Rugaciune colectiva pentru a avea un copil (19)
Raspunsuri - Pagina 4
caciantoni spune:
A TREIA RETRAGERE ÎN MUNTI
Vazand aceasta situatie grea si stiind ca este mereu supravegheat de organele politice, Parintele Cleopa, in-demnat de Duhul Sfant, s-a retras din nou - pentru a treia oara - in Muntii Moldovei, la mult iubita sa liniste. Întai s-a dus in padurile din jurul comunei Hangu.
De aici s-a indreptat spre nord, catre Muntele Halauca - Pipirig. Apoi, si-a facut un mic bordei din lemn, nu departe de culmea Muntelui Petru Voda, unde a stat peste doi ani, fiind ajutat de un crestin devotat din partea locului, numit Pavel Marin.
Prin anul 1962 a venit la el si ucenicul sau, Parintele Varsanufie, cu care s-a nevoit impreuna in mai multe locuri mai bine de trei ani. Printre cei care l-au ajutat in mod deosebit pe Parintele Cleopa in aceasta retragere au fost Dumitru Nita si Gheorghe Olteanu din Dolhesti, comuna Pipirig, precum si rudele Parintelui Varsanufie din aceeasi comuna.
Ambii parinti se spovedeau unul la altul saptamanal si se impartaseau la doua-trei saptamani cu Sfintele Taine aduse din Manastirea Sihastria.
Pe masura ce treceau anii, toti asteptau cu nerabdare reintoarcerea acasa a Parintelui Cleopa. Toti doreau sa vina, dar poate cel mai mult batrana sa mama, Maica Agafia din Manastirea Agapia Veche. Nu-l vazuse de aproape sase ani si n-ar fi vrut sa plece la Domnul fara sa-l mai intalneasca o data.
Parintele Cleopa insa nu mai venea. Se invatase cu linistea si cu neincetata rugaciune, iar mangaierile Duhu-lui Sfant ii odihneau sufletul ziua si noaptea. Ajutat de rugaciunile tuturor fiilor sai duhovnicesti, era inca sanatos si se indeletnicea, pe langa rugaciune, si cu scrierea cartilor sfinte, ''pe radacinile brazilor'', dupa cum mai tarziu singur marturisea.
Iata titlurile catorva din scrierile sale realizate in cei peste cinci ani de nevointa pustniceasca in munti: Predici pentru monahi, numita si Urcus spre inviere; Spovedania arhiereilor, Spovedania staretilor, Spovedania duhovnici-lor, Spovedania preotilor de mir, Spovedania monahilor, Despre vise si vedenii, precum si Minunile lui Dumnezeu din zidiri.
Arhimandritul Cleopa a scris si alte cuvinte de folos, din care unele s-au tiparit, iar altele s-au pierdut cu timpul. Dar cele care s-au pastrat pana astazi dovedesc ca parintele era foarte ravnitor pentru Sfanta Scriptura, pentru scrierile Sfintilor Parinti si Sfintele Canoane, si mai ales pentru neincetata rugaciune.
Sfintia sa se ruga in singuratate intre 10-12 ore in timp de o zi si o noapte. Dupa cum ne spunea mai tarziu ucenicul sau, Ieromonahul Varsanufie, Parintele Cleopa obisnuia sa citeasca dimineata urmatoarele rugaciuni: Rugaciunile diminetii, cateva acatiste, din care nu lipseau Acatistul Mantuitorului si al Bunei Vestiri. Apoi citea Canonul de pocainta, Canonul ingerului pazitor, Canonul puterilor ceresti si cateva catisme din Psaltire.
Dupa amiaza citea Vecernia, Pavecernita si cateva canoane din Bogorodicina. Apoi, dupa o mica pauza, manca o data in zi catre seara si continua cu rugaciunile de seara si Paraclisul Maicii Domnului. În restul timpului repeta rugaciunea lui Iisus. Se invrednicise sa doban-deasca si rugaciunea inimii, cum ne spunea ucenicul sau, incat uneori plangea cu lacrimi fierbinti si simtea o mare caldura duhovniceasca in inima sa, care ardea ca o vapaie de foc.
SIHASTRIA FARA PARINTELE CLEOPA
În perioada persecutiei, in Manastirea Sihastria slujbele se faceau cu greutate din lipsa de slujitori. Duhovnicii erau tot mai putini, credinciosii veneau pe la manastiri cu oarecare teama, iar tinerii care doreau sa ramana, erau primiti ca lucratori in haine civile.
Lipsa Arhimandritului Cleopa si a Protosinghelului Ioil Gheorghiu, a ingreuiat si mai mult viata duhovni-ceasca. Acum toata greutatea apasa pe umerii batranului duhovnic Paisie. Mai mult decat toti, sfintia sa spovedea ziua si noaptea calugari si mireni; mangaia, imbarbata, dadea speranta tuturor, rugandu-se lui Dumnezeu cu credinta.
Toti intrebau de Parintele Cleopa si-l pomeneau la sfintele lor rugaciuni. Toti ar fi dorit macar sa-l vada si sa se bucure de cuvintele sale, dar nimeni nu stia unde anume se nevoieste si se roaga lui Dumnezeu. Însa toti simteau tainic puterea rugaciunilor lui. Si aceasta incre-dintare dadea speranta tuturor ca mai devreme sau mai tarziu se va reintoarce la fiii sai sufletesti.
Noul staret al Manastirii Sihastria, Protosinghelul Caliopie Apetri, a fost randuit in mod providential sa conduca aceasta obste. El era, de fapt, ucenicul Parintelui Cleopa, cu care statuse impreuna si la Manastirea Slatina. Totodata, era un parinte foarte curajos, indraznet, ravni-tor pentru cele sfinte si plin de bunatate. Toate aceste calitati, impreuna cu harul lui Dumnezeu, l-au ajutat sa mentina in aceeasi ravna si randuiala obstea Manastirii Sihastria, timp de 12 ani.
Slujbele se faceau tot asa de frumoase ca in trecut, se rosteau predici, credinciosii veneau din ce in ce mai numerosi si starea critica din anii 1959-1962 s-a ameliorat mult dupa 1963.
De aceea putem zice impreuna cu Proorocul David: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni!
LACRIMILE MAICII AGAFIA
Era in vara anului 1964. Evenimentele din lume decurgeau spre binele crestinatatii. Oamenii isi recapatau speranta zilei de maine. Manastirile, aceste cetati ale Ortodoxiei milenare, se rugau staruitor pentru biruinta Crucii lui Hristos. Bisericile erau tot mai pline de credinciosi, pelerinajele pe la manastiri se inmultisera, iar Dumnezeu se intorsese cu fata spre noi, pacatosii.
