Rugaciune colectiva pentru a avea un copil (20)
Raspunsuri - Pagina 13
laurraa spune:
Sa o ajte Dumnezeu pe Valeria si Maicuta Domnului sa-i pazeasca pruncii.
Ciciantoni oricand esti binevenita la Iasi si nu numai tu!
Ar fi fost frumos sa ne vedem sa-ti arat locurile sfinte de pe aici.Darar niciodata nu e tarziu asa ca eu te astept si VA astept cu drag oricand.
Eu ma simt bine, daca nu as avea atata tarie in credinta si speranta ca Maicuta Domnului nu ma paraseste, as innbuni de frica.
Fac tratament pentru mentinere, dar fata de sarcina trecuta e mult mai bine, mai ales ca e un BB dat de Cel de Sus.
Cu Dumnezeu inainte!
Cami_antonia vreau s ate intreb daca te impartasesti lunar sau saptamanal?Unele prietene o fac lunar dar stiind cate probleme am avut cu sarcina trecuta as vrea saptamanl.
Pupici
10 + 
http://bd.lilypie.com/pruSp3.png
laurraa spune:
KoraPop Dumnezeu si Maicuta Domnului sa te ajute sa-ti de BB mult doriti! 10 +
http://bd.lilypie.com/pruSp3.png
laurraa spune:
Am aflat de aceasta manastire de la o prietena de aici de pe forum, Catalina, si am vrut sa v-o impartasesc si voua.
MINUNILE DE LA MALEVI
Undeva în zona Peloponezului, mai sus de Tripoli, se afla Manastirea Malevi, de maici, foarte frumoasa, care are o icoana cu Adormirea Maicii Domnului, zugravita de Sfantul Apostol Luca. Aceasta icoana este izvoratoare de mir si face foarte multe minuni. In anul 1964, cu douazeci de zile inainte de a incepe sa izvorasca mir, a iesit o mireasma foarte puternica, incat s-a umplut toata zona manastirii. Maicile erau oarecum inspaimantate, nestiind la ce sa se astepte. Pe 17 aprilie, in Vinerea Acatistului, au aparut primele picaturi de mir. Au fost vazute de Maica Teoninfi si de inchinatorii care se aflau in biserica, iar Duminica, dupa Vecernie, a inceput sa curga mirul din belsug. Iesea pe gura Maicii Domnului care se deschidea si se inchidea. Cand o deschidea, curgea ca de la robinet, iar cand o inchidea, se oprea. Mirul trecea prin geamul icoanei ca si cum nu ar fi existat. Suportul icoanei se umpluse de mir, care era de culoarea cerului, un albastru deschis, dar mireasma era mereu aceeasi. In ziua urmatoare au aparut din nou picaturi, care se prelingeau in jos, pe geam, si aveau culoarea diamantului. Apoi a inceput sa curga de mai multe ori pe zi si culoarea era ca aurul, dupa cum este si astazi, fara sa-si mai schimbe culoarea. Curgea foarte mult mir, incat maicile au adunat o jumatate de borcan si l-au inchis bine, dar a doua zi nu se mai afla nimic in borcan. Uneori curgea asa mult ca ajungea jos si se prelingea pe marmura. Maicile puneau vata si-l adunau, apoi il imparteau la credinciosi.Lumea venea din ce in ce mai mult.
A venit si politia, a scos lumea afara, au incuiat biserica si au ramas numai ei inauntru. Cand au iesit, unul din politai povestea ca pe cand stergea icoana, Maica Domnului a aruncat mir pe fata lui. Atunci el a zis: „Cred, Preasfanta mea!”.
Au venit si de la Mitropolie, au scos icoana din rama, au sters-o si s-au incredintat si ei de minune.
Mirul curge pana in ziua de azi, dar nu tot timpul, iar maicile il aduna cu vata si-l impart la credinciosi.
S-au facut si se fac minuni in toata lumea. S-au vindecat oameni de toate bolile, la care medicii nu mai acordau nici o sansa.
Povestea o calugarita ca, odata, a simtit prezenta Maicii Domnului in manastire timp de cincisprezece zile. O simtea atat de aproape, de parca ar fi putut s#259; o ating#259;. Alt#259;dat#259;, pe când s-a întins pe pat s#259; se odihneasc#259;, fiind foarte obosita, a auzit o voce zicandu-i: „ridica-te”, si a simtit mireasma mirului atat de puternica, incat a patruns in interiorul ei. Atunci ea a raspuns: „Sunt foarte obosita!”. Asa s-a intamplat si a doua oara, iar a treia oara a simtit o mana nevazuta care a apucat-o si a aruncat-o in mijlocul camerei, pe podea. Atunci s-a ridicat si s-a dus la maica ce avea cheile bisericii si i-a zis: „Mergem la Maica Domnului!”. „Nu-mi miroase a mir”, a raspuns aceea, dar a insistat si i-a zis ca „este porunca Maicii Domnului”. S-au dus la biserica si ce sa vada: mirul curgea asa de mult ca ajunsese pe podea, apoi au intors suportul cu icoana si mirul tasnea asa de tare ca ajungea pana pe perete si se prelingea in jos. Tot mirul a fost adunat cu vata.
Aceeasi maica povestea ca odata a simtit ca o urmareste diavolul si, intrand in chilie, s-a asezat pe pat, iar diavolul s-a asezat alaturi de ea. Atunci a auzit vocea Maicii Domnului venind dinspre biserica, zicandu-i: „Fa-ti rugaciune, ca te urmareste duhul necurat!”. Atunci s-a sculat si a inceput sa se roage, facandu-si semnul crucii, iar diavolul s-a ridicat si el de pe pat, i-a apucat mana si a lovit-o peste obraz, facandu-se nevazut. Dupa ce a adormit a vazut un tanar stralucitor care i-a zis: „Nascatoarea de Dumnezeu locuieste aici!”.
Altadata a aparut pe icoana mirul sub forme de litere si scria: IC. XPOC, adica Iisus Hristos, dupa cum este scris pe schima.
