Dr. Diana Gheorghiu

buna mamici! sunt si eu o mamica in devenire 35 sapt. si as vrea sa aflu si eu cate ceva! a nascut cineva cu Dr. Diana Gheorghiu- Sf. Pantelimon?

monalac spune:

chiar de curand am raspuns la un msj asemanator.
am nascut la pantelimon in mai,anul acesta si pt ca am stat ultimele 4 luni de sarcina in spital,am vb cu f multe paciente ale dr gheorghiu.in general am auzit numai lucruri bune la adresa ei,e o dr tanara,dar profesionista.de fapt,dr din spitalul pantelimon sunt dr buni dpdv profesional.acum stiu ca s au reconditionat si saloanele unde stateau mamele care nasteau normal.

eu am avut o experienta urata dupa ce am nascut,dar asta s a intamplat din cauza unei asistente care mi a facut o injectie aiurea si mi a necrozat tesutul.

nastere usoara!

leeloo5979 spune:

Eu am nascut cu dna dr Gheorghiu, e o dulce si o draguta si in viata mea nu am avut un dr preferat pana la ea...iar de nascut la Pantelimon am nascut datorita faptului ca dansa acolo era medic. Mai jos este povestea nasterii puiului meu, Damian...daca mai aveti intrebari, va astept in PM si va raspund cu mare drag. Multa sanatate si nastere super usoara!




