Durerea unei pierderi de sarcina (76)

Delphinas spune:

camy ma bucur ce ne-ai dat un semn. ma simt ceva mai bine.
ma bucur ca va veni mama ta la tine. imi cer scuze pt vorbele de mai devreme la adresa sotului tau. se pare a si el sufera foarte mult dar in fata ta vrea sa fie puternic.
asa ma mai enerveaza pe mine orgoliul asta masculin. dar deh sunt barbati si li se duce vorba ca ei sunt cei puternici.
frumos gestul lui de a o suna pe mama ta si de a-i vb de tine. asta e semn ca totusi tine la voi, la casnicia voastra. daca nu ii pasa, poate ca nu o suna pe mama ta si acasa avea sa se certe in continuare cu tine.
despre injuraturi cred ca regreta si el. cred ca si-a iesit din fire, a atins punctul in care nu a mai realizat ce spune.
iarta-l. fie-ti mila de el. roaga-te si pt el.
sa ne mai scrii. te rog eu mult.
azi nu prea am fost om toata ziua. mereu m-am gandit la tine.


poze
Just Me

unducthable spune:

Cami, chiar acuma, cu spirt la cap pus ca ma doare capu rau :(( si spatele , e frig in casa , inca nu au dat caldura, IMIER IERTARE CA NU M-AM TINUT DE PROMISIUNEA FACUTA ...

Cami, plang si eu , am plans pentru mine si suferinta mea , am plans si pentru suferinta sotului meu , si e pentru prima data, de fapt a doua, dupa ce Michelle si-a pierdut al 2-lea copil ..., e a doua oara cand sunt impresionata ... si plang pentru tine, pentru mama ta si sotul tau, mai ales pentru tine ...

Te rog si eu sa crezi ca ne pasa de tine ... parca niciodata nu a fost ca acuma , atatea fete , s-au unit aici pentru tine pentru ca contezi , si Dumnezeu nu vrea ca tu sa pleci ... vrea sa ramai cu tine , cu ai tai si cu noi ... noi toatevem nevoie una de alta ...

in viata asta pana la urma ce e mai ra decat singuratatea, nu vei ave parte de asa ceva; sotul a facut ceva care sa nu mai faca niciodata, dar nu a stiut cum sa reactioneze, s-a pierdut rau cu firea, dar se gandeste la tine , vezi ca ta vine la tine, fii tare , oamenii au nevoie de tine .

am la servici o femeie de 45 de ani , nu a putuavea copii, dar avea o viata linistita cu un sot frumos , asa am vazut in poze , si un cate, si acum 2 ani acest barbat inalt si frumos A MURIT , acum aceasta femeie e singura cu 2 catei si un apartament ... SINGURA ... mai multe nu mai spun

si mai am o prietena care avea o fiica de 18 ani care i-a murit brusc de anevrism si sotul a parasit-o pentru cea mai buna prietena a ei ... deci , nu mai spun concluzia

ia-o de la capat , va fii bine !! linisteste-te , aprinde o lumanare pentru mic dar trebuie sa iti revii

te iubim , diana

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/

Delphinas spune:

diana si tu ai asemenea dureri de cap?
imi vine sa ma urc pe pereti cand ma apuca...ajung chiar sa si de la durere
un ceiuc poate trece

poze
Just Me

bretonica spune:

