Durerea unei pierderi de sarcina (76)

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns laurraa spune:

Buna fetelor!
Data probabila a nasterii (DPN) indraznesc sa ma gandesc la ea...:)...cu Doamne ajuta este 30.05.2009.

Pupici

http://bd.lilypie.com/pruSp3.png

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vias spune:

Impatience poti sa-mi scrii pe adresa de mail..pustai.camelia@yahoo.com as vrea din inima sa ma ajuti daca poti , chiar si prin cunostinte sa ma angajez...sunt disperata, deoarece am rate.... Multumesc din inima!

Lupta cu kg
Cami,mamica ingerasului Darius-Andrei
n: 15.07.2008
d: 16.08.2008

ingerasul Darius-Andrei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ginamaria spune:

Mi se pare (nu stiu daca sunt prea clara)cel mai trist dar cel mai frumos subiect.Sunteti cele mai puternice persoane de pe lumea asta,va admir si va iubesc.Ma gandeam ca am un sentiment de vinovatie pentru faptul ca am parasit lumea medicala pentru una financiara,dar eram atat de implinita si fericita cand puteam face ceva pentru copilasii aceia dragalasi..........am lucrat pe chirurgie terapie intensiva si am vazut atatea......si am plans atat de mult la fiecare mama disperata si copil fara sansa........am plecat de acolo pentru ca nu mai puteam vedea atata suferinta dar m-am gandit mult in cei 4 ani de cand am plecat de acolo.......nimic nu se compara cu sclipirea din ochii mamicilor cand plecau acasa cu copilasii sanatosi.Nimic nu se compara cu faptul ca puteam si eu sa fac ceva in alinarea suferintei atator mame.Imi aduc si acum aminte de numele copilasilor care m-au marcat in activitatea mea de asistenta si mi se umple sufletul de sentimente si trairi de tot felul......va citesc si imi aduc aminte de mamicile acelea cu care stateam noaptea si plangeam si vegheam la caputul micutilor.......Va iubesc pe toate si sunt sincera cand spun asta,si pot sa va spun ca ma intalnesc si acum cu mamici care si-au pierdut copilasii din diverse motive si acum au langa ele alti copilasi care le-au umplut sufletul de bucurie si au devenit cele mai puternice femei de pe lumea asta si acum au impresia ca nimic nu le mai poate darama.
Poate o sa va intrebati ce mai caut si eu aici nici eu nu stiu, stiu doar ca sunt alaturi de voi si ca va iubesc din tot sufletul pe voi si copilasii vostrii dragi........

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns impatience spune:

Buna Cami. Ti ma trimis mail, sper sa ajunga. oricum, poti sa iti activezi PM (mesaje private) pe forum, ca sa fie mai sigur?

te pup mult

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns impatience spune:

cami, nu ajunge mailul! cum facem?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Delphinas spune:

foarte frumos ai scris
incercam si noi sa ne sprijinim una pe cealalta cat putem, sa ne incurajam.
eu am o verisoara care e asistent maternal la spital si stiu de la ea cat de mult te poti atasa de un copil avand o meserie ca asta. ea a dus toate hainutele care le avea de la baiatul ei mamicilor care aveau o situatie materiala mai precara, strangeau bani pt mamic sa plece acasa ca nu venea nimeni sa le scoata din spital si nu aveau bani cu ce ajunge acasa. am contribuit si eu o data cand eram in spital.
trebuie sa fim puternice pana ne vom vedea comorile in brate si dupa sa putem sa-i crestem.

Citat:
citat din mesajul lui ginamaria

Mi se pare (nu stiu daca sunt prea clara)cel mai trist dar cel mai frumos subiect.Sunteti cele mai puternice persoane de pe lumea asta,va admir si va iubesc.Ma gandeam ca am un sentiment de vinovatie pentru faptul ca am parasit lumea medicala pentru una financiara,dar eram atat de implinita si fericita cand puteam face ceva pentru copilasii aceia dragalasi..........am lucrat pe chirurgie terapie intensiva si am vazut atatea......si am plans atat de mult la fiecare mama disperata si copil fara sansa........am plecat de acolo pentru ca nu mai puteam vedea atata suferinta dar m-am gandit mult in cei 4 ani de cand am plecat de acolo.......nimic nu se compara cu sclipirea din ochii mamicilor cand plecau acasa cu copilasii sanatosi.Nimic nu se compara cu faptul ca puteam si eu sa fac ceva in alinarea suferintei atator mame.Imi aduc si acum aminte de numele copilasilor care m-au marcat in activitatea mea de asistenta si mi se umple sufletul de sentimente si trairi de tot felul......va citesc si imi aduc aminte de mamicile acelea cu care stateam noaptea si plangeam si vegheam la caputul micutilor.......Va iubesc pe toate si sunt sincera cand spun asta,si pot sa va spun ca ma intalnesc si acum cu mamici care si-au pierdut copilasii din diverse motive si acum au langa ele alti copilasi care le-au umplut sufletul de bucurie si au devenit cele mai puternice femei de pe lumea asta si acum au impresia ca nimic nu le mai poate darama.
Poate o sa va intrebati ce mai caut si eu aici nici eu nu stiu, stiu doar ca sunt alaturi de voi si ca va iubesc din tot sufletul pe voi si copilasii vostrii dragi........

