Tata in Ro
Raspunsuri - Pagina 24
Happy_in_TO spune:
Imi pare rau, dar mie mi se pare ok ceea ce scrie in scrisoarea gradinitei. Din moment ce Judecatorul a hotarit ca ea sa aiba tutela iar ea a decis ca tu sa nu ai access la copil in timpul programului de cresa, gradinita se acopera din punct de vedere legal! La fel ar face si o gradinita de aici.
Parerea mea este sa o lasi mai moale, lasa timpul sa treaca si lucrurile sa se limpezeasca si isi va lasa si fosta nevasta a ta garda in asa fel incit sa fie mai permisiva. Normal ca ai stirnit-o cerind tutela... Iar acum, cerind scrisori din partea Gradinitei (chiar, ce credeai ca ei vor trece peste lege?) si stirnind-o si mai tare nu ai facut decit sa agravezi situatia.
espiritu spune:
omule asculta un sfat : arata fostei ca nu ii esti DUSMAN.chiar daca iti este greu.altfel razboiul de gherila va merge a la long.
cei de la gradinita ti-au raspuns absolut normal.
off :
@childsmoking 
ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului.
in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.
simpatic spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui espiritu omule asculta un sfat : arata fostei ca nu ii esti DUSMAN.chiar daca iti este greu.altfel razboiul de gherila va merge a la long. cei de la gradinita ti-au raspuns absolut normal. |
Nu eu sunt dusmanul fostei sotii, cel mai mare dusman al ei este iubirea copilului fata de mine, lucru pe care nu il va accepta niciodata,si va face tot ce ii sta in putinta sa distruga aceasta iubire.Probabil ca atunci cand copilul NU ma va mai iubi asa de mult abia atunci isi va schimba atitudinea...
Cat despre raspunsul cresei...sa inteleg ca, considerati ca parintele care nu primeste incredinatarea nu mai are dreptul de as vizita copilul la institutiile de invatamant pe care le frecventeaza, nu are dreptul de a se informa la aceste institutii despre situatia lui profesionala sau starea lui de sanatate?
_irina_ spune:
Nu am reusit sa citesc decat prima pagina si ultimele 10 pagini din topic, poate recuperez in alta seara. Poate sunt pasaje importante, poate ratez eu ceva, dar mi-a atras atentia ceva in povestirea ta.
Spuneai ca ai adus copilul inapoi la mama, dupa ce fusese la tine in week-end. Mama era zambitoare - mi se pare normal, venea copilul acasa, tu erai trist, iarasi normal, lasai copilul si urma sa il mai vezi peste 2 saptamani, probabil. Copilul plangea - iarasi normal, sunt sigura ca asta s-ar fi intamplat si daca inversai rolurile tu si cu sotia ta. Imi amintesc ca eu cand eram mica plangeam la fiecare despartire de genul asta, plangeam cand plecam de acasa la bunici apoi cand plecam de la bunici acasa iar plangeam.
Ce voiam sa te intreb e - ce i-ai spus copilului cand ai vazut ca plange? Ce i-a spus sotia ta?
M-am uitat si la poze, frumoase pozele, dar cine le-a facut? Nu cred ca cine a facut pozele alea le-a facut cu ura pentru relatia dintre tine si copil.
fericita de 
Andreea-Maria
simpatic spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui _irina_ Nu am reusit sa citesc decat prima pagina si ultimele 10 pagini din topic, poate recuperez in alta seara. Poate sunt pasaje importante, poate ratez eu ceva, dar mi-a atras atentia ceva in povestirea ta. Spuneai ca ai adus copilul inapoi la mama, dupa ce fusese la tine in week-end. Mama era zambitoare - mi se pare normal, venea copilul acasa, tu erai trist, iarasi normal, lasai copilul si urma sa il mai vezi peste 2 saptamani, probabil. Copilul plangea - iarasi normal, sunt sigura ca asta s-ar fi intamplat si daca inversai rolurile tu si cu sotia ta. Imi amintesc ca eu cand eram mica plangeam la fiecare despartire de genul asta, plangeam cand plecam de acasa la bunici apoi cand plecam de la bunici acasa iar plangeam. |
La suprafata pare e cum zici tu, e normal sa planga copilul cand se desparte de o persoana de care este atasat...dar...cand il iau de la mama, copilul este cel care pleaca cu zambetul pe buze de langa mama lui, defapt, alearga direct in bratele mele uitand pur si simplu ca are mama, si pleaca linistit cu mine....iar cand trebuie sa il duc inapoi....drama incepe chiar de cand incep sa il pregatesc de plecare...isi da seama ce il asteapta si ma intreaba speriat "tati unde mergem , tati unde mergem??" (n-am ce sa ii spun.....o perioada am incercat sa il pacalesc, dar nu mai merge) ...si cand ajung in dreptul locuintei mamei lui , recunoaste zona si imi spune "tati nu vreau la mami, nu vreau la mami"....si cand i-l dau il las plangand tot timpul.....
Din nefericire scenariul se repeta mereu din noiembrie de cand a intervenit legea....iar ora aceea de dinainte de a-l duce inapoi, cand incep sa il pregatesc....cred ca reprezinta cea mai mare pedeapsa pentru un parinte sa isi vada copilul suferind asa, si sa stie ca nu poate face nimic....absolut nimic....nu se poate exprima in cuvinte nici reactia copilului nici suferinta mea, scena in sine spune totul...totul...
| Citat: |
Ce voiam sa te intreb e - ce i-ai spus copilului cand ai vazut ca plange? Ce i-a spus sotia ta? |
Eu i-am spus sa stea linistit ca vine tati repede inapoi, sotia era preocupata sa mascheze suferinta copilului, sa nu carecumva sa vada cineva.....
| Citat: |
M-am uitat si la poze, frumoase pozele, dar cine le-a facut? Nu cred ca cine a facut pozele alea le-a facut cu ura pentru relatia dintre tine si copil. |
Pozele evident le-a facut sotia (la proces a declarat ca nu isi mai aduce aminte daca ea le-a facut!!!) , pe vremea cand era foarte incantata ca ia oferit copilului ei un asemenea tata.
Dar cand relatia noastra s-a stins, nu i-a mai pasat nici de copil si nici de faptul ca am fost un tata ideal, iar in timpul divortului a realizat cat de mult ma iubeste copilul , si probabil ca nu ura, ci egoismul si-a facut loc in sufletul ei.