DRAME PATERNE

mimonix spune:

Inca o vorba mica, off topic ...sau nu?
Daca MAMA adica ex sotia lui TATA sufera cu nervii si are sifilis si este medic oftalmolog la un spital mare din Bucuresti, atunci autoritatile n-ar trebui sa se autosesizeze si sa ii ridice dreptul de practica? Pentru ca maine poimaine scoate ochiul vreunui pacient intr-un atac de furie , nici nu vreau sa ma gandesc Eu am mai zis ca toti medicii ar trebui sa faca un control psihologic inainte de a le acorda dreptul de practica

Simona,mamica de Teo (15 ani) siVlad Alexandru (18.02.2008)
www.onetruemedia.com/shared?p=56509686d3840dd2953529&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Vladut si Teo
poze

Laura25 spune:

Pe aceeasi tema s-a discutat si aici: Taticii sunt discriminati in Romania

---

Laura de shtrumphi gemeni, Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene,
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi

Poveste cu shtrumphi


'Cos what I feel is the only truth for me

Morgano spune:

Din nou se judeca la greu.

Acest tata merita multa apreciere. DA: a gresit, s-a expus, a manjit mama copilui sau. Dar este o persoana publica, nu a ascuns cine este. A apelat la politie, instante, si a avut castig de cauza. Poate e dus cu pluta, poate e adulterin - dupa cum ati calculat voi relatiile lui, dar nu pare a fi un iresponsabil.

Scuze, Bodgan, ca vb de tine la pers. a3a.

Insa daca cea care apela la voi era MAMA copilui, gaseati scuze, era totul perfect justificabil.

Exista dovezi medicale ca mama e infestata, ca e uneori iresponsbila, rapoarte ale politie privind abuzul sau incalcarea legii si a deciziilor judecatoresti, omul asta nu se joaca ci stie fte bine ce face.

Desigur, tot ce se intampla este in detrimentul copilului, dar acest copil pare sa se fi simtit bine alaturi de tata si noua familie.

Simplul fapt ca mai sunt 2 tatici care sufera, fte activi, Alex si Espritu, ar trebui sa confirme faptul ca si un barbat poate trai si lupta pentru propiul copil cu daruire totala, cu iubire imensa, cu "armele" si chemarile care ii apartin, ca exista erori judiciare si ca exista mame care nu pot face fata mai bine decat un tata.

Nu cred ca este normal sa se "dea cu rosii" (ca tot e expresia preferata a formului) doar pentru ca e tata si nu mama, nu e suficient sa nasti un copil ca sa fii un bun parinte, de aceea exista mame care isi pararesc copii, mare care doresc sa adopte, tati dedicati si mame mai putin dedicate, nu cred ca trebuie generalizat si raportatul totul la sarcina si nastere. Sunt momente unice, minunate, de nedescris, dar asta nu da dreptul nimanui de a face dintr-un copil o victima.

Sunt sigura ca Mr. Draghici are belele pe la spate, ca poate nu a fost exact cum a zis, ave varianta lui, insa simplu fapt ca lupta pe atatea fronturi, ma face sa cred ca daca nu a fost, cel putin si-ar dori sa fie un tata mai bun. Si cred ca poate fi.

Copilului desigur ii este mai bine cu mama, in 99% din cazuri, dar de ce nu puteti accepta marja de 1% de eroare sau beneficiu pt. copil?

A mai postat un tatic, frustrat, nefericit, distrus, si-a dat numele, site-ul, a fost fte deschis si ati facut varza din el pt ca a raspuns ironic si uneori urat la acuzele voastre. De ce nu merita si taticii o sansa de intelegere onesta? Chiar nu inteleg....
Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Marina spune:

pai eu sunt mama si am un sot care este tata. Doamne pazeste de divort...sincer nu vad in momentul asta motivul pt care as restrictiona dreptul lui de a creste copiii si de a fi implicat full time in viata copiilor nostrii. Probabil ca unicul motiv ar fi sa incerce sa-mi restrictioneze mie drepturile...
Prin natura meseriei lui sotul meu e departe 3/4 din an. Dar Dumnezeule copiii il iubesc si cand e cu ei sunt atat de fericiti! Cum naiba as putea sa fiu atat de egoista sa le rapesc asta.
Nu cred sincer ca exista doar mama sau doar tata, nu cred ca faptul ca i-am purtat in burta ne da un avantaj...cred ca un copil echilibrat are nevoie si de mama si de tata care il iubesc in egala masura si in egal timp.

mimonix spune:

