facut tot ce-a trebuit. Ar fi pacat sa se duca pe aba sambetei acesti ani petrecuti impreuna, dar imi este greu sa stiu ca a avut o aventura (ierti, dar nu uiti), si acum ma tot intreb daca nu mai face ce-a facut, si uite asa sufletul meu nu este linistit. Nici el nu face mare lucru pt. a-mi castiga increderea, mai este si problema familiei lui, care nu se intelege cu mine (dar asta numai de anul acesta) si asta il indeparteaza de mine, pt.ca este un om slab, poate fi mani****t din pacate.
De ex. sambata seara, dupa ce a fost sora lui cu fetita la noi (situatia intre noi este tensionata, adica intre mine si ai lui), el a mancat si a lasat pe masa farfuria. Eu, obosita, dupa ce-am stat toata seara cu copilul, i-am tras atentia ca de ce nu si-a dus farfuria macar in chiuveta. El (dupa ce bause destul vin), a sarit de fund in sus, si atata i-a trebuit, a inceput scandalul. Si s-a tot accelerat, eu nu am pus paie pe foc, dar el parca isi dorea asta, si a facut ce face de obicei la cearta. S-a imbracat si mi-a spus ca pleaca de-acasa si ca el cu mine a terminat-o, ca luni divorteaza, nu-ti spun ce reactie groaznica a avut. De obicei, eu il lasam sa plece, dar de data asta l-am rugat sa intre in dormitor sa discutam, el facea incontinuu "mutre", sa nu pun mana pe el, sa stau la distanta, sa spun ce vreau ca dupa asta el pleaca, si uite asa decurge la noi o disputa. Pana ala urma, s-a calmat si s-a dus ianpoi la calculator, de unde a si plecat de altfel.
In fine, nu stiu cum este mai bine, acum, dar sper sa am puterea de-a lua o decizie corecta si ferma, care sa nu-mi faca rau nici mie nici copilului

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns natynic spune:

Zina, sa inteleg ca si bautura ar fi la el o problema? sau intamplarea de care povestesti a fost doar coincidental asociata alcoolului? In fine, poate ca despre asta nu vrei sa vorbesti, te-as intelege...dar daca cumva sotul tau are si problema asta, atunci discutam altfel; atunci ai o problema grea dar REZOLVABILA...
Tu stii mai bine

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aura_m spune:

Zina sincer imi pare rau prin ce treci si imi dau seama ca nu iti este foarte usor. Am citit raspunsurile care le-ai primit si dintre toate mi-a placut pe cel al lui BebeBeca pe care si o felicit si sunt intr-un totul de acord cu ea. Raspunsul la aceasta intrebare il ai doar tu, pentru ca doar tu stii ce se intampla cu adevarat in relatia ta, in sufletul tau. Nu stiu mi se pare absurd, asta este doar parerea mea, sa ti se dea un sfat din partea unor persoane pe care nu le cunosti si nu te cunosc personal, familia ta, daca sa divortezi sau nu. Din randurile pe care le-ai scris si eu inclin sa iti spun sa divortezi dar nu este in puterea mea sa fac acest lucru, nici daca ai fi sora mea nu ti-as da un astfel de sfat. Decizia iti apartine doar tie, vorbeste cu cineva care te cunoaste personal sau care a trecut prin ceea ce treci tu si poate sa te ajute cu un sfat. Eu intotdeauna am spus si spun:" Eu pot doar sa iti dau un sfat, iti spun ce as face eu, nu trebuie sa il urmezi ca poate si eu gresesc, dar in final cu ce auzi de la mine, cu ce crezi tu, decizia iti apartine doar tie."

