Prima zi de gradinita

Un articol cald www.desprecopii.com/info.asp?id=1489" target="_blank">despre prima zi de gradinita a micilor studenti :)

Cum a fost prima zi de gradinita a puilor vostri? Asteptam impresii.

cu drag,

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

danitin spune:

Super faina! Si asta datorita unui concurs de imprejurari ... Lori a mers la gradi direct in grupa mijlocie, pentru ca anul trecut o inscrisesem la o gradinita particulara, foarte aproape de casa si convenabila dar care ... s-a desfiintat inainte de inceperea anului scolar, din lipsa de copii. Asa ca a mai stat un an acasa si acum am mers la gradinita la care visam intotdeauna ca-mi voi duce copilu. Este aproape de fostul meu loc de munca si, de cate ori treceam pe langa ea, innainte de a avea copil, ma uitam cu drag la prichindeii care se jucau intr-un mic spatiu verde, pe o strada retrasa si linistita. Intotdeauna mi-am spus ca acolo imi voi duce copilul, daca il voi avea ... Si asa s-a intamplat. Un alt concurs de imprejurari cam ciudat este revendiacarea cladirii. Din cauza asta multi copii s-au retras si altii nu s-au mai inscris. Asa ca avem 2 educatoare la 13 copii, un adevarat miracol. Pana sa se incheie procesul, Lori e la o gradinita situata intr-o cladire veche si frumoasa, pe o strada linistita, are 2 educatoare tinere si ii place mult sa mearga acolo. Gradinita e una cu program prelungit, dar la noi nu e nevoie. Partea simpatica e ca, dupa prima zi, a venit cu scandalu ca ea de ce nu doarme la gradi, sa-i duc pijama, ca vrea acolo. M-am conformat dar ... cand m-am dus dupa ea dupa amiaza mai tarziu, am gasit-o bosumflata rau. Cica: Mama, mi-e foame, mi-e somn, mi-e dor de voi ... deh, obisnuita cu traiu al bun de acasa. de atunci merge la gradi de la 9 la 14 si totul e perfect.

Mamica de spiridus

"Nu inteleg cum o femeie poate iesi din casa nearanjata - e o lipsa de politete. Si nu poti sti niciodata, poate chiar aceea este ziua in care-ti intilnesti destinul. Iar in fata destinului trebuie sa apari cit poti tu de frumoasa."
Coco Chanel

NOI

Spiridusul meu drag

Tia spune:

Acum am vazut acest subiect..

As vrea sa va povestesc cum a fost la noi prima zi de gradinita. Fiindu-mi foarte frica ca va plange si nu va voi sa stea, am inceput sa-l "prelucrez" din timp, cam cu cateva luni inainte. La inceput zicea ca nu vrea sa mearga, va dati seama ca nu prea ii era lui clar ce inseamna gradinita. Cand auzea de copii, era cu "nu" inainte. Crescut de bunici, Alexandru era un copil rasfatat, putin salbatic, fugea de alti copii pe care ii intalnea in parc, sau in alte locuri. M-am temut sa nu ramana salbatic, am vrut sa-l dau la gradi de la 3 ani in primul rand sa-l integrez cat mai devreme in societate.

Asadar, cum ziceam, am inceput sa-i tot povestesc despre ce inseamna gradinita, am marsat mult pe jucarii noi, jocuri cu copii, etc, i-am prezentat gradinita ca pe un loc unde mintea lui ar gasi numai distractie. Si mereu ii spuneam ca dupa-amiaza vine tati sa-l ia acasa.

La inceput a zis "nu", apoi incet-incet n-a mai zis nimic, ma asculta, cred ca incepea sa "ingurciteze" ideea, cu cateva sapatamani inainte sa inceapa a zis ca vrea sa mearga la "copii si jucarii". Si uite asa prima zi a fost ca a N-a zi, nici mie nu mi-a venit sa cred, l-am schimbat, l-am pupat si l-am dat in grija personalului. Am zis "pa" si am plecat, n-a schitat nici un gest de tristete, totul a decurs natural, de la sine.

Cred ca a fost prima noastra victorie :-)

Tuturor mamicilor care se tem de prima zi de gradinita le doresc sa fie puternice si sa incerce sa-si pregateasca puii inainte de aceasta mare schimbare. Nu uitati ca toti piticii se simt in siguranta in rutina. Gradinita inseamna o mare schimbare, mai ales ca raman singurei fara mami si tati. Cred ca daca le inoculam dinainte aceasta schimbare, sunt pregatiti si ii pot face fata mai usor.

simona_t spune:

Draga Tia, esti o mamica fericita. Sper din tot sufletul ca si baietelul meu sa se comporte la fel in prima zi de gradi. Noi avem ceva experienta pentru ca l-am dus la o gradinita de stat (4 ore pe )si nu prea i-a placut. Nu statea decat maxim 2 ore pe zi. Am hotarat sa nu-l mai duc pana nu se face mai cald afara ca sa-i scoata in curte sa se joace, poate asa va sta. Daca nu o sa-l inscriu in Bucuresti la o gradinita cu program prelungir (noi stam in Ilfov dar lucram amandoi in Bucuresti). Am incercat si noi sa-i spunem ce frumos e la gradi, ca are jucarii noi acolo etc. dar nici nu vrea sa auda. Si el sta cu bunica toata ziua, si e cam salbatic, e egoist, nu baga nici un copil in seama, nu imparte nimic cu nimeni. Nu stiu ce sa fac! Sunt un pic disperata.

