CE ALEGI INTRE SOT SI PARINTI?

Cam asta e si dilema mea.De cand mam casatorit parintii mei mau dat deoparte si au uitat de mine si nu mai contez pentru ei.Pe mine ma doare sufletul sa stiu ca nu pot conta pe ei.Nu ma ajuta cu nimic si nu stiu ce sa mai fac.Am tot incercat dar am ajuns la concluzia ca eu nu voi mai fi niciodata buna pentru ei.Am fost buna pentru ei doar cand am avut grija de fratii mei.CE AR TREBUI SA FAC?Imi iubesc sotul enorm si copilul mai mult mai azi ca orice dar parintii imi tot pun bete in roate,si nu stiu ce sa mai fac<sa rup orice legatura cu ei> si sa merg mai departemDe cand sa nascut fetita mea ei nu au stat nici macar o zi cu ea dar sai mai ia ceva dar nu se opresc sami bage bete in roate

Tala spune:

eu mi-am facut o lista de prioritati, care mi se pare de bun simt, in ierarhia persoanelor de iubit:
TU - iti iubesti parintii pana iti iei zborul
- iti iubesti copiii pana isi iau zborul
- iti iubesti sotul toata viata (pana la urma, la un calcul simplu cu el iti petreci cel mai mult timpul)
Si era vorba de cel mai mult pt ca nu se pune problema ca nu-i mai iubesti dupa...
Probabil ca parintii tai si-au schimbat ordinea prioritatilr si tu ar trebui sa faci la fel.


Bucurie!

mirela.d spune:

Eu nu cred ca iti iubesti copii pana isi iau zborul si sotul toata viata. Desi imi iubesc sotul enorm, copilul cred ca il iubesc de o mie de ori mai mult. Si il voi iubi si cand va creste si nu-mi vor conveni alegerile lui.
Floridia, parerea mea este ca tu nu ai ce sa alegi. Au ales ai tai. Probabil ca au niste motive pe care tu le stii sau nu. Dar parerea mea este ca parintii trebuie sa te accepte indierent de situatie (bine, nu iau in calcul exceptiile cand copilul isi bate/omoara parintii sau alte grozavii de genul asta).
Pe de alta parte, eu cred ca dragostea e diferita. Adica intr-un fel iti iubesti copii, altfel parintii si cu totul altfel sotul. Si cu toate astea, dragostea pentru copii, cred eu, e cea mai puternica.

raluca_85 spune:

pe sot, fara discutie!!

parintii tai sunt foarte egoisti, daca procedeaza in halul asta. deci ei te iubesc pana cand nu mai au nevoie de tine, si pe urma te abandoneaza? nu e corect, si eu zic sa le dai un ultimatum: ori te accepta impreuna cu sotul tau, sau rupi relatia cu ei. eu asta-s face....

try spune:

Faptul ca un parinte nu te ajuta conform asteptarilor tle, nu inseaman ca el n ute mai iubeste.
Eu sunt adepta unei mentalitati mai independente a relatiei copil-parinte.
Esti la casa ta si ai familia ta acum si, daca ai facut pasul asta, inseamna ca aiputerea, impreuna cu sotul tau, sa iti cladesti o viatza fara sa asteptati ajutorul altcuiva. Cand ati pornit la drum impreuna trebuia sa stiti cat de drept puteti sta pe picioarele voastre fara ajutorul parintilor.
Nu zic ca trebuie sa refuze cineva ajutorul parintilor dupa ce si-a format propria familie, dar nici sa nu-l astepte ca pe o obligatie pe care o au parintii fatza de copiii lor adulti. Nu confunda iubirea cu ajutorul.
Poate parintii tai au simtit ca, odata ce tu te-ai casatorit, vei inceta sa fii o problema curenta in casa lor, adica vor inceta sa-si mai faca griji de zi cu zi pt tine, mai ales ca inteleg ca nu stau chiar cu mainile-n san si inca mai au copii de crescut. Probabil ca nu le place sa vada ca tu inca astepti ajutor de la ei si ca incerci sa te bazezi pe ei.

Separa cele doua lucruri: relatia cu parintii tai de ajutorul de care ai nevoie. Poate de aici vine o parte din problema.

Clover spune:

Vrei sa ne dai detalii? Ce bete in roate iti baga?