Mirul a aparut in mai multe chipuri: sub forma de tron, de biserica, de parca ar fi fost pictat de o mana omeneasca. Un meserias vazand aceasta minune s-a speriat si a devenit un om credincios.
Odata, o maica ce era paraclisiera, s-a dus mai repede sa deschida biserica. Fiind inca noapte, a vazut usa intredeschisa si inauntru lumina multa si o maica umbland prin biserica. S-a intors la chilie, socotind ca a deschis cealalta paraclisiera, caci erau doua. Cand a ajuns la chilie, a gasit-o pe cealalta maica dormind. A trezit-o si apoi s-au dus impreuna la biserica gasind usa incuiata, iar in biserica intuneric. A venit si un crestin care dormise in manastire si le-a intrebat pe maici daca acum deschid biserica, zicand ca el s-a trezit putin mai devreme si a vazut lumina multa in biserica si a auzit cantari foarte frumoase si se gandise ca poate au inceput maicile slujba fara sa fi auzit el cand s-a tras clopotul.
*
Intr-o zi, doua maici se aflau la robinetul din spatele sfantului altar si se spalau pe maini. Privind in vale, au vazut o maica urcand treptele. Se gandeau ca poate o fi maica Agnia. Intre timp, maica ajunsese aproape de ele si le-a privit. Au vazut ca fata ii stralucea. Dupa ce le-a privit cateva clipe, s-a facut nevazuta. Vazand aceasta, maicile s-au speriat si au fugit la chilie. De atunci nu au mai indraznit sa se spele la robinetul respectiv.
*
Un inchinator pe nume Atanasie, fiind bolnav, tocmai coborase din autocar si a vazut o frumoasa monahie care s-a apropiat de el cu blandete si i-a zis: „Nu-ti fie frica! Te vei face bine!”. Dupa aceea, s-a facut nevazuta si, intr-adevar, minunea s-a facut in clipa aceea, ca s-a vindecat de boala care suferea.
*
Un autocar care venea spre manastire in timpul noptii a ratacit drumul si a apucat-o pe un drum prapastios. La un moment dat, li s-a aratat o monahie in mijlocul drumului si i-a oprit, zicandu-le: „Intoarceti-va inapoi, ca nu este acesta drumul”. Si aratandu-le pe unde sa mearga, s-a facut nevazuta, iar autocarul s-a umplut de mireasma mirului. In clipa in care au ajuns la ma-nastire si au vazut icoana de deasupra portii, au recunoscut in ea pe monahia care li se aratase pe drum.
*
Un alt inchinator, pe nume Apostol, a venit cu un autocar de inchinatori si au fost cazati la arhondaricul manastirii, care se afla la o mica distanta de manastire. In timpul noptii, a fost trezit de mireasma puternica a mirului. Ridicandu-se din pat, a iesit afara si s-a apropiat de poarta manastirii. Pe treptele de la intrare vede o monahie inalta si frumoasa, si cum batea vantul, ii misca naframa si hainele. „Cine este acolo?”, a intrebat Apostol de cateva ori, dar nu a primit nici un raspuns. Afara era ca ziua si o lumina puternica invaluia tot asezamantul, cu toate ca era ora doua noaptea. In cele din urma, a inteles ca nu era o monahie, ci Imparateasa cerului. A incercat de cateva ori sa se apropie de ea, dar mireasma mirului devenea asa de puternica incat il ineca si se intorcea. S-a intors pana la coltul manastirii, a facut trei metanii mari, apoi s-a dus la camera, slavind pe Preasfanta Stapana.
Un tanar pe nume Nicolaie suferea cu splina si i se umflase tot trupul. A fost dus pe la medici, dar fara nici un rezultat. Mama lui, auzind de icoana facatoare de minuni si izvoratoare de mir de la Malevi, l-a dus acolo cu multa credinta si evlavie. Dupa ce s-au inchinat la icoana Maicii Domnului si s-au rugat cu lacrimi, au miruit pe copil cu mir, apoi s-au dus la camera unde au fost cazati. Mama copilului s-a asezat in acelasi pat cu soacra ei, iar copilul impreuna cu tatal sau. Femeia, fiind intristata pentru copil, nu a putut sa adoarma, ci se ruga continuu Maicii Domnului ca sa-l faca sanatos. In timpul noptii, s-a deschis deodata usa si a intrat o monahie frumoasa cu o cadelnita in mana, apoi i-a tamaiat pe copil si pe tatal sau, iar in cele din urma si pe mama si soacra. Mama s-a inchinat cu evlavie cand a tamaiat-o pe ea, facandu-si semnul crucii. Clopoteii de la cadelnita nu se auzeau, iar tamaia avea mirosul mirului de la icoana. Atunci mama copilului si-a zis: „Atat de mult mir au ca pun si in tamaie!”. Dupa ce a tamaiat, monahia a deschis usa si a plecat. Mama copilului s-a gandit ca asa au obiceiul maicile sa tamaieze pe crestini in timpul noptii si nu s-a speriat. A trezit-o si pe soacra ei, apoi, dupa cinci minute, a deschis usa camerei si a vazut lumina multa in biserica si in afara ei. Era o lumina puternica de culoare albastruie, ca si cum ar fi fost reflectoare indreptate spre acoperis. Mama copilului, vazand toate acestea, s-a intors in camera si, trezindu-si barbatul, i-a zis:
– Scoala-te! A inceput slujba la biserica; hai sa mergem si noi!
Sotul i-a raspuns:
– Ce spui, femeie! Nu cred ca a inceput asa devreme; maicile mi-au spus ca incep la cinci dimineata, ca astazi e Duminica.
– Hai sa vezi luminile de afara. Mai devreme a venit o monahie si ne-a tamaiat, a zis femeia.
– Poate ai visat! Ce sa caute maicile noaptea prin camere ca sa tamaieze?
– Eu nu am reusit sa dorm deloc; m-am rugat tot timpul pentru copilul nostru. Intreaba si pe mama, ca mai intai am trezit-o pe ea si apoi am iesit impreuna afara.