Va multumesc pentru promptitudine si pentru link si pentru raspuns Marinei...cu toate ca raspunsul Marinei a fost evaziv, nu asta am intrebat eu de fapt , am intrebat ce-ar fi daca fostul tau sot v-ar face publica viata, te-ar face in toate felurile, s-ar lupta asa fatis si fara menajamente pentru copilul vostru...i l-ai da, nu i l-ai da? Ma rog...e urat sa judeci dar mie mi se pare ca mai presus de toate nu se tine cont deloc de sentimentele copilului pe care domnul Draghici il haituieste in dorinta sa de a-i face bine, in loc sa puna in miscare decent parghiile legale pentru a-si obtine drepturile....Si ca nu poate sa actioneze mecanismele justitiei dumnealui, sa nu-mi spuneti , ca nu cred !

Simona,mamica de Teo (15 ani) siVlad Alexandru (18.02.2008)
www.onetruemedia.com/shared?p=56509686d3840dd2953529&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Vladut si Teo
poze

Morgano spune:

[flo[

esti si tu un caz fericit in care faptul ca tati isi iubeste copiii, chiar conteaza
pentru mine e extrem de important. poate gresi fata de mine, dar isi adora fetele, si ele pe el.... si asta ar prima daca nu ar deveni violent sau abuziv.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Morgano spune:

Simona, exista si tati fte razbunatori, care pun copilul mai prejos decat binele, egoisti, rai, mitocani, santajisti. Nu pledez deloc pt. un tata care face din mama copilului sau troaca de porci din orgoliu. Ci cred ca exista si mame mai putin bune, si tati care merita o sansa.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

espiritu spune:

de parca nu ar fi plina presa de exemple cu doctori de genul "ciomu"....si dupa cum probabil ai observat ei inca practica.
ce spun eu e o constatare nu o acuza adusa fostei sotii a lui bogdan draghici.si nu mi-as permite necunoscand persoana.



ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului.
in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

T_A_T_A spune:

Mi-am dorit un divort civilizat, dupa ce am decis sa pun punct unui mariaj infect. Avusesem ghinionul de a ma insura cu “vaduva neagra” si norocul de a avea un copil minunat. Am sperat ca Alexandra sa nu fie vreodata in epicentrul cutremurului unui divort urat. Fosta mea sotie a dorit insa altceva. Si astfel m-am confruntat cu o realitate bulversanta, am aflat secrete teribile despre mama biologica a copilei mele si m-am decis sa fac si imposibilul pentru a-mi salva fetita adorata. Pentru a o proteja de pericolul urias reprezentat chiar de propria mama.
Initial am fost de acord cu incredintarea copilului mamei biologice, dar de la data ramanerii in pronuntare a cauzei in fata instantei de fond, adica data de 28 noiembrie 2006, am cunoscut o serie de aspecte straine de mine pana la acel moment si care, evident, influentau in mod negativ dezvoltarea fizica si psihica a copilului, periclitandu-i grav starea de sanatate.
Ulterior infatisarii din 28 noiembrie, am intrat in posesia unor informatii cu privire la starea de sanatate a sotiei mele, care m-au convins irevocabil ca trebuie sa fac tot ce este juridic posibil pentru a obtine incredintarea copilului meu, pentru a-i proteja starea de sanatate si a-i oferi mediul familial propice in conditiile actuale. Am descoperit ca sotia mea fusese contaminata cu sifilis, pierderea unei sarcini in luna aprilie a anului 2006 avand probabil aceeasi cauza. Am aflat ca a avut testul VDRL pozitiv in urma cu 11 ani, atunci cand si-a facut analizele in timpul cursurilor scolii de soferi amatori. A urmat tratamente repetate, reusind o negativare VDRL in urma cu 3 ani. In cursul sarcinii pierdute in luna a 6-a, testul VDRL a confirmat o repozitivare, sifilisul fiind asadar din pacate un stigmat traumatizant pentru tot restul vietii, impunand testari nenumarate si tratamente reluate permanent. Sotia mea se afla in evidentele bolnavilor care prezinta sechele serologice pentru lues, fiind supravegheata de dr. Anca Teodor, medic primar dermatolog la Spitalul Colentina. Buletinele de analiza serologica sunt eliberate si de Institutul “Cantacuzino” din Bucuresti. Datorita contactului fizic nemijlocit cu copilul, fiecare test VDRL pozitiv, care confirma reactivarea bolii, impune efectuarea de teste si tratamente medicamentoase de catre membrii familiei, pentru a preveni contaminarea cu sifilis. La toate acestea se adauga pericolul urias reprezentat de un potential sifilis neurologic, care sa-I provoace medicului Angela Popa un comportament total iresponsabil.
Sotia mea a decis unilateral inscrierea copilului nostru la Gradinita “Sf.Andrei” din sectorul 5, incheind un contract cu Asociatia Crestina “Sf.Andrei”, care patroneaza gradinita mentionata si platind taxa pentru luna septembrie 2006. A refuzat sa imi arate contractul respectiv, afirmand ca este o gradinita care ofera conditii optime pentru ingrijirea copilului. Copilul avea doar 2 ani la data internarii si nici macar nu stia sa anunte momentul aparitiei unor necesitati fiziologice, petrecand anterior majoritatea timpului in compania mea si a bunicii paterne. Incepand cu luna octombrie, mama Alexandrei a decis sa apeleze si la serviciul de transport oferit contra-cost de gradinita, copilul ajungand astfel sa plece de la domiciliul mamei in fiecare dimineata in jurul orei 7 si sa fie adusa acasa de soferul gradinitei in jurul orei 20 si petrecand astfel mai mult de 12 ore departe de parintii sai. Chiar din luna septembrie, minora s-a imbolnavit, starea gripala agravandu-se rapid, dar fiind in continuare trimisa de mama sa la gradinita si fiind acceptata in colectivitate de catre personalul stabilimentului in pofida starii precare de sanatate. Copilul a prezentat curand simptomele unei parazitoze intestinale, agravarea starii gripale ducand la finalul lunii octombrie la o pneumonie acuta, ceea ce a determinat-o pe mama fetitei sa mi-o incredinteze pentru a o trata si a o restabiliza, fara a-mi comunica initial care este diagnosticul pus de medicul pediatru. Dupa numai 5 zile de ingrijiri la domiciliul meu, sotia mea mi-a cerut sa-i reincredintez copilul, preferand sa o retrimita la gradinita, desi Alexandra era inca in convalescenta. In decembrie 2006, copilul nu se insanatosise, fiind fortata de mama sa o insoteasca prin oras, inclusiv la cabinetul sau medical, desi i se periclita astfel starea de sanatate si asa precara.
Pe data de 28 noiembrie 2006, m-am prezentat asadar alaturi de sotia mea in fata judecatorului la primul termen al procesului privind divortul, partajul si incredintarea minorei. Ulterior acestei date, adica joi, 30 noiembrie 2006, am facut o vizita la sediul Agentiei Romane de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Preuniversitar (ARACIP), afland de la personalul institutiei ca Gradinita “Sf. Andrei” nu este de fapt o gradinita autorizata, functionand ilegal si periclitand starea de sanatate a celor 30 de copii inregistrati, fiindu-i interzis sa inscrie copii, in general, si minori cu varste mai mici de 3 ani, in special. Mama Alexandrei ma asigurase anterior ca verificase autorizatiile stabilimentului chiar la sediul acesteia, considerand ca acolo se asigura conditii perfecte pentru copilul nostru. Contractul incheiat de numita Popa Angela cu asa-zisa gradinita era unul de sponsorizare, obligatiile asumate de personalul stabilimentului fiind practic nule. Gradinita, situata in sectorul 5, pe str. Bulgarus nr. 44, este inconjurata de santiere de constructie in prezent, copiii fiind asadar fortati de imprejurari sa nu paraseasca imobilul din cauza prafului si zgomotului provocate de santierele din vecinatatea imediata.
Pe data de 4 decembrie acelasi an, la recomandarea reprezentantilor ARACIP, am reclamat asociatia care patroneaza pseudo-gradinita unor institutii si autoritati abilitate sa impuna respectarea cadrului legal existent. Pe langa ARACIP, m-am adresat si Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului, Inspectoratului Scolar al Mun. Bucuresti, Directiei de Sanatate Publica Bucuresti, pentru a zadarnici tentativele sotiei mele de a continua sa o duca pe Alexandra intr-o unitate care-i periclita grav starea de sanatate si chiar viata. Deoarece a fost nemultumita de demersurile mele pe langa autoritatile amintite anterior, incepand cu data de 30 noiembrie, fosta sotie mi-a interzis sa-mi vad propriul copil, pentru a ma determina sa renunt la sesizarile formulate si pentru a nu mai putea observa evolutia starii de sanatate a minorei Alexandra Draghici.
Deoarece am anuntat conducerea Asociatiei cu privire la demersurile facute, aceasta a anuntat-o pe mama fetitei noastre chiar in cursul zilei de luni, 4 decembrie, sa isi retraga copilul din stabiliment pana cand va obtine acordul meu, ca tata al minorei. Sotia mea, neavand nici o ruda in Bucuresti, a apelat atunci la ajutorul surorii sale, domiciliata in Republica Moldova la Chisinau si mama a unui baietel in varsta de un an, care a venit la Bucuresti pentru a se ocupa de Alexandra. Persoana in cauza are un caracter violent, chiar in aceasta vara lovindu-mi copilul in urma unui acces de furie. Este singura persoana care a agresat-o pe minora pana in prezent, dar sotia mea a considerat ca este persoana ideala pentru a o ingriji si supraveghea pe fetita noastra, desi sora sa, Violeta Maticiuc si-a adus si baietelul la Bucuresti, acesta capacitandu-i in realitate intreaga sa atentie si grija.
Popa Angela, in varsta de 33 de ani, se afla in prezent la al treilea divort. Folosind informatiile furnizate de certificatul de casatorie obtinut la mariajul anterior, l-am cautat si contactat in decembrie 2006 pe sotul anterior, un reputat medic neurolog. Acesta mi-a dezvaluit ca a intentat actiunea de divort dupa ce numita Popa Angela a parasit domiciliul conjugal, revenind dupa pronuntarea divortului doar pentru a cere efectuarea partajului. Pentru a-si intimida fostul sot, aceasta a apelat la serviciile unui individ care a insotit-o la fostul domiciliu conjugal si l-a agresat violent pe fostul sot, lovindu-l cu bestialitate chiar sub privirile aprobatoare ale acesteia. Tentativa de omor a esuat datorita interventiei unui vecin, care a strigat dupa ajutor, determinandu-i pe cei doi agresori sa paraseasca in fuga casa medicului neurolog.