Veneam de la Targu Neamt spre Manastirea Sihas-tria, prin Agapia Veche. Voiam sa mai mangai pe mama Parintelui Cleopa si sa-i duc cate ceva din cele de nevoie. Cand am ajuns in poarta manastirii, batrana Maica Agafia astepta sa vina cate un inchinator ca sa-i vorbeasca. Cum vedea pe cineva intrand in incinta manastirii, Maica Agafia, fara sa-l cunoasca, il intreba: ''Asculta, dumnea-ta! N-ai vazut pe Cleopa meu?'' Credinciosul ii spunea: ''Nu, maica, nu-l cunosc!''
Cand veneau alti credinciosi sa se inchine, batrana se apropia de ei si-i intreba si pe ei cu lacrimi in ochi: ''N-ati vazut cumva pe Cleopa meu?'' Iar ei ii raspundeau: ''Nu stim, maica, nu l-am vazut!'' Atunci batrana, suspinand, isi stergea lacrimile din ochi, privind undeva departe.
Întelegand marea ei durere, m-am apropiat de Maica Agafia sa-i dau cele pregatite pentru ea, si i-am spus cu blandete:
- Maica Agafie, nu mai intreba pe oameni unde este Parintele Cleopa, ca ei nu stiu unde se afla!
Atunci batrana mi-a spus cu lacrimi de durere:
- Ei, Parinte Ioanichie, daca n-ai fost mama!…
Cuvintele ei m-au umplut de lacrimi si, dupa ce m-am inchinat in biserica, i-am spus:
- Lasa, Maica Agafie, ca in curand Parintele Cleopa va veni la Sihastria! Apoi am plecat peste munte la manastire.
A doua zi dupa amiaza, Maica Agafia, cuprinsa de dor pentru fiul ei, Cleopa, si-a luat batul in mana si, fara sa spuna nimic la maici, a pornit peste munte spre Sihastria. Dar, fiind singura si avand peste 88 de ani, a ratacit poteca in padure si spre seara, a gasit-o un om si a dus-o la o cabana forestiera. Nu mai stia nici sa se intoarca inapoi, nici sa vina la Sihastria. Muncitorii de la cabana i-au dat o camera de dormit peste noapte. În acest timp clopotele Manastirii Agapia Veche se trageau necon-tenit si toate surorile o cautau prin padure. Abia a doua zi pe la amiaza au aflat-o si au intrebat-o:
- Cum ai ajuns aici, Maica Agafia?
- Am vrut sa ma duc la Sihastria, sa vad daca n-a venit Cleopa meu! Dar m-am ratacit. M-a adus un om la cabana asta si nu stiu pe unde sa merg.
- Hai ca te ducem noi, Maica Agafia!
Ajungand la Sihastria, Maica Agafia a ingenunchiat in fata mormintelor celor doi fii ai ei, Vasile si Gherasim, si, dupa ce a plans singura indeajuns, s-a sculat, a sarutat crucile, s-a inchinat in biserica si a spus surorilor:
- De-acum pot sa mor! Dar nu ma lasati sa raman aici?
- Nu, Maica Agafie! Hai sa mergem inapoi!
- Hai sa mergem…
REÎNTOARCEREA PARINTELUI CLEOPA LA MANASTIREA SIHASTRIA
În luna august 1964, bucuria negraita a eliberarii tarii si a tuturor romanilor robiti de comunism cuprinsese pe toti. Închisorile ramasesera goale, cei care supravietuisera au fost eliberati, manastirile si toata tara faceau rugaciuni de multumire lui Dumnezeu si toti sperau in mai binele zilei de maine.
La sfarsitul aceleiasi luni, insotit de un binevoitor, am ajuns la bordeiul Parintelui Cleopa, tainuit de vederea celor multi. Îngenunchind, i-am sarutat mana, ne-am imbratisat si am plans impreuna. Mi se parea ca visez. Apoi, Domnul intarindu-ne, ne-am rugat indelung, si i-am spus Parintelui Cleopa: ''Preacuvioase parinte, am venit, trimis de parintii de la Sihastria, sa va aducem acasa, dupa aproape sase ani de despartire. S-au deschis inchisorile si Dumnezeu ne-a binecuvantat tara cu putina libertate. Deci, va rugam sa va intoarceti la Sihastria! Toti parintii va asteapta plangand de bucurie. Va asteapta si credinciosii, dar cel mai mult va doreste Parintele Paisie, duhovnicul nostru al tuturor, care v-a crescut de mic, si Maica Agafia, mama sfintiei voastre!…''
Parintele Cleopa insa ezita. Se invatase cu linistea. O lupta tainica era in sufletul sau. Sa renunte la liniste pentru folosul altora? Sau sa ramana mai departe la pustie? Atunci, vazandu-l in aceasta cumpana, l-am lasat sa se roage lui Dumnezeu inca doua saptamani. La 29 septembrie, de ziua Sfantului Chiriac Sihastrul, Parintele Cleopa cu ucenicul sau, Varsanufie, mergand peste munti si vai, prin paduri cunoscute numai de ei, au sosit in Manastirea Sihastria.
Bucuria a fost mare, parintii si fratii il sarutau cu lacrimi in ochi si dadeau slava lui Dumnezeu ca s-a intors iarasi sanatos la chilia sa. Drept multumita, in seara aceea s-a facut priveghere de noapte. Ziua urmatoare, Parintele Cleopa a petrecut-o impreuna cu duhovnicul sau, Ieroschimonahul Paisie.
Asa a fost reintoarcerea in obstea Sihastriei a Arhimandritului Cleopa.
ACTIVITATEA DUHOVNICEASCA A PARINTELUI CLEOPA
Vestea venirii sale in Manastirea Sihastria s-a ras-pandit in cateva zile in toata tara. Încet, incet, au inceput iarasi sa-l viziteze grupuri de credinciosi de pretutindeni, sa-i ceara sfat si sa primeasca binecuvantare.
Asa a inceput Parintele Cleopa sa mangaie din nou lumea, sa rosteasca zilnic cuvant de folos, sa spovedeasca si sa atraga pe multi catre Hristos prin cuvant si rugaciune. În fiecare zi veneau la chilia lui zeci si sute de credinciosi din tara si chiar de peste hotare.
Aici ascultau sfatul si cuvantul de imbarbatare al batranului, puneau intrebari duhovnicesti si teologice de la cele mai simple, pana la cele mai profunde si fiecare iesea multumit de la el, bucurandu-se macar sa-l vada si sa primeasca binecuvantare. Astfel, fiind cunoscut in toata tara, toti multumeau lui Dumnezeu ca ni l-a daruit ca o binecuvantare cereasca.
Prima datorie pe care o cerea Parintele Cleopa de la credinciosii de toate varstele si dregatoriile, era pastrarea cu sfintenie a dreptei credinte, adica a dogmelor Bisericii Ortodoxe. Fara dreapta credinta, nimeni nu se poate mantui, chiar daca are unele fapte bune.
