Tata in Ro

A_Iulia spune:

Childsmoking, pai majoritatea casniciilor sunt fericite. Sa spunem optimist 90%. Deci majoritatea sanselor te vor incadra acolo.

Cele ce au nesansa de a face parte din restul de 10% (si e inutil sa cautam vinovatii aici) - ajung sa gandeasca altfel, poate si ca un mod de autoprotectie. Poti sa intelegi asta daca te gandesti la o persoana care este muscata de un caine pe strada: unele ajung sa se teama de caini, altele ajung sa-i urasca, poate alte persoane continua sa-i priveasca pozitiv - fiecare dupa cum ii este personal bine, si in functie de ce a simtit in momentul respectiv.

Pacat ca ai nimerit drept aici, sa citesti subiectul asta. Viata e frumoasa , sunt sanse mici sa faci parte din cei 10%, atata timp cat il respecti pe cel de langa tine (felicitari parintilor tai, eu cred ca ai o gandire foarte sanatoasa, mie mi-a placut postarea ta )

szivarvany spune:

Hop si io
Child, fara o gandire sanatoasa, fara a vedea mereu si-n orice situatie partea plina a paharului, nu cred ca am putea merge mai departe. So, patreaza-ti increderea orice ar/n-ar fi !



Daria & GIULIA(2004 08 16)

kariguld spune:

multumesc de atentionare!

vezi ca postarea asta nu se mai potriveste cu prima!
isi schimba lumea parerea perfecta pe care si-a creat-o despre tine!
chiar nu-i nevoie sa te simti atacata!

calmo, calmo, nu face presupuneri false!
faci cumva si acuma vre-un sondaj?



Kari
"
"Oamenii care reusesc in viata sunt aceia care cauta mereu circumstante favorabile si daca nu le gasesc, le creeaza singuri"!
Bernard Shaw

kariguld spune:

childsmoking, inca ceva, intr-o discutie trebuie sa existe si pareri diferite de ale tale. combatanti! daca nu-i asa, nu-i constructiva discutia/dezbaterea.
nici farmec nu are!
si apoi, nu poate avea nimeni pretentia ca toata lumea sa fie de acord cu ceea ce spune cineva?!
maturizarea vine atunci cand esti gata sa mergi cateva mile cu "incaltamintea" altuia!
daca toata lumea asterne petale in calea ta, ce te faci atunci cand calci pe spini?

hai nu fii suparata, ca nu-i cazul!

Kari
"
"Oamenii care reusesc in viata sunt aceia care cauta mereu circumstante favorabile si daca nu le gasesc, le creeaza singuri"!
Bernard Shaw

childsmoking spune:

Draga mea, sa stii ca nu am nici un interes sa imi creez vreo imagine de PERFECTIUNE INTRUCHIPATA pe aici, pentru ca nu mi s-ar face statuie.

Acum nu fac vreun sondaj, dar am sa te anunt pe tine prima, cand va fi momentul, in caz ca vrei sa faci si tu ceva productiv in viata.




Perfect de acord cu tine, intr-o discutie trebuie sa existe si pareri pro, si pareri contra.
Daaaar, in discutia noastra, parerile tale (contra) s-au rezumat la nick-ul meu, la nivelul meu de maturitate etc. Argumentele, unde-s?
Cat despre ce ai spus in legatura cu maturizarea, te contrazic. As spune ca, maturizarea vine atunci cand esti gata sa mergi cateva mile pe propriile picioare, fara a te sustine cineva. Pentru ca, pana la maturizare, sa zicem ca inveti din experienta altora, pana atunci mergi cu "incaltamintea" altuia, cum ziceai tu.
Sigur ca e discutabila chestiunea asta, fiecare are viziunea lui.
Iar despre faptul ca "ti se astern petale in calea ta", cred ca oricine are putin creier pentru a discerne parerile sincere de cele "de fatada". Iar daca tu nu accepti nici o apreciere, pentru ca "ti se astern petale la picioare", scuza-ma, dar inseamna ca nu ai deloc incredere in calitatile si abilitatile tale. Sau la tine, cand cineva iti face un compliment, sau te apreciaza, e clar ca te pupa-n fund? (Ca are febra, vorba aia? ) Sau cum vezi tu chestia asta?
Ai o viziune tare gri, sincer, din toate discutiile purtate pana acum. Cand cineva e fericit, si optimist, e clar ca viseaza, nu? Ca nu e destul de matur? Imi pare rau, nu te cunosc, dar parca esti una din multele femei pe care le vad la cumparaturi, si care sunt atat de incruntate si reci, de te ingheata cand iti trag o privire, si daca te vad fericita si zambitoare, se uita la tine ca si cum ai fi venita de pe Luna.