– Da, asa s-a intamplat, a confirmat mama lor.
Au iesit cu totii afara si peste tot domnea linistea si intunericul. Atunci au inteles ca au fost vizitati de Maica Domnului si erau ferm convinsi ca copilul lor se va face sanatos. Si, intr-adevar, copilul s-a insanatosit si rezultatele analizelor au iesit bune. Au multumit Maicii Domnului si ca semn de multumire, au daruit o icoana imbracata in argint.
In Manastirea Sfantul Ioan Teologul o maica s-a imbolnavit foarte grav. Avea doar 24 de ani si se numea Veronica. La inceput avea dureri de cap, apoi a inceput sa o doara mana dreapta. Maicile au dus-o la un spital din Atena unde a stat patru luni si jumatate si, cu toate straduintele medicilor, nu s-a vazut nici o imbunatatire. A fost adusa din nou la manastire, dar situatia se inrautatea pe zi ce trecea. A fost dusa din nou la spital, dar, dupa o perioada, medicii au spus ca nu mai au ce-i face, deoarece nu mai are mult de trait si daca vor, maicile pot sa o ia la manastire.
Ii paralizase picioarele, o mana, iar capul nu mai putea sa-l ridice. Permanent avea crize, iar temperatura nu scadea sub 39°. Doctorii au zis ca maduva picioarelor se topise, transformandu-se intr-un lichid. Maica stareta, impreuna cu toate maicile, stiind ca nu mai are mult de trait, s-au hotarat sa o tunda in schima mare.
Dar iata ce ne-a povestit chiar maica Veronica:
„Era in Duminica Ortodoxiei, avand o criza si dureri mari, am vazut-o pe fosta stareta a noastra care adormise intru Domnul. A venit la mine, m-a luat in brate si m-a dus intr-o biserica a Maicii Domnului din Patra. In biserica era o Doamna preaslavita. Stareta m-a lasat intr-un colt si s-a dus la acea Doamna, pentru a vorbi cu ea. Am auzit si eu discutia lor. Stareta a intrebat-o: «Doamna mea, ce se va intampla cu acest copil si ce va fi cu crizele?». «Nu fi suparata, aceste crize nu o sa le mai aiba». «Vai ce bucurie! a zis stareta. Dar febra si durerile de care sufera asa tare, ce va fi cu ele?». «Sa faca putina rabdare; nu vezi cat se intristeaza maicile pentru dansa? Ia gandeste-te, daca o vom lua, cat se vor mahni! Nu fi trista; nu va pati nimic!». Si zicand acestea, a plecat fara sa o mai vad.
Apoi, fosta stareta s-a intors spre mine si a zis: «Copilul meu, sa-i spui staretei sa faca cat mai repede ceea ce s-a hotarat, deoarece va ajuta mult. Ai grija sa nu uiti ce ti-am spus». Era vorba despre tunderea in schima mare, dar eu nu stiam, deoarece in ultimele zile suferisem atat de mult de pe urma durerilor, incat nu mai stiam ce se intampla in jurul meu si nu mai recunosteam pe nimeni. Durerile au continuat, iar doctorii au zis maicilor ca duminica voi muri.
Sambata am avut dureri foarte mari, iar pe la patru dupa-amiaza am rugat-o pe maica Euniki sa-mi faca o injectie calmanta si, in curand, am adormit. Nu dupa mult timp am auzit bataie in usa, dar nu am raspuns. M-am gandit in sinea mea: «Oare maica Euniki nu le-a spus ca sunt obosita si vreau sa ma odihnesc? Oare cine sa fie? m-am intrebat».
Deodata se deschide usa si vad intrand o Doamna preaslavita, un episcop si un barbat inalt care era imbracat cu o manta (astazi nu se mai obisnuieste sa se poarte asa ceva). Doamna, vazandu-mi privirea mirata, mi-a zis:
– Cred ca te intrebi cine suntem si de unde venim la ora aceasta. Eu sunt de la Manastirea Malevi si de acolo vin, iar Preasfintitul este Sfantul Nectarie din Eghina, iar el este ucenicul cel iubit al Domnului nostru si locuie#351;te aici, este ocrtotitorul vostru.
Intre timp, s-a apropiat de mine si mi-a zis:
– Eu am venit si duminica. Aveam de gand sa vin peste cateva zile ca sa te ajut, dar stiind ca maine vei lua schima mare, m-am gandit sa vin astazi si sa te ajut sa te ridici, ca sa poti sa-ti incepi randuiala ta si sa te pregatesti.
– Eu, Doamna mea, nu pot sa stau pe picioarele mele, nu pot sa ma misc. Vin cate doua-trei maici si nu pot sa ma faca bine. Dar dumneavoastra cum o sa ma ajutati? Cum pot sa-mi fac randuiala mea, daca ma doare asa de tare?
– Copilul meu, de multe ori cand copilul are o durere, un necaz, inima mamei doare si mai mult. Pe mine m-au strigat atatia copii pentru tine si inima mea m-a durut. Chiar daca Dumnezeu avea in planul Lui sa te lase multi ani la pat, eu m-am rugat Stapanului Hristos sa vin sa te vindec astazi, pentru ca inima mea nu mai suporta. Oare nu crezi in puterea lui Dumnezeu?
– Cred, i-am zis eu.
– Cele cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu, mi-a raspuns ea.
– Atunci de ce, Doamna mea, nu m-ati facut bine cand ati venit cu cateva zile in urma, dupa cum mi-ati spus?
– Nu te-am facut bine, a zis Doamna, pentru ca lumea ar fi zis ca criza prin care ai trecut te-a adus la sanatate cand ti-ai revenit. De aceea am lasat pe astazi, ca sa se slaveasca mai mult numele lui Dumnezeu.
In chilie aveam un dulapior si pe el aveam diferite iconite. Ducandu-se, Doamna a luat o iconita si venind langa mine, a zis:
– Uite! Ia aceasta iconita ca sa intelegi cine sunt!