Apoi parintele punea accentul pe marturisirea pacatelor, indemnand credinciosii sa se spovedeasca de cel putin patru ori pe an. El le zicea: ''Frate, cand vezi ca s-a imbolnavit in casa tata sau mama…, nu chema doctorul mai intai, ci preotul. Ca doctorul nu-i poate da o clipa de viata. Ca daca ar putea da, nu ti-ar da-o tie, ar tine-o pentru el. Totul este cum vrea Dumnezeu! Sa chemi preotul si sa-i zici: ''Parinte, stai si spovedeste-l pe tata sau pe mama dupa carte''. Iar preotul sa-l intrebe daca a facut cutare pacat sau cutare pacat, asa sau asa...
Dupa spovedanie, cel ce se spovedeste e bine sa spuna ca pe toate le-a facut. Ca daca nu gresim cu lucrul, gresim cu mintea, sau cu cuvantul. Si preotul la sfarsit il poate dezlega de toate pacatele cu darul pe care i l-a dat Hristos.
Apoi poti chema si doctorul. Ca daca moare omul spovedit curat, Biserica il poate scoate din iad si in 40 de zile, sau poate mai mult, dar il poate scoate. Dar daca este nespovedit si are pacate grele, nu-l mai scoate din iad nici o slujba. Fara spovedanie nu este mantuire''.
Sfintia sa recomanda fiecaruia sa aiba duhovnicul sau in parohia de care depinde. Iar daca cineva dorea o spovedanie mai amanuntita, o putea face in special la duhovnicii batrani din manastiri. În acest caz credinciosii care se spovedeau la manastiri erau datori sa ia binecuvantare de la preotul locului si apoi sa-si faca canonul randuit.
Amintim aici ca preacuviosia sa avea la spovedanie, pe langa numerosi credinciosi, si circa 40 de parinti si frati din obstea Manastirii Sihastria, la care se adaugau multi calugari si maici din alte manastiri, precum si preoti de mir si mai multi ierarhi.
Prin spovedanie, Parintele Cleopa dobandea multe suflete pentru Hristos, insa intreba pe fiecare daca poate face canonul randuit de el. Iar daca cineva spunea ca nu-l poate implini, parintele ii dadea un canon mai mic, dupa varsta, puterea si ravna lui.
Apoi cerea fiecarui credincios sa se roage cat de mult, precum porunceste insusi Sfantul Pavel, zicand: Neincetat sa va rugati (I Tesaloniceni 5, 17). Parintele recomanda, in general, ca fiecare sa faca dimineata Rugaciunile Diminetii si Acatistul Maicii Domnului, seara Rugaciunile spre somn si Paraclisul Maicii Domnului, cu candela aprinsa; si restul zilei, pe cat se poate, rugaciunea ''Doamne Iisuse''.
Însa mai intai el insusi se ruga zilnic pentru sine, pentru Biserica, pentru credinciosi, pentru cei cazuti in grele pacate, pentru cei bolnavi, pentru cei din suferinta. Astfel, rugaciunile Parintelui Cleopa faceau uneori adevarate minuni, caci li se implineau cererile cele de folos, se intorceau sanatosi de la spitale si din calatorii, si reuseau la examene si in viata de toate zilele.
Apoi le cerea sa mearga la biserica saptamanal sau, in caz de nevoie, la doua-trei saptamani. Cand nu pot merge, sa trimita pe cineva din familie, ori sotul ori sotia, ori unul din copii, pe care il numea ''apostolul familiei''. Iar acasa sa citeasca carti sfinte, sa se roage si sa nu manance pana nu vine ''apostolul familiei'' cu sfanta anafora de la biserica.
Îndemna si la milostenie: ''Sa nu plece nimeni de la voi nemiluit, mama! N-ai un ban, da-i un cartof, un colt de paine, o batista, da-i ceva cat de putin. Daca dai putin, dar iti pare rau ca nu dai mai mult, ca fulgerul ajunge la Dumnezeu milostenia ta. De ce? S-au intalnit doua mari virtuti: milostenia cu smerenia''.
Sfatuia pe fiecare sa faca milostenie in numele lui Hristos, dupa puterea sa, ca cel ce face milostenie ''imprumuta pe Dumnezeu'' si se mantuieste cel mai usor. Ca zice Domnul in Sfanta Evanghelie: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 5, 7).
De asemenea, recomanda credinciosilor sa traiasca in permanenta dragoste si armonie crestina, dupa cuvantul pe care il rosteste Însusi Hristos: Întru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii (Ioan 13, 35).
O datorie principala, pe care o cerea familiilor credincioase de la sate si orase, era si nasterea de copii. Potrivit Sfintelor Canoane, Parintele Cleopa interzicea cu desavarsire avortul si uciderea de copii pe orice cale, caci acesta este unul din cele mai mari pacate din viata crestinilor. Apoi recomanda tinerilor sa duca viata in feciorie pana la cununia religioasa si sa asculte de preotii si parintii lor, dupa porunca data lui Moise: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant (Iesire 20, 12). Iar celor care aveau procese si certuri pentru cele pamantesti, batranul le cerea sa se impace unii cu altii si sa urmeze sfatul preotului lor.
La urma, Parintele Cleopa le tinea un cuvant de folos, dupa priceperea lor, si le raspundea la intrebarile puse de fiecare. Apoi ii binecuvanta cu Sfanta Cruce, ii miruia, le dadea iconite si tamaie si ii slobozea cu pace la casele lor. Dupa ce se odihnea putin, veneau alte grupuri de credinciosi sa-i ceara sfat si binecuvantare.
Erau zile, mai ales vara, cand parintele avea mai multe grupuri de credinciosi, numarand sute de oameni.
Aceasta a fost cea mai mare misiune duhovniceasca pe care a facut-o in mod neintrerupt Parintele Cleopa din toamna anului 1964, pana la 2 decembrie 1998, cand si-a dat duhul in bratele lui Hristos.
SFATURI DUHOVNICESTI PENTRU MONAHI
Întrucat zilnic veneau parinti si frati atat din Manastirea Sihastria, cat si din alte manastiri, pentru spovedanie si sfatuire duhovniceasca la Parintele Cleopa, sfintia sa cauta sa dea fiecaruia sfaturi potrivite cu nevoile sale sufletesti, precum il calauzea Duhul Sfant.
Monahii, dupa cum se stie, duc viata duhovniceasca deosebita, au canon special randuit de duhovnicii lor, au si incercari deosebite si de aceea au nevoie de duhovnici iscusiti, care sa-i poata povatui pe calea pocaintei spre Hristos. De aceea Parintele Cleopa intreba pe fiecare ce probleme sufletesti are. Apoi, de cata vreme nu este spovedit, cine ii este duhovnic, daca are dezlegare sau nu pentru Sfanta Împartasanie si daca il mustra constiinta pentru vreun pacat pe care l-a ascuns sau s-a rusinat sa-l marturiseasca.
