Sa ai un ingeras langa tine- adoptia

Buna ziua,

Cu trecerea fiecarei zile, sufletul nostru incetineste sa mai lupte. De ce ? Cand iti doresti cu ardoare un copil , ca sa simti , ca sa te auzi strigat , cu numele de ,,mamy " si ,,taty", ca sa simti ca esti si tu parinte,ca ai pentru cine trai, munci, ca poti sa razi,sa plangi,...si-ti dai seama ca aceasta dorinta este foarte departe, normal ca numai speranta in viata nu ai . Suntem un cuplu normal, care intotdeauna ne-am tinut de mana, care intotdeauna ne-am inteles,care intotdeauna a sperat ca de fiecare data de ziua de nastere a unuia dintre noi,la fiecare sarbatoare de Craciun, sau de Paste sa avem un dar din partea lui Dumnezeu. UN INGERAS,dar cred ca Cel de sus are alte planuri cu noi . Dupa ani de chinuri de tratament, am avut o mica speranta,care ne-a fost rapita, luata la aproape 5 luni. Nici acum dupa 5 ani de zile,golul,lacrimile ,suferinta nu a trecut. Anul acesta in februarie am luat atestatul pentru a putea adopta dar soarta si acum ne-a jucat feste Ne-am dorit o Bebelusa ,dar ......... imi dau seama ca cineva acolo sus ne-a uitat, sau este suparat pe noi. Mai avem putin si expira atestatul ,si parca am auzi un ceas care bate, si care la un moment dat o sa se opreasca si nu o sa-l mai auzim.
Am avut la un moment dat o ocazie ptr. un Bebelus, dar mamica care dorea sa-l dea, a preferat pe cineva care avea bani,cu alte cuvinte i la cumparat.Noi nu faceam parte din aceasta categorie.
Problema este ca incet si ceasul biologic bate,bate, .....nu stiu cat o sa rezistam,...
si stiti care este culmea ironiei ? ca astazi facem 20 de ani de casnicie, si noi tot singuri suntem. Nu stiu ce m-a facut sa scriu, dar felicit persoanele care au devenit PARINTI,care au avut noroc sa devina Parinti.
si incerc sa va dau un sfat. Sa fiti o familie fericita, incercati sa aplanati toate relele,sa treceti peste ele cu intelepciune, ca viata este asa cum este, si bucuriile sunt prea putine
Va multumesc pentru rabdarea pe care a-ti avut-o citindu-mi aceste randuri.

Un oftat adanc in suflet
Se aude-n departare.
Lacrimile, curg siroaie,
Cat sa mai asteptam noi,... oare ?

sabineta spune:

Bine ai venit in comunitate Amiuta. NU dispera. Cu totii am fost in situatia ta si te intelegem, de aceea vei avea in noi prieteni adevarati.
Din ce sector esti si ce fel de copil ati scris pe cererea de adoptie ca doriti?

Tzuni spune:

Buna, Amiuta!

In opinia mea, primul pas spre implinirea dorintei voastre este GANDIREA POZITIVA. Sustin si-o sa strig mereu in gura mare "Gandurile pozitive atrag lucruri pozitive". Nu-ti pierde speranta! E pacat. Printre noi sunt multe fete care n-au crezut ca vor deveni mamici si iata ca ...s-a intamplat!

Hai, curaj. Suntem langa tine!


Tzuni mic si drag si scump si pisicos si fericit si cu...blog

alecia spune:

Amiuta,am citit povestea ta si m-a impresionat mult.Toate fetele care scriu pe aici,mamici sau viitoare mamici,sunt convinsa ca au povesti asemanatoare.Sfatul meu este sa nu disperati si sa va ganditi,ca oricat ar dura,trebuie sa vi se implineasca visul.
Si eu am atestatul din decembrie 2007, nu mi s-a prezentat nici un copil,nu m-au sunat cei de la DC niciodata.Eu mai sun din cand in cand, sa le mai aduc aminte ca mai exist si eu...sunt f. dragute fetele de la DC si-mi spun de fiecare data ca ma vor suna,ca vom tine legatura.Dar...
Mi-am dorit dintotdeauna un copil,dar se pare ca D-zeu nu a vrut
sa-l am pe al meu.Am avut o relatie frumoasa cu un barbat care la auzul dorintei mele de a avea un copil a preferat sa ne despartim.Aveam 42 de ani si am luat-o de la capat singura si disperata pentru ca mi-am imaginat ca vom imbatrani impreuna alaturi de copilul nostru.M-au ajutat familia si prietenii f. mult.Mi-am cumparat locuinta,am mobilat-o asa cum am putut si mi-am spus ca nu se poate sa nu mi se dea sansa de a adopta un copil avand in vedere ca as face un bine unui sufletel(nu stiam pe atunci ca pot adopta singura).Cand am primit vestea ca pot adopta am plutit de fericire o saptamana.Ti-am spus povestea mea,sa te incurajez, sa nu iti pierzi speranta...Va veni timpul cand si noi ne vom bucura de puiutii nostri.
Cu drag,Alecia

misha71 spune:

