s-a intamplat acum opt ani. . . .

Scriu si parca imi vine sa plang. Si chiar plang de fericire cu lacrimi mari cat ouale de porumbel. Vrabiuta mea implineste maine opt ani, de fapt cred e deja e azi. . . am pierdut sirul orelor. Ma uit in urma si ma vad speriata, cu inima cat un purice, timorata de un doctor cu limbaj de tractorist, cocotata pe masa aia nesuferita in cabinetul de internari al maternitatii din Braila. La usa, cu rochia mea de gravida stransa in pumni, mama imi facea semne de incurajare. Viitorul tatic, cu privirea aia pierduta a barbatilor care isi duc nevasta la spital sa nasca, incerca sa-mi zambeasca desi broboane mari de sudoare i se prelingeau pe frunte. Lasasem in urma 42 de saptamai de sarcina, nici mai buna nici mai rea decat altele din punct de vedere medical. Din nefericire insa sufleteste trecusem printr-o tragedie, rochia mea de gravida a fost neagra - tatal meu s-a stins inainte de vreme absurd si neasteptat cu douazeci de zile inainte ca bb sa dea prima data din picioruse si, ironia sortii, exact in ziua in care eu implineam 27 de ani. . . . Acum era insa momentul ca Anamaria sa vina pe lume si sa umple golul lasat in sufletul tuturor. Si, fiecare, asteptam cu infrigurare sa vedem minunea. Travaliul - poveste cu cantec, hihihihi, acum chiar ca imi vine sa rad, de mine, de gandurile mele, de privirea piezisa pe care o aruncam halatelor albe, de ciuda cu care le priveam pe celelate care nasteau ca pe banda rulanta. . . in fine, dupa 28 de ore de chin si strans din dinti si lacrimi si rugaminti de cezariana si nu mai stiu dupa cate sticle de mirinda (de atunci nici n-am mai baut) s-a produs minunea, mi-au spus dintr-o data: iese!!!!! Nu mai stiu exact cum si cand am ajuns pe masa de nasteri, stiu doar ca mi s-a parut o vesnicie pana s-a "echipat" moasa si mai ales nu pot sa uit perdelele albastre si ferestrele vopsite alb. Anamaria a intrat in viata noastra un sfert de ora mai tarziu, un minut sau doua dupa ora 2 dupa amiaza, fara sa tipe, cu ochii mari deschisi larg, cu pielea de culoarea indigoului. . . . Mi s-a facut brusc frica si am inchis ochii. I-am deschis doar cand moasa mi-a aratat-o gata infasata, cu un tubulet de oxigen la nas pe masuta alaturata. Nu plangea, privea doar ametita de lumina in jur si, pe masura ce respira se colora roz in obrajori. Am plans si am multumit Creatorului pentru bucatica aia de fata, toata numai ochi, pentru care inca nu contenesc sa multumesc si acum si probabil voi multumi pana ma voi stinge.

papadie spune:

Sa fiti fericiti!

"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

Tango spune:

La multi ani! Sa va traiasca si sa va fericeasca ani multi de acum inainte!

tinatache spune:

La multi ani, sa va traiasca bobocul de fata si sa va aduca numai fericire! multi pupici de la Andra, inca micuta;)!

Cristina, mamica cu burtica

alba spune:

La multi Ani,Anamaria !
Sa fii sanatoasa si sa ai o copilarie fericita !

Mami, sa-ti traiasca comoara si sa te bucuri de ea,pina la adinci batrineti...
PETRECERE FRUMOASA!

***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album%20principal&mid=499&cid=78

maska spune:

Sa va traiasca fetita, sa fie sanatoasa, fericita si norocoasa!

Andrada spune:

Sa-ti traisca Eva!
La multi ani Anamaria!
N-are mama o poza fara ochelari sa vedem si noi ochi frumosi?
Toate cele bune,
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Anina_n spune:

Felicitari, Eva ! La multi ani, Anamaria ! Sa le aduci parintilor cat mai multe bucurii !


Nina & Nina-Cristina (1 an si 7 luni)