Copilul unic: despre crestere si educare

Copilul unic sau comoara unica a familiei. www.desprecopii.com/info.asp?id=1014" target="_blank">Aici - un articol complet si interesant despre cresterea si educarea copilului unic.
Multumim mamicilor din comunitatea DC pentru contributie.

Asteptam in continuare impresii si experrientele voastre despre copilul unic si cresterea sa.

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

c@rl@ spune:

poi am si eu sunt pe cale sa nasc in unu decembrie dar chiar nu stiu ce sa fac cum sal ingrijesc[nani]

Ioana_Gazdac spune:

Va salut! Rares, este copil unic si vad cum creste de aproape 8 ani. Inca de cand s-a nascut este in centrul atentiei parintilor, bunicilor...chiar si al verisoarelor primare care sunt mai mari decat el cu 15 ani. Intr-o oarecare masura as putea spune ca este super sa fi singur la parinti: tot ceea ce ei fac, fac doar pentru tine....Cel putin in cazul lui Rares, asa se pare: parintii isi dau silinta ca el sa aiba toate conditiile pentru ca el sa fie "fericit" si sa poata invata. Inca de cand era mic, mai intai a stat mama sa cu el acasa si se ocupa de el, dupa ce se intorcea de la gradinita....Tin minte ca stia cel putin 30 de poezii pe de rost...Ii citea povestioare din "Carticica, draga mea"....Apoi, la scoala, s-a adaptata usor....Mereu este insotit de parinti si nu este lasat niciodata singur acasa. Deja se apropie de varsta de 9 ani, aproape, cred si el nu merge singur la scoala, desi scoala este la 5 minute de blocul in care sta. Mereu gases parinttii lui modalitati prin care sa-l lase cu cineva in casa....(Probabil ca asa este generatia aceasta, mai protectoare cu copiii...eu de exemplu, tin minte ca ne inchdea mama in casa pana venea de la servici si faceam de tate acolo pana se intorcea:) )........Apoi...pentru ca e singur la parinti, mereu se joaca singur....cu personaje imaginare...parca de cand merge la scoala, mai accepta si pe altii i jocul sau insa prefera sa se joace singur...Nu prea ii plac regulile...in orice fel de joc...Prefera sa nu le respecte...De mancat, mereu trebuie sa- fac special alta mancare (asta i se trage din perioada in care locuia si cu bunicii...si toti memebri familiei incercau sa-i faca pe voi, sa-l atraga spre "dragostea lor" )......Sta destul e mult timp in fata televizorului...Nu iasa la joaca in parc...pt ca parintii nu prea au timp sa-l scoata si singur nu il lasa.....Il tin langa ei, sa-l protejeze....etc...
Deci, sa fi singur la parinti nu este mereu avantajos....Dar cu timpul, te obijnuesti....Sa fi singur inseamna de multe ori, prea multa grija si protectie, venita din partea tuturor....grija care duce la rasfat, egoism, dar si la introvertire de exemplu....sau la lipsa de parteneri de joaca de aceeasi varta....In schimb fiind singur, te bucuri de diferite cumparaturi aproape oricand vrei, parintii pot sa iti cumpere calculator, telefon, haine mai scumpe, dulciuri inca de mic.....Ai posibilitate sa te dezvolti foarte bine intelectual, fara probleme.

filofteia spune:

aliclara spune:

Eu am o fetita. In februarie implineste 7 ani. Anul asat am lasat-o pentru prima oara singura acasa...cam vreo 5 ore. parca nici nu am lipsit. E adevarat k s-a uitat doar la desene in timpul asta. Este u pic rasfatata, mai ales in ultimul timp pentru ca...sa zicem k nu am fost o familie chiar de cand a venit ea pe lume, dar intelege multe. E un pic geloasa pe oricine se atinge de membrii familiei, dar i-am explicat k ea intotdeauna o sa aiba locul ei in sufletul fiecaruia, chiar daca apare altcineva in viata lor(copil, sotie, prietena). A inteles pentru ca a vazut ca nu e neglijata. Si spre surprinderea mea, azi dimineata mi-a spus: mami eu nu ma mai gandesc la mine ce jucarii si caiete vreau, ma gandesc ce sa ii luam verisoarei mele", pe care o asteptam sa para pe lume luna aceasta. Asa k eu cred k tine de educatie, de cum stii sa ii explici si exemplifici copilului, ce este bine si ce este rau.