Amiuta, cred ca ai citit povestile noastre de la "M-am hotarit...adoptie" si ai vazut ca in cea mai mare parte sint asemanatoare. Ai vazut ca se poate. Nu mai dispera ca nu exista ca atunci cind vrei cu tot sufletul ceva, sa nu se intimple mai devreme sau ma tirziu. Asa cum zicea si Tzuni: gindeste pozitiv! Daca in gindurile tale e negura, cum poate Dumnezeu sa vada clar ca tu iti doresti din inima un copilas? Nu mai fi trista, ai sa vezi ca si tu vei fi strigata "mami" prin casa cit de curind.
Eu sint la al doilea atestat, pina acum eram mai mult decit disperata ca nu se intimpla nimic si timpul trece...., insa acum, de citeva zile, nu stiu ce s-a intimplat cu mine. Am asa o stare de liniste, nu-mi pot explica. Nu e o stare de resemnare, e mai mult de asteptare a ceva ce urmeaza sa se intimple. Insa o asteptare, cum sa zic, nu cu emotii, nu cu nerabdare, ceva ce nu am mai trait pina acum. Liniste, pace interioara, alte cuvinte nu gasesc sa exprim exact ce simt.
Si inca ceva: aici nu vei fi singura NICIODATA. Uite, vezi? Deja ai prieteni. Hai, capul sus. Streseaza DPC-ul cu telefoanele, treci personal pe la ei, streseaza-i, daca poti si de 3-4 ori pe saptamina. O sa te bage in seama pina la urma, macar sa scape de tine .
A-propos: tu ce vrei, baietel, fetita, la ce virsta?
Toarna tot aici ca altfel nu scapi usor



Prietenie de suflet

Impreuna alaturi de DICIU- noua data-8 octombrie

LOC DE DAT CU CAPU'

carmenul spune:

Draga alecia imi pare rau ca nu ti-a fost prezentat pana acum nici un copilas? Insa care sa fie explicatia?
Daca nu te superi, tu pentru ce varsta a copilului ai optat?
Eu abea am obtinut atestatul si gandirea mea este inca pozitiva .Mult noroc iti doresc

carmenul spune:

amiuta , la fel ca si misha 71, te intreb si eu , tu pentru ce varsta a copilului ai optat?Care este explicatia pt care nu va sunt prezentati copii???????
Mie mi s-a sugerat inca de la inceput ca o varsta mai maricica a copilului mareste sansele.Un copil de pana la doi ani nu este inca adoptabil.Deci care este motivul in cazul tau???
Multumesc, si iti doresc din inima sa gasesti repede copilasul.nu te lasa doborata de ganduri triste.Lupta !

alecia spune:

Carmenul,eu am optat pentru un copil de 2-3 ani indiferent de sex.Am considerat ca trebuie sa fie suficient de mic incat sa nu aiba caracterul format, dar am tinut cont si de faptul ca va trebui sa mearga la gradinita, pentru a putea merge eu la serviciu.Motivul pentru care nu mi s-a prezentat nici un copil este faptul ca la noi in judet nu sunt copii adoptabili.Dar astept, cumintica, sa-mi vina randul.Sper ca pana de sarbatori sa-mi cunosc copilasul...
Cine crezi tu ca va fi atunci cea mai fericita mamica?

carmenul spune:

alesia chiar iti doresc din tot sufletul sa iti cunosti copilasul pana de sarbatori.Ar fi o minune si pentru noi sa cunostem un pui pana de craciun si sa ii putem oferi toata dragostea noastra.
Si noi am vrut initial un bebe de pana la 2 ani dar nu am fost incurajati in directia asta asa ca am scris pana la 5 ani. Eu as putea lua si un copil mai mare.Sunt copii care sunt foarte buni la scoala, deseneaza, sunt cuminti, asa ca cine stie.Eu incerc sa raman optimista.In cazul in care este chiar si de 5 ani, poate fi dus la gradinita zic eu..nu? Oricum , am inteles ca aceia care sunt mai maricei, deja merg la gradinita, sau la scoala.
In legatura cu formarea caracterului , daca copilasul are deja o varsta mai maricica, nu stiu ce sa spun.Poate sunt fete care au aceasta experienta si ne pot spune.
Multa bafta ...

Amiuta spune:

Va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine, stau in sectorul 3, a trebuit sa obtez ptr. fetita sau baietel,cu toate ca la alte sectoare nu s-au facut obtiuni. Noi am otat ptr. o fetita, si am vrut sa fie cat mai mica.Am vrea sa simtim si noi pulsul unui parinte. Sa fim martorii primului zambet, primului chicot, primului sunet,gangurit, sa fim martorii fiecarei transformari,si cu fiecare clipa petrecuta impreuna,speranta ca fiecare din noi putem spune cu adevarat ,, acum traim si noi ptr. ceva - nu mai suntem singuri-trebuie sa fim sanatosi si nu ne mai gandim la viitor ca la ceva sumbru "
Sunteti niste oameni minunati cu care sincera sa fiu ar trebui sa ne intalnim o data sa ne cunoastem , poate sa radem impreuna, sa ne stergem lacrimile , sa facem un grup care de cum observ sa si format.
Va multumesc ca exista acest forum ,si sper din tot sufletul chiar daca sunt momente cand deznadejdea nu-mi da pace, sper ca si la noi sa se auda rasul cristalin a Ingerasului dorit. Unii au noroc mai repede ,altii mai tarziu. Din aceasta categorie facem si noi parte.
Poate totusi cine-va de acolo de SUS nu ne uita

misha71 spune:

sa fii sigura de asta!

www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor