M-am hotarat.........adoptie(53)
Raspunsuri - Pagina 3
irinush4u spune:
buna dimineata ,
as dori sa aflu si eu din experienta voastra cam care este termenul in care se rezolva incredintarea din momentul in care ai depus dosarul.(sunt atestata de joi si am depus deja dosarul complet de incredintare la dpc).
-fetita noastra are 4 ani:)
o zi buna
Irinush
asi spune:
Irinush dosarul de incredintare in vederea adoptiei il intocmeste DPC-ul pe baza rapoartelor de matching, raportului final de la atestare, a actelor pe care le-ati depus la atestare si le depun la tribunalul de care apartineti.Dupa inaregistrarea la tribunal o sa primiti termen de judecata.
Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
irinush4u spune:
multumesc de raspuns.
asta am inteles-o, insa cam ce termene se dau la tribunal,din momentul depunerii la tribunal, la fetele care au mai trecut prin asta, cat a durat pana au avut copii acasa.
ps : voi reveni cu detalii referitoare la ce mi-a fost dat sa traiesc pana acum cu procedura de adoptie, insa nu pot acum deoarece luni mai am un hop de trecut
Irinush
asi spune:
Termenele sunt in jur de 30-45 de zile iar dupa proces, a doua zi, se poate cere un certificat de grefa si poti aduce copilul acasa.
Dupa proces trebuie sa iti vina sentinta acasa iar la 15 zile de cand e stampila postei mergi sa definitivezi sentinta .De la definitivare incep cele 90 de zile de monitorizare.
Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Mariaa spune:
morning, poftiti o 
asi, no, m-am lamurit si eu acuma cum e urmatoarea faza dupa atestare. cum le scrii tu ca un om mare 
irinush, felicitari pentru fetita, da' v-ati miscat foarte rapid!
abia astept maine sa ne zica ce urmeaza; maine-i ultima intalnire la curs.
duminica faina sa aveti
+6 
www.adriatica.net/wallpapers/index.htm" target="_blank">
my love, Adriatica
"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara
asi spune:
Mariaa multumim de cafea.Ma bucur ca am putut sa ajut
Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Manuelita spune:
Asi, e super daca ai gasit modalitatea de avea grija personal de copii.
Cum n-am aceasta varianta (si banuiesc ca sunt multe mamici care nu o au) si cum salariul meu e la fel de important ca al sotului, mai mult de maxim 2 luni (si acestea cu chiu cu vai) nu cred ca voi putea lipsi de la serviciu. Si ma intreb ce voiu face dupa asta.
Nu stiu cum e mai bine sa ai bona sau sa il duci undeva in colectivitate (sa zicem gradi daca va fi mai maricel). Sa zicem ca gasesc bona de incredere, insa nu e copilul bulversat, nu risti sa se ataseze cel putin la fel de tare de bona, ca doar ea ar fi cea care ar sta 9-10 pe zi cu copilul 
?
Sper sa mai fie cineva interesata de subiect, sa nu fi revenkit eu in mod plictisitor la acest subiect :))
sabineta spune:
Noi am decis de la inceput ca NU il vom lasa pe Rares cu o persoana straina, adica bona, indiferent cat ne-am chinui. Am zis ca a stat deja aproape 8 luni printre straini, intr-un spital, asa ca ii ajunge.
Plus: nu ma induram sa plec de langa el;
voiam sa petrecem cat mai mult timp cu el pentru a ne adapta unii cu altii;
am simtit ca daca plec la job voi pierde ultimele clipe de bebelush, pentru ca mergea deja de-a busilea etc.
Dupa ce l-am luat acasa, am rezistat vreo luna si jumatate in concediu de odihna si medical si apoi mi-am luat CIC si un contract pe drepturi de autor. Chiar si tati si-a luat un concediu ca sa stam toti 3 acasa... asa cum visam de ani
Si cum diferenta de bani dintre salariu si indemnizatie isi cam facea simtita prezenta, m-am lansat in afaceri.
Chiar nu m-as fi crezut genul intreprinzator, dar ce nu face mami pentru bb...
Dupa 7 luni de CIC si dupa ce mi-am pus afacerea pe roate cat de cat, m-am intors la job, iar Rares sta in timpul acesta cu tati (care are program mai flexibil).
In majoritatea timpului, il caram amandoi dupa noi pe unde avem treaba, dar sunt insa si zile in care ramanem "in aer" si ne chinuim foarte mult. Bunicii lucreaza, iar strabunicii sunt prea batrani pentru a-si asuma "alpinistul" :)
cons spune:
Nimic nu se compara cu timpul petrecut alaturi de copii nostri. Daca nu vei sta alaturi de copil in primele luni din viata voastra comuna (mama si copil) vei regreta toata viata ta, Manuelita. Se creeaza ceva unic si de nedescris, intre tine si copil. Eu l-am luat acasa pe Lau meu la 45 de zile ale lui si imediat mi-am facut cerere de CIC. Nu am stat un minut pe ganduri, mi-am dorit copil dar am avut si dorinta de a-i sta alaturi cat mai mult posibil. Dupa un an de CIC, m-am dus la serviciu. Nici acum nu-mi iert aceasta hotarare, puteam sa mai stau alaturi de piciul meu inca un an. Chiar daca am avut un program flexibil am pierdut cate 20-30 ore pe saptamana departe pe puiul meu. Acum suntem asa de apropiati si si....puiul meu deabea astepta sa ajung acasa de la lucru, sau debea astepta sa-l iau de la bunica, cu toate ca si pe ea o iubeste foarte mult.
Fiecare faceti ce credeti, dar sa nu regretati apoi ca a-ti pierdut acel timp care putea sa fie cel mai frumos din viata voastra.
Felicitari Sabineta pentru hotarare luata!
asi spune:
Buna dimineata!
Sabina
Manuelita din pacate asta e riscul intoarcerii la serviciu.Intr-adevar daca stai 9-10 ore la serviciu riscul e sa nu iti vezi copilul deloc treaz.Pleci cand doarme si vii cand se culca.In situatia asta e clar ca se va atasa de bona.Sa nu intelegi ca lumea te critica dar poate gasesti o situatie de compromis de genul sa stai 4-5 ore la serviciu sau sa lucrii o zi da una ba.....nu stiu ,ceva.Poate vorba Sabinetei te lansezi in afaceri.Acum pare greu dar cand iti vei cunoaste puiul o sa iti vina o gramada de idei sa stai cat mai mult cu el
.
Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.