Durerea unei pierderi de sarcina (77)
Raspunsuri - Pagina 3
iubita_tiana spune:
CRED CA NU AM DAT REPLY BINE...
8+
monica_dicut spune:
Poate ca ai dreptate, poate ca e mai bine intr-un fel. Eu oricum sunt optimista si stiu ca la anul pe vremea asta sa-mi tin puiul in brate.
POZNICI CU NOI
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce", trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Mamica de INGERAS in ceruri 
iubita_tiana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui monica_dicut Poate ca ai dreptate, poate ca e mai bine intr-un fel. Eu oricum sunt optimista si stiu ca la anul pe vremea asta sa-mi tin puiul in brate. POZNICI CU NOI Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce", trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte Mamica de INGERAS in ceruri |
MA BUCUR CA gandesti asa....eu dupa 8 luni.....sper sa fie bine puiul meu acuma in burtica...sa nu ma intorc la durere.....
8+
vias spune:
Monica...mie imi face bine sa merg la cimitir...de cum intru acolo incep sa plang...si o tin asa...pana ajung la mormant!...nu ma pot abtine...acolo ii duc flori, ii aprind lumanari...ii duc coronite facute de mine!
...si azi am fost acolo...cimitirul era plin de flori, de coronite...
Lupta cu kg
Cami,mamica ingerasului Darius-Andrei
n: 15.07.2008
d: 16.08.2008
ingerasul Darius-Andrei
simonia spune:
camy, si eu mi-am ascuns sentimentele, am facut tot posibilul sa nu par ca sufar, dar cand ramaneam singura sau cand vedeam copii mici plangeam. rezultatul? toti cred ca am depasit momentul dar viata mea s-a oprit pe 23 octombrie si nu pot sa o mai innod. m-am instrainat de prieteni pentru ca nu-i mai pot vizita, sa le vad copii, nu-i mai suport pe colegii care au copii si povestesc despre nazdravaniile lor a doua zi. eu nu voi mai avea copii si povestile lor ma lovesc. daca eu mi-am ascuns durerea, ei de ce nu-si ascund fericirea? macar sa aiba decenta sa nu o povesteasca in fiecare zi. nici nu e normal sa povestesti a doua zi la servici ce a facut copilul tau ieri, oricat de dragalas ar fi, sau sa-i arati ca pe un mare premiu, ultima ecografie. acum regret ca nu mi-am aratat durerea, ca nu mi-am plans copilul, poate nu as fi intrat in acesta depresie care poate ma impiedica sa raman insarcinata din nou. fiecare arata ce are. n-am sa ma mai ascund!
iubita_tiana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simonia camy, si eu mi-am ascuns sentimentele, am facut tot posibilul sa nu par ca sufar, dar cand ramaneam singura sau cand vedeam copii mici plangeam. rezultatul? toti cred ca am depasit momentul dar viata mea s-a oprit pe 23 octombrie si nu pot sa o mai innod. m-am instrainat de prieteni pentru ca nu-i mai pot vizita, sa le vad copii, nu-i mai suport pe colegii care au copii si povestesc despre nazdravaniile lor a doua zi. eu nu voi mai avea copii si povestile lor ma lovesc. daca eu mi-am ascuns durerea, ei de ce nu-si ascund fericirea? macar sa aiba decenta sa nu o povesteasca in fiecare zi. nici nu e normal sa povestesti a doua zi la servici ce a facut copilul tau ieri, oricat de dragalas ar fi, sau sa-i arati ca pe un mare premiu, ultima ecografie. acum regret ca nu mi-am aratat durerea, ca nu mi-am plans copilul, poate nu as fi intrat in acesta depresie care poate ma impiedica sa raman insarcinata din nou. fiecare arata ce are. n-am sa ma mai ascund! |
dupa ce mi-am pierdut bebelusul, asta se intampla joia, am nascut, vinerea am cerut sa ma lase acasa ca nu mai suportam spitalul.....lunea am fost la munca...desi e firma mea si puteam sta cat vroiam acasa, dar nu am putut sa ma refugiez in lacrimi si singuratate, am preferat compania oamenilor si munca....
cu toate astea, 2 dintre angajatele mele, cu care eram toata ziua impreuna, proaspete gravidutze, aflasera de 1-2 sapt de sarcina, amandoua la dif de 1 sapt....toata ziua povesteau numa de copii, se uitam pe pagini cu copii in timpul programului, si se plangeau de greturi...non stop.....mi-a fost enorm de greu....eu eram pustie, goala, si ele povesteau numai de sarcina lor, ajunsesera sa nu si mai faca treaba cum trebe din cauza asta...si nu am injdraznit sa le zic ceva, de frica sa nu fiu acuzata .......
nu mi-am aratat durerea niciodata si am rabdat, consecintele....discutiilor lor.....te inteleg asa dar draga mea, cat de greu iti este......dar cu curaj, vei trece peste asta, nu stiu ce s-a intamplat cu copilul tau, dar iti doresc numai bine si curaj,
8+
monica_dicut spune:
Pe mine nu ma deranjeaza. Am o finuta, o nepotica, un nepot si o nepotica pe drum. La inceput ii uram pe toti si toate gravidele si mamicile pe care le vedeam. Dar intr-o saptamana dupa ce am plans non-stop am hotarat ca nu rezolv nimic, ca nu castig absolut nimic si ca trebuie sa-mi infrunt destinul. Si asa am hotarat sa incep o noua viata, sa o iau de la capat. Am hotarat sa iubesc tot ce ma inconjoara si sa iau numai ce e mai frumos de la viata.