Era a Maicii Domnului de la Malevi. In continuare mi-a zis:
– Veronico, acum ai sa-mi aprinzi candela?
Asta mi-a zis-o pentru ca atunci cand eram in spital, am vazut in somn ca ma aflam pe un loc inalt si necunoscut. Era o bisericuta a Maicii Domnului. Am vrut sa merg, dar nu am putut si atunci am zis: «Preasfanta mea, daca nu ma faci bine, nu-ti voi mai aprinde candela». Pentru aceasta mi-a zis cele de mai sus.
Atunci eu, ca si cum mi-as fi revenit, am strigat:
– Preasfanta mea, tu esti?
Zicand aceasta, s-a intors zambind, si apoi a disparut. In momentul acela revenindu-mi, nu-mi dadeam seama daca am dormit sau nu, dar am vazut in mainile mele iconita Maicii Domnului de la Malevi. Aceasta iconita mi-o adusese un arhimandrit, pe cand eram bolnava in spital.
Dupa ce mi-am revenit, m-am ridicat in picioare, iar in clipa aceea trecea prin dreptul geamului meu maica Nectaria. Am strigat-o sa vina inauntru. In clipa aceea, am sarit in picioare si am imbratisat-o, intelegand ca s-a facut o minune cu mine.
Atunci maica Nectaria s-a dus sa vesteasca si maicilor minunea, dar nu era de gasit niciuna, caci erau toate la Vecernie. In cele din urma s-a dus in biserica si a strigat: «Maicilor, veniti! S-a facut o minune cu maica Veronica! Este complet sanatoasa!».
Cand au venit sa ma vada, eu stateam in usa, iar ele au inceput sa planga si se pierdeau de emotie. M-am dus in biserica si am stat la Vecernie, iar cand am iesit, au tras clopotele ca sa-i multumim Maicii Domnului. Au fost anuntate rudele si toti cunoscutii. Apoi s-a facut Acatistul Maicii Domnului si alte slujbe de multumire. In ziua urmatoare am fost tunsa in schima mare, primind numele de Magdalena”.
Dupa cateva zile a mers toata obstea de la Manastirea Sfantul Ioan Teologul, impreuna cu maica Magdalena, la Manastirea Malevi, ca sa multumeasca Maicii Domnului pentru minunea facuta.
*
Urmatoarea minune o vom scrie dupa cum a fost povestita de persoana cu care s-a facut:
„Ma numesc Kiki Cozma, am 26 de ani si locuiesc in Atena impreuna cu sotul meu si cu cei doi copii ai nostri. Pe data de 18 aprilie m-am imbolnavit foarte grav. Simteam ca puterile ma parasesc, aveam friguri infricosatoare si febra foarte mare; de asemenea aveam si dureri groaznice. Doctorul de familie mi-a dat un rand de antibiotice, dar fara nici un rezultat, apoi am urmat si altele cu un efect mai puternic, dar degeaba.
Sotul meu, vazand ca nu este nici o portita, m-a luat in brate, a coborat scarile, m-a urcat in masina si m-a dus la spital. Acolo m-au consultat, m-au cercetat, dar rezultatul era acelasi. Am inceput un nou tratament; mi-au facut injectii, iar la un moment dat imi introduceau cate zece in ser pentru a fi amplasate in vena. Dupa cum spuneau doctorii, mi-au facut cele mai puternice antibiotice. Cu toate acestea, nu am simtit nici o ameliorare. Am avut cei mai buni doctori, dar in zadar.
De la un timp, nervii au inceput sa-mi cedeze, iar rabdarea sa mi se termine. Doctorul sef al spitalului spunea ca daca ar fi trecut el prin ce am trecut eu, s-ar fi aruncat pe fereastra.
Dupa un timp, am simtit ca trupul meu miroase numai a medicamente, iar febra se mentinea permanent intre 38-40°. A sosit si timpul ca, dupa patru luni de tratament, medicii sa-mi spuna ca nu mai au ce face si ca le pare rau.
Sotul meu m-a luat acasa. Am vazut ca nici stiinta, nici banii nu mi-au putut reda sanatatea. Ne gandeam sa mergem in Anglia, in Germania, in Canada, dar nadejdile noastre erau pu#355;ine.
Insa de mult timp, sotul meu insista sa mergem la Manastirea Maicii Domnului de la Malevi, unde se afla icoana izvoratoare de mir. Eram cam la cinci ore de mers cu masina din Atena. Nu ma simteam in stare sa calatoresc atatea ore. De aceeasi parere erau si mama si soacra mea, dar sotul meu insista mereu sa mergem.
Pe 20 iulie, sotul meu a hotarat ca trebuie sa mergem. M-a luat in brate si m-a asezat in masina. Atunci aveam 40°. Dupa mai multe ore de calatorie, am ajuns la marele meu doctor, la Maiaca Domnului de la Malevi. Am intrat in biserica si ne-am rugat Maicii Domnului; ne-au miruit cu mir, apoi, cand am iesit din biserica, mi-am pus termometrul si aveam 36,5°. Pentru prima data, dupa atatea luni, febra mi-a scazut si am inceput sa ma simt mult mai bine. In scurt timp, febra mi-a trecut, iar eu mi-am revenit si am putut sa ma plimb in jurul manastirii, desi cu putin timp inainte nu ma puteam ridica din pat.
Minunea s-a facut. Numai eu stiu cum am fost inainte. Ai mei ma plangeau ca pe o moarta. Acum pot sa spun, cu toata puterea sufletului meu, ca ma simt bine si aceasta o datorez Maicii Domnului, protectoarea mea.