De raspunsul pe care il dadea fiecare in fata batranului, depindea si sfatuirea duhovniceasca pe care o primea. Si intrucat Parintele Cleopa cunostea bine Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti, Filocalia si Sfintele Canoane, si era inspirat de Dumnezeu, el reusea intotdeauna sa dea raspunsul cel mai bun, potrivit cu nevoia si framantarea sufleteasca a fiecaruia. Astfel, cel care primea sfatul batranului si il implinea, avea multa bucurie si pace sufleteasca. Iar daca fagaduia ca pazeste sfatul lui si nu-l implinea, avea mustrare de constiinta si era nevoit sa se reintoarca la batranul.
Sfatul cel mai des recomandat atat monahilor, cat si credinciosilor, era acesta: ''Daca vrei sa mergi drept inaintea lui Dumnezeu, iti trebuie doua ziduri. Dar nu de caramida, nu de piatra, nu de pamant, ci doua ziduri duhovnicesti. Sa aveti frica de Dumnezeu in dreapta, caci zice Proorocul David: Cu frica de Dumnezeu se abate tot omul de la rau; iar in stanga sa aveti frica mortii, caci zice Isus, fiul lui Sirah: Fiule, adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi. Aceste doua fapte bune - frica de Dumnezeu si cugetarea la moarte -, il izbavesc pe om de tot pacatul''.
Alte sfaturi pe care le recomanda monahilor erau si acestea: sa faca ascultare cu dragoste si cu ''Doamne Iisuse'' in minte si in inima, si sa participe, in functie de ascultare, in fiecare zi la Sfanta Liturghie si la celelalte slujbe ale Bisericii.
De asemenea, Parintele Cleopa mai recomanda monahilor si fratilor din manastiri sa asculte intru toate de duhovnicii lor. Daca nu pot implini un canon, sa ceara duhovnicilor un alt canon, pe masura puterii lor; sa citeasca zilnic cate un capitol sau doua din Sfanta Scriptura, mai ales din Noul Testament; sa citeasca viata sfantului din ziua respectiva si cate un cuvant din Pateric si alte carti sfinte.
Recomanda iarasi vietuitorilor din manastiri sa fie cat mai statornici in viata monahala, sa nu umble dintr-un loc in altul, dintr-o manastire in alta; sa nu aiba nici un fel de avere personala si sa nu faca nimic fara binecuvantarea staretului si a duhovnicului.
Daca veneau la sfintia sa calugari sau frati care se sminteau de unele lucruri, parintele ii indemna sa ia aminte la ei insisi: ''Ce crezi tu? Un corabier, cand merge cu corabia pe mare, prin locuri stancoase si periculoase, crezi ca el se uita la alta corabie, pe unde o duce celalalt? El este cu ochii la carma.
Sau cel care merge cu masina pe drum, se uita cum conduce celalalt masina? El este cu ochii la drumul lui: dreapta, stanga, panta, deal! Fiecare este cu ochii la masina lui. Asa si tu. Fii cu mana pe volanul sufletului tau! Uita-te la sufletul tau, sa nu-l dai in prapastie! Treaba lui ce face celalalt. Fiecare se mantuieste dupa cum isi conduce sufletul sau.
Trei frati de la Manastirea Neamt s-au dus la mosul Gheorghe Lazar, un om sfant, care a facut minuni in partile acestea, si i-au zis:
- Mos Gheorghe, noi plecam din manastirea asta, ca ne-am smintit!
- Dar de ce, draguta? a spus batranul.
- Nu mai este mantuire in manastire!
Atunci mosul Gheorghe, care niciodata nu se mania, a strigat tare de trei ori: ''Nu fa tu! Nu fa tu! Nu fa tu!'' si s-a dus''.
Daca cineva din cinul monahal observa vreo abatere mai grava la parintele sau duhovnicesc, fie iubirea de avere, fie lacomia de orice fel, zgarcenia, mandria, mania si altele, Parintele Cleopa ii recomanda sa-si aleaga un alt duhovnic, fara sa-l judece pe cel dintai.
Acestea sunt cateva din sfaturile pe care le dadea Arhimandritul Cleopa fiilor sai duhovnicesti si tuturor monahilor din tara care veneau sa-i ceara cuvant de folos.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
SFATURI DUHOVNICESTI PENTRU CREDINCIOSI
Parintele Cleopa era un iscusit duhovnic atat pentru calugari, cat si pentru credinciosi. În primul rand se straduia sa trezeasca in suflete ravna si dorul pentru Dumnezeu. Dupa acestea urma cresterea duhovniceasca a acelui suflet si innoirea lui.
El recomanda fiilor sai sufletesti sa respecte, in general, urmatoarele sfaturi:
Copiii sa fie crescuti de mici in frica Domnului. Sa invete rugaciuni pe de rost, sa fie spovediti si imparta-siti lunar; sa fie dusi cu regularitate la Sfanta Biserica, sa asculte de parinti, sa faca rugaciuni si metanii pentru tata si mama, pentru fratii si rudele lor, sa invete religia in scoala, sa tina sfintele posturi si sa nu fure.
Tinerii sa aiba fiecare duhovnicul sau. Sa se spovedeasca o data pe luna, iar Sfanta Împartasanie sa o primeasca cu multa evlavie, cand vor fi vrednici de Trupul si Sangele Domnului, urmand sfatul duhovnicului. Apoi sa asculte intru toate de parinti, sa se fereasca de toate smintelile si pacatele urate de astazi; sa citeasca carti sfinte, iar care au chemare, sa se puna in slujba Domnului, fie invatand Seminarul si Teologia, fie intrand in viata monahala. Cei care au abateri grave de la morala crestina sa se spovedeasca la duhovnici batrani si sa urmeze canonul randuit de ei.
Cei care vor sa se casatoreasca sa fie cercetati canonic de preotii lor, ca nu cumva sa fie rude intre ei, sau sa se casatoreasca fara voia parintilor lor. Apoi sa respecte poruncile date de Dumnezeu celor casatoriti, adica sa nu-si ucida pruncii, sa asculte de parinti, sa fie crestini buni, sa faca milostenie si sa implineasca cu cuget curat sfaturile duhovnicilor lor.
Cei casatoriti sa faca din casa lor o adevarata biserica. Sa nasca si sa-si creasca copiii in frica de Dumnezeu, sa se roage mult, sa faca milostenie la saraci si la vaduve, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cel putin de patru ori pe an, daca au dezlegare. Apoi sa nu primeasca sectanti si oameni de alta lege in casele lor, sa traiasca in pace unii cu altii, sa ingrijeasca cu sfintenie de parintii si batranii familiei si sa asculte intru toate de pastorii lor sufletesti.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
DUHOVNICII PARINTELUI CLEOPA
Pana la varsta de doisprezece ani, Parintele Cleopa, pe atunci elev la scoala primara, se marturisea la preotul de parohie, numit Gheorghe Chiriac, care a botezat pe toti copiii familiei Alexandru Ilie. Dupa aceasta varsta, tanarul Constantin se marturisea la duhovnicii Schitului Cozancea, din apropiere, mai ales la duhovnicul Conon Gavrilescu, care era un vestit exorcist si parinte duhovnicesc in partea locului.