Iubesc toti copilasii, le cumpar hainute si jucarii si ma joc cu ei de cate ori am ocazia. Si asta din tot sufletul meu. Imi voi iubi copilul toata viata si nu-l voi uita. A fost primul meu copil, prima mea sarcina si va exista vesnic in sufletul si in viata mea.
Sunt hotarata sa raman din nou insarcinata si copilul sau copii mei (vreau 2 sau 3) vor sti intotdeauna ca au un fratior care ii vegheaza de acolo din ceruri si le face viata mai frumoasa.
Sfatul meu este sa nu va inchideti in voi si sa discutati cu cei din jur despre ingerasii vostri ori de cate ori simtiti nevoia. Plangeti si urlati de fiecare data cand simtiti nevoia sa faceti acest lucru. EU am discutat deschis si am povestit la oricine a vrut sa stie si asta m-a ajutat foarte mult. Am iesit cat am putut de mult in societate si am acceptat vizita oricui. Tinand in voi nu faceti decat sa va fie mai rau. Insa este doar parerea mea. Eu una cel putin asa mi-am revenit. Sunt o fire foarte optimista de felul meu.
Va pup, va urez noapte buna si o saptamana cat mai usoara.
POZNICI CU NOI
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce", trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Mamica de INGERAS in ceruri
laurraa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simonia camy, si eu mi-am ascuns sentimentele, am facut tot posibilul sa nu par ca sufar, dar cand ramaneam singura sau cand vedeam copii mici plangeam. rezultatul? toti cred ca am depasit momentul dar viata mea s-a oprit pe 23 octombrie si nu pot sa o mai innod. m-am instrainat de prieteni pentru ca nu-i mai pot vizita, sa le vad copii, nu-i mai suport pe colegii care au copii si povestesc despre nazdravaniile lor a doua zi. eu nu voi mai avea copii si povestile lor ma lovesc. daca eu mi-am ascuns durerea, ei de ce nu-si ascund fericirea? macar sa aiba decenta sa nu o povesteasca in fiecare zi. nici nu e normal sa povestesti a doua zi la servici ce a facut copilul tau ieri, oricat de dragalas ar fi, sau sa-i arati ca pe un mare premiu, ultima ecografie. acum regret ca nu mi-am aratat durerea, ca nu mi-am plans copilul, poate nu as fi intrat in acesta depresie care poate ma impiedica sa raman insarcinata din nou. fiecare arata ce are. n-am sa ma mai ascund! |
Simona, draga mea, lumea etse prea egoista pentru a ne intelege. Asa mi se intampla si mie.....sau prietene insarcinate spunand:" vai ce fel misca ai sa vezi si tu..." Imi venea sa le omor.Imi ziceam in gand:"bai voi ati innebunit?....nu intelegeti?"
Dar nu trebuie draga mea sa te descurajezi! DELOC!!!!!!TREBUIE SA INCERCI DIN NOU!!!!!
SA AI CURAJ!!!! O sa putem sa ne tinem si noi copilasii in brate ai s avezi.....
10 + 
http://bd.lilypie.com/pruSp3.png
laurraa spune:
Simona, si inca ceva.La fel ca si pe monica, m-a ajutat enorm faputl ca eu tocmai ce botezasem si cand mi-am sters lacrimile ai am zis:"gata!" m-am dus sa-mi vad finuta si mereu i-am cumparat si ii cumpar cate ceva.Merg in magazine si nu ma pot abtine sa nu-i cumpar.Parca e fetita mea.
Face bine!!!!!! 10 +
http://bd.lilypie.com/pruSp3.png
Delphinas spune:
am citit tot ce ati scris si pe undeva m-am regasit si eu.
am plans....plang si acum cand ma apuca dorul cel mare...dar imi sterg lacrimile si merg mai departe.
am trecut si eu prin faza in care nu puteam sa vad gravidute pe strada sau copii mici. mi-a trecut...acum ma uit din nou cu admiratie la ele si la puiutii mici din carucioare. le zambesc frumos, ma joc cu cei care fac pasi marunti pe langa mamicile lor.
in cea mai mare parte cred ca m-am vindecat, dar durerea tot ca ramane acolo in suflet. imi sterg lacrimile si merg mai departe.
asta va doresc si voua. sa va ridicati si sa mergeti mai departe.
poze
Just Me