Cearta cu partenerul de viata

Cearta!
Cine nu se cearta in familie? Cred ca toti avem parte de asa ceva.
Cum procedati dupa ce trageti o ”micuta“ cearta cu sotul? Adica “micuta”= fara urlete, strigate, jigniri, batai (Doamne Fereste!!!)
Noi cand ne certam nu ne mai vorbim un timp, stam imbufnati, dar dupa un timp nu mai rezistam, ne cuprinde duiosia si unul dintre noi cauta sa se lipeasca de celalalt.
Pe vremuri, nu concepeam ca eu sa fac primul pas catre impacare; imi spuneam ca si el poate sa-l faca la fel de bine ca si mine, atunci de ce nu o face?? De ce eu??? Astazi gandesc altfel. Nu mi se pare o competitie haioasa “care rezista mai mult”.
Dar daca ma enervez, simt nevoia sa stau cateva minute mai departe de el , ca sa ma pot calma. Apoi totul vine de la sine. Insa nici certurile noastre nu sunt grave, vin de la prostii.
Acum de exemplu tocmai m-am postat la calculator si el citeste, imbufnati. Ne-am ciondanit din cauza dietei … hehehe… De ce sa nu manance ce vrea cand vrea?? Gaseste el o solutie sa slabeasca. I se pare ca eu sunt cu “ochiul vigilent “ pe el ... si de aici a pornit o discutie putin contradictorie care a adus o mica tensiune intre noi.

Recunosc, ma deranjeaza ca exista si astfel de momente intre noi, dar in acelasi timp mi se par atat de duuuuulci si momentele impacarii… Sa nu ziceti ca sunt nebuna …sau ca eu caut cearta cu lumanarea...ca nu e asa Pur si simplu incerc sa iau si asta ca facand parte dintr-o relatie, mai ales cand cei doi sunt obisnuiti ani de zile sa convietuiasca singuri si dupa bunul plac.

La voi cum merge? Poate ne inspiram J

cl spune:

De ce ai pus subiectul aici si nu la unu-doi....? Incearca sa-l muti.
Claudia

osna spune:

noi chiar sambata ne-am ciondanit nitel.am plecat la un mic party organizat de cativa studenti romani din oras,care urmau sa plece acasa.sotul meu la 10 min dupa ce am ajuns si-a gasit un partener de sah si a disparut.s-a facut 2 noaptea si eram ingrijorata ca nu mai apare.l-am cautat si i-am spus ca plec acasa peste 5 min daca vrea vine daca nu,sa ramana.era foaret nervos ca si-a intrerupt partida la mijlocul ei dar nu a aavut ce face.nu am vb 2 zile si apoi el a venit la mine sa ne impacam recunoscand ca a gresit.de obicei cand ajungem la divergente prea mari eu refuz sa mai scot vreun cuvant ca sa nu ne certam foarte rau,cu urlete,strigate.
noroc ca se intimpla mai rar caci e genul de barbat care mereu ma lasa pe mine sa decid "cum crezi tu" asta e vorba lui.

Lauraa spune:

Pe mine ma dispera certurile cu sotul.De aceea le evit. Mie nu imi place sa ma cert cu nimeni, sunt o fire lasha,mai bine las de la mine si inghit decat sa ma cert. Nici cu maica-mea nu ma pot certa, ca sa nu mai zic persoane straine:colegi, prieteni, calatori in autobuz,etc. Imi displace total sa fiu in dezacord cu cineva.Imediat imi vine sa plang, mi se innoada lacrimile in barba... Mi-ar place sa fiu si eu mai hotarata la chestii din astea.

