Copilul unic: despre crestere si educare
Raspunsuri - Pagina 2
adrianapop spune:
Eu de exemplu sant un copil singur la parinti,,nu s-a putut mai multi,,asta e
am suferit toata viata ca nu am frati desi am crescut impreuna cu 4 verisori care imi sant acum mai mult decat frati,,,dar vreau sa va spun ca experienta povestita de un copil unic e alta decat cea vazuta de un parinte cu un singur copil.
Sant de acord ca comportamentul copilului singur vine in mare parte din educatia primita de parinti ,dupa cum stiti caracterul se formeaza ,in foarte mica masura te nasti cu anumite obiceiuri,,,am crescut in curtea blocului cu cheia in gat,,bateam singura drumul bunica-casa chiar si seara,,stateam singura in casa incuiata fara curent pana veneau parintii de la schimb si niciodata nu s-a intamplat nimic,,,erau alte vremuri alta siguranta,,desi maica-mea statea cu sufletul la gura la servici de ingrijorare,,am fost invatata sa impart nu eram egoista din contra eram prea darnica.
Azi am 3 copii si nu as avea curajul sa ii las singuri pe strada sau in casa ,vremurile s-au schimbat mult ,nu mai ai siguranta nici in doi darmite singur,plus ca generatia de azi are acces la prea multa informatie si au tot felul de idei,,,trebuie ff bine supravegheati chiar daca de la distanta..
Revenind la conditia mea de copil singur si acum regret enorm ca nu am frati,,parintii mei sant foarte stresati sa nu patesc eu cevacand ma imbolnavesc e dezastru national,,,tot ce mi se intampla mie e mai grav ca la altii,,,de multe trebuie sa par calma cand e o problema serioasa(legata intodeauna de copii) ptr ca ei se uita la mine si in fc de asta reactioaneaza daca eu sant speriata si sufar ei sant daramati desi mie nu imi arata , si asta ma omoara si pe mine,,santem foarte uniti si obisnuiti sa ne povestim si intalnim zilnic .
Daca as fi mai avut frati si-ar fi impartit atentia intre noi si nu si-ar fi pus toata dragostea si atentia numai in mine.Si eu sufar mult cand ei sant bolnavi sau ingrijorati ptr ca ma au numai pe mine,,,si au fost si sant niste parinti extraordinari 
carora nu o sa imi ajunga o viata sa le multumesc
ptr tot,,,dar uneori as vrea sa mai am un frate sau o sora cu care sa impart bune si rele, desi stiu o suta de exemple de frati care nu se au ca fratii.
Din educatia primita ca singur copil la parinti am invatat sa fiu darnica ,sufletista si foarte sociabila,doream intodeauna compania altor copii si incercam sa ma fac placuta si acceptata de ei,de multe ori din cauza asta eram luata de fraiera si eu sufeream cel mai mult,,,
Parerea mea e ca daca tu ca parinte stii cum sa il educi ,cum sa te apropii de el si sa iti formezi o legatura cu copilul bazata pe incredere si iubire atunci nu conteaza cati frati are 1 sau 10 copilul va stii cum sa se poarte si cum sa reactioneze in diferite situatii.
Stim o gramada de copii multi la parinti care sant rasfatati si egoisti ,importanta e educatia primita si timpul dispus sa il aloce fiecare parinte copilului sau copiilor pe care ii are.
pupici la toti
30nico spune:
Baietelul meu de 6 ani si jumatate este destul de serios si matur pe de o parte , dar de multe ori se pisiceste si se alinta ca un bebelus
si hai sa va uimesc...sta singur acasa cateva ore pe zi ...stam la casa , usi incuiate (are o cheie pentru cazuri de urgenta ) , telefon mobil pe care ma suna de cateva ori pe zi - si eu il sun cel putin 1 data pe ora , si chiar imi spune "de ce ma suni asa des , sunt bine , mai lasa-ma" . stie sa mearga la frigider sa isi ia un iaurtel, iar daca are pofta de inghetata ma suna si imi cere voie. de fapt imi cere voie prin telefon pentru orice si ma anunta ce i se pare interesant la televizor , pe internet , etc
. am incredere in el si stie ca nu are voie sa umble la prize , aragaz , nici la microunde desi cand sunt eu in bucatarie stie sa isi incalzeasca un pateu spre ex.este si un copil rezistent , nu prea raceste si mai mult de 2-3 reprize de nurofen nu i-am mai dat de vreo 2 ani , dar ii respect gusturile in materie de mancare , de jocuri ( stie deja remy si chiar ne bate ), si chiar de hainute ....i-am cerut parerea in ceea ce il priveste de mic ....apropo ...nu stiu daca sa mai am un copil pentru ca poate s-ar simti marginalizat si nici nu stiu daca as putea sa il iubesc pe al doilea asa de mult
mihharo spune:
Nico, cu siguranta ai putea sa-l iubesti la fel de mult. Dragostea parintilor pentru copii nu are limite, oricat de multi ar fi. Bine, e clar ca nu din experienta proprie vorbesc 
, ci din a celor care au mai multi copii si pe care eu ii admir, pentru ca eu nu am curajul asta. Insa eu nu sunt singura la parinti si ma bucur pentru asta.