Nu mai incep cu povestea de la descoperirea sarcinii, ca povestea asta o tot stiti...si oricum vreau sa va povestesc cu lux de amanunte (cate mi-oi mai aminti si eu)nasterea. Acum...cand imi amintesc, pe alocuri ma pufneste rasul, alteori imi dau lacrimile ... Socra-mea tot imi punea mana pe burta si spunea „hai mai baiete si tu mai repede...ca nu mai avem rabdare!” – ma enerveaza teribil asta cand ma gandesc, desi stiu ca nu ea a declansat nasterea. Eu oricum eram ferm convinsa ca nu am sa apuc 40 de saptamani (nu stiu de ce, dar asa simteam). Si uite cum ma duc eu in sapt 33 pemtru examen de secretie, si in saptamana 35 vin dupa rezultate, si aflu cu stupoare ca sunt mandra posesoare de doi germeni ce produc o infectie data in principal de constipatie. Ma uit consternata la dr...nu stiu ce sa zic, imi prescrie augmentin si polygynax, si imi spune ca trebuie sa ne vedem peste 14 zile sa repetam examenul de secretie. BUUUUN...ma duc la farmacie, iau reteta...si incepe veselia sculatului noaptea pt antibiotic si chinuiala introducerii imensitatilor de ovule...ca erau imense, nu gluma.
Si vine sambata...trece...si duminica dimineata, pe la 2.30 (ora deja consacrata a pipi-ului repetitiv)si se duce fata la baie, si pe tampon vede o chestie precum gelatina alimentara, limpede si clara, si fara de sange sau altceva care sa o ingrijoreze. Presupun ca e vreo scurgere de la Polygynax, si nu insist cu temerile. Intreb a doua zi pe forum...fetele cred ca daca ala a fost dopul...pot sa mai treaca si doua saptamani pana la nastere. Asa ca stau linistita. Ei...Sfanta zi de Duminica si 36 de saptamani fix aniversam. Cand...incep sa simt o presiune jos, cam unde sunt durerile menstruatiei situate...o presiune ce venea si trecea. In nici un caz nu m-am gandit la nastere. Mergem la pranz la soacra-mea, sa mancam, si ii spun de presiune, dar nici ei nu i se pare nimic. Pe la 16.00 urcam la noi acasa, ne punem in pat sa dormim. Soata adoarme imediat, eu ma rasucesc de pe o parte pe alta si ma tot uit la ceas. Ma dau jos din pat si trec pe calculator. Trece si dupa-amiaza, seara intru si eu ca tot omul sa fac baie (adica baie din picioare cu spalat de cap cu tot). Ies din baie si observ ca presiunea devine iritanta si cu dureri si ca e ciclica, cam la 7 minute. Incep si imi usuc parul si ii spun soatei ca uite asa si pe dincolo, si daca tot scade timpul...trebuie sa o sun pe dr. Soata imi spune sa o sun acum. Sun si...surprize surprize...tel era inchis (niciodata cand am sunat-o tel ei nu a fost inchis...) asa ca am ramas fara replica. Soata se enerveaza si incepe sa injure vartos. Imi zice ca nu a pomenit asa ceva. Sun pe la cunoscute sa aflu cum se prezinta o contractie...na nenorocire, nimeni nu e in stare sa imi descrie una, toate au nascut cu cezariana, provocate sau nu isi aminitesc.
Ii zic soatei sa vina cu aparatul de ras si sa ma faca frumoasa jos...ca trebuie neaparat sa mergem la spital ca doar nu nasc in patul de acasa. Soata aduce instrumentele si se pune pe munca. Eu ma cam contorsionez la fiecare 5 minute, dar soata reuseste sa isi duca la bun sfarsit treaba. Ma imbrac si soata scoate geanta pregatita doar pe jumatate (normal, mai erau doar 4 saptamani de dus pana la termen). Precipitati plecam spre spital. Direct la camera de garda. Asistenta cu o uitatura ciudata (cu un ochi la mine cu unul la masline, ca nu imi dadeam seama cand mi se adreseaza si cand nu) imi face o fisa acolo, da un bip si este sunata de o rezidenta care isi anunta prezenta in 10 minute. Ajunge in fine, e tinerica si draguta fizic, numai ca la control nu se dovedeste la fel de finuta. Ma cam doare. Imi spune ca deocamdata nu e nimic, decat colul putin inmuiat. Nimic in plus. Nu daca mai sunt „sigilata” sau nu, nimic... Imi spune ca e bine sa raman internata peste noapte, ca mi se va face o injectie care sa opreasca afurisitele de contractii, si sa speram ca totul va fi bine, si dimineata vine dr si ma trimite acasa. Ma cuprinde panica, trimit soata dupa bagaj. Tot sper ca Damian se razgandeste, ca e doar un travaliu fals, si mai sta la cuibul cald si sigur macar 2 saptamani. Sunt dusa la sala de travaliu, mi se face injectia...si astept. In sala de travaliu inca 4 gravide, dintre care doar eu cu contractii. Incep si ma rog sa inceteze contractiile. Cand colo...isi maresc frecventa la 3 minute. Chiar mi-e frica. Soata asteapta pe hol...ma tot duc la el pana ma ia o asistenta si imi spune ca daca nu vreau sa nasc, ar fi bine sa stau in pat... Ma sui in pat. Pe la 11 sunt mutata in anticamera de langa sala de nastere (cea in care sunt curatati bebeii). Mi se spune ca acolo sunt mai bine supravegheata. Ma rog...contestabila decizie, pentru ce avea sa urmeze (pana dimineata au nascut doua „urlatoare”ca nu am altfel cum sa le spun, care m-au bagat in toate alea, desi niciuna nu era la prima nastere, una la a 5 a alta la a 3 a, voiam chiar sa rog sa imi dea voie asistentele sa ma mut in alta parte...ca nu rezist sa aud asa ceva). Intr-adevar sunt monitorizata si bebele cu bataile inimii. Totul pare normal, numai ca la urmatoare urcare pe masa aflu ca s-a pornit dilatatia, sunt undeva intre 2-3...si sa ma rog sa dureze pana dimineata ca sa imi prind dr in care am atata incredere...Incremenesc...deci chiar nasc??? Nu mai exista cale de intoarcere??? Ma duc iar in pat si incep sa plang...pentru ca mi-e frica pentru bebe...daca e prea mic, daca nu este in regula...daca e prea devreme? Asistentele, niste dragute, vin si ma incurajeaza, imi spun ca sarcina e ok, bebele e ok dupa monitorizare, iar sarcina nu e tocmai mica, are 36 de saptamani, sa stau linistita, totul va fi bine. Incep si trimit mesaje la fete, pe soata anunt ca pana la urma am avut gura cacata, uite ca nasc pe 13, doar cu o luna mai devreme. Ii trimit soatei mesaj sa pregatasca plicurile si cu ce suma pentru fiecare. Durerile sunt din ce in ce mai puternice, incerc sa respir cum, am vazut pe la tv ca se face in asemenea situatie...si ma rog, la rog cu lacrimi fierbinti ca minunea mea sa fie bine. In urma cu o saptamana avea 2700 gr...deci ar trebui sa fie ok. Alte monitorizari ale bebelui, urmatoarea masuratoare a mea...dilatatie 3-4 si mai sunt cateva ore pana dimineata cand trebuie sa vina dr...TREBUIE!!! Nu concep sa nasc cu altcineva! Doar in ea am incredere! Ma