Pecetluirea acestei minuni a fost in felul urmator: Cand am plecat spre manastire, am fagaduit ca vom sta trei zile acolo. Dupa ce m-am facut bine, sotul meu, fiind foarte entuziasmat si fara sa spuna nimic, s-a gandit sa se duca in satul Sfantul Nicolae, unde se nascuse el. In ziua urmatoare s-a apropiat de el o maica si l-a intrebat daca vrem sa plecam sau nu, apoi a continuat, zicand ca a v#259;zut pe sotul meu in somn, ca a telefonat sa vina un taxi ca sa plece. In timp ce-l vedea, a auzit vocea Maicii Domnului, zicandu-i: „Sa-i spui ca eu i-am indeplinit rugamintea, iar el de ce vrea sa plece?”. Atunci sotul a recunoscut ca se gandea sa plece, dar auzind ce a zis Maica Domnului, n-a mai plecat, ci a ramas trei zile, asa cum fagaduise.
Pana aici a fost povestirea ei. Dupa aceasta minune, au devenit foarte buni crestini si vin regulat la biserica, aducand daruri.
*
O fata din Cipru, din orasul Lemesu, ne povesteste:
„Am avut un vis. Am vazut ca zburam si am ajuns pe un munte. De acolo, am coborat putin mai jos, unde se afla o manastire. Acolo, aproape de poarta, am vazut un calugar batran tinand in mana un baston. Parea foarte suparat si misca bastonul ca si cum ar fi asteptat pe cineva sa-l pedepseasca. M-am apropiat de el, i-am cerut binecuvantare si l-am intrebat: «Parinte, unde ma aflu, ca m-am ratacit?». Iar el mi-a raspuns: «Copilul meu, nu stii unde te afli? Esti la Manastirea Malevi!».
Auzind acestea, m-am bucurat si am vrut sa ma duc sa ma inchin la Maica Domnului in biserica, dar cand m-am apropiat, am auzit un bocet, ca si cum cineva ar fi plans sfasietor. Am vazut o monahie care era pe o masa mare, si care s-a ridicat cand m-a vazut si mi-a zis: «Bine ai venit, copilasul meu!», si, imbratisandu-ma, m-a sarutat. Apoi, scotandu-ma afara, a zis: «Nu aici ai sa te inchini harului meu!», si mi-a aratat un loc mai sus, unde era o icoana a Maicii Domnului inconjurata de patru stalpi, avand deasupra ca un acoperis provizoriu din panza. «Acolo ai sa vii sa te inchini harului meu», a zis ea. In acelasi timp, Maica Domnului ma tinea de mana.
Pe cand vorbea cu mine, a venit un om care avea parul si fata roscate si a vrut sa-i sarute mana Maicii Domnului, dar ea nu l-a lasat si i-a zis: «Pleaca, pleaca de aici!» si intorcandu-se spre mine, a zis: «Copilul meu, nu l-am lasat sa-mi sarute mana pentru ca vin si ma supara». Atunci mi-am zis: «Dar ce, eu sunt asa vrednica de ma iubeste?». Si pe cand inaintam noi, a venit lume multa si, cand m-au vazut, s-au impins cu putere in noi si m-au aruncat la pamant. Atunci le-am zis: «Bine, pe mine m-ati aruncat jos, dar pe Maica Domnului de ce ati impins-o?». In clipa aceea, Preasfanta s-a intors spre mine si mi-a zis cu plangere: «Vezi, copilul meu, cum vine lumea si ma supara?».
Apoi m-a luat si am urcat mai sus si mi-a zis: «Ai grija, copilul meu! Dupa ce te vei casatori sa te duci la doctor, ca vei avea o mica boala, dar sa nu-ti fie teama, ca eu voi fi alaturi de tine si apoi vei face si copii». Dupa care mi-a aratat doi copii si mi-a zis: «Acestia sunt copilasii tai!» si mi i-a dat. Si asa m-am trezit.
Imediat dupa acestea am trimis o scrisoare la Manastirea Malevi si am cerut sa mi se trimita vata cu mir. In scurt timp, am primit raspuns intristator, ca manastirea a fost pradata, furandu-se toti banii si odoarele de pret. Atunci am inteles de ce era suparata Maica Domnului, iar batranul calugar statea cu bastonul vrand parca sa-i pedepseasca. Mai tarziu am priceput ca batranul era Sfantul Nil, izvoratorul de mir, care are o bisericuta in curtea manastirii zidita in cinstea lui.
Dupa un timp m-am casatorit si apoi m-am dus la doctor, dupa cum imi spusese Maica Domnului. Si, intr-adevar, mi-au gasit un inceput de cancer la piept. M-am operat si am fost vindecata complet cu ajutorul Maicii Domnului. De acum astept si copiii pe care mi i-a promis Maicuta mea cea dulce”.
Dupa cativa ani, aceasta femeie a venit la Manastirea Malevi sa multumeasca si sa se inchine Maicii Domnului. Venind, a recunoscut locurile pe care le vazuse in vis. In locul in care vazuse icoana care avea panza deasupra, ca un acoperis, acum se construieste o noua biserica.
*
Maica Domnului a daruit multi copii la familiile care nu puteau avea. Odata, a venit o femeie si s-a rugat la icoana Maicii Domnului ca sa-i daruiasca un copil. Dupa ce s-a rugat un timp, maicile au miruit-o si i-au dat si vata cu mir. Dar ea a insistat sa-i dea o ata inmuiata in mir cu care sa se incinga. La insistentele ei, maicile i-au implinit dorinta.
La scurt timp dupa ce a plecat de la manastire, a ramas insarcinata, iar la timpul cuvenit a nascut un copil sanatos. De atunci maicile dau la toate femeile care doresc sa aiba copii o ata inmuiata in mir, dar au de facut trei fagaduinte in fata Maicii Domnului: ca vor naste toti copiii pe care ii va da Dumnezeu, ca vor deveni bune crestine si ca-si vor implini indatoririle pe care le au.
*
Doamna Ianula din Cipru povesteste:
„In urma cu 11 ani, pe cand eram numai logodita cu Dimitrie, am aflat de la o cunostinta de mirul de la Malevi si mi-am dorit sa am si eu o bucatica de vata cu mir. Am scris cateva randuri si am pus scrisoarea si banii intr-un plic, dupa care le-am bagat intr-o sticla de plastic cu destinatia Manastirea Malevi. L-am luat pe logodnicul meu si ne-am dus la malul marii, aruncand sticla in mare, zicand in acelasi timp in gandul meu: «Dumnezeu, cu puterea Lui, sa o duca la manastire!». Dupa aceea ne-am intors la ale noastre, dand uitarii acest fapt.
