Nu stiu cum sa ies din asta

Uite ca am ajuns si eu pe aici. Nu am nu stiu ce problema grava, dar mi-ar prinde bine o parere. Nu prea stiu ce sa fac, simt ca stau pe loc si e foarte obositoare situatia pt mine.
Multumesc pt cine o sa aiba rabdare sa citeasca si bunavointa sa raspunda.
Sa va povestesc :
El, nu are nici un statut in viata mea doar ca e foarte prezent de vreo trei ani incoace.
Ne-am cunoscut ca si colegi de munca, a fost o aventura cu durata prestabilita ( el se intorcea in Romania), insa eu m-am prea atasat de el, am continuat sa ii scriu, ajunsesem sa povestim muulte, de toate ( zilnic) si ne-am revazut in Romania dupa vreo 3 luni in vacanta. Am plecat la munte impreuna, a fost cam ciudat, dar pana la urma am hotarat ca na iubim si o sa vedem noi cum facem cu distanta Franta- Romania.
A fost ok o perioada, el venea , uita sa mai plece, hotarasem ca se muta la mine, isi da toate planurile peste cap, reface viata profesionala, doar ca sa putem fi impreuna.In ultimul moment s-a razganit ( super oferta de job in Romania). A trecut si asta si am continuat sa ne vedem in reprize.
Pana cand intr-una din reprize am zis eu gata si el a fost de acord.
Sa explic mai bine putin. Relatia noastra a fost mai mult decat orice, patimasa. Pe locul doi era comunicarea excelenta; adoram sa stam la povesti pur si simplu ; si totusi certurile si divergentele erau foarte dese. Gandim foarte diferit. El e ratiunea personificata, eu mai visez,el adora ca gandesc si argumentez si is incapatanata, dar ma dezaproba mai tot timpul.
In mai putine cuvinte …. Suntem excelenti si groaznici impreuna in acelasi timp.
El ma vrea pe mine, nu imi zice dar nu ma lasa in pace, eu il vreau, ii zic, ma cert, il fac porc (si critica si alint, stie ca nimeni nu il mai face porc cu atata drag ca mine) , ma supar, se supara si el si ne trece.
El vrea sa se insoare, stie ca nu cu mine o sa ii mearga, eu vreau sa imi iau caine.
Ne simtim reciproc, stiu cand se gandeste la mine, cand se framanta sa imi scrie sau nu. (drept dovada, imediat dupa ce imi verific mailul sa vad daca nu am ceva de la el, apare fereastra cu new message received.)

Ne cunoastem pe de rost, anticipam tot unul la altul si totusi nu ne saturam unul de altul, dar nu ne putem nici intelege.

El este foarte superficial cateodata, ma raneste ingrozitor, nici cand ii explic nu recunoaste, si incep sa se adune situatiile de genul asta.

Am nevoie de multa atentie, o cer si el imi da mult mai putin.
De la despartirea oficiala nu mai avem « statut », dar suntem aproape ca inainte, vorbim zilnic, ne scriem mailuri ( ca sa dea cat mai mult a corespondenta, nu mess)

Ma trezesc dimineata cu el si dorm dupa ce inchid calcu. Dupa ce hotaram ca « ne culcam »

Doar ca simt ca nu ai pot.Am avut si eu si el pe altcineva in ultima vreme, si degeaba, nu vad pe cineva sa il inlocuiasca.Cu ceilalti e ok, dar simt o lipsa enorma, tot la el ma gandesc.
Sunt tanara, nu cred ca il vreau pe el pt restul vietii, doar ca nu stiu cum sa uit de el.
Prea raportez tot la persoana lui.Ma gandesc la el ca un copil mic la Craciun, sunt bucuroasa tot timpul, si certurile mi se par incitante cateodata.

Sa revin un pic la stilul nostru de a comunica.
Stie exact ce ma bucura si ce ma raneste si foloseste ambele variante. Ne spunem tot. Avem o grija si o preocupare foarte mare unul pt altul. Stiu daca il doare ceva, ce i-a zis medicul despre alunita atinsa la barbierit, etc.
El stie cand si cum i-am dat papucii la ultimul, radem si iar radem la treburi din astea.
Inainte sa ies cu cineva, povestim, isi da cu parerea, eu la fel. Eu nu aprob niciodata vreo femeie pt el. Totdeauna au defecte . El e mai calm, zice sa incerc, poate merge, anul trecut am decis sa nu dau bani pe vacanta sa fac economii si nu m-a lasat, mi-a imprumutat el chiar, sa ma duc in vacanta cu altul, a zis ca am nevoie.

