Abuzul domestic - in actualitate

buflea spune:

Sunt absolut de acord cu postul de mai sus ... sper din suflet ca nu i-ai spus mamei tale ceea ce ai scris mai sus ... daca i-ai spus, cred ca i-ai rupt sufletul. Cred ca voi, cei 3 copii, ati fost balansul ei in viata, chiar daca ati trait cu totii intr-un mediu abuziv, pentru ea a fost cel mai greu ....se divorta greu pe vremea comunismului, iti afecta serviciul, se avorta greu ... ce sa mai discutam, pe langa amenintarile unui sot abuziv si sitemul te obliga sa stai acolo in familie si sa faci copii cat mai multi. O porcarie ...

Yasmine spune:

Imi pare rau sa te contrazic! Fara a vrea sa jignesc pe nimeni, parerea mea este ca mama ei trebuia sa se gandeasca la ea si la ceilalti doi copii, mama ei era adulta, avea o responsabilitate in primul rand pt. copiii ei, si mai apoi pt. ea.
Copiii aveau nevoie de balans nu de a fi balansul mamei atunci cind era abuzata.
Era in responsabilitatea mamei ei de a-si proteja copiii, si este dreptul si decizia ei azi de face reprosuri mamei.
Atunci cind in copilarie traiesti asemenea abuzuri emotionale si fizice este o minune daca ramai intreg ca adult si te poti dezvolta si avea o personalitate "normala".

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena

buflea spune:

Eu sunt mai rezervata in a judeca o mama ... erau alte vremuri, nimeni nu sta intr-o relatie abuziva ca vrea ... sunt sigura ca au existat motive pentru care a stat acolo.

Claudi@ spune:

Este dreptul meu sa o acuz, ea trebuia sa aiba grija de noi si nu noi de ea. Povestea este lunga, foarte lunga. Mi-a zis in fata ca daca nu eram eu nu avea viata asta(nu am cerut eu sa vin pe lume)iar acum 1 an dupa o cearta cu ea mi-a urlat in fata ca am meritat sa fim batuti, ca am fost obraznici si i-am mancat zilele(batai pana la sange urmate de nopti dormite pe casa scarilor, ascunsi de frica tatalui). Fratelui meu ia zis ca ea la educat, el trebuia sa aleaga ce era mai bun din educatie (vorbeste fara sa gandeasca inainte).

Dupa ce a divortat, sustinuta de noi copii, tot ea alerga dupa tata (tata locuieste in Iasi, mama C-tza) si dupa ce lua bataie tot la mine suna(am si eu pb mele si copii de crescut), pai tot eu nu am dreptul sa o acuz?
Multumesc lui Dumnezeu sunt cat de cat normala.
Yasmine mi-as fi dorit ca si mama mea sa fie la fel de puternica.
Poate intr-o zi o sa am curajul sa scriu povestea vietii mele, e lunga si dureroasa.

Yasmine spune:

Claudia, stii unde e blogul nostru, pe mine m-a ajutat enorm sa scriu.
Sustin ca fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui, un parinte are datoria, ca pana la un puct sa puna viata copilului lui inaintea vietii lui. Daca unul ditre parinti nu e in stare, pt ca nu vrea sau nu poate, celalalt TREBUIE sa o faca cu atit mai mult.

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena

emilia_m spune:

Iata ce am gasit pe un blog:

"Era candva, nu tare demult, o printesa singura pe o planeta indepartata. Avea cu ea un fir de iarba si-l folosea pe post de interlocutor. Cand a crescut mare, un Fat-Frumos a venit sa o salveze de singuratate. Printesa a fost tare, tare fericita. Fat-Frumos a avut o copilarie frumoasa, a crescut in 7 zile cat altii in 7 ani, doar ca el nu stia sa imbatraneasca frumos. Ajunsese gras, barbos si mirosea a transpiratie. Printesa suferea mult. Si era mai singura cu fiece zi trecea. Copiii lor, printese si feti-frumosi, cresusera si plecasera sa cucereasca universul. Firul de iarba a fost strivit. Fat-Frumos nu voia ca Printesa sa il neglijeze pentru acea buruiana. Si Printesa ramase singura. Intre timp, totul evoluase. Fat-Frumos isi achizitionase un televizor cu plasma si playstation si s-a imprietenit cu Zmeii.
Printesa inca mai spera sa fie tare, tare fericita ca atunci cand a luat-o Fat-Frumos de pe acea planeta indepartata. Dar numai ca Fericirea aia nu mai venea. Treceau secolele si ea nu mai venea. Degeaba statea Printesa cu ochii pe ceas, Fericirea nu venea si nici nu i se vedeau farurile la orizont.
Intre timp, Fat-Frumos se gandise si el la Printesa. Nu se cuvenea sa o aduca pe planeta lui si ea sa stea chiar asa, degeaba. Asa ca Fat-Frumos isi facuse un obicei ca atunci cand ajunge acasa sa isi arunce ciorapii prin camera. Era primul joc inventat de el. Cand el facea asa, Printesa trebuia sa vina sa ii culeaga si sa ii spele bine-bine. Apoi au urmat alte jocuri, care nu i se pareau deloc amuzante Printesei. Ea a inceput sa ii spuna ca nu mai vrea sa se joace, ca ea plange cand el rade. Fat-Frumos insa inventase un alt joc: cand ea spune “Nu mai vreau sa ma joc” el ii da cu buzduganul peste fata, cand ea plange jucand jocurile, el o va trage de parul ei balai ca razele de soare.
Si uite asa trecea timpul. In pauzele dintre jocuri Printesa isi facea timp sa mai arunce cu coada ochiului catre ceas. Trecuse de mult ora Fericirii. Deja stia ca nu mai avea sa vina. Tot ce putea sa faca era sa inventeze si ea un joc, un joc in care se facea ca ea inca spera ca Fericirea va opri si langa ea. Da, ii placuse jocul acesta, de-a speranta. Era sanatos. Asa ii placeau mai mult pauzele dintre jocurile lui Fat-Frumos. Cand acesta pleca la Zmei, ea ramanea singura, pe planeta ei, planeta singuratatii, si isi imagina ca tine in mana firul acela de iarba, si vorbea, si plangea, si spera.
Intr-o zi, Printesa a fost gasita moarta. Avea parul jumulit si un ochi mov. Dar zambea. Si nimeni nu a stiut ca alaturi de ea stateau moarte si visele si ceasul acela pe care ea il tot privea si speranta. Si mai ales, nimeni nu stia ca ea innebunise asteptand pe cineva care sa vina si sa o ia de acolo, sa o salveze, sa ii dea un fir de iarba in mana si sa o lase singura. Nu de singuratate se temea ea si nu de linsite fugea ea. Fat-Frumos i-a facut o inmormantare frumoasa si a plans mult dupa ea. El cu cine se va mai juca de acum inainte? Tristetea lui a coplesit toata lumea si nimeni nu a banuit ca exista cineva care se putea bucura in toata acea jale. Era Printesa calcata de Fericrea cu faruri, ajunsa cu o intarziere de cativa pumni. A fost un accident de proportii de nimeni vazut."


Emilia M

Copii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

buflea spune:

Claudia, ai dreptate, tu stii mai bine prin ce ai trecut.
Mie imi este greu sa concep ca niste copii pot avea atata ghinion, sa aiba 2 parinti anormali ... unul mai inteleg, dar chiar 2 ? Plus ca mie mi s-a intamplat ca teorii pe care le credeam adevarat despre parintii mei sa mi le schimb odata ce am avut si eu copii.
In fine, nu spun sa uiti, poate sunt chestii care nu se pot uita, dar macar sa-ti ierti mama, o fi avut si ea slabiciunile si motivele ei ...

lizuca_eli spune:

Despre femeile abuzate fizic, batute adica ce sa zic?
E tragic. Se intampla din mai multe cauze una ar fi alcoolul zic eu a doua cauza gelozia.
Nu sunt de acord cu aceasta metoda a lor.Ii urasc [pe cei ce fac asta si.."LUATI INITIATIVA!"

ghinetz spune:

O intrebare: oare o femeie care este abuzata fizic nu are nici o vina? Daca jignestegrav? daca vorbeste muuuulte si nevrute?

O alta intrebare: ce poriniri mana un barbat care este jignit sa loveasca fizic? Nu pot intelege asta. Ok, oamenii se cearta, cand se cearta sunt enrvosi, spun lucruri uneori negandite. Sunt spuse din ambele parti. dar de ce sa lovesti?

emilia_m spune:

Violenta e apanajul oamenilor prosti.
Intr-o cearta se spun adesea lucruri neplacute. Cand unul dintre cei doi se simte jignit si nu gaseste cuvintele potrivite pentru a riposta verbal gaseste potrivita alternativa de a riposta fizic. Un barbat vilolent poate ramane fara cuvinte dar niciodata fara palme si pumni de dat. Cred ca asta e una din explicatii.
Alta ar fi ca asa a fost invatat - asa a vazut la el in familie sau in familiile prietenilor lui si urmeaza exemplul.