Din toamna anului 1929, cand intra in viata monahala la Schitul Sihastria, a avut ca duhovnic pe egumenul schitului, Protosinghelul Ioanichie Moroi, care era parinte duhovnicesc al tuturor vietuitorilor de aici, intrucat era singurul preot si slujitor al Sihastriei.
Prin anii 1937-1938, monahul Cleopa se ducea uneori cu oile in apropiere de Agapia Veche si isi marturisea pacatele la vestitul duhovnic Vichentie Malau. Dupa anul 1938, cand Protosinghelul Vichentie s-a dus ca preot misionar in Banat, Parintele Cleopa se spovedea atat la batranul staret Ioanichie, cat si la Ieroschimonahul Ioil.
Din anul 1942, dupa ce a fost numit loctiitor de egumen, Parintele Cleopa se spovedea de obicei la Ieroschimonahul Ioil Gheorghiu, duhovnicul schitului, intrucat batranul egumen zacea la pat. Dar si dupa hirotonia sa in preot, in anul 1945, si dupa numirea sa ca egumen la Sihastria, se spovedea tot la Ieroschimonahul Ioil, iar uneori la Ieromonahul Calistrat Bobu.
Catre sfarsitul anului 1948, Ieroschimonahul Paisie Olaru se transfera de la Cozancea in obstea Manastirii Sihastria, devenind duhovnicul Parintelui Cleopa si al multor parinti. Acest mare parinte era cel mai iscusit duhovnic din Moldova, in a doua jumatate a secolului XX. Chiar si in perioadele de retragere in munti, Parintele Cleopa se marturisea uneori tot la duhovnicul Paisie, care se ducea in miez de noapte sa-l intalneasca la un loc anumit, cunoscut numai de ei.
La 18 octombrie 1990, cand Ieroschimonahul Paisie se muta la Domnul, Parintele Cleopa isi alege duhovnic pe Protosinghelul Varsanufie Lipan, ucenicul sau, la care se mai spovedise si in perioada retragerii in munti.
În primavara anului 1997, Protosinghelul Varsanufie mutandu-se la Domnul, Arhimandritul Cleopa Ilie si-a ales ca ultim duhovnic, pe Ieromonahul Iacob Savin, la care s-a spovedit pana la moarte.
Acestia au fost parintii duhovnicesti ai Arhiman-dritului Cleopa Ilie, din copilarie pana la sfarsitul vietii sale. Pe acestia ii pomenea intotdeauna cu evlavie la rugaciunile sale atat in biserica, cat si la chilie.
DOI MONAHI BATRÂNI CU DARUL RUGACIUNII
Prin anii 1968-1970 se nevoiau in Manastirea Sihas-tria mai multi calugari batrani cu viata aleasa, toti ucenici ai Parintelui Cleopa. În fiecare noapte erau prezenti la slujba Utreniei. Dupa terminarea slujbei de miezul noptii, fiecare se retragea la chilia sa. Doar doi parinti batrani ramaneau in biserica si asteptau sa iasa ceilalti.
Apoi, nemaivazand pe nimeni, se asezau la pamant cu fata in jos in forma de cruce si incepeau sa se roage cu lacrimi Mantuitorului Hristos, cerand mila, iertare si dezlegare de pacate.
Aceasta o faceau in fiecare noapte dupa Utrenie, fara a fi observati de cineva. Dar intr-o noapte se ruga neobservat intr-un colt al bisericii un preot batran cu viata sfanta. Era preotul Dimitrie Bejan, paroh in satul Ghindaoani - comuna Baltatesti, judetul Neamt, care venea din cand in cand la Sihastria.
Cei doi parinti asternuti cu fetele la pamant n-au observat ca mai este cineva in biserica. Si incepand ei a se ruga din inima, deasupra capetelor lor se ridica o flacara de lumina stravezie, care se tot marea. Era flacara harica a Duhului Sfant, care crestea pe masura rugaciunii celor doi batrani. Preotul, nemaivazand vreodata asa ceva, se uimea de aceasta minune si, cazand in genunchi, se ruga si el.
Dupa putina vreme, acea flacara harica s-a micsorat incet-incet pana s-a stins. Apoi cei doi batrani s-au sculat in picioare, au facut trei metanii, au sarutat sfintele icoane si au plecat fiecare la chilia sa.
Iata deci ca si in zilele noastre mai sunt calugari cu viata sfanta, care au darul rugaciunii de foc! Numele lor nu sunt cunoscute nici pana astazi. Dar unii batrani imbunatatiti ne spun ca erau parintii Ianuarie si Casian, ucenicii Parintelui Cleopa. Însa aceasta ramane o taina a lui Dumnezeu!
DESPRE O CRESTINA CARE AVEA DARUL DUMNEZEIESTII RUGACIUNI
Ne vorbea Parintele Cleopa despre o alta minune de taina petrecuta tot in biserica Manastirii Sihastria:
''În iarna anului 1971, eram de rand la Sfantul Altar. Am venit la biserica la ora 4 dimineata si imi faceam rugaciunile pentru Sfanta Împartasanie in fata Sfintei Mese. Nu dupa mult timp intra o femeie sa se roage, care venise de cu seara la manastire. N-o cunos-team. Se ruga incet pe la toate icoanele si facea mereu metanii. Nu stia ca mai este cineva in biserica, caci era intuneric, fiind timp de iarna. Vazand eu ca se roaga atat de staruitor, m-am uitat prin sfintele usi sa vad cine se roaga cu atata credinta. Femeia statea in genunchi in mijlocul bisericii, cu mainile ridicate in sus si zicea din toata inima aceste cuvinte: ''Doamne, nu ma lasa! Doamne, nu ma lasa!''
Atunci am vazut o lumina galbuie in jurul capului ei si m-am inspaimantat. Apoi femeia a cazut cu fata la pamant si se ruga fara glas. Raza de lumina de deasupra ei se facea tot mai mare si se ridica deasupra capului. Dupa putin timp lumina s-a stins incet, iar femeia s-a ridicat si a iesit din biserica. Era o femeie de la tara.
Iata deci cine are darul rugaciunii! Iata ca mirenii ne intrec pe noi, calugarii! Eu faceam proscomidia si de mare emotie am inceput a plange cu copia in mana. Numai Dumnezeu stie cati alesi are in aceasta lume!''
PELERINAJ LA MORMÂNTUL DOMNULUI SI LA MUNTELE SINAI
În toamna anului 1974, la zece ani de la reintoarce-rea sa din pustie, mai multi pelerini din tara, impreuna cu Parintele Cleopa si Protosinghelul Ioil Gheorghiu, am plecat sa ne inchinam la Mormantul Domnului si la celelalte locuri sfinte.