http://tt.lilypie.com/TJoqp3.png


poze
Just Me


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ingeras70 spune:

delfinas,pentru cuvintele tale frumoase.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns catalina2307 spune:

camy pus te rog trimite-mi un PM si spune-mi cu ce te ocupi. Nu promit dar intrebari pot pune cunostintelor .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns unducthable spune:

Am vazut ca ai scris si tu Gina aici . Se "vede" sufletul tau bun si alte cuvinte nu mai sunt potrivite ... toate fetele simt ca iti pasa ...

mie nu imi vine sa cred ca am pierdut sarcina , deci copilasul nostru ... , in luna martie , mi-a trecut de mult DOLIUL , dar nu pot uita ca prin acele 6 utrogestane zilnice , daca le primeam, acuma eram gravida , pentru ca copilashul era bine fixat si avea endometru gros ... dar daca nu i s-a dat nici un ajutor ... ce sa fac ? sa ma mai invinovatzesc ca in ziua aia cand am aflat ca sunt gravida , din momentul in care am iesit MIRATA din cabinetul doctorului , TREBUIA SA MA DUC unde sunt acuma , la doctora mihalache florina, ca stia ce avea de facut ... si totul ar fii fost minunat .
Acel copilash a venit nu atat faptului ca am facut o laparoscopie , cat pentru faptul ca lunile acelea de iarna , am fost cu sotul meu in fiecare saptmana , mana in mana , la Biserica si ne-am rugat amandoi , si Sf. Stelian ne-a vazut ... iar Dumnezeu si Maica Domnului ... ce sa mai zic ...
si uite ca au trecut lunile , si e octombrie si am mai vazut a doua dunga pala la testul de urina , de multe ori , dar NIDAREA ... nu are putere ...
in sfarsit , azi ma vad cu dr. Matei ..., maine ma duc la doctora mea ...
sa dea Dumnezeu sa ne dea putere mai departe si sa ma rog pentru ca recunosc , nu m-am mai rugat cum am facut iarna trecuta

va pup, diana

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Delphinas spune:

trebuie sa gasim acolo inauntru nostru puterea de a merge mai departe. si atunci cand simtim ca nu mai putem si vrem sa ne lasam lehamete, sa nu mai luptam pt visele noastre, sa stam totusi sa ne odihnim un pic, sa cugetam si sa ne reluam drumul spre visele noastre.
draga mea.

ai facut test si sunt 2 liniute? sau am inteles eu aiurea?

Citat:
citat din mesajul lui unducthable

Am vazut ca ai scris si tu Gina aici . Se "vede" sufletul tau bun si alte cuvinte nu mai sunt potrivite ... toate fetele simt ca iti pasa ...

mie nu imi vine sa cred ca am pierdut sarcina , deci copilasul nostru ... , in luna martie , mi-a trecut de mult DOLIUL , dar nu pot uita ca prin acele 6 utrogestane zilnice , daca le primeam, acuma eram gravida , pentru ca copilashul era bine fixat si avea endometru gros ... dar daca nu i s-a dat nici un ajutor ... ce sa fac ? sa ma mai invinovatzesc ca in ziua aia cand am aflat ca sunt gravida , din momentul in care am iesit MIRATA din cabinetul doctorului , TREBUIA SA MA DUC unde sunt acuma , la doctora mihalache florina, ca stia ce avea de facut ... si totul ar fii fost minunat .
Acel copilash a venit nu atat faptului ca am facut o laparoscopie , cat pentru faptul ca lunile acelea de iarna , am fost cu sotul meu in fiecare saptmana , mana in mana , la Biserica si ne-am rugat amandoi , si Sf. Stelian ne-a vazut ... iar Dumnezeu si Maica Domnului ... ce sa mai zic ...
si uite ca au trecut lunile , si e octombrie si am mai vazut a doua dunga pala la testul de urina , de multe ori , dar NIDAREA ... nu are putere ...
in sfarsit , azi ma vad cu dr. Matei ..., maine ma duc la doctora mea ...
sa dea Dumnezeu sa ne dea putere mai departe si sa ma rog pentru ca recunosc , nu m-am mai rugat cum am facut iarna trecuta

va pup, diana

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/



poze
Just Me


Mergi la inceput