Citat:

citat din mesajul lui Delphinas diana si tu ai asemenea dureri de cap? imi vine sa ma urc pe pereti cand ma apuca...ajung chiar sa si de la durere un ceiuc poate trece poze Just Me ..e de la cervicala..si eu sufar de asemenea dureri...camy,vezi cite fete suntem alaturi de tine?...si pentru mine astazi a fost o zi in care am fost cu gindul numai la tine...si mereu cu lacrimi in oki...fii tare si mergi inainte...asculta glasul nostru...suntem toate linga tine......dumnezeu sa aibe grija de tine...te pupam...si da,iarta-l si pe sotzu tau-

a_alinta spune:

offff, cat poate sa te doara sa ajungi sa gandesti asa!!!
te-am cunoscut de la superdieta, pe care o citesc din umbra....si azi am citit ce este cu adevarat in sufletul tau!!!!
draga mea, NICIODATA sa nu mai gandesti asa!!!.. e cumplit, e groaznic, e aproape nimicitor pierderea unui copil, dar asculta si de un altfel de durere , si poate din experientele noastre de viata vei gasi puterea sa te ridici de jos!!! pentru ca asta trebuie sa faci tu acum, ridica-te de jos, plangi pana nu mai ai lacrimi, spala-te pe fata si intra in fiecare zi sa citesti ce iti scriu si alte fete care sunt alaturi de tine...
hai sa iti povestesc cum e durerea cand un copil isi pierde mama....
aveam 10 ani, cand mama mea a plecat acolo unde nu exista durere.... avea numai 45 de ani...il rugasem pe Dumnezeu sa nu o ia, ca sunt mica si am atata nevoie de ea... i-am cerut chiar , ca o confirmare a existentei Lui...apoi l-am renegat, normal, in mintea mea de copil, din moment ce nu imi indeplinise ruga, asta insemna ca nu exista!!!
ce m-a facut sa iti povestesc toate astea??? exact acelasi lucru l-am trait si eu , ca si tine... nu mai puteam respira, atat de mult sufeream!!!!
a fost cumplit, a fost o perioada de timp cand efectiv am zacut de durere, dar hai sa iti spun ce m-a ajutat!!! am realizat intr-o zi ca nu doar eu mi-am pierdut mama! si tatal meu isi pierduse sotia!!
si nu mi-a aratat-o niciodata dar de atunci am simtit ... si am incercat sa fiu puternica pentru el!!!! si ne-am ajutat unul pe altul....si tot in aceeasi zi i-am cerut iertare lui Dumnezeu si i-am cerut sa ma ajute sa trec peste durere fara sa ma ucida!!!
nu judeca niciodata ! nu vei stii de ce tocmai copilul tau a trebuit
sa plece mult prea devreme... dar incalzeste-te cu gandul ca acolo unde e ii e bine si nu sufera... nu poti sa stii ce viata ar fi avut daca ramanea cu voi... nu poti sa stii cata durere avea sa cunoasca, si voi alaturi de el!!!
cum bine spunea danangie, lasa-l sa plece!!! lasa-i sufletul sa se bucure acolo unde e!!!
iar tu , ia-ti sotul in brate, plange-ti impreuna si apoi ganditi-va la viitor! ... ia-ti mama in brate si plangi.... lasa lacrimile sa iti spele sufletul si incearca sa arunci gandurile negre deoparte...
viseaza la urmatorul copil pe care il veti avea!
si roaga-te la Dumnezeu sa te ajute sa treci peste durerea asta care te ucide....
si nu in ultimul rand, lasa timpul sa iti potoleasca din durere...poate nu o sa ma crezi, dar timpul vindeca...
spune tot ce ai pe suflet, vorbeste, citeste, dar nu uita niciodata ca nu noi decidem ce facem cu viata noastra!!!
fiecare am venit cu un rost pe pamantul asta, si de cele mai multe ori plecam fara sa ajungem sa il cunoastem... dar trecerea noastra nu este intamplatoare!!! nimic nu este intamplator pe lumea asta, numai ca noi nu puteam vedea cu ochii nostri de ce...

imi doresc sa te pot ajuta un strop in cumplita incercare prin care treci ... poti plange si pe umarul meu, incearca sa alungi gandurile negre... darius sufera si el odata cu tine, asa ca strange toate firimiturile de putere si incredere si pentru ca tu il vrei fericit, incearca sa iti linistesti sufletul....
vino alaturi de noi!!! eu sunt alaturi de tine cu tot sufletul!

