Grasa disperata, caut motivatie si ambitie !

dulcetica spune:

magdaz_ina,
Banui ca esti inalta ,dar la 1,58m , kg in plus arata si mai rau.
Eu invidiez persoanele care maninca si nu depun nimic,uneori chiar ma enerveaza .Mi-as pune dorinta asta, sa am un metabolism care arde nonstop,sa ma trezesc noaptea sa mai maninc un pic.
Of! Metabolimul meu parca e dat pe zero.Veniti arderi,va astept!

magdaz_ina spune:

1,72 m.
Cred ca ai dreptate, 2-3 kg in plus arata diferit in functie de inaltime.


rares - clipe in spirala norocului

salcia spune:

Dulcetica, si eu mi-as dori din tot sufletul sa fiu slaba indiferent ce, cat si cum mananc! Si cred ca as manca, nu gluma, as fi intr-un festin permanent ! Dar deh, nu se poate, din pacate...

Anturajul cel mai obsedat de greutate era la serviciu, colega de birou obsedata pentru ca in familia ei mai toti erau obezi (si a ajuns sa alerge peste 10 km/zi, se scula cu noaptea in cap ca sa alerge, mie mi-ar trezi ganduri suicidare sculatul asa devreme, dar'mite cand scopul e sa alerg , dar e de apreciat vointa ei), cei doi colegi si ei obsedati, alte colege tinere care-si petreceau timpul liber la sala (normal ca aratau ca din filme), si asa ajungi cumva sa fii influentat si sa-ti pui niste probleme. Bine, aveam si colege slabe ca un tar, vegetariene, si care la pranz mancau un bol mic de salata fara sos si pe ele nu le inteleg.

In plus, cum spuneam, eu sunt pasionata de moda, haine etc., urmaresc tot felul de bloguri pe tema asta, si m-a motivat sa vad fetele acelea suple (si faptul ca ma duceam la cumparaturi si in cabina de proba mi-era jena de ce vedeam in oglinda). Si-uite asa, pana la urma am avut declicul ala, dar a durat ceva, si a fost nevoie si de putin timp liber. Pana la urma inceputul e cel mai greu.

Acum nu pot sa spun ca-mi place sa fac sport (no way, sunt comoda si mi se pare si plictisitor, as face orice altceva in loc), dar ma tin cu dintii. La fel cu mancarea, as manca non-stop pizza, paste, cartofi prajiti, dulciuri, floricele la film si altele, dar incerc sa fiu rationala si rezonabila, si daca simt ca nu mai pot, macar sa mananc foarte putin. Iar daca fac vreun dezmat, mananc foarte light in rest. Pentru mine e important sa nu ma privez, sa nu am restrictii absolute, regimurile de genul asta nu mi se potrivesc, nu am vointa sa le tin si ma frustreaza. Asa ca din cand in cand merge o mica recompensa, daca in rest sunt cuminte (azi de ex. am fost in oras si am mancat un burger de pui, fara paine, dar cu cartofi prajiti , si am baut si un frappe cu frisca; dar in rest am mancat fructe si iaurt).

La mine si asta e greu, ca-mi place la nebunie sa ies in oras, si mai ales la masa! E placerea mea, parca-mi lipseste ceva daca nu o fac... Si iubitul e la fel, deci nu-i de-a buna, dar ne straduim.

Ma gandesc sa ma apuc si de mers la saloane, la electrostimulari si chestii de genul asta, n-am incercat pana acum (si nici nu pot sa spun ca ma dau in vant dupa ideea asta), dar cred ca mi-ar prinde bine, mai ales pentru probleme localizate ca ale mele.

Ah, uitasem, am o cunostinta de 23-24 de ani, care acum trei ani avea, sa zicem, 140 de kg (la 1,70). A facut by-pass gastric, si acum e de nerecunoscut! Cred ca are 50 si ceva de kg, a slabit incredibil de mult, arata nemaipomenit! Nu cred ca a fost usor, dar pentru persoanele cu probleme grave, a caror sanatate e amenintata serios, poate fi o varianta. Bine, in cazul ei probabil si tineretea a fost un atu, organismul functioneaza altfel, dar poate fi o pista de investigat...

Succes !