Daca viata nu ne va ucide, vom fi nemuritori.

mussette spune:

Eu am un baietel. In aprilie implineste 7 ani. Este un copil bun,f. sociabil si putin rasfat, mai ales de bunici. Recunosc ca eu nu am inca "curajul" sa-l las singur in casa. L-am lasat numai cateva minute cat sa mergem pana la masina sa luam ceva. Si eu am fost singura la parinti si mi-am dorit intotdeauna sa ma un frate sau o sora. Lui nu cred ca-i vom mai face vreun fratior/ surioara deoarecesotul meu nu mai vrea, ei fiind 3 frati

mussette

gsd spune:

Buna,
Am si eu un baietel de 9 ani, este unicul copil si cred ca este prea atasat de mine, pentru varsta lui. A avut de cand s-a nascut camera lui dar de un an de zile este dispert sa stau cu el in camera la culcare. Intotdeauna a adormit cu veioza aprinsa si radioul descchis pe un post pt copii. Nu stiu daca este normal, acest comportament.

vivi.chiriac spune:

Baiatul meu are 8ani,nu l-am lasat pina acum singur in casa...nu ca nu am incredere in el,e un copil cuminte, dar nu am curajul...cred ca sint cam protectiva,nu? asta e, mai cobor in garaj sa mai fac cite ceva..(motiv) si sta singur fac proba asa cite un pic...nu cred ca copii singuri la parinti sint sint mai "deosebiti" de cei cu frati...e o generatei fff inteligenta!!!!!!

desprecopii spune:

vivi - si baietelul meu are 8 ani insa nu imi vine sa il las singur in casa.

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

simali spune:

Ma uit uneori la o emisiune "Jon&Kate + eight" cu o familie care are 8 copii dintre care 6 gemeni de 3 ani. Si la un moment dat parintii au hotarat sa mearga cu cate un copil, pe rand, undeva unde-i place lui. Si stiti ce? Toti copiii, scosi dintre ceilalti frati si luati singuri, au fost anxiosi, maraiti si nu s-au distrat absolut deloc. Erau coplesiti.

Si am avut o revelatie: omul din punctul de vedere al nevoilor de socilaizare este dual. Ere nevoie si de solitudine (pentru studiul individual, pentru meditatie, etc.) si de socilizare. Si amandoua nu se dau gratis in nici o situatie. Copiii singuri la parinti trebuie sa invete sa socializeze in timp ce copiii care au frati trebuie sa invete sa fie singuri. Ambele extreme (atat singuratatea cat si dependenta de socializare) sunt periculase.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

mihharo spune:

Si eu am un baiat de 5 ani pe care nu l-am lasat niciodata singur in casa, desi el ar fi ramas, daca i-as fi cerut-o... nici macar ca sa ma duc pana la magazinul din colt nu am avut curajul sa-l las singur... nu poti sti niciodata ce se poate intampla in cele 10 minute cat lipsesti de acasa. Poate ca nimic, dar... Si eu sunt de parere ca parca generatia noastra este un pic mai protectoare fata de generatia parintilor nostri, dar, sincer, prefer asa... si, cum spunea filofteia mai sus, sunt de acord ca asta e urmarea evolutiei - din toate punctele de vedere.
Asa ca da, si baiatul meu va merge insotit la scoala cand va veni vremea, iar mai tarziu, chiar daca neinsotit, macar urmarit de departe... si asa societatea in care traim este cum este, daca nu ni-i protejam noi, atunci cine?

Mihaela - mami de cel mai dulce baietel