In decembrie 2006 am obtinut custodia strengaritei mele, Alexandra Draghici. Avea doi ani si patru luni, un tata care o adora, o bunica dedicate deja de mai bine de un an de zile cresterii si educarii ei, o familie numeroasa care o iubea enorm. Mai avea insa si o mama biologica hotarata sa distruga absolut totul. Dupa o serie de procese castigate fara probleme de mine timp de un an, la finalul anului trecut justitia mioritica a mai inchis o data ochii si a ales sa judece stramb. Fosta sotie a obtinut o sentinta favorabila de o maniera dubioasa. Alexandra a intrat in “proprietatea” unei mame decazute practic din drepturile parintesti de cateva instante judecatoresti. Popa Angela a considerat mereu ca Alexandra este PROPRIETATEA ei, actionand sub deviza “Eu am facut-o, eu o omor!”. Din pacate, sentinta dubioasa a provocat un cosmar fara precedent, in care Alexandra a devenit principala victima.

T_A_T_A spune:

Sarbatorile de iarna le-am petrecut langa Bucuresti si in jud. Arges. Revelionul mi-a gasit familia la Poiana Lacului. Pentru ca a venit ninsoarea, am decis sa-mi las acolo mama si fiica, pentru a nu risca o deplasare spre Bucuresti in acele conditii meteo nefavorabile. Iar Alexandra se simtea minunat la “casuta rosie”, asa cum o botezase ea. De Sf. Nicolae primise o camera complet utilata, transformata intr-un loc de joaca ideal. Era fericita si asta era tot ce conta pentru mine! Cele doua, bunica si nepoata, mai doreau sa ramana acolo cateva zile si zapada cazuta abundant din cer era parca un complice ideal.