foiesc de pe o parte pe alta, dimineata la 6 zic si eu de epidurala, mi se replica faptul ca ar fi trebuit sa precizez de la inceput, pentru ca acum nu e nici un anestezist de anuntat. Ma uit bulversata...deci e tot vina mea. Alta asistenta draguta imi spune ca vine dr mea si ea va face in asa fel incat sa imi fie bine. Ma intreaba daca e primul copil (probabil ca citeste spaima cumplita ce ma domina in ochii mei lacrimosi) si ma incurajeaza inca o data: stati linsitita, va fi bine! La 07.30 raspunde si dr mea la telefon: ii spun baiul, ca sunt deja internata, ca am dilatatie, imi spune sa stau linistita ca in 30 de min e si ea la spital. Intr-adevar...ajunge si parca mi s-a usurat sufletul imediat...normal, era omul meu de incredere. Fuguta pe masa...daaaa dilatatie 5-6, facem epidurala??? Aoleu...ce intrebare, bineinteles ca facem epidurala. Dr roaga moasa sa trimita dupa dr anestezist. Vine o dna dr anestezist cu un nene dupa ea (inainte eram f stresata de eventuala prezenta a unui barbat in sala de nastere...acum nu prea ma mai interesa). Ma intreaba de inaltime (bine ca nu m-a intrebat de greutate #61514;¬)si pregateste instrumentele. Roaga moasa sa ma ajute sa ma ridic in sezut inin pozitia standard. Ma conformez. Mi se face un anestezic local, apoi se purcede la intepaturile oficiale (au fost vreo 3 incercari pentru ca nu reusea sa patrunda cu acul unde trebuie). Eu transpir constiincios, trebuia sa anunt si contractiile ca sa se opreasca din proceduri. In sfarsit reuseste, imi fixeaza firele si aud „rugati-va sa nasteti in 2 ore, ca atunci o sa fie bine, nu o sa simtiti durere, dar daca trece efectul...e mai nasol”. Sunt data jos de pe masa (picioarele inca ma ajuta, sunt doar usor amortite) si sunt depozitata inapoi in patul de la sala de nasteri. Intre timp, un alt medic consulta pe banda rulanta alte gravide. Eu sunt fericita ca nu ma mai doare nimic, inca imi simt picioarele.
Trec vreo 20 de min, cand colo, incep sa simt contractiile. Trec asa vreo 3 si vine moasa si o intreb „epidurala nu ar trebui sa ma faca sa nu mai simt durerea?”’ moasa zice ca da, dar de ce, simt ceva? Hai sa verificam...”aoleu....mititica de tine, normal ca simti, i se vede capul copilului...deja e angajat ...fetele, ajutati-ma sa o suim repede pe masa, si chemati-o de urgenta pe dr Gheorghiu!!!” Sunt suita din nou pe masa, apare dr si imi spune sa imping numai cand zice ea sau moasa. Dau din cap ca da, asa am sa fac. Si incepe moasa, dna Nuti „hai puiule, acum ca vine contractia”...eu acum faceam, dar partea proasta era ca la epidurala nu simti deloc bazinul, e amortit tot, iar eu impingeam din gat, incat la un moment dat am avut senzatia ca in loc de cap, am un bostan umflat ce sta sa plezneasca. Dr imi explica ca nu imping bine, ca nu iese bebele din gat, ci pe partea opusa si sa ma screm...ca uite, e copilul angajat iar eu nu muncesc cum trebuie. Credeti-ma fetelor ca nu am muncit mai greu in viata mea, dar se pare ca nu munceam cu partea care trebuia. Asa ca dna Nuti s-a suit literalmente pe mine, si a inceput sa apese cu cotul, de am crezut ca imi ies ochii din cap ca la melci, pentru ca in timpul ala si auzeam „hai acuuuum, tutu mic, acuuuum, luuuuung, nu da drumul la aer, luuuung...daca nu impingi ca lumea sa stii ca voi folosi forcepsul si nu prea e indicat, iar tu stii asta, nu?”...si luuuung incercam si ziceam ca daca ma mai pune o data sa fac asta, imi explodeaza capul. Dna Nuti nu facea fata singura asa ca a chemat-o si pe dna Geta, care s-a suit si ea pe mine...si iar aud „acum luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuung...luuuuuuuuuuuuuuuuung Lacramioara...hai ca trebuie sa muncesti si tu...” si deodata vad ca dr trage afara minunea mea, o ridica, apuc sa vad un cap prelung si niste coite cu curulet....ca si dispare din peisaj. Incep imediat sa plang, de bucurie ca am vazut minunea si realizez ca de acum sunt completa, apoi incep sa plang de disperare si sa ma intorc pe masa sa vad de ce nu plange minunea. Trece asa un minut ....poate doua (evident ca au parut o vesnicie) si apoi aud o „trompeta” care saluta viata. Ma linistesc un pic cand vad ca „trompetica”e serioasa, semn ca totul e bine, apoi mai aud greutatea de 2980 gr. Dr incepe broderia, constata ca am reusit minunea sa ma si rup pe stanga in interior fata de epiziotomia din dreapta. Coase dna dr int-o veselie, nu simt nimic, vad doar ata care se ridica si simt doar ata cum trece, dar fara pic de durere. Se termina si procedura, ma dau jos si ma urca iar in patul din sala de nasteri. Aud glasul dnei dr care ii spune unei asistente sa ii dea papuci si halat sotului sa il duca sa isi vada baiatul. Dupa 10 minute, apare si dragul de soata cu poze...e bagat la terapie intensiva cu cascuta de cosmonaut si putin oxigen.Soata e fericit ca are baiat mare si frumos,ma pupa entuziasmat.
Dupa vreo cateva ore aveam sa imi vad si eu minunea. Am realizat abia acum scopul venirii mele pe pamant, pentru ca de atatea ori m-am intrebat ce caut eu aici: cand mi-am vazut puiul, am inteles ratiunea mea...sa aduc o viata, viata cea mai pretioasa si care imi apartine in totalitate. Puiul meu a avut Apgar 8 pentru ca s-a nascut usor cianotic ( a stat angajat cam mult timp), nu a plans imediat (inghitise o groaza de chestii pe acolo, asa ca pana nu l-au curatat bine, nu a plans) si era prematur. In rest...am stat 10 zile in spital pentru ca am dat peste o dr neonatolog mai mult decat precauta, care cand a auzit ca am avut eu o infectie a bagat imediat puiul la antibiotic administrat preventiv 7 zile (culturile puiului au fost negative), la trei zile a facut icter, si apoi o conjunctivita usoara...toate scotandu-ma pe mine din minti, ca daca plecam acasa cu copilul, scapa mult mai ieftin cu toate bolile. Nu mai zic...cat a fost la terapie intensiva nu am avut voie sa imi ating bebele, lucrucare m-a scos din minti...si ce ma mai omora era faptul ca il gaseam la lampa de ultraviolete. Pur si simplu innebuneam cand il vedeam acolo, stiu ca era pt binele lui, dar mie imi face maxim de rau. La 3 zile a pornit si colostrul ca lumea, apoi dupa vreo 3 zile a venit laptele lapte. Puiul meu face marti trei luni si mami e cea mai mandra si mai fericita de voinicelul ei.
Va pot spune ca sunt fericita si completa, iar asta va doresc la toate!!!