Dupa zece zile am primit o scrisoare intr-un plic in care se afla vata cu mir dimpreuna cu ata inmuiata in mir pe care o cerusem, caci imi doream foarte mult copii, cu toate ca stiam ca nu trebuie sa fim impreuna, deoarece eram numai logoditi. Eram tare bucuroasa ca am primit scrisoarea si micul dar.
Familia lui Dimitrie nu prea era cu biserica, dar in momentul in care le-am aratat scrisoarea primita au inceput sa planga de emotie. Mai tarziu ne-am casatorit, dar nu puteam face copii. Timp de sapte ani am fost pe la toti medicii, dar fara nici un folos. Mai tarziu, vazad ca nu am alta cale, am facut dupa cum scria in scrisoare: post, rugaciune, spovedanie.
In scurt timp am ramas insarcinata, iar la timpul cuvenit am nascut trei copii gemeni. Unul a murit, iar ceilalti doi sunt in viata.
Multumesc Maicii Domnului si astept sa-mi daruiasca si alti copii, deoarece imi doresc foarte mult”.
*
O femeie a umblat pe la multi medici dorind sa aiba copii, dar fara nici un rezultat. Ajunsese la 50 de ani si isi luase gandul ca va mai putea sa aiba copii.
Odata a venit la manastire impreuna cu mai multi crestini pentru a se inchina. Femeile, care erau impreuna cu ea, i-au zis sa se roage indelung Maicii Domnului pentru a-i darui un copil. Atunci s-a dus in biserica si s-a rugat Maicii Domnului, apoi a cerut de la maici ata inmuiata in mir. Dupa ce a facut fagaduintele Maicii Domnului, a luat ata si a plecat. Apoi, la scurt timp, a ramas insarcinata si a nascut un copil, iar la cateva luni a ramas din nou insarcinata.
Uitand de fagaduintele pe care le facuse in fata icoanei Maicii Domnului, a facut avort. Dupa ce a venit de la spital, unde si-a ucis copilul, a avut un mare necaz. I-a murit si celalalt copil, inecandu-se cu laptele pe care i-l daduse bunica.
Vedeti cum Maica Domnului a pedepsit-o imediat pentru ca a incalcat fagaduintele? Poate de aceea nu i-a ingaduit Dumnezeu sa aiba copii, deoarece era posibil sa faca multe avorturi, dar pana la urma s-a milostivit de ea si i-a daruit, dar vedem si nerecunostinta ei pentru binefacerile primite.
*
Gheorghe Tigunis din Neapoli s-a imbolnavit cu nervii. A fost internat in spital, dar fara nici un rezultat. Sora lui, Panaghiota, locuia in Australia. Aceasta avea o mare evlavie la icoana Maicii Domnului de la Malevi.
Intr-o zi, pe cand lucra in casa, a auzit dintr-o data trei batai in usa. Deschizand usa, vede o femeie frumoasa imbracata in negru. „Am venit sa stam de vorba”, a zis ea. A intrat si s-a asezat. „Intreaba-ma tot ce vrei si eu iti voi raspunde”. Femeia a primit ca o instiintare inlauntrul ei ca este Maica Domnului si a intrebat-o imediat:
– Preasfanta, tu esti? Oare se va face bine fratele meu Gheorghe? Dar copilul meu, care sufera din nastere cu inima? Doctorii mi-au spus ca o sa moara; oare se va face si el bine?
– Se vor face bine, i-a raspuns Maica Domnului.
In scurt timp, fata Maicii Domnului a inceput sa transpire si toata casa s-a umplut de mireasma mirului. Atunci Panaghiota a luat vata si a adunat mirul de pe fata Maicii Domnului, iar mai tarziu a miruit toata familia.
– Te rog, Preasfanta mea, a zis ea, sa-l chem si pe sotul meu ca sa te vada!
– Nu. Sotul tau nu poate sa ma vada. Este un om bun, dar ii mai lipseste ceva.
Dupa ce i-a binecuvantat casa, vizitatoarea cereasca a disparut. In clipa aceea s-a vindecat si fratele ei Gheorghe si copilul care suferea cu inima. Apoi au venit cu totii si s-au inchinat Maicii Domnului de la Malevi, multumindu-i. 10 +
http://bd.lilypie.com/pruSp3.png
caciantoni spune:
DESPRE SUFERINTA SI RABDARE
Marea trebuie sa fie agitata si tulburata ca sa poata arunca la mal pamantul, iarba si toate mortaciunile pe care raurile le-a varsat intr -insa. Sa ne uitam mai bine si vom constata ca, dupa ce a fost framantata de o astfel de furtuna, marea devine foarte linistita.
Cel ce primeste necazurile din timpul de fata in asteptarea bunatatilor de mai tarziu, a aflat cunostinta adevarului si se va izbavi usor de manie si de intristare. Isi cunoaste mult mai bine complexitatea firii cel ce suporta necazurile decat cel pentru care decurge lin, fara nici un fel de probleme si care in felul acesta ramane la suprafata fiintei lui nepusa la incercare prin grele necazuri.
Nu numai cei ce mor de sabie si pe cei ce l-au marturisit pe Domnul ii incununeaza Dumnezeu, ci si pe cei ce si-au dovedit iubirea intru nevointa caci precum aceia au rabdat impunsaturile pentru Domnul, asa si acestia au rabdat asuprelile si nevointa pentru Domnul.
Cel ce ia de bunavoie starea smereniei si ostenelile cele grele, fiind astfel intr-un fel pregatit dinainte, nu va mai suferi atat de mult la venirea asupra lui a ocarilor si greutatilor inevitabile vietii. Acestea nu-l vor intrista, ba chiar nici nu le va mai simti, ci dimpotriva se va bucura de ele pentru ca le vede in lumina dumnezeiasca rostul lor binefacator.