bretonica spune:

ALINTATA MEA....nu stii ce dor mi-a fost de tine...si cit de tare a durut"disparizia"de la superdieta(stii ca devenisem surori)...si m-ai abandonat(ne-ai..)....dar vazind rindurile tale,crede-ma ca mi-au venit lacrimile de bucurie,si m-au miscat si prin ceea ce ai scris...datorita lui camy am reusit sa te regasesc(poate ptr putzin timp)..dar ma bucur ca inseamna ca esti bine...nu cred ca-ti poti imagina cit de fericita sunt citindu-te...deci camy sa mergem inainte toate impreuna,mina de mina....alintata mea...si un pupic dulce..nu stiu cind mi se v-a mai oferi ocazia.ne lipsesti....

Lupta cu kg

laurraa spune:

camy, barbatii intotdeuna au acea masca de "puternici".

Nici eu nu am stiut cat a suferit sotul meu.El este o persoana foarte sigura, puternica atat la propriu cat si la figurat, insa in acele clipe mi-au zis prietenii ca acel om la 100 si ceva de kg si 1,90 destul de solid si dur plangea ca un copil.In 8 ani de cand ne cunoastem nu l-am vazut niciodata plangand.
Acasa mi se parea destul de rece si nepasator.Imi zicea mereu:"hai mai mami da da-o-n colo de treaba.Treci peste si gata!". Vorbea cu mama, cu prietenii, dar mie nu-mi arata.O singura data mai tarziu mi-a povestit prin ce zbucium a trecut si mi-a zis"mami, tu esti sotia care mi-am dorit-o mi-o doresc si o vreau langa mine intotdeuna indiferent ce se va intampla".
Ai sa vezi ca si sotul tau iti va cuprinde fata in maine, te va saruta pe frunte si iti va povesti si el prin ce a trecut!
Poeate e o reactie de moment!
In momentele alea il uram.Mi se parea ca nu ma intelege.
Dar el vroia sa imi dea din puterea lui sa merg mai departe.
La toti ne este greu (ai sa spui:"da, dar de ce tocmai mie"), insa trebuie sa privim inainte.TREBUIE!!!!
Te sustinem draga mea si suntem alaturi de tine mereu!!!!!



http://bd.lilypie.com/pruSp3.png

unducthable spune:

Dragele mele , Camelia !!

am citit acuma si iar imi vine sa plang cand vad cat adevar citesc ..., si pentru ca am ales sa scriem in public ...

sa spun si eu , sotul meu e cum spune Lauraa, e barbatul , ma bazez pe el ..., cand am iesit din laborator cu val la testul de sange care mie imi spunea ca a murit in burta bebe ... m-am gandit la sotul meu ... am zis offffffff si l-am sunat si i-am zis cu mare durere si nu puteam respira ...
m-am asezat pe banca si mi-am zis : si ce ma fac EU de acuma , deci din momentul ala NUMAI LA MINE SI DUREREA MEA M-AM GANDIT , a venit dupa mine la doctor, m-aluat de acolo , m-a imbratisat dar numai am plans si numai durerea mea ... eram slaba si in negru imbracata mereu ...
intr-o dupa-amiaza mi-am ridicat capul si dintr-o data m-am uitat la fata sotului meu , si l-am intrebat brusc socata , aoleu , dar si tu suferi !!! si i-au venit lacrimile in ochi si a dat din cap si mi-am dat seama ca ela fos alaturi de mine dar eu nu am fost alaturi de el ...

incerc sa nu mai am acuma dureri de cap , am spondiloza cervicala si ma voi duce la masaj , dar am hotarat si acuma simtca trebuie sa fim fericiti noi doi , INDIFERENT !!! ... SI ma bazez pe Dumnezeu si trebuie sa reusesc sa ma tin de Rugaciunile care ma ajuta sa fie totul bine ...
sper ca am vorbit coerent ...

va puuup, ma duc pana la farmacie

Camelia te asteptam

Delphinas , si acu ma doare capul ... ma duc pana la farmacie.

