Sezatoarea canadiana (112)
Raspunsuri - Pagina 6
Ktrinel spune:
pai vedeti ca a fost si acolo?
mamaana, ce fac gemenele?
almo spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maru almo, n-am vrut sa ma bag la subiectul despre parinti, ca e prea dureros pentru mine, dar se pare ca nu se poate vedea decat inainte, in alb si negru fara nuante si ori ca e mine, ori e gresit! uite, parintii mei m-au iubit prea mult, si de mult ce m-au iubit, si-au dorit sa fiu perfectiunea intruchipata. Ori eu nu sunt. Si atunci am fost pedepsita cu bataia, pana la lesin, pentru orice cuvant spus aiurea, pentru orice nota mai mica de 9, pentru orice pozitie mai suie. Asa au crezut ei ca se poate face educatie, asa au facut. Asa s-au purtat si cu mine si cu fratele meu. Nu vreau sa mai intru in detalii, dar care e urmarea? Mi-a fost frica teribila de parintii mei, teribila, ingheta sangele in mine cand intra mama pe usa. Dupa ce m-am casatorit plangeam in fiecare seara incat sotul a ramas si acum cu intrebarea asta pe buze: cu ce te-am suparat? (dupa 17 ani de casnicie, inca mai intreaba daca ma vede ingandurata) Mai grav a fost ca am crezut ca asa se face educatia, si ca invatator nu e tocmai un lucru bun, nu, nu mi-am batut elevii, dar am considerat ca era datoria parintilor sa o faca si ii judecam f aspru pe cei ce nu o faceau! eu nu mi-am atins copilul decat o data si am fost devastata, n-am fost om luni de zile, si groaza mea e ca se va feri de mine, ca nu va avea incredere in mine... stii ce e trist din nou? Ca acum cativa ani, fiind la tara, am incercat in gluma sa le povestim sotilor nostri (al meu sot si cumnata mea) cum a decurs copilaria noastra, erau si ai nostri parinti acolo, noi povesteam razand, dar Victor a inceput sa planga iar cumnata mea i s-a facut rau si a vomitat o seara intreaga. iar mama credea ca noi facem misto...si tot ea s-a suparat, ca ce, asa se facea educatia atunci, ne dam noi destepti! Am auzit de la mama la 30 si de ani primul te iubesc...si m-a blocat pentru zile bune... si ii iubesc f mult, le trimit medicamente, le trimit bani, vreau sa ii aduc aici in vizita, stiu ca ei ma iubesc in felul lor! asa ca, te rog, inainte de a arunca cu judecati, reflecta un pic la ce am scris Pentru celelalte fete, imi cer scuze! Am sa sterg postarea pe dupa amiaza Doamne'ajuta! POZE POZE2 http://maru-incotro.blogspot.com/ |
maruda-mi voie sa-ti spun si parea mea in ceea ce ai descris tu mai sus. eu ma indoiesc ca parintii tai "te-au iubit prea mult". nu vreau sa spun ca nu te-au iubit, asa cum spui, ei te-au iubit in felul lor, dar nu poti sa iubesti pe cineva "prea mult" si sa-l nenorocesti in bataie cand el nu e asa cum vrei tu sa fie. eu cred ca parintii tai au avut asa cum spui, o notiune gresita aspura educatiei si ca ei si-au pus mai presus idealurile lor despre cum te voiau pe tine sa fii, decat ceea ce erai tu de fapt. eu consider ca pt parintii tai conta mai mult ce spune lumea, decat persona ta. imi pare rau pt copilaria ta nefericita, dar da-mi voie sa iti spun, ca tu aici, nu aduci un exemplu de "copilarie unde esti crescut cu dragoste si pupaturi", dimpotriva. Te rog sa citesti postarile mele si sa vezi ca de fapt, eu vreau sa sublinez faptul ca doar crescadnu-ti copilul cu dragoste vei primi dragoste in schimb.
nu vad unde am gresit? si nu incerc sa judec pe nimeni, departe de mine gandul asta.
copilaria mea nu a fost una dintre cele fericite, dar a fost plina de dragoste si asta a fost tot ce a contat. mama mea a ramas vaduva la 27 de ani, cu mine de 3.5 ani si cu sora mea de 7 luni. nu s-a casatorit niciodat si niciodata nu a avut vre-un prieten barbat. si-a sacrificat viata pt noi si ne-a crescut doar cu dragoste, ca altceva nu a avut sa ne ofere. si nu i-a fost usor si am trait numai noi stim cum, fara nici un ajutor din afara. cum as putea eu sa ii intorc spatele acum, ca sa zicem sotul meu nu ar fi de acord sa stea cu ea in aceeasi casa, oare ar fi normal?
aici totul a pornit de la remarca "considerentele financiare primeaza cand iti sponsorizezi parintii" cu care nu am putut fi de acord.
si am spus ca parintii sunt vinovati de cum sunt sau cum vor fi copii lor in relatia parinti-copii. si am mai spus ca, sunt parinti care merita sa fie iubiti si parinti care nu merita dar totusi sunt.
maru spune:
nu, ce ai spus tu a fost: nu se poate ca parintii sa te iubeasca si tu sa le intorci spatele. Uite ca se poate, dragostea nu e la fel la nici un parinte, nu ne educam si nu ne iubim copiii dupa aceleasi sabloane. DA, felul in care au considerat ei ca trebuie facut educatie a fost deosebit de sever, dar nu are nimic de a face cu dragostea, ca parintii m-au iubit si ma iubesc, dar asta e...
e greu pentru cine a avut o copilarie fericita ( si a mea a fost intr-un fel fericita, din momentul cand am decis sa imi fac singura fericirea si nefericirea) cat de greu ii e unui copil care a avut un alt fel de copilarie ( nu vreau sa zic nefericita, pentru ca zic eu ca nu putem cataloga in alb si negru)
Si daca sotul meu mi-ar cere sa ii sponsorizez parintii si sa zicem ca eu nu as avea o relatie f buna cu ei, nici eu nu as accepta, imi pare rau, dar asta e situatia, trebuie sa alegi intre familia nucleu sau familia extinsa, atata timp cat se pot intretine, nu inteleg de ce trebuie sa stau eu in stres. Trebuie sa intelegi ca eu am niste socri f buni, pe care ii respect f mult, care ne-au ajutat f mult si pe care la randul nostru i-am lasat bine financiar cand am plecat. Sa nu aiba grija de bani de medicamente sau alte cele necesare, tinand seama ca amandoi copii sunt aici.
Dar aici trebuie sa ne amintim de situatia Laurei, si profit de faptul ca i-am cunoscut si mama si socri si zic: Laura bine face ca isi doreste ca mama sa vina aici, sotul ei are o relatie nemaipomenita cu soacra, care e o doamna din toate punctele de vedere!
Si sa nu uitam si de situatia monicutzei, care a lasat parintii singuri in Romania, si care probabil ca are acordul partenerului total in ceea ce vrea sa intreprinda
La fel si Ana, si i-ar dori aici, dar uite, numai pe ai ei, nu si contrapartida
vezi tu, fiecare e diferit, are o familie diferita, a avut o copilarie diferita, o situatie diferita, si nu putem veni aici si sa zicem: nu ai dreptate! fiecare din noi are dreptate, si tu, si eu, si try, si monicutza, bazat in experientele traite.
si toate cele bune!
Doamne'ajuta!
POZE
POZE2
http://maru-incotro.blogspot.com/
almo spune:
katrinelda am gasit un loc dragut pt ziua lui nicole. am fost aseara acolo, e curatel, aproape de noi si e potrivit pt varsta ei. uite aici linkul sa-ti faci o idee.
http://www.kiddieskornerplayground.com/index.htm
tu o sa faci ceva de ziua Juliei?
nelia spune:
Maru, uite de la mine un pupic, pentru ca si eu am crescut aproximativ la fel. Dar, pe bune, asa era atunci. Vezi, ca daca tu ai crescut asa, pina te-ai maturizat ai crezut la fel. Eu nu o judec pe mama mea pentru asta, am inteles ca atit a primit, atit a dat, dar stiu ca ma iubeste, pentru ca, pe de alta parte, a facut niste sacrificii imense sa ne creasca si am fost patru!