Cati ani si cati frati ai crescut? Ai auzit vreodata promisiuni ca te vor ajuta cu copiii tai sau doar ai presupus ca te vor ajuta cand vei avea nevoie?

CristinaT spune:

nu as alege nimic, as face in asa fel incat sa-mi fie mie bine si cu parintii si cu sotul.

doar daca se cearta intre ei ar trebui sa aleg.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!

cristiama spune:

alegerile astea apar pt ca in Romania lucrurile sunt amestecate:
- copii asteapta ajutor de la parinti desi au deja familiile lor, si ar trebui sa fie pe picioarele lor
- parintii pe de alta parte asteapta de la copii lor ajutor desi acestia au familiile lor cu copii, probleme, necesitati

In Suedia e simplu:
- a facut copilul 18 ani, vrea scoala mai departe ia imprumut, sta la camin, lucreaza in vacante
- s-a imbolnavit parintele in varsta, sta la spital, isi plateste singur cheltuilile, eventual sta la azil daca nu se descurca singur

Nu se pune problema ca relatia parinte-copil se rupe complet la 18 ani, doar i se da copilui sansa sa fie independent.
Si nici copilul devenit adult nu face sacrificii sa-si ingijesca parintele cazut la pat cu anii, in detrimentul vietii lui de familie, a vietii lui in general.

Asa ca tu Floridia ai o falsa dilema.
Intrebarea e: nu vrei sa te maturizezi? Sa nu mai astepti ajutorul parintilor? NU au nici o obligatie sa te ajute. Ar fi frumos, dar nu ar trebui sa conditionezi dragostea fata de ei de ajutorul primit!

Si spui de parinti ca-ti pun bete in roate? CUM?

mariamunteanu spune:

Nu sunt sigura ca Floridia asteapta neaparat ca parintii sa-i creasca copilul sau sa ajute in mod constant, ci cred ca asteapta sa vada la parintii ei placerea si dorinta de a o sprijini macar uneori si de a-i oferi o usurare la nevoie. Ce asteapta ea este un gest de afectiune fata de ea si de copilul ei, asa e, Floridia ?

Floridia, familia ta consta in principal din sotul si copilul tau. Restul sunt pe planul 3, 4 etc. Cauta sa-ti faci viata frumoasa si nu te mai consuma. Nu e nevoie sa rupi relatia cu paritnii tai, acest lucru nu ti-ar face bine, cat sa te detasezi si sa nu mai astepti nimic de la ei. Eventual sa le spui in fata ce simti. Stiu ca e greu si te macina, dar nu cred ca ai alta solutie.

Maria

teodraghici spune:

Draga Floridia,
Parerea mea e ca ar trebui sa fii alaturi de sot si copil.
Cu parintii, depinde foarte mult si care au fost relatiile tale cu ei inaintea casatoriei tale...greu de spus; dar, una peste alta eu in locul tau (si situtia se asemana doar ca dureaza de mai bine de 15 ani) i-as mai suna din cand in cand si vizite cand sunt strict necesare....cat despre ajutor, nush la ce te astepti: sa stea cu copilul, sa va ajute financiar, sau cum? -nu mai astepta, lasa, lucrurile se vor rezolva de la sine...parerea mea personala.
Stiu ca doare foarte mult, mai ales cand privesti in jurul tau si vezi ca alti parinti inca isi mai ajuta copii desi sunt pe picioarele lor...
Acum, dupa atatia ani, tind sa fiu de acord cu Cristiama...cam asa merg lucrurile, chiar daca nu ne dorim sau ne place f mult.

Bebe Beca spune:

Floridia, tu ai initiat acest subiect pentru a avea o discutie de principiu? Pentru ca, citind si celelalte 3 sau 4 subiecte postate de tine astazi, am inteles ca intrebarea acestui subiect nu are nicio legatura cu tine, tu nefiind in postura de a alege intre sot si parinti. Atata vreme cat parintii nu ti-au fost aproape iar casatoria ta este deja de ceva ani nu inteleg ce anume te-a facut sa iti pui o astfel de intrebare acum, sa ai o astfel de dilema.

Ioana 13+ si Rebeca

http://community.webshots.com/user/bebebeca

http://community.webshots.com/user/bebeca2004