Citim impreuna prin copy paste stirile. Majoritatea discutiilor sunt asa fluente ca ne completam unul altuia frazele.

Dar cand e vorba de cearta ne certam frate. Face faze urate . Inchide in mijlocul discutiei, cel mai important e evident el, chiar daca eu is cea ranita.


Ultima : acum o luna in Romania, dupa luungi discutii, cand pot eu, cand poate el, amanari, stabilim sa ne vedem iar la munte. Si cu o zi inainte, dupa ce confirmase la hotel, imi spune senin : « Ana, eu nu mai vin »
Cu doar doua ore inainte eram incredibil de nerabdatori amandoi. Eu faceam bagaje cand m-a sunat . Motivul ? i-au aparut niste pete pe piele si nu vrea sa ma contamineze.( pete pe care i le stiu, nu mi-au facut niciodata nimic, dar cica acum erau mai vizibile).
I-am zis sa sune un medic, nu ca el stie. I-am zis ca e in capul lui treaba asta, ca s-a panicat, ca poate nu mai vrea sa ma vada, el nu si nu, i-am zis sa mergem oricum ( nu planuisem neaparat sex, doar suntem doar prieteni)… degeaba, pana la urma am inghitit in gol.

I-am si zis totusi, tot ce aveam pe suflet.
A trecut.Ne-am impacat ca de obicei trecand peste situatia care ne jeneaza, fara numitor cumun.
Azi imi zice ca si-a intrebat doctorul despre pete (dupa o luna !!!!) si ca aveam dreptate, sunt de la soare, nu fac nimic.
M-am enervat, l-am facut prost, i-am explicat ca nu avea nici nu rost sa imi mai spuna asta ( eu oricum stiam ca asa e). Nu a reusit decat sa ma supere si sa ma enerveze iar.
Tot el s-a suparat. Am fost dura. E copil, e enervant, ma desconsidera, dar alteori e minunat.
Nu pot nici cu el dar nici fara ( incercat si n-a mers) El la fel.

Cum sa fac ? As vrea capitolul asta incheiat.As vrea un pic de pace, dar fara el vad doar lipsa.
Cred ca mi-ar prinde bine altceva.Uneori sint ca e inutila toata treaba asta si zic gata… dupa cateva zile nu imi gasesc locul, deschid mailul si vad mesaj din ziua precedenta sau aceeasi zi, tre sa vorbim… nu stie de mine, ce am facut doar aveam examen azi dimineata. Bla Bla Bla. Scuze mai rar.

Retete de terminat relatia mai eficiente ca a mele sunt ? Sper sa fie .

Tisina spune:

Hai sa ma incumet sa iti scriu eu prima.
Nu pot spune ca stiu prin ce treci, ca nu am fost in aceasta situatie, insa sunt convinsa ca nu iti este deloc usor.
Ceea ce povestesti tu, e un fel de "dragoste cu nabadai" . Nu cred ca exista o "reteta de terminat o relatie". Ar fi suficient ca tu sa iti doresti (cu adevarat) ca aceasta relatie sa se termine, ceea ce nu rezulta din cele povestite. Ce vrei tu, este o metoda de "dez-indragostire", si ma tem ca nu exista asa ceva.
Nu stiu ce sfat sa iti dau, dar atat timp cat tu nu iti doresti ca aceasta relatie sa inceteze, si nu faci nimic in acest sens (gen: nu scris, nu interesat de viata lui, indreptarea atentiei spre altcineva - (de ce nu?)), nu prea vad o iesire.
Iti urez mult succes, si sa ne tii la curent.

oocristina spune:

Buna Ana,

Eu personal cred ca esti dependenta de el. Pur si simplu esti dependenta de comunicare. Esti dependenta sa stii ca este cineva, acolo. Nu neaparat ca iubit, ca prieten.

Reteta de terminat? M, ca la tigara. Ori brusc, cel mai bine si poate cel mai usor. Ori o intinzi, dureros, cu plasturi, cu sevraj, cu o tigara fumata pe furis, cu procese de constiinta, cu ....

Dar depinde cit de puternica esti. Pentru a o termina brusc, trebuie sa fii puternica.