Nici macar nu a vrut atitia, cum am vrut eu, care chiar am vrut trei, unul, doi i-a dorit, ca orice femeie singura, dar restu a venit pentru ca... tot asa era atunci. Daca pe parintii de alta-data ii cred si ii iert, pe cei de acum, nu! Sint foarte intoleranta la lipsa de toleranta fata de copii, la educatia prin bataie, la metodele de intimidare pe care le folosesc adultii fata de copii, indiferent ca sint parinti sau educatori. Mi se zbirleste parul pe mine cind aud asa ceva si se poate uita in ochii mei parintele respectiv cit va vrea, ca intelegere nu gaseste. Iti mai dau o -ica pentru faptul ca ai fost destul de inteleapta sa intelegi la timp ca violenta, indiferent sub ce forma, nu aduce dupa sine o educatie buna, ci doar frica, traume si o razvratire pe care copilul va avea curaj pina la urma sa o manifeste.
Almo, eu am inteles foarte bine ce a zis Try si ii dau dreptate. Eu sint mama despre care ai putea spune asta, ca ma sacrific ca sa cresc copiii. Aparent este asa, am sacrificat ce se s-a putut sacrifica, dar nu tot. De exemplu, nu cafeaua si DC-ul! Pe bune, daca nu am putut renunta de buna voie la ceva sau am renuntat de nevoie dar frustrarea a fost prea mare, atunci mi-am cerut drepturile in familie, de la copiii de la doi ani in sus, inclusiv cel mare... adica sotul! Dar nu toate mamele care stau acasa fac asta, mama mea nu a facut. Dar asta a acrit-o intr-o anumita masura, a uitat sa zimbeasca. Asta a vrut sa zica Try, daca te oferi neconditionat copilului (sau sotului), din prea multa dragoste fata de ei, ca o cirpa de sters pe jos, asa te vor considera. Nu e cazul nimanui de aici, cu atit mai putin al meu, dar in lumea asta sint milioane de femei si pentru toate viata e atit de roz ca a noastra!
Maru, tocmai pentru ca aici copiii sint perfect bilingvi, am ales ca fetele, adica si baiatul, ca va merge la aceeasi gradinita la anul in septembrie, sa faca gradinita in engleza, pentru ca primara este obligatorie in franceza si probabil ca si secundara, ca nu cred ca vom avea baniu de privata pentru toti 3, sper din tot sufletul ca apoi colegiul si facultatea sa fie in engleza. Deci Tudora, ca si Agata la rindul ei, este la o gradinita anglofona si pina la 5 ani nu va fi fluenta in franceza, desi contact cu limba o are in fiecare zi, si la gradinita si la activitati. La 5 ani va merge la scoala in franceza. Agata a fost citeva luni la o gradinita in franceza si la scoala a intrat la clasa normala, probabil ca Tudora va merge la clasa de primire pentru franceza si va incepe clasa normala cind va fi pregatita. Aavantajul este ca scoala Agatei unde va avea si ea prioritate pentru loc incepind din toamna viitoare are si clase de invatare a limbii franceza, in care nu sint neaparat imigranti, ci si copiii de aici. Scoala este intr-un cartier anglofon si multi dintre ei aleg sa-si trimita copiii la scoala franceza, tot pentru bilingvism - cei care nu-si permit privata.