Laura

GabiG spune:

Daca va zic ca si noi sintem "certati"...Ce chestie. Sotul meu are un fix cu verbul a "iesi".
Daca spun "sa iasa" ma corecteaza, daca spun "sa iese" iarasi ma corecteaza. Nu stiu de ce ma enerveaza asa de tare treaba asta, dar ma calca pe nervi. O vreme am incercat sa zic cum zice el, numai sa-l aud ca tace (nu stiu de ce ma biziie atit cu porcaria asta, cica il distreaza ...sadic). Dupa aia imi zice ca nici asa nu e corect, ma zapaceste de cap. Sau nu mai putem de bine...si nu avem chiar din ce sa ne ciondanim?
Cert este ca acum fac pe suparata si nu vorbesc cu el decit strictul necesar...
Pupici

si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi

mamica dulce spune:

lauraa...asa eram si eu ...mai bine rabdam si inghiteam in sec decat sa ma cert...adica daca banuiam ca punctul meu de vedere duce la divergente cu sotul...asa ca am rabdat eu mult si bine la inceputul casniciei..adica ceva mai bine de jumate de an...pana mi.a iesit pe ochisi am zis...HALT! si pana aici!si cand am inceput sa dau din gura...s.a uitat cam cas la mine si mai sa ma intrebe da' ce.am patit??
oricum eu am luat ferma decizia sa ma fac fata rea,ca de fel si eu mi.s blajina ca o mielusica
dar eu incerc sa.mi impun punctul de vedere cu calm si cand se incing spiritele ies la o tigara pe balcon sau caut sa abordez anumite probleme in momente...bine alesenumai ca faza asta nu prea tine la barbatu.meu
dar orice ar fi tot tie iti faci rau prin tacere si acceptare numai de frica confruntarii...pt ca odata si odata o sa dea pe afara si atunci sa vezi ce uragan
mulöta bafta si ....strategie!!

lilib72 spune:

Laura, esti cumva in zodia balantei? te intreb pt. ca asa sunt si eu, barbata-mi da din gura ca o moara stricata iar eu imi vad de ale mele, pana la urma ii trece. Pai ce rost are sa ma cert cu el cand stiu ca tot trebuie sa ne impacam, doar nu o sa stam certati toata viata.
lili & bb daria
http://community.webshots.com/user/lilib72

Lauraa spune:

Nuuuu nu-s balanta.Din contra,as putea spune: is BERBEC. Oricum frica de cearta e la inceputul certei.Daca totusi m-am urnit si am inceput sa ma cert,atunci ma tin pe pozitii,desi tot nu ma pot abtine sa nu plang.

Laura

mirelam spune:

Asa sunt si eu, cand ma cert cu cineva ( ma refer la cei din familie, nu la straini) si am ceva de reprosat, nu incep bine ca ma apuca plansul. Mai ales cand ma consider nedreptatita sau daca consider ca m-a jignit cu ceva.
Parca-s o bleaga. De multe ori am primit replici de genul " Acum de ce plangi, spune ce ai de spus ".
Am crezut ca-i o "calitate" a zodiei, eu fiind Pesti.
Asta e unul din motivele pentru care imi pare rau ca baietelul meu este nascut tot in zodia Pesti. Sper sa nu semene cu mine.
Cat despre cearta cu sotul meu...parca suntem niste talambi amandoi. Acu ne certam si in cel mult 5 minute ne imbratisam de mama focului.
N-as putea vreodata sa stau suparata pe el prea mult timp.
Si inca ceva. Eu cred ca-i chiar placut sa te mai si certi... nu de alta dar impacarea este tare dulce.

(5 ani si 5 luni)

Victoria spune:

Io nu pot sa ma cert cu al meu, ca nu... coopereaza, mi-a si zis ca nu am nici o sansa sa ma cert cu el... Eu mai zic, bomban, pufnesc, el taaaace, si...gata. Apoi ma apuc si tac si eu, pana vine si ma pupa, si....gata. Ne cunoastem de 3 ani, suntem casatoriti de aproape 2, si nu ne-am certat, desi eu sunt patimasa si impulsiva (Leoaica, de...)Si sper sa reusim s-o ducem tot asa, chiar nu-mi doresc sa ma cert..

V.

veni, vidi, Victorie!

osolita spune:

Fara nici o referire la ce a scris mai sus Victoria, eu cred ca atunci cand intr-o casnicie nu sunt deloc certuri, ceva e in neregula, e linistea dinaintea marii furtuni. Nu se poate sa fie totul perfect, e normal,suntem diferiti unul de altul.
Iar impacarea e tare frumoasa, mie nu-mi place sa stau suparata mai mult de 5 minute si ne impacam imediat.