Leeloo
Lacra a lui Damian (13 octombrie 2008)

http://good-times.webshots.com/album/569546403llbloh

ali-andi spune:

Buna.
Sunt si eu o viitoare mamica insarcinata in 27 de sapt si tot la doamna doctor Diana Gheorghiu sunt.
Pana acum totul a fost bine si frumos. Sper sa fie bine si de acum incolo si sa nu ma dezamageasca la nastere.
Daca mai are vreuna dintre voi experiente cu doamna doctor, va rog sa ni le impartasiti si noua.

fflori75 spune:

cum este dr diana gheorghiu la cezariene? mie imi trebuie cezariana pt ca mai am o cezariana acum 2 ani? a nascut cineva prin cezariana la dumneaei?

pink_lady spune:

Alte mamici nu au mai fost la dna Gheorghiu, eu sunt tot la dumneaei dar nu as vrea sa am vreo surpriza sa nu vina la nastere, pt ca mi-a spus ca exista riscul ca ea sa nu fie disponibila atunci...

roxana971 spune:

Eu am nascut cu dmna dr acum 6 ani, dupa o sarcina grea si cu multe probleme;o super profesionista si un om de cuvant;pacat ca neonatologii mai lasa de dorit acolo.

pink_lady spune:

comentariile de la mamicile care au nascut mai demult sunt pozitive dar eram curioasa de mamicile noi..pentru ca asa cum am spus,mi-a spus ca exista posibilitatea sa nu fie acolo

leeloo5979 spune:

pink_lady dr Gheorghiu ti-a spus ca e posibil sa nu fie disponibila sau o alta mamica? Intreb pentru ca eu stiu ca este o profesionista in meseria dansei, dar am o colega care a mers la dansa din cauza recomandarilor mele, dar a avut pur si simplu ghinion, in sensul ca a nascut mai devreme cu 4 saptamani, iar dna dr era plecata la un congres afara. Stiu pentru ca inainte sa plece la congres, am avut consultatie si mi-a spus si mie ca e plecata 10 zile.

pink_lady spune:

Leeloo, Dna doctor mi-a spus ca s-ar putea sa nu fie disponibila dar nici nu mi-a spus cine o sa ma asiste in caz ca nu va fi acolo sa stau linistita..si pentru ca asta a fost picatura care a umplut paharul banielilor si presentimentelor mele am ales sa merg in paralel si cu un alt medic de la CFR2. La ea merg pentru ca sunt abonata la medicover si pot face analize si eco gratuite.

PS: Am citit povestea ta cu mult timp in urma si am tot recitit-o e super mega emotionanta!

yulianaz81 spune:

fetelor eu sunt pacienta doctoritei gheorghiu,si tin sa va precizez ca este o superrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr doctorita,isi face teraba cu mult calm si va explica in detaliu tot,la nastere vine la orice ora daca este in tara,deci cu toata increderea mergeti la ea.o recomand cu toata increderea .eu am avut probleme serioase cu sarcina si ea a stiut sa isi faca treaba cu profesionalism.