Copiii-santaj emotional ?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Krissias spune:

Pentru binele meu si implicit al copilului ,am ales divortul si nu am regretat nici un pic alegerea facuta.Am preferat linistea si cresterea copilului in armonie,scandalurilor.
In ziua in care el a plecat definitiv din casa,Alexandra a spus la fel ca si copilul Craciunitzei:"mami nu-i asa ca de acum nu mai face nimeni scandal?"
Ne are pe amindoi in viata si se poate bucura si de prezenta acestuia in vizitele anuale in RO si zic ,ca-i suficient.
Ce-i drept am fost si eu asaltata de intrebari de genul:"si la copil nu te gindesti?"
Insa mai tirziu am fost felicitata ca tot ce am facut a fost de fapt pt. fata mea.
krissias si Alex
http://community.webshots.com/user/krissias

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tia spune:

O prietena de-a mea s-a maritat la 19 ani si foarte curand dupa aceea a nascut un baietel, acesta fiind fi motivul pentru care a facut acest pas atat de repede. Nu s-a inteles niciodata cu sotul ei, se certau permanent, nu aveau nimic in comun, decat copilul... Au trecut ani si desi stia ca nu poate salva acea casnicie nu putea face pasul spre divort din cauza baietelului... Cam pe cand copilul avea 3-4 anisori si ei tot se certau, prietena mea a observat intr-o seara cum pustiul se aplecase neobisnuit de mult asupra jucariilor cu un efort vizibil de a ignora ce se intampla in jur. S-au despartit, numai ca din pacate sotul nu vroia sa divorteze si s-au impacat, s-au certat iar si tot asa pana intr-o zi cand copilul i-a spus mamei: "Mami, parca spuneai ca nu te mai impaci cu tati! Iar ne mutam la el?" .. copilul cred ca avea 4 ani... Decizia a fost definitiva. Nu cred ca ne dam seama prin ce trec copilasii traind astfel de momente....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns imagine_me spune:

quote:
Originally posted by Tia

O prietena de-a mea s-a maritat la 19 ani si foarte curand dupa aceea a nascut un baietel, acesta fiind fi motivul pentru care a facut acest pas atat de repede. Nu s-a inteles niciodata cu sotul ei, se certau permanent, nu aveau nimic in comun, decat copilul... Au trecut ani si desi stia ca nu poate salva acea casnicie nu putea face pasul spre divort din cauza baietelului... Cam pe cand copilul avea 3-4 anisori si ei tot se certau, prietena mea a observat intr-o seara cum pustiul se aplecase neobisnuit de mult asupra jucariilor cu un efort vizibil de a ignora ce se intampla in jur. S-au despartit, numai ca din pacate sotul nu vroia sa divorteze si s-au impacat, s-au certat iar si tot asa pana intr-o zi cand copilul i-a spus mamei: "Mami, parca spuneai ca nu te mai impaci cu tati! Iar ne mutam la el?" .. copilul cred ca avea 4 ani... Decizia a fost definitiva. Nu cred ca ne dam seama prin ce trec copilasii traind astfel de momente....



exact ce spuneam si spun toate femeile rationale care au ales divortul atunci cand casnicia nu mai poate fi 'carpita': copiii au mult mai mult de suferit intr-un mediu viciat, plin de certuri si stiu exact de ce au nevoie. Motivele pentru care unele/unii aleg sa ramana intr-o relatie pe duca sunt strict egoiste si lase, copiii sunt doar perdeaua de fum, justificarea esecurilor existente si viitoare.

Mergi la inceput