Mai bine este sa fim ispititi de oameni decat de draci, dar cel ce place Domnului ii biruieste si pe unii si pe altii. Dracii lupta descoperiti impotriva pustnicilor, iar impotriva celor ce petrec in chinovii sau savarsesc virtutea insotiti cu altii, ii inarmeaza pe cei mai fara de grija dintre frati. Dar razboiul al doilea e de departe mai usor decat cel dintai pentru ca nu exista oameni atat de amarnici cum sunt dracii. Oamenii cat de rai ar fi mai au si o parte infima de mila, mai pot fi induplecati, au slabiciunile lor: somn, foame care intrerup chinul pornit asupra-ti, pe cand dracii nu. In orice caz, poti lupta cu oamenii ce te ispitesc sau te tulbura cel putin tot atat de tare ca ei, poti afla o portita de scapare in ispitirea lor si deci ii poti infrange mai usor.
Cel ce se roaga pentru oamenii care-l nedreptatesc se impotriveste cu succes dracilor, dar cel ce se impotriveste celor dintai, e biruit de cei din urma. Lupta oamenilor impotriva noastra nu este despartita de cea impotriva dracilor, dar prin oameni lupta dracilor este mai slaba caci oamenii se mai inmoaie de rugaciunea noastra pentru ei, de vorba buna si de ajutorul ce le dam.
Avva Zosima a zis ca cel ce doreste sa umble pe calea cea adevarata si dreapta, cand se tulbura se loveste pe sine zicand: ”De ce te manii suflete al meu? De ce te tulburi ca cei ce fac spume? Chiar din aceasta arati ca esti bolnav caci de n-ai fi bolnav nu ai suferi. De ce incetand sa te ocarasti pe tine il invinovatesti pe fratele tau ca ti-a aratat boala cu fapta si cu adevarul. Ia aminte la porunca lui Dumnezeu: ”Cand era ocarat, nu ocara, cand patimea, nu ameninta” (I Petru 2,23) ci suferea totul. Si zicea ca de va trai cineva anii lui Matusalem si nu va umbla pe calea cea dreapta pe care au umblat toti sfintii, adica cea a necinstirii lor de catre oameni, a iubirii si a rabdarii barbatesti, nu va inainta catusi de putin ci isi va cheltui anii in desert.” Cel ce rabda va sta de-a dreapta Celui rastignit si dupa rastignire, inviat, pentru ca s-a lasat si el rastignit de ocari si si-a predat grija de sine dascalului sau, ca Hristos, tatalui. Omorand cu totul voia sa egoista, a inviat in dragostea lui Hristos.
Mustrarea te face atent la tine insuti, te face sa-ti dai seama ca e ceva rau in tine sau care face altuia impresia ca nu esti cum trebuie in vreo privinta oarecare. Drept urmare, te sileste sa te vindeci si in acea privinta si deci sa-ti castigi mantuirea. E o cruce care te desavarseste, insasi primirea mustrarii pricinuindu-i cuiva pocainta de gresale ii aduce iertarea lor.
Precum pe ostasul care a primit rani grele in vremea razboiului, imparatul nu porunceste sa-l scoata din oaste, ci mai degrab sa-l inainteze in grad, asa il incununeaza Imparatul ceresc pe calugarul care a suportat de la draci primejdii multe.
Daca hotarul trandaviei este a nu avea rabdare in nici o odihna, al rabdarii este a se socoti cineva in orice necaz ca fiind in odihna. Lenesul niciodata nu socoteste ca se odihneste cat ii place - este si aici o sete infinita a lancezelii; dimpotriva, rabdarea nu se socoteste sleita de nici o greutate.
Exista o boala pentru curatirea de pacate si este o alta pentru smerirea cugetului. Bunul si Preabunul nostru Domn si Stapan, cand vede pe unii mai trandavi in nevointa, smereste trupul lor prin boala ca printr-o nevointa mai nedureroasa. Dar uneori ea vine si pentru a ne curati sufletul de gandurile rele sau de patimi. Toate cele ce ni se intampla, vazute sau nevazute se pot primi si bine si cu patima si cu o simtire de mijloc. Am vazut trei frati supusi greutatilor: unul se revolta, altul ramase neintristat iar al treilea a cules din aceasta rod mult primind totul cu multumire.
Pe masura smeritei cugetari, ti se da tie si rabdarea in greutatile intampinate si dupa rabdarea ta ti se usureaza povara necazului tau si agonisesti mangaieri. Smerenia este ea insasi izvor al rabdarii caci nu socotesti ca ai dreptul la mangaieri, iar rabdarea stand tare, intareste firea ta incat nu mai simti greutatea necazului. Din rabdare curge in tine o forta caci vointa ascunde in ea rezerve de forta pe care nu obisnuim sa le punem in lucrare. Mai bine zis aceste rezerve de forta sunt firea noastra si ea le pune in lucrare prin vointa care e o calitate generala a ei pe care nu o pune de obicei in mod deplin in lucrare. Rezervele de putere ale firii noastre sunt de fapt nesfarsite cand ea sta in legatura cu Dumnezeu. Mai usor biruim greutatile prin rabdare decat prin lupta de a nu le primi, de a le ocoli cu orice pret, fapt in care se manifesta o frica, o slabiciune care ne face de fapt slabi. Cele dinafara ne pot zdrobi mai usor firea daca nu o intarim din rezervele ei launtrice care stau in legatura cu rezervele de putere nesfarsita ale lui Dumnezeu Care a creat si sustine firea noastra ca adevaratul ei fundament si izvor. Toate primejdiile si necazurile care nu sunt intampinate cu rabdare aduc un chin indoit caci rabdarea omului e pe masura primejdiilor ce-i vin. Atat se incordeaza omul cat e de mare greutatea careia trebuie sa-i faca fata, iar slabirea curajului este maica chinului, pe cand rabdarea e maica mangaierii si putere de a se naste din necazurile sale, fara harul dumnezeiesc care vine prin cautarea cea cu dinadinsul a rugaciunii ei si varsarea lacrimilor.
Barbatul rabdator a murit inainte de mormant facandu-si mormant chilia sa. Rabdarea se naste din nadejde si plans, caci cel lipsit de acestea doua e robul trandaviei.
http://www.ortodoxradio.ro/ortodox/2007/08/20/despre-suferinta-si-rabdare/
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
lauraa - multumesc mult pt. invitatie... cand vin in Iasi te anunt... sper din tot sufletul sa fie cat mai curand....acolo simt si eu ca traiesc... cand intru in Iasi simt o bucurie si o emotie atat de puternice incat imi dau lacrimile...
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
fetelor mai jos aveti link pt. sinaxarul de azi
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie03.htm
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
Anaomaria spune:
Buna fetelor, un inceput de saptamana frumos.
caciatoni slava Domnului ca nu te-ai suparat.
lauraa cred ca trebuie sa-l intrebi pe parintele duhovnic cat de deasa trebuie sa fie impartasania, pentru ca el iti da dezlegare.
Multa sanatate Valeriei si sa ne rugam toate pentru ea.
Pupici 
"Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt."-Corinteni I, cap. 13
noce spune:
Ingeras,
iti copiez mai jos o reteta a lui Valeriu Popa pentru tahicardie si ce am mai gasit pentru ganduri.
Tahicardie
Se toaca marunt 1/2 kg. lamai si se amesteca cu 1/2 kg miere si cu 21 samburi (miez) de caisa pisati.
Se ia din acest amestec, dimineata si seara, cate o lingurita, pe stomacul gol.
Hipertensiune
C.M.P. : Vechi probleme emotionale inca nerezolvate.
N.M.G. : Cu bucurie, ma desprind de trecut, cu toate urmarile lui. Sunt in liniste si pace deplina.
Inima (afectiuni)
C.M.P. : Lipsa iubirii si a sigurantei.
N.M.G. : Inima mea bate in ritmul iubirii.
- Afectiuni ale inimii (tensiune)
C.M.P. : Stagnarea unor probleme emotionale. Pierderea bucuriei. Impietrirea inimii. Credinta in stres si incordare.
N.M.G. : Bucurie! Bucurie! Bucurie! Permit cu iubire bucuriei sa curga prin mintea, trupul si experienta mea.
Boala cardiaca coronariana
- reprimarea emotiilor si sentimentelor
Arhanghele Rafael, te rog sa ma ajuti sa ma bucur mai mult de viata, sa traiesc dragostea si fericirea, sa ma iert pe mine insumi si pe ceilalti. Sa ma eliberez de credintele vechi si de sentimentele de frustrare. Invaluie-mi inima cu lumina ta vindecatoare si iubitoare si ajuta-ma sa daruiesc la randul meu iubirea, pur si simplu, fara sa mai consider ca e necesar sa ma straduiesc din greu pentru a o merita. Sa fiu intotdeauna eu insumi si sa-mi manifest cu bucurie sensibilitatea si pornirile inimii.
Criza cardiaca
- persoana nu mai permite suficient energiei iubirii sa circule prin inima sa
Arhanghele Rafael, te rog sa ma ajuti sa aduc bucuria si dragostea inapoi in centrul inimii mele. Sa invat sa-mi ascult inima si sa dau curs vocii ei interioare. Te rog, umple inima mea cu lumina ta vindecatoare si fa ca iubirea sa circule prin fiecare celula din interiorul ei, sa-mi inunde intreaga fiinta si s-o daruiesc pretutindeni in jurul meu.
Probleme ale ritmului cardiac
- inconstanta in manifestarea sentimentelor
Arhanghele Rafael, te rog sa ma ajuti sa-mi restabilesc echilibrul si armonia sufleteasca. Sa-mi inteleg propriile emotii si sa le controlez cu discernamant. Ajuta-ma sa-mi linistesc furtunile emotionale si sa-mi transform sentimentele negative in energii creatoare.
Arhanghelul Rafael ne aduce darul tamaduirii si ne arata cum sa ne vindecam noi însine prin iubire si bucurie; el ne permite sa gasim vindecarea în natura si în energiile universale.
Numele sau semnifica "vindecatorul divin" sau "Dumnezeu vindeca".
Poti face aceste rugaciuni zilnice catre el sau catre orice sfant iti este apropiat sufletului tau sau chiar direct catre Dumnezeu.
Rafael ne învata ca sanatatea perfecta este atunci când dragostea inunda total inima, mintea, întregul corp. O persoana care este plina de dragoste nu este niciodata bolnava. Daca este încercata de boala, acesta este un semn de lipsa de iubire datorita unei tristeti, furii, gelozii, ranchiuna sau un sentiment negativ care trebuie identificat, înteles si înlocuit cu iubire.
Va doresc multa iubire si iertare!
http://tt.lilypie.com/teJ4p3.png
aditi spune:
Buna seara fetelor!
Mai apar si eu din cand in cand.
Felicitari noilor gravidute, intr-adevar minunile nu inceteaza sa apara. Dumnezeu, maica domnului si toti sfintii sa va ocroteasca si sa va ajute sa duceti sarcinile la termen cu bine.
Felicitari si proaspetelor mamici , sa va bucurati din plin de bebelusii vostrii si sa-i cresteti cu frica si dragoste de Dumnezeu. iar celor care urmeaza sa nasca curand Maicuta Sfanta sa va ajute sa nasteti cat mai usor si repede.
ValeriaDoamne ajuta. sa te ocroteasca Maicuta Domnului cu rugaciunile ei.Aditi
aditi spune:
tuturor burticilor.
Multumim pt rugaciunile voastre si pomelnicele duse. E atat de bine sa stii ca nu esti singur si la bucurie si la necaz.Dumnezeu sa va rasplateasca cu tot ce e mai bun, pe fiecare in parte.