Mult succes!

marius spune:

Am sa fiu scurt pentru amandoi. Pur si simplu va iubiti. Daca o sa reusiti sa stati deoparte unul fata de celalalt?
Da, dar va fi un chin. Opinia mea? Nu merita sa faceti asta. Ce as face eu? Mi-as trai viata cu el. De ce? Pentru ca pur si simplu cu altcineva simt ca nu este la fel. Asta se numeste iubire. E simplu de tot. Va iubiti unul pe celalalt cu sinceritate asa cum sunteti fiecare si cu bune si cu mai putin bune.
Nu stii cum sa iesi din asta? Poti, insa nu merita. Sincer. Este respiratia ta. Atat!

Pagina familiei / Mai multe...
www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank">Video
Pagina legislativa

Mindy spune:

Cred ca pt voi situatia asa cum e(sau a fost) acum e cea mai buna. Fara nici o finalitate, fara acte, fara obligatii, fara un 'satut anume', doar acela de 'fosti' care inca se mai iubesc.
Tu in Belgia el in Romania, o relatie care merge perfect de la distanta.
Si care tu vrei sa o inchei dar nu poti. E normal, a fost multa pasiune la mijloc.

El are o relatie stabila acum? Spui ca vrea sa se insoare.
Ti-a ascuns multe in perioada cind erati impreuna? faza cu aparutul petelor cu doua ore inainte sa va intilniti prea e cusuta cu ata alba.
Intilnirile din Ro au fost doar la munte sau ai avut ocazia sa ii cunosti familia, prietenii?

O reteta de terminat relatia!? Cam greu.. e ca un drog acum... lasati-o mai moale cu e-mailurile si cu vorbitul la telefon si incet incet se termina totul de la sine.
Si de cite ori ti-e greu, aminteste-ti cum te desconsidera, cum te raneste ingrozitor si apoi nu recunoaste, cum te contrazice, cum iti dadea atentie tot mai putina, cum se razgindeste in ultimul moment cind apare ceva serios, sau cum 'ii apar pete' inainte sa va intilniti dupa ce totul e minutios planuit.. si asa poate iti va fi mai usor sa il uiti.

alot spune:

Nu stiu cum se face dar pe DC nu poti niciodata da spui destule din primul post, oricat de lung ar fi el .
Multumesc pentru raspunsuri, cred ca toti aveti un pic dreptate.
Sunt si dependenta, doar de asta vreau sa scap .
Dar sunt dependenta doar de el. De comunicare nu duc lipsa, si de as duce ma descurc rapid sa rezolv problema. Ca sa il schimb pe el e mai greu. Ma gandeam intr-un timp ca e ok, o sa imi treaca cand o sa gasesc pe cineva mai bun ca el.Nici vorba, pur si simplu e barbatul ideal pt mine. Dar nu e reciproc sentimentul.
Sa ma explic. Oricat ne-am iubi noi, EU dau mult mai mult in relatie. Si as continua cu tot dragul din lume, doar sa stiu ca merita. Si nu merita. El ma iubeste dar in felul lui care nu e nici macar suficient pt mine. Are parca un limitator ca la viteze .
Nu sunt asa importanta pt el cum as vrea.Sau nu mi-o arata, desi stie ca am nevoie. Pur si simplu el vrea sa isi traiasca viata la un grad superficial (din pct. meu de vedere).

De asta vreau sa ies din toate astea, vreau mai mult, merit mai mult.
Sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau dulcegarii sau tandreturi, sunt mai degraba o persoana rece si asa; dar vreau sa il simt langa mine, sa i se taie respiratia langa a mea cand e cazul, sa ma vrea toata sa nu il simt ca se razgandeste cand nu ii place cu ce ma imbrac,.... sa am incredere in el

Iar de statut, chiar nu ma intereseaza, sunt prea tanara, mai degraba el e cu conventiile sociale . As fi vrut doar stabilitate si siguranta. Am ajuns totusi la concluzia ca e mai convenabil NIMIC. Da' miniodata nu mi-am imaginat ca e asa greu sa ajungi la nimic

Stiu e pacat ca tocmai noi avem nevoie de o solutie doar convenabila; cum ziceati mai sus a fost si este cu nabadai si ne-am iubit dar acum situatia ma consuma.