Pe data de 7 ianuarie anul curent, in jurul orelor 18, Alexandra se afla in comuna Poiana Lacului din jud. Arges, in casa de vacanta a familiei, impreuna cu bunica sa, Maria Draghici. In jurul orele 18, in imobil au fortat intrarea fosta mea sotie, Popa Angela, si un barbat necunoscut apelat de aceasta cu numele Dan.
Bunica si nepotica tocmai revenisera in casa dupa o bataie cu zapada in curtea si in gradina imobilului. Alexandrei I se schimbau hainele in bucataria de la parter, cand a observat-o pe mama ei biologica. “Mama Angela?!” Copila s-a mirat, pentru ca stia deja ca mama ei ura locul respectiv si incercase sa o convinga pe copila sa nu mai mearga la Poiana.
Bunica era cu spatele la usa bucatariei si s-a intors stupefiata. Era prea tarziu! Fosta ei nora incerca deja sa-i smulga copila din brate. Nu s-a opus, pentru ca Angela Popa nu tinea cont de integritatea fizica a micutei. Atunci a auzit-o apelandu-si complicele. “Dan, vino!” Un necunoscut a patruns in bucatarie. I s-a pasat copila asemenea unui obiect, iar fosta nora s-a intors catre bunica stupefiata.
Sub privirile ingrozite ale micutei, mama sa a agresat-o violent pe bunica ei, lovind-o in mod repetat la nivelul capului. “Te omor cu mana mea, nenorocito!” Iar loviturile cadeau cu nemiluita, alternand cu smulgerea parului. Bunica a cazut in genunchi, rugandu-se lui Dumnezeu sa-I dea putere sa rabde. Se uita doar la chipul nedumerit si apoi ingrozit al nepoatei sale iubite.
Maria Draghici a strigat dupa ajutor, iar Alexandra a inceput sa planga. In acel moment, barbatul a fugit cu copila in brate in curtea imobilului, fiind imediat urmat si de catre fosta mea sotie.
In dreptul portii de acces in curtea imobilului, cei doi erau asteptati de masina sotiei mele, care avea deja la volan inca o persoana, un barbat necunoscut de bunica fetitei. Au luat cu ei copila si masina a demarat in tromba. Un vecin a fost pe punctul de a fi acrosat de masina Angelei Popa. Un autoturism Skoda Octavia cu nr. B-54-ZZE.
Am fost apelat telefonic de mama mea. Plangea in hohote. Am crezut ca-mi explodeaza inima. ALEXANDRA?! A reusit sa-mi spuna ce s-a intamplat. Am sunat imediat la sectia de politie din com. Poiana Lacului.
Era 7 ianuarie. Sf. Ion. Politistul de la capatul firului sarbatorea. M-a intrebat daca Maria Draghici mai traieste. Traia. Apoi s-a interesat daca e constienta. Paruse constienta. “Atunci o asteptam la sectie ca sa depuna plangere!” Nu stiu cum as fi reactionat daca m-as fi aflat langa acel agent iresponsabil. L-am avertizat ca va plati scump, daca nu se deplaseaza pana la locul tragediei.
Desi i s-a furnizat numarul masinii implicate in rapier si s-a lamurit la fata locului ca era vorba de un complex de infractiuni (lipsire de libertate, violare de domiciliu, intrare prin efractie, tentativa de omor chiar), politia comunala nu a facut nimic. Nu a comunicat colegilor din Pitesti sa organizeze un filtru pentru a identifica rapitorii si pentru a salva fetita. S-a facut doar un proces verbal si atat.
Am luat legatura cu Dan Diaconescu, patronul OTV. A reactionat prompt, invitandu-ma pe loc in platou in transmisiune directa. Eram in drum spre autostrada Bucuresti – Pitesti. Am facut o escala in Piata Romana la sediul OTV. Am facut apel catre autoritati. Imi era teama ca fosta mea sotie o va scoate din tara pe Alexandra. Deja ma lamurisem ca amenintarile ei erau puse in practica. Ne avertizase ca o sa ne lichideze pe toti. Aflata deja la al treilea divort la varsta de 31 de ani, avea antecedente de violenta extrema. Sotul nr. 2, un reputat medic neurolog in present, scapase cu viata dupa o descindere trasa la indigo parca. Popa Angela incercase sa castige astfel un proces de partaj, navalind in casa acestuia cu un malac tocmit sa-l faca zob. Scapase cu viata in mod miraculos, fiind salvat de un vecin care asistase la scenele de groaza.
Am ajuns la Poiana Lacului dupa miezul noptii. Era deja 8 ianuarie. Mi-am gasit mama intr-o stare deplorabila. Nu mai simtea nimic, pentru ca se gandea doar la nepotica ei. Ne-am deplasat la sectia de politie, pentru a depune plangerea. Agentii se retrasesera epuizati dupa sarbatoarea religioasa. Sediul politiei era pustiu.
Am depus in zilele urmatoare o serie de sesizari la sectiile de politie din Bucuresti. La Sectia 11 din Sectorul 3, deoarece atat eu cat si fiica mea si bunica ei avem domiciliul pe raza de competenta a acestei sectii. La Sectia 20 Politie, deoarece acolo e arondata Popa Angela, “vaduva neagra”.
Am apelat si la Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Copila avea nevoie urgenta de asistenta psihologica din cauza traumelor psihice puternice suferite pe incepand cu data de 7 ianuarie. Era in custodia unei fiinte iresponsabile.
Reactia autoritatilor a fost cvasi-inexistenta. Parca fusese rapita o pisica maidaneza si parca se atentase la viata unei persoane deja decedate. Eram pur si simplu socat! Si atunci m-am decis sa-mi salvez singur fiica, pentru ca “organele” statului erau inerte.