AURA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aura_m spune:

Zina sincer imi pare rau prin ce treci si imi dau seama ca nu iti este foarte usor. Am citit raspunsurile care le-ai primit si dintre toate mi-a placut pe cel al lui BebeBeca pe care si o felicit si sunt intr-un totul de acord cu ea. Raspunsul la aceasta intrebare il ai doar tu, pentru ca doar tu stii ce se intampla cu adevarat in relatia ta, in sufletul tau. Nu stiu mi se pare absurd, asta este doar parerea mea, sa ti se dea un sfat din partea unor persoane pe care nu le cunosti si nu te cunosc personal, familia ta, daca sa divortezi sau nu. Din randurile pe care le-ai scris si eu inclin sa iti spun sa divortezi dar nu este in puterea mea sa fac acest lucru, nici daca ai fi sora mea nu ti-as da un astfel de sfat. Decizia iti apartine doar tie, vorbeste cu cineva care te cunoaste personal sau care a trecut prin ceea ce treci tu si poate sa te ajute cu un sfat. Eu intotdeauna am spus si spun:" Eu pot doar sa iti dau un sfat, iti spun ce as face eu, nu trebuie sa il urmezi ca poate si eu gresesc, dar in final cu ce auzi de la mine, cu ce crezi tu, decizia iti apartine doar tie."

AURA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_r spune:

Zina,in aceeasi situatie sunt si eu ,doar ca eu am 2 copii si inca nu am aflat de nici o amanta,il banuiesc.
nu stiu ce va urma.
imi este foarte greu,pentru ca matei intelege tot si spune ca el este vinovatul pentru ca nu ne intelegem.

ne-am mutat in septembrie intr-o casa noua si sunt ca o straina,nu am voie sa o aranjez cum doresc,orice fac modifica si critica.

si eu si copii parca suntem inexistenti epntru el.
il mai ia pe matei la cumparaturi si la tenis si de fiecare data il critica,ca nu este in staresa joace tenis,ca nu are habar sa faca nimic.

si multe altele ,care cand mi-aduc aminte,imi dau seama ca nu se merita sa mai continui.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_r spune:

dar, depind financiar de el,in sensul plateste darile.
daca ar trebui sa mai platesc si darile nu cred ca m-ad descurca.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxanal spune:

Zina,
ceea ce-ti spun este fundamentat pe ceea ce am citit din tot ce-ai scris tu
el este un om inchis complet, un om comod, fara dorinte deosebite in ceea ce priveste voata voastar comuna..nu are asteptari dar nici dorinte..pe deasupra isi doreste sa fie cocos in casa, insa nu face nimic ptr a si obtine acest lucru, preferand sa tipe si sa fie superficial..
cat despre tine, ar trebui sa te gandesti foarte bine daca vrei un astfel de om langa tine si fetita ta..ptr ca stii bine, copii copiaza modelul parintilor, poate ridicandu-se o treapta mai sus, dar atat
l mine situatia era oarecum similara(adica indiferenta, comoditate, etc) si am decis sa divortez..si am 2 copii, nu unul...si desi de atunci sotul meu s-a schimbat emorm si in prezent este un om pe care multe si l-ar dori alaturi, ptr mine nu mai reprezinta nimic, a venit prea tarziu ceea ce ofera acum...n-am plecat, inca locuiesc cu el, insa nu mai traiesc cu el(nu mai suntem un cuplu), ins alocuim inca impreuna pana cand eu o sa gasesc o solutie potrivita sa traiesc cu fetele fara a le bulversa prea tare viata..si sotul meu nu era genul violent sau mai stiu eu ce...insa pur si simplu nu era ce-mi trebuie...nu am nevoie de un barbat care sa-mi aduca flori, sa duca gunoiul, sa faca diverse chestii, eu am nevoie de un barbat care sa ma iubeasca, sa ma doreasca si sa ma respecte ca om..ptr restul ma descurc singura...se pare ca ceea ce-mi doresc eu este destul de greu de gasit insa nici nu fac compromisul sa accept mai putin doar ca sa nu fiu singura..mi se pare ca nu merita..am facut compromisuri mai mari sau mai mici inca de cand m-am nascut..si in ultimii 17 ani cu sotul meu chiar destule...acum realizez ca de fapt nu asta este calea..e greu, insa si satisfactiile sunt multiple..
so..ar trebui sa-ti definitivezi tu clar ceea ce vrei si ceea ce simti si pe urma comporta-te ca atare
iti soresc succes si impacate sufleteasca

Mergi la inceput