O zi buna!

kariguld spune:

fata draga, am poate dublul varstei tale.
FACI presupuneri foarte false!
sincer, nu am nimik cu tine, nici cu nikul tau, nici cu ideile tale!

nu-i cazul sa-ti explic viata mea, culorile si parerile proprii.

bwy, greselile gramaticale nu se puncteaza.

aici combatem IDEI, nu PERSOANE!





Kari
"
"Oamenii care reusesc in viata sunt aceia care cauta mereu circumstante favorabile si daca nu le gasesc, le creeaza singuri"!
Bernard Shaw

Happy_in_TO spune:

pentru impertinenta!

Moderatorului care a aprobat mesajul asta (este inca sub moderare!)

ingeras26a spune:

Hmmmm, foarte interesant subiectul....
Sa va spun si parerea mea, desi nu sunt o mama singura, ci o mama care are un sotz si un tata pentru copil minunat!
daca in relatia dintre noi doi am cateva lucruri sa-i reprosez (dar cine nu are???!!), in relatia cu copilul nu am, efectiv, nimic sa-i reprosez. S-a implicat enorm de cand am nascut, a stat cu noi acasa 2 sapt, pt ca nu am vrut ajutorul mamei / soacrei, ci am vrut sa facem noi doi tot, sa ne descurcam singurei cu bb mic. Si nu regret nici un moment decizia, pentru ca un tata este implicat in "a avea un copil" in momentul in care il vede, mai putin in timpul sarcinii. Adica nu poti cere unui barbat sa simta ce simte o viitoare mamica atunci cand este insarcinata....cel putin nu la primul copil. parerea mea.
Iar sotzul meu s-a implicat mult si se implica in continuare: de la avut grija de ea si schimbat scutece, la dus in parc si hranit, adormit, daca era nevoie, facut baitza, jucat, tot, absolut tot in afara de alaptat :)
Nu sunt in nici un caz de parere ca o femeie ar trebui sa stea cu un barbat numai de dragul copiilor, este o mare greseala, decat cu 2 parinti impreuna, care sa se certe, mai bine cu 2 parinti separati, care ii ofera dragostea copilului fiecare in felul sau.
O mama care isi paraseste copilul, avand minimul necesar, cu munca 24/24 nu este o mama...daca Doamne fereste, ar trebui sa ma despart de sotz, indiferent cat de grea ar fi situatia (exceptand poate daca as fi pe moarte si nu as mai putea sa am grija de copii), nu as st
a fara ei.
Exista poate, cazuri in care mama este obligata sa renunte la copii, dar pe acestea nu le comentez, ca nu fac subiectul acestei discutii. Nu stiu care sunt aceste cazuri, insa concep ca ele pot exista.
Eu, una, traiesc pentru copil, nu concep viata fara ea, imi mai doresc copii si ma dau peste cap sa am, deci nu as renunta indiferent cat de mult ii iubeste tatal. Dar nu as priva copiii de a-si vedea tatal, decat in anumite conditii, in care le-ar baga tampenii in cap.
Insa, ganditi-va ca este greu totusi si pentru tati, sa aiba program in care sa-si viziteze copilul. Este cred ingrozitor sa stii ca iti poti vedea copilul doar 2 ore, in weekend...
Pe de alta parte, stiu un caz in care mama se chinuie de o ia naiba sa le asigure copiilor tot ceea ce este necesar, l-a rugat pe tata sa nu le cumpere cadouri scumpe, pentru ca ea nu isi poate permite, ci mai bine sa le ia codouri normale si sa o ajute pe ea la cresterea copiilor, cu carti, cele necesare pt scoala, etc. Insa tatal nu vrea, le ia cadouri scumpe, pe ea nu o ajuta, iar copiii sunt "indragostiti de tata" prin prisma cadourilor, iar ei ii reproseaza ca ea nu le cumpara. Nu mi se pare normala o astfel de atitudine...

Pupicei, Ingeras de Maya Maria (16.12.2006)

biricica spune:

draga childsmoking,esti un caz fericit si ma bucur sincer pentru tine. e minunat sa ai ambii parinti alaturi de tine si asa ar trebui sa fie. dar, din pacate nu e intotdeauna asa. si asta e un fapt. nu-si propune nimeni, cand se casatoreste sau intra intr-o relatie, sa se desparta, dar asta, adeseori se intampla.
si nu se intampla nici din cauza femeilor emancipate, nici din cauza mass media. se intampla pentru ca traim intr-o societate care functioneaza intr-un ritm halucinant, pentru ca avem mult mai multe libertati (toti deopotriva, si femeile si barbatii), pentru ca avem aspiratii... false, le-as numi... vrem bani, multi bani, credem ca ne putem cumpara fericirea si linistea, cand de fapt nu facem decat sa ne adancim angoasele, fricile... dar asta e valabil pentru noi toti. nu doar pentru femeile moderne si destepte, de cariera, cum le spui tu. eu sunt cea mai inversunata "luptatoare la nivel ideatic:)" impotriva miscarii reclama ilegala - conmsidera acesta un avertismentte. daca m-as putea teleporta inapoi in timp, sa o cunosc pe cocoana care a initiat miscarea reclama ilegala - conmsidera acesta un avertismentta... i-as sparge dintii. crede-ma, as fi preferat sa stau acasa si sa ma bucur de copilul meu, de primii doi dintisori care abia i-au iesit, de toate ganguriturile... as fi preferat sa stau acasa frumos aranjata, sa invat sa fac prajituri si budinca. dar, cu toate acestea, fac cariera si sper sa reusesc sa am grija in acelasi timp de copilul meu. si fac tot ce pot sa nu ma mai simt vinovata ca lipsesc de acasa in fiecare zi, intre 9.30 si 18.30... si fac cariera de niste ani, si voi continua. nu pentru ca am nu stiu ce aspiratii de femeie moderna, ci pentru ca am nevoie de o siguranta. am nevoie sa stiu ca am o plasa de siguranta, in caz de ananghie. si desi sunt o femeie de cariera sa stii ca nu-mi consider barbatul un papa lapte. dimpotriva, este cel mai misto si mai tare barbat din lumea asta. doar e al meu, nu:)? nu as fi facut niciodata un copil, si nu as fi acceptat niciodata sa am langa mine un barbat mai prejos de mine! si, desi sunt o femeie de cariera, crede-ma, nu il complexez cu nimic! barbatii desptepti isi doresc femei pe masura lor. so, aia cu "ii complexati si nu ma mir ca va lasa"... functioneaza pentru altii, nu pentru oamenii normali cu capul. si la partea cu "Aveti noroc ca nu mai e ca pe vremea lu buna (nu a mea :-)))), cand femeia accepta orice de la barbat, si daca mai indraznea sa-i reproseze cate a facut ea, si cate n-a facut el, o mai lua si peste ochi. Si daca el avea chef sa-si ia copiii, asa era, nu-i mai pupa ea never. Nu laud practicile de genul, IN NICI UN CAZ! Dar totul trebuie facut cu masura, acum mi se pare ca deja totul se duce exact in extrema cealalta." chiar, cu tot respectul, ai deviat foarte tare intr-o zona pe care ar trebui sa fii fericita ca nu o cunosti si nici nu vei avea nesansa sa o cunosti vreodata. si pentru asta ar trebui sa le multumesti femeilor "de cariera, moderne, reclama ilegala - conmsidera acesta un avertismentte"! ele ti-au facut posibila relaxarea cu care vorbesti!
si ca sfat de viata: incearca sa intelegi ca perspectiva ta nu e una universal valabila, incearca sa intelegi ca adevarul este relativ. adevarul tau nu e neaparat si adevarul meu. daca vrei sa-ti traiesti viata intr-un fel, feel free to, dar asta nu iti da nici un drept sa arati cu degetul in alta parte!

simpatic spune:

Vad ca discutia s-a dus in alte zone.....

Din pacate am avut perfecta dreptate in tot ce am spus pana acum, si ceea ce se intampla in Romania relativ la relatia tata-copil este de neconceput.

Va citez doar un mic pasaj din raspunsul dat de directoarea cresei la care este inscris copilul , raspuns dat la solicitarea mea scrisa de a-mi permite accesul in incinta cresei si de a-mi pune la dispozitie toate informatiile despre copil si despre programul acestuia , si am cerut asta deaorece mama copilului a cerut expres sa nu mai fiu lasat sa intru in incinta cresei (cresa aflata in subordinea unei primarii din Bucuresti):

"...Conform hotararii pronuntate in dosarul.... al Judecatoriei.... minorul...a fost incredintat spre crestere si educare mamei ...in concluzie institutia noastra va comunica programul zilnic la minorului , starea de sanatate a copilului , datele la care se organizeaza serbarile precum si fotografiile doar mamei.....
Cresa are ca rol cresterea si educarea timpurie a copilulu de 0-3 ani si in stabilirea unor relatii amiabile intre parinti si cresa de aceea hotaram, ca in cazul in care mama ne da acordul scris puteti veni sa vizitati copilul si in afara zilelor stabilite de instanta judecatoreasca , dar cu respectarea orelor de masa si de somn ale copilului".

Daca o institutie a statului roman isi permite sa emita un astfel de act oficial...eu raman fara cuvinte....