Doamne ajuta

va pup si revin

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/

bretonica spune:

buna la fetize...camy,ce faci?..zi-ne ceva de tine..cum te simtzi?...dupa cum vezi suntem foarte multe ingrijorate in privintza ta...toate am trecut prin cite un moment greu in viatza,si incercam sa-ti povestim fiecare povestea ei,ca sa-ti gasesti fortza de a te ridica...este greu...stiu...dar aceasta fortza o vei gasi in tine daca o cautzi...cine ma cunoastepe mine,ma stiu ca pe o persoana tare de caracter(dar nu stiu cit de sensibila sunt inauntru)..vreau sa par tare,tocmai,ptr singurul fapt ca de multe ori crezi ca nu esti intzeleasa..nici macar despre sotzul tau..asa credem...dar ei au un alt mod de a suferi...ceea ce urasc si eu..hai sa-ti zic si despre mine....m-am casatorit tare devreme,imediat ce am terminat liceul...primul meu gind era de a avea un copil...ador bebelusii...zi si noapte nu ma rugam numai la asta...dupa doi ani de asteptari dumnezeu m-a binecuvintat cu primul copil...aveam 21 de ani...fericita foc..nimic de zis,mai ales ca baiat imi doream....dar,zi de zi ce sarcina crestea nici macar bucuria din partea sotzului ca v-oi deveni mama nu o aveam(el era fotbalist pe vremea aceea)..stii anturaje,de anturaje...ajunsese sa-mi arunce ca "cine stie cu cine oi fi ramas gravida,ptr ca in acea perioada el era in cantonament)...dorintza noastra cea mai mare,de a avea un copil,mi-o tara in mocirla...asa m-a facut sa sufar o perioada buna...la trei luni ma rugam la dumnezeu sa-l pierd...mergema la baie si ma bateam cu pumnii in burta,ca nu-mi mai doream acel copil(dumnezeu sper ca m-a iertat..ptr gindurile mele)...imi pare rau si in ziua de azi,la ce ginduri aveam...si uite asa pina cind intr-o buna zi ce nu am mai suportat...am zis,ca mergem sa facem testul de paternitate,daca nu este al lui sa faca ce vrea,sa divortzeze,ce v-a vrea...dar in schimb daca este al lui,v-a trebui sa facem hartie ca este de acord cu divortzul si nu v-a mai avea dreptul de as vedea copilul,pina acesta nu va avea 18 ani...chiar si atunci copilul trebuia sa aleaga,daca v-a vrea sa-si cunoasca tatal....atunci s-a speriat...nu de alta,ne luasem din dragoste...am fost fata mare...il iubeam ca pe okii mei din cap,iar tu vii sa-mi spui ca nu este copilul tau?...cu aceasta decizie l-am pus la punct...anturajele incepuse sa-l strice....la vreo trei luni dupa baiat ce ne-am gindit ca ar fi timpul sa mmai facem unul...bineintzeles ca iar nu reuseam sa raman gravida,abia dupa altzi doi ani am ramas...si atunci ptr prea putzin timp...imi doreAM o fetiza,din tot sufletul...dar nu a fost cum am vrut eu...a fost o sarcina extrauterina....am stat acasa pina cind incepusem sa lesin din 5 in 5 min....au chemat salvarea,iar pana la spital intrasem in coma....acum sa-ti zic ca am fost pe lumea cealalta chiar daca si pentru putzin timp,dar am fost...cind ma trezisem la reanimare,si chiar si dupa 17 ani imi aduc aminte ce"traisem"in perioada de coma...era numai soare...totul verde....nici un gind...si un mosulica cu barba alba care vroia sa treaca un pod starlucitor...mergea incet,incet...eu in spatele lui....dupa o bucata de timp se intoarce spre mine,si ma intreaba.."unde vrei sa mergi?"...eu nu vorbeam...tot el,imi spusese,..."tu nu acuma...nu este inca timpul tau..."...crede-ma asa m-am trezit la reanimare...deci darius este fericit acolo unde este...lasa-l doar sa plece,cum zic fetele...nu-l tine inca aici....dupa acest urat episod din viatza mea,vreau sa-ti spun ca se trezise si sotzul meu...isi daduse seama in sfirsit ceea ce avea sa piarda,si a avut curajul sa mi-o spuna cu lacrimi in ochi...deci nu sunt ceea ce v-or sa apara...demulte ori sunt chiar mai sensibili ca noi...cine vrea sa para o persoana puternica sa stii ca de multe ori in spate se ascunde o mare slabicune....si sa nu crezi ca problemele mele s-au terminat doar cu faptul extrauterinei...nu...la 35 de ani(exact 5 ani in urma)...mi s-a descoperit tumoare maligna pe colu uterin...si acolo am fost la un pas de moarte...nu vreau sa ma mai lungesc sa nu plictisesc,dar si atunci am fost cum se spune pe "lumea cealalta"....tata-l meu era mort de 2 ani...vreau sa-ti spun ca m-a vegheat fiecare secunda,daca nu am murit a fost datorita lui...credema eram acolo"pe lumea cealalta"..ptr ca ma vedeam pe patul de operatzie..si totodata il vedeam pe taticu...il cautam cu privirea,sa pot vorbi cu el(l-am iubit tare mult)si de cite ori ni se incrucisau privirile,si vroiam sa-i vorbesc ,el disparea...nu a vrut sa raman cu el....deci ingerul meu pazitor nu stiu care este...dar cineva de acolo sus ne protejeaza mereu...tu il ai pe darius...fiecare avem pe cineva...deci incearca sa nu te mai gindesti la prostii...tu trebuie sa continui,sa mergi inainte...si bineinteles sa incerci sa faci un alt copil...sa te intelegi cu sotzul tau...iar intrebarea"DE CE DOAMNE TOCMAI MIE?"...nici macar sa nu existe in mintea ta....intotdeauna exista un DE CE...deci fii tare,si hai sa mergem inainte....te pup dulce...dulce....dulce