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
almo spune:
maruundeva pe drum tu nu m-ai inteles bine. eu sunt f de acord cu tine dar nu sunt de acord cu remarca "considerentele financiare primeaza cand iti sponsorizezi parintii". nu am vrut sa judec pe nimeni, ci am vrut doar sa spun ca sunt si cazuri diferite. eu si monicutza am aratat ca sunt cazuri in care nu coteaza partea financiara, ci doar sa ne avem parintii aproape. atata tot. nimic mai mult. nu judec pe cei care nu-si sposorizeaza parintii sau pe cei care nu pot trai in aceeasi casa cu parintii/socri. nu.
maru spune:
almo, si eu sunt de acord ca nu primeaza considerentele financiare, dar au un rol, acum ca e mare sau mic, depinde de fiecare, de posibilitatile financiare pe care le are, de dispozitia spre sacrificiu pe care o are! si nu te supara pe mine, ca asa sunt eu, mai dau cu bata in balta
nelia, asta e un castig imens pentru fete, deci acum pot sa imi fac o imagine clara asupra nelinistilor Tudorei, ea e inteleasa la gradi, dar ramane o neinteleasa
Doamne'ajuta!
POZE
POZE2
http://maru-incotro.blogspot.com/
nelia spune:
Ah, si am uitat sa mai exprim o parere, nu ca ar fi neaparata nevoie, dar sint la ora exprimarii acum, ca maninc.
Da, as divorta - sau, ma rog, m-as supara rau de tot pe el, ca nu las eu din mina baiat asa bun, de sot daca ar da in copii si daca nu ar fi un tata atent, facindu-le rau prin diverse metode de educatie sa le zicem... dar nu pentru ca nu ar fi de acord sa-mi sponsorizez parintii. Ah, daca parintii mei ar dori asta, sa vina aici, sa stea separat, si ne-am permite, iar el s-ar opune, asta e altceva. Dar ca sa vina sa traiasca ai mei sau ai lui sub acelasi acoperis, pentru asta e nevoie absoluta de doua acorduri. Familia mea in care am crescut e familia mea, dar nu-l pot obliga sa fie si a lui, cum nici el nu ma poate obliga ca a lui sa fie automat si a mea. Si oricum, pentru mine, familia mea actuala este centrul, restul este familia mea dar pina la usa de la intrarea in apartament... de acolo sint musafiri dragi si iubiti... dar atit!
Exceptie: nu vorbim de cazurile de boala, saracie maxima etc. Alea sint inscrise in contractul de casatorie si in legatura sufleteasca dintre noi: impreuna la bine si la rau, daca mie sau lui ii este rau, auntomat si partenerului ar trebui sa-i fie la fel, adica sa bucuram de bine si sa ine intelegem si ajutam la rau, indiferent sub ce forma ar fi acesta.
Na, ca m-am exprimat!
Ah, si Ange, multumesc pentru ajutorul cu traducatorii, s-a rezolvat, ma intilnesc acum cu a doua traducatoare si-i duc hirtiile la tradus.
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
Denisam spune:
Maru-mi-e dor sa vb cu tine-imi poti da o adresa de email sau un nr unde sa te sun cand mi-e dor,please!A mea este: dtutoveanu@clubcoffe.ca
Nelia- te inteleg cu invatzatul de limbi-d e aia am dat-o si eu pe fii-mea la montessori.
ALmo- ma bucur ca atzi gasit locul-sa avetzi fun si LMA pt Nicole si sa va aduca bucurii.Asteptam poze!
Denisa cu Emma Andrea 2,9 ani si Mark Alex 1,3 ani
columbiana spune:
Nelia, sa-mi zici si mie cum scapi de oboseala, ca si eu sunt la pamint; de fapt cred ca ma lupt cu o depresie tot mai nasoala, tot i-am dat ignore si ea tot mai tare ma tircoleste,......
o fi toamna de vina mai Maru (iti citisem jurnalul...si eu tot pisisca...pisica plouata
Dragaica tu ce vitamine imi recomanzi de la voi (am card la mag.din zona asa ca pindesc ziua de rabais) pentru psihic...eu n-am luat niciodata, ii tot dau lui fiu'meu dar eu nu am luat pina acum nimic.
http://www.floriinro.ro/