adastero spune:
Buna. Pana acum un an si eu ma gandeam ca nu o sa ii mai fac un fratior baietelului meu de 9 ani. Dar mi-am dat seama in cele din urma ca nu e bine sa il las singur pe lume pe baiatul meu, sa nu aiba un umar pe care sa planga cand ii va fi greu. Acum mai am o mogaldeata de 1 an si ma felicit pentru alegerea pe care am facut-o. Cel mare e foarte fericit, nu se simte marginalizat deloc, noi l-am tinut si mai aproape de noi, la figurat, de cand s-a nascut cel mic si a devenit mai responsabil de el si se descurca mai bine in orice situatie. Imi pare rau ca nu l-am facut pe al doilea mai devreme dar ma bucur ca totusi am facut-o si contrar asteptarilor mele, nu a fost asa greu sa o iau de la capat. Parca ieri l-am nascut pe cel mic si acum, uite, are deja un an. De cel mare nu mai vorbesc. Sanatate si nu lasati copiii singuri la parinti, ti se umple casa si sufletul cand ai doi pe langa tine
mihharo spune:
Bravo, adastero, ai perfecta dreptate. Sa-ti fie sanatosi copiii si sa creasca frumos, sa te bucuri de ei.
mamapui spune:
sunt mamica unei fetite de 4 ani si 5luni.
nici eu nu ma indur sa o las singura in casa nici macar cand ma duc sa intind rufele in curte.copii sunt mai zvapaiati in ziua de azi.
imi amintesc cum ma lasau parintii cu cheia de gat cand eram copil sau ma lasau sa ma joc in parcul de langa casa....nu mai sunt vremurile acelea...
tonylexa spune:
buna
eu sunt singura la parinti si mereu am simtit lipsa unui frate/unei surori
e greu, nu ai cu cine sa imparti bune/rele;parintii sunt parinti,insa cineva de varsta ta (sau aproape) e altceva
am decis sa am doi copii tocmai din perspectiva mea de copil singur: sa fie unul langa celalalt, sa se sprijine in orice moment
am o fetita de 3 ani si un baietel de 1 an si vreau sa va spun ca deja se vede cat se iubesc si cum se coalizeaza: chiar daca se cearta intre ei,cand eu intervin, ei se unesc....impotriva mea
fetita era obisnuita sa se comporte ca un copil singur si era extrem de rasfatata, insaa cand nu avea cu cine sa se joace incepea sa planga dupa copii!!!
nu stiam cum va reactiona cand il va vedea pe bebe, dar de-a lungul sarcinii mele am implicat-o si pe ea in discutii de genul : uite, bebe, da cu manuta in burtica mamei, pune si tu manuta sa vedem c face", cand s-a nascut baietelul si l-am adus acasa de la maternitate am fost impresionati de gestul fetitei : intinsese toate jucariile (credeti-ma ca sunt muuuukte-noi stam la curte) de la intrare pana la usa camerei lui bebe) ca sa vada ca avem multe jucarii si "sa nu mai plece niciodata de la noi"
conteaza mult educatia pe care i-o dai copilului, am avut grija sa discutam cu ea tot timpul ca sa stie ce inseamna inca un bebe si ea e cea care ma ajuta cand il schimb pe andrei, ii aduce apa, ii spune ca papica e tocmai buna de mancat, Nu frige (lui nu-i place mancarea decat daca e calduta-spre rece)....
a fost o perioada cand daria nu parea prea incantata de faptul ca ii acordam atentie lui andrei (in toamna) insa a inteles ca sunt diferiti si ii iubesc la fel,in mod diferit, la fel de mult; i-am tot explicat ca ma comport cu fiecare in functie de varsta si,cand se plangea ca stau cu el de manuta (merge deja), i-am aratat poze cu noi doua din aceeasi perioada, asta a distrat-o mult de tot
la fel am procedat si cand am pregatit petrecerea de mot, i-am aratat poze de la turta ei 
de fiecare data ii explic si ii raspund la toate intrebarile ca sa stie ca ii acord atentie, mai mult, se apuca ea si ii explica fratiorului ei diverse lucruri,inclusiv ii spune povesti inventate de ea, ii construieste si lui cate ceva (ea e pasionata de constructii si de povesti)
hai ca am cam deviat de la subiect, dar idea e , pe scurt, conteaza educatia, dar si genele pe care le mosteneste copilul
ziceati de cheie la gat: asa am crescut si eu: cu cheia de gat, am stat singura in casa inca de la gradinita (ma aducea mama acasa si stateam vreo 2-4 ore pana venea tata), acum insa eu nu as avea curaj sa fac la fel cu cei mici, traim niste vremuri.....tuturor mamicilor si piticilor
tonylexa (27.01.1980) mami fericita a printesei ANA DARIA (10.02.2007) si a roscatului ANDREI DAMIAN (14.01.2009)
...tu inseninezi mereu viata sufletului meu, mai mandra decat orice stea....ma simt cand vad copiii mei! (parafrazare M.Eminescu)
raisa5 spune:
Un articol foarte bun in privinta educatiei copilului. Este foarte importanta educatia copilului.
alina_dh spune:
Madalin, baietelul meu de 8 anisori tocmai imi spunea ca vrea sa ia lectii de teatru. Dupa cautari indelungate am gasit solutia salvatoare. Am descoperit pe site-ul www.cresteprinteatru.ro ateliere gratuite de arta dramatica. Madalin al meu este foarte incantat de inscriere si acum asteptam cu nerabdare intalnirea pentru preselectie.
O mamica iubitoare
DianaVig spune:
salut, al meu are 8 ani si e foarte independent, a fost la bunici in Romania singur cu avionul, se joaca cu copiii pe strada, da nu vrea sa stea singur, zice ca ii e frica, desi cand avea 6-7 ani il mai lasam cate o ora si se uita la televizor. Nu stiu de ce nu mai vrea dar ma gandesc ca ia trece. Dar in schim vreau sa va intreb mamici daca sia ai vostri sunt in perioada de teribilism, cand stie tot, comenteaza tot , ma exaspereaza, nu mai stiu ce sa-i fac, il pedepsesc, ii iau tv si play stationul dar degeaba, a doua zi o ia de la inceput. Cineva are ceva metoda magica de a face ascultatori?