A! sa mai zic si de el.
Nu are acum pe nimeni, cel mai probabil pt ca is eu inca foarte prezenta. De insurat vrea sa se insoare ca "are o varsta", dupa cum zice el si ar fi cazul. Ar fi vrut si cu mine, doar ca eu nu is de maritat, m-ar fi asteptat o viata cred, doar ca au inceput certurile, dare sunt pana la urma doar puternice discutii de opinie.

Of, nu stiu, ne-am pierdut pe drum.

Cred ca faza cu tigara e cea mai sigura

buli spune:

daca inca il iubesti si esti cu gindul numai la el, ce rost are s-o terminati acum?
daca esti ok in relatia asta, ramii, cind n-o sa mai fii ok, cind o sa te oboseasca sa dai tu mai mult, cind o sa te supere certurile si superficialitatea lui, pleaca.
cit timp simti ca nu vrei casatorie, n-o face, n-o face nici dupa ce o sa simti ca vrei, decit daca n-ai nici o indoiala. e greu de spus ce-o sa-ti rezerve viata, sau ce-o sa-i rezerve lui. bucura-te de partile frumoase si traieste ce-i bun. cind nu mai e bun, spui stop si gata.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

EllaX spune:

Am trecut prin ce treci tu - o situatie mai mult sau mai putin asemanatoare. Simteam si stiam (instinct si ratiune) ca nu prea avem sanse sa rezistam impreuna. Am hotarat ca merita sa risc si sa-mi traiesc viata cu el. Altfel, pentru mine ar fi fost tot timpul intrebari (si daca...?) si mi-ar fi parut rau. Vorba lui Marius, la un moment dat, el era respiratia mea. Ne-am casatorit si am avut o perioada cand am fost cea mai fericita femeie din lume.

Acum... avem un copil minunat, care este sufletul nostru si care ne bucura zi-de-zi si... suntem in prag de divort. S-a comportat cum era de asteptat (rational si instinctiv ) sa se comporte. Pentru sansa aceea minima de foarte bine pentru noi (care exista), el nu a vrut si nu a stiut sa lupte. Pentru ca este obisnuit, la primele semne de greu (in viata personala) pentru el, sa fuga. Sa inchida fereastra de mess sau telefonul. Sa-si gaseasca alinare. Sa ascunda. Sa minta. Eu cred ca trebuie sa lupti pentru iubirea ta, cand e cazul. El se reorienteaza.

E viata ta. Daca tu simti ca altfel nu poti, asuma-ti riscul si traiti-va iubirea (chiar si cu nabadai). Daca simti ca trebuie sa fugi (si daca nu simti asa la toate relatiile tale), atunci fugi! Dupa mine, mai bine fugi, ca prea suna cunoscut ce spui!

Ca si mine, foarte multi iti vor da sfaturi bazate pe experienta personala. Viata nu e la fel pentru toti si se intampla si minuni. Ce cred ca ramane valabil este sa faci ce simti ca trebuie sa faci. Cred ca stii ce simti cu adevarat. Bucurie si durere e pe oricare din cai. Asta-i viata!

luny spune:

o intrebare: ce varste aveti, ca sa stim despre ce discutam?...
nu ca ar fi foarte relevant pana la urma, viata te maturizeaza indiferent de varsta..la momentul potrivit!:)

LUNY, mami de bebe MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)


Life is to precious to worry about stupid Shit!

luny spune:

EllaX, si mie imi suna oarecum cunoscut, imi pare rau ca treci prin asta...in mare parte, alot, sunt de acord cu ea, a spus tare bine...

LUNY, mami de bebe MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)


Life is to precious to worry about stupid Shit!

alot spune:

EllaX, parca am vorbit eu peste 10 ani cand o sa am mai multa minte Mersi!!
Poate nu m-am exprimat destul de clar...eu am trecut de oscilatii, vreau sa termin treaba asta, ma oboseste, ma consuma, ce intreb eu aici e defapt cum sa fac sa si mearga si sa fie suportabil emotional (cum sa trec peste parerile de rau).

Defapt eu acuma sunt in plop cum se zice; nici in car nici in caruta.

Cu varsta stam asa: eu is aia mica, am 23 de ani, el are 32.Nu am simtit niciodata diferenta. Mi se pare putin normal ca am ales pe cineva de varsta lui. Tot anturajul meu are cativa ani in plus fata de mine.Sunt cam peste tot cea mai mica, si lumea nu pare sa remarce, asa ma simt eu bine printre oameni mai mari.