Aceasta a fost una dintre cele mai mari bucurii din viata Parintelui Cleopa. Primul si cel mai sfant drum pe care l-am facut impreuna in cetatea sfanta a Ierusalimului, a fost inchinarea la Mormantul Domnului. Apoi am urcat pe Golgota si am sarutat Sfanta Cruce, pe care S-a rastignit Hristos pentru mantuirea noastra si a intregii lumi. Acolo am ascultat Sfanta Liturghie si, dand slava Mantuitorului nostru Iisus Hristos, am mers in pelerinaj la celelalte locuri sfinte din Ierusalim, cu sufletele pline de bucurie si emotie.
În zilele urmatoare ne-am inchinat pe Muntele Sion, unde a adormit Maica Domnului, precum si la mormantul Proorocului David. Apoi am coborat in gradina Ghetsi-mani si ne-am inchinat la mormantul Maicii Domnului si la toate locurile sfinte de aici. Cu Noul Testament in mana am urcat pe Muntele Maslinilor si am poposit la cele doua mari manastiri ortodoxe de maici: ''Sfanta Maria Magdalena'' si ''Eleon'', unde se nevoiau si zece monahii romance.
Asa am strabatut Tara Sfanta pana in Galileea, in orasul Nazaret, unde Maica Domnului a primit vestea intruparii lui Hristos. Cel mai mult dintre noi insa se bucura Parintele Cleopa, care gustase din atatea necazuri ale acestei vieti!
Alt popas l-am facut in orasul Cana Galileii si la fantana Samarinencii. De aici am ajuns la raul Iordan, in care S-a botezat Iisus Hristos, Mantuitorul lumii, si ne-am reintors la Ierusalim.
Apoi am plecat spre Betleem, orasul unde S-a nascut Hristos Domnul. Aici am zabovit o zi, cerand Mantuitorului sa se nasca duhovniceste si in inimile si sufletele noastre.
Dupa alte cateva zile am plecat cu totii, cale de peste trei sute de kilometri, spre Muntele Sinai pe care Moise a primit Tablele Legii. Pe aici a condus Moise poporul ales spre Tara Sfanta. Doamne, cat de pustiu este locul acesta si cat de binecuvantata este tara noastra, Romania, umbrita si ocrotita de bunatatea Ta cea mare!
În zare se vedea ca o cetate nebiruita a Ortodoxiei Manastirea Sfanta Ecaterina, unde se afla moastele marii mucenite. Aici suntem primiti cu multa bunavointa de Mitropolitul Damianos, staretul manastirii.
A doua zi am urcat pe varful muntelui unde Sfantul Prooroc Moise a primit Tablele Legii. Apoi ne-am intors din nou spre Sfanta Cetate a Ierusalimului, dand slava lui Dumnezeu pentru toate.
Dupa ce ne inchinam iarasi la Mormantul Dom-nului, vizitam satul Ain Karem, locul de nastere al Sfantului Ioan Botezatorul, apoi Ierihonul si manastirile de pe Valea Iordanului. La 30 octombrie ne reintorceam in tara.
PELERINAJ LA MUNTELE ATHOS SI ALTE LOCURI SFINTE
Dupa trei ani de la primul pelerinaj, in septembrie 1977, un grup de patru parinti din Manastirea Sihastria in frunte cu Arhimandritul Cleopa Ilie, am plecat cu trenul spre Muntele Athos.
Athosul, numit si ''Gradina Maicii Domnului'', este al doilea loc sfant al lumii crestine, dupa Mormantul Domnului. Athosul este paradisul tarilor ortodoxe, unic in lumea crestina.
Ajungem la Tesalonic, capitala Macedoniei antice, unde ne intampina cativa monahi romani. O zi intreaga vizitam manastirile si bisericile vechi ale Greciei de Nord, apoi plecam spre Muntele Athos.
În zare se contureaza unele manastiri atonite, portul Dafne si varful inalt de peste 2000 de metri al Muntelui Athos. Totul ni se pare ca o minune dumnezeiasca. Muntele Athos este o limba ingusta de pamant, cu o suprafata de 339 kilometri patrati, lunga de peste 80 kilometri, care adaposteste pe ambele laturi 20 de manastiri mari, peste 15 schituri si aproape 200 de chilii mici si mari, in care se nevoiesc peste 1500 de calugari greci, sarbi, rusi, romani si bulgari.
Dupa doua ore de calatorie cu vaporul, coboram in portul Dafne, apoi urcam spre Kareia, capitala Sfantului Munte. Dupa ce obtinem viza de intrare in Muntele Athos, pornim spre Schitul Romanesc Prodromul, unde poposim doua zile. Sambata noaptea, la slujba Utreniei a fost tuns in monahism rasoforul Ioan, unul din ucenicii Parintelui Cleopa, care l-a si luat sub mantie. Tunderea a fost oficiata de Arhimandritul Victorin, staretul Manastirii Sihastria, care i-a dat numele de Ioanichie.
Apoi s-a savarsit Sfanta Liturghie, iar Parintele Cleopa a rostit un frumos cuvant duhovnicesc. Dupa masa am vizitat toate pesterile si chiliile pustnicesti din jurul Schitului Prodromul, iar a doua zi am plecat sa ne inchinam in marile manastiri atonite vestite in toata lumea.
Primul popas il facem la Manastirea Marea Lavra. Aici ne inchinam la mormantul Sfantului Atanasie Atonitul din pridvorul bisericii.
În continuare vizitam chiliile romanesti de la Schitul Lacu si Manastirile Iviru, Cutlumus si Stavronichita. Toate au fost innoite de voievozii moldoveni si munteni, care le dadeau ajutoare si danii an de an. Cel mai mult ne-a miscat icoana Maicii Domnului, numita ''Portarita'', de la Manastirea Iviru, unde ne-am inchinat cu totii, in frunte cu Parintele Cleopa. În drum spre Kareia, am facut un scurt popas la chilia vestitului sihastru, Paisie Aghioritul, un mare cuvios cinstit si cautat de intreaga Grecie, care ne-a uimit cu sfintenia si smerenia sa.
Apoi ne inchinam la icoanele facatoare de minuni de la Manastirile Protaton din Kareia, Pantocrator, Esfigmenu si Vatopedu, unde se afla multe moaste si cateva icoane facatoare de minuni. La Vatopedu Stefan cel Mare a construit o arsana, care se pastreaza in buna stare si astazi.
Continuam pelerinajul spre Manastirea Hilandar. De aici traversam muntele si poposim la Manastirea Zografu, ctitorita din temelie de Stefan cel Mare si Sfant intre anii 1475-1502, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe.
