Depresie postnatala?

Fetelor, ma confrunt cu o problema. Eu si sotul meu avem niste prieteni carora le-am botezat baietelul. Cu putin inainte de a naste Ea a inceput sa aiba oarece discutii cu El. Si El si noi am pus-o pe seama graviditatii iar apoi dupa nastere pe seama noptilor pierdute. Nervozitate din te miri ce, unghii mancate, nu il mai suporta pe sot nici sa o atinga, palme si pumni aplicate sotului cand ala nici nu se asteapta. Ea imi povesteste ca incepe sa-l pocneasca. El doar se apara fiindu-i frica de faptul ca daca ii scapa o palma o aduna cu farasul. Copilul de vreo luna nu mai doarme (Acum are aprope 9 luni), se trezeste des, ea il indoapa la modul propriu seara gandind ca de foame nu doarme. Acum vreo luna ea dupa o cearta cu sotul a chemat politia. I-am ascultat pe amandoi atunci si am tras concluzia ca amandoi isi dau seama ca a chema politia in Canada e o treaba serioasa si nu o chemi asa de florile marului. Nu mi-au spus ca tot ea il pocnise si tot ea daduse telefon la politie. Ea doar incerca sa faca cum spusese avocatul ei, sa cheme politia ca in cazul separarii sa aibe motive serioase. Insa ea se da de gol si pana la urma recunoste ca incepe discutia. Am discutat cu ea insa se pare ca are probleme reale nu nervii. Am incurajat-o sa mearga chiar fara stirea sotului la un consilier, am stat eu cu copilul in perioada asta. I-am mai luat si apararea ca sa nu creada ca si eu sunt vre-un inamic dar i-am spus ca nimic nu e usor in viata si eu am un copil si eu am fost fara nimeni intr-o tara straina si asta nu insemna sa ma plang in fiecare zi sotului ca sunt obosita. Isi lua ala campii daca as fi fost ca ea.
Aseara m-a sunat El sa-mi spuna ca Ea iar a chemat politia dupa o anumita cearta dar de data asta era si o femeie politist. Stupoare, dupa discutia cu politia au luat-o pentru 24 de ore la politie. Iar isi agresase sotul ( El mi-a spus ulterior ca in primul moment chiar ar fi dorit sa-i dea o palma dar s-a gandit ca e mai bine sa lase nebuna sa se descarce, mai era si mama lui la el in vizita…in fine s-a abtinut cat a putut), si a recunoscut asta. Azi trebuia sa ma duc sa o ridic eu de la politie (pe El il considerau victima si trebuia sa o ridice o terta persoana) dar se pare ca a rezolvat El care nu vrea deocamdata sa faca nici o plangere impotriva Ei .
Invatati-ma ce sa-i mai spun ca eu nu mai stiu cum sa o abordez. Am stat cu copilul cat Ea zicea ca e la doctor (acum dupa cum am vazut cum minte nu stiu daca se ducea la doctor), i-am spus ca nu e bine sa-i amestece macarea, ca de aia nu doarme nici ea nici copilul. Apropo, aseara El i-a facut copilului numai gris cu lapte si micutul a dormit de la 21, 30 la 6 dimineata…deci macarea e de vina. Cred ca ma considera si pe mine ca tinandu-i lui partea. A incercat si sotul meu sa stea de voba cu ea dar il refuza la vorba. Deja zic eu ca e prea multa lume care ii zice ca nu e bine ce face. Eu una ultima data i-am spus ca tot singura va stii cum sa iasa din asta, ca nici un calmant din lume nu o va face sa-si vada sotul mai bun si mai frumos daca ea nu va incerca sa vada partile bune si rele ale sotului si sa le puna in balanta. El deja are si serviciu si casa si il vedem si eu si sotul meu absolut imbatranit in ultimul ana de zile. I-am zis sa mai lase o perioada sa o oblige acum sa mearga la consilier, de fapt sa mearga amnandoi poate are si el o vina sin u-si da seama unde greseste. El e dispus insa ea nu stiu cum va fi acum. Am vorbit cu El acum jumatate de ora la telefon cand o adusese acasa, a fost flamanda, nedormita si poate a fost o lectie…nu stiu.

Orice sfat ne va fi de ajutor!

http://www.hi5.com/friend/photos/displayUserAlbum.do?albumId=119318750&ownerId=166574282

maru spune:

eu, fara sa fiu specialist zic ca e depresie postnatala. stiu ca poate aparea si mai tarziu, nu neaparat imediata dupa nastere, datorita acumularii oboselii si lipsei de ajutor, de indrumare ( o bunica sa mai ajute cu un sfat)
Ce sa faci? sa fii cat mai corecta cu ei, sa le zici sa mearga la consiliere familiala, sunt convinsa ca politia i-a spus ce poate sa faca ca sa nu mai ajunga sa petreaca o noapte la ei ( de obicei te indruma catre servicii specializate, sunt convinsa ca au chemat pe cineva sa vorbeasca cu ea, nu a fost aruncata intr-o celula sau mais tiu eu ce)
Ajuta-i cat poti, dar nu interveni! Stai cu copilul, dar nu emite judecati! Ofera-i adrese, numere de telefon de la linii specializate de ajutor, dar daca le foloseste sau nu, nu mai e treaba ta, din pacate!
Ceea ce fac canadienii si zic eu ca nu e chiar de nefacut e asa numita interventie: adica se aduna familia, prietenii si discuta cu cei in cauza. Poate nu ar fi o idee chiar rea ca sa fie chemata mama ei, si sa o ajute cu copilul, si sa mai aiba cu cine vorbi! Acu tre sa fim seriosi, cator dintre noi ne-ar conveni soacra in casa in ultimele luni de sarcina, cand abia te misti, cand nu-ti gasesti locul, cand esti ca o balena, cand frica de nastere incepe sa dea tarcoale.


Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

mi_ro spune:

Mama ei a stat cu ea in ultimele 2 luni de graviditate si primele 3 luni dupa nastere. Deci a fost cu mama ei tot timpul. Acum a venit soacra de vreo 3 saptamani. Eu nu le-am spus ce sa faca in casnicia lor ci sa caute in ei resursele de a trece peste momente. Si eu am poate mici intepaturi cu sotul dar toata chestia dureaza 5 minute si gasim rezolvarea impreuna comunicand cu toate ca el lucreaza 12 ore pe zi. O punem pe faptul ca nu avem cand vorbi si punem vina pe timp nu pe o anumita persoana din anturajul nostru.

http://www.hi5.com/friend/photos/displayUserAlbum.do?albumId=119318750&ownerId=166574282

maru spune:

mi-ro, draga, eu nu am sugerat ca tu te bagi, sau ca voi va bagati in viata lor, dimpotriva, voi ca, cumetri, sunteti cumva in masura sa ii ajutati. Pacat ca nici mama ei nu a vazut semnele de depresie, sau mai stii? poate i-o fi alimentat temerile, fricile?
Ceea ce stiu este ca ar trebuis a mearga la consiliere familiala, ca ar trebuis a mearga la dr de familie si el le zice ce si cum sa faca, e tare greu!

Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

Denisam spune:

Mi_ro-neaparat sa meqarga la specialist, la consiliere familiala-dc gasesc persoana potrivita,ajuta sa tii-dc vrei un nume, eu stiu de la niste amici pe cineva.Ma gandesc ca si copilul sufera enorm,mie de el imi este cel mai mila in situatia asta.
Nu stiu dc e depresie sau nu,dar din ce descrii ea clar are ceva cu nervii si un psiholog o va ajuta.
Multa rabdare si bafta in rezolvarea problemei.

Denisa cu Emma Andrea 2,9 ani si Mark Alex 1,3 ani

mi_ro spune:

Denisam - Iti dai seama ca prioritatea mea numarul 1 este copilul. De fapt tinta mea este sa fie copilul cat mai protejat pentru ca toti nervii si toata animozitatea dintre ei se transmite copilului si poate este inca un motiv pentru care nu doarme bine.
Am vorbit cu El din nou la telefon pe seara cand tocmai as fi dorit sa o sun dar ma intrebam cum sa abordez discutia fara a-i spune ca stiu de toata nebunia. Am ajuns la concluzia ca sa o las pe Ea sa sune prima si sa imi povesteasca daca va dori. Este muuult mai calma se pare (pusul catuselor si statul intr-o camera singura se pare ca au impresionat-o un pic, nu i-au dat sapun, nu mancare, nu somn)si incepe sa doreasca sa faca si ceea ce spune el. Nu i-au dat nici un fel de alte informatii sau indrumari catre servicii deoarece ea a spus ca se afla intr-un program de consiliere. Faptul ca El nu a facut nici o plangere a fost absolvita de vreo amenda si el a putut sa o aduca acasa fara ajutorul unei terte persoane. Oricum ei i s-a atras atentia ca El poate depune plngerea oricand tinand cont de antecedente daca nu se inscrie intr-un program clar de consiliere.
E speriata un pic si mama lui care niciodata nu a stiut de problemele lor familiare si faptul ca a venit politia la usa a socat-o. Nu s-a bagat in discutie, nu i-a atras atentia nici ei, i-am spus ca ar fi bine sa-si canalizeze atentia catre copil si sa se joace cu el tot timpul cat e treaz. Asta este. Dea Domnul sa fie bine de acum incolo!
Multumesc pentru raspunsuri. Imi sunt de ajutor.



http://www.hi5.com/friend/photos/displayUserAlbum.do?albumId=119318750&ownerId=166574282

maru spune:

mi-ro, daca a spus adevarul ca e intr-un program de consiliere, atunci e bine. Dar tare ma tem ca a mintit, ca sa scape, stii tu cercul ala vicios, zic ca tine, fac ca mine, si nu iese nimic bun din asta!
eu as vizita copilul cat mai des, mai ales la sf de saptamana. Si cumetri nosti se cearta in fata noastra, dar noi de fiecare data ii punem la punct, adica le spunem in fata care are "dreptate" sau care trebuie sa mai lase de la el...ce-i drept, la noi merge sa facem asta, pentru ca certurile lor nu sunt serioase, nu sunt grave, sunt mai mult pareli, ei mai mult vent their problems, mai ales ca e si mama ei la ei, care ii tine partea ei. Ce-mi place insa e ca mama ei imi cam stie de frica si nu se baga peste noi cand ii luam la rost sa inceteze cu copilariile.
sper ca totul sa fie bine, sper ca ea sa urmeze un program de consiliere, de fapt amandoi ar trebui sa faca consiliere familiala!

Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

witeflower spune:

Normal, daca e depresie post-natala, probabil ca are nevoie de ceva mai mult decat consiliere...

Foarte probabil are nevoie de tratament o vreme, de aceea as trimite-o la medic. Medicul ii va da, mai mult ca sigur, trimitere si la consilier si la psihiatru, care ii va prescrie tratament.

Si, daca de voi nu asculta, poate asculta de medic, inainte de a-si pierde sotul...si copilul...