Lupta cu kg

ramonagabri spune:

Buna fetelor.Cami fi tare dupa cum vezi suntem toate langa tine ,sa dea D D sa ati dispara acele ganduri antunecate din suflet si din capusor ,dupa cum ai vazut sotul tau sufera si el la fel de mult ca si tine ,dar asa sunt barbati nu vor sa asi arate suferinta de fata cu noi ,eu cand am pierdut mazarica an ziua acea am fost singura la eco,cand am iesit de acolo l_am sunat pe al meu nici nu puteam sa vorbesc deplans ,iam spus doar sa vina dupa mine ca nu pot conduce ,cand iam dat vestea cea urata mi sa parut indiferent ,dar an momentul cand ma lasat la spital ca sa ma curete aia,sa pus pe un plans iar an acele momente eram eu acea tare de caracter ca sa al sustin cu totul ca abia trecuse doar 6 ore de la aflarea tragediei totusi eu am realizat ca numai Dumnezeu ne antareste an acele momente cumplite .iar an momentul cand am iesit din spital am plans anpreuna neam consolat si am decis sa nu mai deschidem acest episod urat din viata noastra .CAMI ati sunt alaturi ,pe umarul meu poti plange oricand si oricat vrei ,sunt aici sa te sustin si dupa cum spun si fetele lasal pe Darius sa mearga acolo unde a vrut DDumnezeu alaturi de ceilalti angerasi ,asa de acolo de unde va fi te va veghea mereu si pe tine si pe sotul tau ,pupici si tarie tarie tarie