Ne inchinam apoi la manastirile de pe versantul vestic al Muntelui Athos, si anume: Manastirea Dochiaru, ctitorita in intregime de Alexandru Lapusneanu in secolul XVI; Manastirile Xenofont si Pantelimon. În continuarea pelerinajului nostru, vizitam Manastirile Xeropotamu, Simonos Petra, ctitoria lui Mihai Viteazul; Filoteu, Grigoriu, ctitoria lui Stefan cel Mare; Dionisiu, ctitoria lui Neagoe Basarab; si Manastirea Sfantul Pavel.
Auzind egumenii atoniti de venirea Arhimandritului Cleopa in Muntele Athos, o buna parte dintre ei l-au solicitat sa rosteasca cuvant de folos la obstea manastirilor lor. Astfel, a tinut cinci predici duhovnicesti cu continut patristic si filocalic deosebit, care au mangaiat multe suflete tinere si au facut ecou in toata Grecia, o buna parte dintre ele publicandu-se.
Parasind Sfantul Munte al Athosului, vizitam Atena cu manastirile din imprejurimi si mergem la marele duhovnic Porfirie, care avea darul inainte-vederii. Un adevarat sfant din zilele noastre. El se nevoia intr-un mic schit din Atica. De aici plecam in insula Kerkira (Corfu) la moastele Sfantului Spiridon, pentru care Parintele Cleopa avea mare evlavie.
A doua zi, fiind Duminica, slujim impreuna Sfanta Liturghie, iar Parintele Cleopa este invitat sa tina un cuvant duhovnicesc la Manastirea Platitera din oras. Seara tarziu plecam cu vaporul spre Italia, la moastele Sfantului Ierarh Nicolae, mare facator de minuni, la dorinta staruitoare a Parintelui Cleopa, care voia sa le sarute macar o data in viata si sa-i ceara ajutorul.
La orele 10 dimineata am sosit la Bari, unde se afla catedrala cu moastele Sfantului Nicolae. Aici toti ne-am inchinat cu lacrimi la racla lui, care se pastreaza sub altarul bisericii mari, si i-am cerut ajutorul si mijlocirea sa pentru noi si pentru tara. Apoi Parintele Cleopa a citit cu lacrimi prima parte a Acatistului Sfantului Nicolae, iar noi ceilalti am continuat, cantand cu totii: ''Bucura-te, Nicolae, mare facator de minuni!'' A fost un moment de mare emotie, pe care nu-l putem uita.
De aici am plecat la Roma si am vizitat catacombele Sfantul Calist si Sfantul Sebastian. Apoi am facut un popas la Manastirea Celie din Iugoslavia, la marele teolog sarb Iustin Popovici. Toti doream sa vorbim cu acest dogmatist si teolog cunoscut in intreaga lume, care avea domiciliul fortat in aceasta manastire.
Timp de doua zile Arhimandritii Iustin si Cleopa s-au intretinut duhovniceste prin translator. Apoi Parintele Cleopa i-a cerut un sfat de taina. Ar fi dorit sa ramana pana la sfarsitul vietii in Muntele Athos, dar era in indoiala. Atunci Arhimandritul Iustin i-a spus: ''Parinte Cleopa, daca te duci in Sfantul Munte, mai adaugi o floare in ''Gradina Maicii Domnului''. Dar pe credinciosi cui ii lasi? Acolo te rogi numai pentru sfintia ta. Dar in tara te rogi pentru toti si poti aduce la Dumnezeu multe suflete lipsite de povatuitori! Si eu m-am nevoit un timp in Muntele Athos, dar pe urma m-am reintors sa fac misiune in tara.
Eu zic sa ramai in tara, sa te mantuiesti si pe sfintia ta si sa ajuti si la mantuirea altora. Aceasta este cea mai mare fapta buna a calugarilor de astazi. Mai ales acum, cand ne luptam cu necredinta, cu sectele, cu indiferentis-mul religios!''
Urmand sfatul sau, Parintele Cleopa s-a intors acasa linistit!
IEROSCHIMONAHUL PAISIE SI ARHIMANDRITUL CLEOPA
Dintre toti duhovnicii manastirilor noastre din a doua jumatate a secolului XX, doi au fost recunoscuti in toata tara ca fiind cei mai iscusiti. Acestia au fost Ieroschimonahul Paisie Olaru (1897-1990) si ucenicul sau, Arhimandritul Cleopa Ilie (1912-1998).
Amandoi erau cercetati de numerosi credinciosi si monahi; amandoi aveau darul cuvantului si al lacrimilor. Amandoi au crescut in viata mii de ucenici de toate varstele, de la copii si oameni simpli de la tara, pana la intelectuali, preoti si ierarhi. Amandoi erau parinti harismatici si inainte-vazatori. Amandoi erau oameni de rugaciune si se jertfeau pentru mantuirea celor multi.
Îndeobste, acesti doi duhovnici iscusiti foloseau ace-leasi mijloace duhovnicesti, dar fiecare avea specificul sau.
Parintele Paisie avea o fire blanda, calma, foarte afectiva. El nu putea respinge pe nimeni de la spovedanie, nu punea nici o conditie deosebita. Vorbea foarte incet si rar, ierta usor si varsa lacrimi pentru fiecare, mai ales pentru mame, pentru copii si bolnavi. Apoi spovedea ziua si noaptea, intrucat avea multa lume la usa si se straduia sa-i impace si sa-i multumeasca pe toti. De aceea nu dormea de obicei pe pat, ci atipea putin in scaunul de spovedanie si iarasi continua.
Ori de cate ori il chemai sau ii bateai in usa, el intreba: ''Cine este acolo?'' Si daca nu avea pe nimeni la spovedanie, zicea: ''Hai, vino!''
Printre altele, doua lucruri nu am putut afla in mod deosebit despre Parintele Paisie: niciodata nu stiam cat si cand mananca si, de asemeni, cand si cat doarme. Zilnic ii aducea ucenicul ceva de mancare, asezand vasul pe un scaun. Însa pana nu termina spovedania credinciosilor care il asteptau, parintele nu manca nimic.
Cand era liber, batranul isi lua sapa si iesea in gradina, caci avea cateva straturi in jurul chiliei. Odata l-a intrebat un duhovnic: ''Parinte Paisie, de ce te ostenesti atat de mult cu gradina? Nu-ti ajunge osteneala cu credinciosii?'' Iar batranul a raspuns: ''Mai ies si eu la aer si mai lucrez cate oleaca la gradina, ca sa mai uit pacatele cele mari care le aud la spovedanie! Caci are obicei diavolul sa aduca mereu in mintea duhovnicilor pacatele auzite la spovedanie, mai ales cele trupesti, pentru a le face ispita. Apoi lucrez mai mult singur, ca sa ma pot ruga cu rugaciunea mintii si sa ma intaresc sufleteste. Altfel nu putem rezista in fata oamenilor si cuvantul nostru si rugaciunea nu au putere sa schimbe sufletele credinciosilor''.