Tia spune:

cand vorbesti despre baietelul tau parca il vad pe Alexandru al meu. babele din sat se cam uitau urat la el atat de salbatic era, crescut acasa in curte cu ham si pis... cand il duceam in parc si un copil se apropia de leaganul in care voia sa se dea el, prefera sa-l abandoneze numai sa nu intre in contact cu el :(

gradinita face minuni la acest aspect, eu am vazut transformarea in cateva luni

si apropos de pregatire, am inceput sa-i povestesc din vara, iunie-iulie, si l-am dus in octombrie... reactia pozitiva a aparut cu putin inainte sa inceapa

2h pe zi este destul de putin sa-si "refaca" o alta rutina in care gradinita cu activitatile sa-i umple timpul. in 2h nu apuca sa intre prea mult in contact cu copiii si activitatile lor, nu face decat sa astepte sa plece :-( si asta nu este deloc benefic procesului de adaptare.

si noi suntem din ilfov, dar am preferat sa-l ducem la o gradinita particulara, in bucuresti, sa fiu sigura ca lucrurile decurg cum trebuie.

Rufus spune:

Acum pot sa spun si eu despre prima zi a Anei de gradinita. Sau despre primele. Nu credeam sa trec din nou prin asta, dar altele au fost planurile Domnului. Cu experienta precedenta, si eu si Tora am pregatit-o de n-am mai putut, iar Ana este deosebit de sociala, se imprieteneste cu orice copil. Desi in toamna era planul, la sugestia unei educatoare, am inscris-o acum si nu va mai avea nevoie de loc la toamna. Si...am plecat, mama tata si puiul. In prima zi. Luni.
M-a uimit nu ca a plans, ci ca a stiut de cand am sculat-o dimineata ca nu-i convine. Brusc, fara alte semne. N-a vrut sa ramana, am lasat-o totusi, ne-am dus, eu si bona, sa o luam la pranz. Nu a fost ea toata ziua. A vrut direct acasa, nu parc, nu Mc Donalds, nu bomboane, numic-nimic. Acasa s-a dezbracat singura si imediat s-a urcat in pat. Fara nici un indemn. A dormit trei ore si jumatate.
In fiecare din urmatoarele zile a vomitat dimineata. Putin. Ca sa ne exprime clar parerea ei. Vineri era deja bolnava.
Acum nu mai varsa. I-a trecut si boala. Este a treia saptamana (jumatate a stat acasa, bolnava). Nu mai plange, dar e clar ca ar cam sta acasa. Incepe, insa, sa descopere si oarece lucruri bune acolo.
Si ma gandeam: dupa schimbarea de mediu, pe care nu si-o doresc, cand ii aduceti pe lume, asta e a doua schimbare majora, pe care n-o cer ei. Au, deci, cred, dreptul sa faca putin ca vrabia-n praf, nu?

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

cristinlim spune:

mie nu mi-a placut la inceput la gradinita pentru ca eram mai introvertit. si asta conteaza cred. educatoarele ar trebui sa ai ba mai mult agrija de acesti copii

Lorikay spune:

Erica are 1 an si 10 luni si a inceput gradinita de o saptamana. Prima zi a fost contrar asteptarilor mele: si-a luat la revedere de la tati (a trebuit sa o duca el din motive obiective), a luat-o de mana pe educatoare si a plecat la copii. Mi-au spus ca a mai plans putin in timpul zilei dar cand am mers dupa amiaza sa o iau era foarte vesela si imi povestea pe limba ei despre Alba ca Zapada si cum a facut ea "hopa" pe "gan" (topogan). Mai greu a fost in zilele urmatoare pentru ca a inceput sa inteleaga ce se intampla (dar numai dimineata). Se vede ca ii place acolo (ma trage de mana sa mearga la copii) dar ar vrea sa raman si eu. Acasa nu a facut vreo scena deosebita doar ca raspunde cu "nu" orice i-am spune. Chiar si cand vrea ceva spune mai intai nu si apoi da.

agadu spune:

maria s-a dus la gradi de la 2 ani. am cautat gradi in tot cartierul, printre cele private, pe de o parte datorita programului dar mai ales pentru siguranta serviciilor. In final, dupa multe vizionari am ales o gradi de care sunt foarte, foarte incantata. Bineinteles ca maria a plans vreo 2 saptamani dimineata, dar m-am tinut tare si s-a dovedit ca am procedat bine. acum are zile cand imi spune ca ii e dor de Adriana si de Nela. Eu mai sunt geloasa pe ele, dar pe de alta parte e semnul cel mai clar ca acolo ii e bine. Desi tinere, fetele sunt experimentate si inzestrate. Cateodata parca se pricep mai bine ca mine sa lucreze cu ea si sa o faca sa fie ascultatoare. si au rabdare. Mie, mai imi lipseste asta, mai ales de cand l-am nascut si pe baietel.

Mama_Soranei spune:

Puiu meu a urlat incontinuu cu mici pauze, iar eu ma stresam in fata gradinitei.
E cea mai groaznica zi din viata mea.

alexandr7777 spune:

Dragele mele mamici, totii copii plang dupa mamele lor, si daca nu plang sunt putini intristati. Puneti-va un pic in locul lor si imaginativa ca va treziti intr-o dimineata printre oameni straini. Ce sentiment v-ar incerca??? Personalul gradinitei trebuie sa joace rolul de a doua mama pt a-l face pe copil sa se simta iubit si ingrijit. Ei au nevoie de afectiune mai presus decat orice. Insistati sa stati cu copilul macar cateva minute la inceput cand il duceti la gradinita. Le provocam o ruptura emotionala daca ii lasam acolo fara nici o explicatie si plecam. Vorbesc din 2 unghiuri cel de mama si cel de directoare de gradinita particulara.