Parintele Paisie nu dadea canon prea aspru fiilor sai duhovnicesti si tinea cont de varsta, de ravna si de dragostea fiecaruia pentru Hristos. În general, le spunea sa repete in fiecare zi de sapte ori psalmul 50 si de 15 ori ''Tatal nostru'', sa faca metanii cu rugaciunea ''Doamne Iisuse'', rugaciunile de dimineata si de seara, Canonul Mantuitorului, Paraclisul si rugaciunea Maicii Domnului ''Milostivirea…''. Tocmai de aceea era cautat de multi si reusea sa salveze nu putine suflete pentru imparatia lui Dumnezeu!
Batranul zicea credinciosilor care veneau la el pentru spovedanie: ''Sa ai rabdare! Sa nu cumva sa tai din cruce!'' Adica sa nu carteasca si sa nu se deznadajduiasca in necazurile vietii. Plangea cu cei care isi plangeau pacatele si se bucura cu cei care se izbaveau de patimi. Ba, mai mult, Ieroschimonahul Paisie avea si oarecare dar al inainte-vederii. Unora le spunea sa nu plece la drum spre seara, ca sa nu patimeasca vreun necaz. Altora le spunea sa nu plece neimpartasiti de la manastire si, daca il ascultau, toate le mergeau bine, cu binecuvantarea lui. De aceea, nici unul din ucenicii batranului nu iesea din cuvantul sau.
Între anii 1973-1985, Ieroschimonahul Paisie a fost pustnic la Schitul Sihla, schit dependent de Manastirea Sihastria, aproape de pestera Sfintei Teodora. Si aici a continuat aceeasi nevointa de sihastru si duhovnic, caci veneau la sfintia sa mult mai multi credinciosi si monahi ca in Manastirea Sihastria. Nu avea odihna nici ziua, nici noaptea, insa era impacat sufleteste pentru ca toti se intorceau linistiti si bucurosi la casele lor.
În anul 1986, fracturandu-si un picior, a fost adus la Sihastria si a zacut in pat pana la sfarsitul vietii. Dar si aici avea zilnic calugari, preoti, credinciosi si chiar ierarhi la spovedanie, caci harul Duhului Sfant il intarea ca sa-i multumeasca pe toti.
Arhimandritul Cleopa, fiind format si crescut de Ieroschimonahul Paisie la Schitul Cozancea, avea multe trasaturi comune cu parintele sau sufletesc. Aceeasi ravna pentru Hristos, aceeasi dragoste pentru sfanta rugaciune, aceeasi mila pentru fiecare om, aceeasi milostenie pentru cei saraci. Dar avea si insusiri duhovnicesti diferite de ale Parintelui Paisie.
Parintele Cleopa era un om foarte hotarat, categoric, aspru cu sine si un mare nevoitor. Apoi era inzestrat de Dumnezeu in chip providential cu o memorie uimitoare si cu o mare dragoste pentru invataturile Sfintilor Parinti, incat cunostea mai multa teologie patristica si practica decat multi din cei licentiati in teologie. Cunostea foarte bine Sfanta Scriptura, Vietile Sfintilor, Dogmatica, Dreptul Canonic, Filocalia si intreaga literatura patristica. De aceea era cautat de multi intelectuali si teologi si tinea adevarate prelegeri patristice si canonice la orice nivel.
Ca duhovnic, Parintele Cleopa era, de obicei, mai sever, in special cu calugarii si cu teologii care nu stapaneau bine pe Sfintii Parinti si Sfanta Scriptura si care nu pastoreau cu frica de Dumnezeu turma lui Hristos. Cu unii ca acestia parintele era intotdeauna aspru si categoric. El cerea preotilor si calugarilor sa duca o viata crestina exemplara, ca sa fie lumina si calauza pentru oameni.
Însa cu copiii, cu mamele, cu batranii si cu cei saraci, Parintele Cleopa era foarte bland si milostiv si nimeni nu iesea din chilia lui fara un mic dar: o icoana, o carte, o cruciulita, cateva boabe de tamaie, bani pentru cei lipsiti si obisnuita binecuvantare de plecare. În cazuri grave, cum spun canoanele Bisericii, parintele trimitea pe cei cu pacate mari la episcopul locului, sa le faca cuvenita dezlegare si sa le randuiasca canon de pocainta.
Timp de aproape 54 de ani, cat a fost staret si duhovnic, Parintele Cleopa a crescut si a format pentru Hristos sute si mii de suflete - calugari, mireni si preoti - care ii respectau intotdeauna sfatul si implineau dupa putere poruncile Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Iata pentru ce Parintele Cleopa era atat de iubit si cautat de toti. Pentru ca el spunea fiecaruia deschis, in putine cuvinte, tot ce trebuie sa faca pentru mantuirea sa.
Astfel, putem afirma ca acesti doi mari parinti duhovnicesti, Ieroschimonahul Paisie si Arhimandritul Cleopa, au renascut din nou Manastirea Sihastria, in a doua jumatate a secolului XX, dandu-i o dimensiune misionara mult mai mare ca in trecut.
Avem speranta in Dumnezeu ca aceasta latura spirituala va dainui inca multi ani de acum inainte.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
NEVOINTA DUHOVNICEASCA
Rugaciunea
Parintele Cleopa, cand era mic, se ruga foarte mult cu rugaciuni din carti, pe care le stia pe de rost si le spunea mereu. În anii tineretii iubea cel mai mult citirea Psaltirii pe care o repeta zilnic. De asemeni, stia pe de rost Acatistul Mantuitorului, Acatistul Bunei Vestiri, Canonul de pocainta catre Mantuitorul si Paraclisul Maicii Domnului, pe care le rostea zilnic. Totodata, facea pana la 300-400 de metanii si inchinaciuni in fiecare zi.
De asemenea, se silea sa deprinda si rugaciunea inimii pe care o practica ziua si noaptea, cand avea mai multa liniste. Fratii sai, Vasile si Gherasim, deja deprinsesera aceasta rugaciune de taina, fiind mult mai sporiti in lucrarea ei.
Ca egumen si apoi ca staret al Manastirii Sihastria, Arhimandritul Cleopa Ilie, fiind foarte ocupat in timpul zilei, se ruga mai mult noaptea. Dupa ce dormea doua ore pana la Utrenie si alte doua ore dupa Utrenie, timp de trei ore, pana dimineata, isi facea toata randuiala pentru o zi. Însa cel mai mult a sporit in sfanta rugaciune in timpul celor zece ani de nevointa in munti, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea.
De multe ori povestea Parintele Cleopa ucenicilor sai despre rugaciunea cea curata a inimii, vorbind ca din partea altcuiva, care se nevoia in pustie: ''M-am intalnit cu cineva care se chinuia cu foamea, cu setea, cu frigul, cu golatatea in padure si mi-a spus ca a innoptat odata la un credincios. Fiind seara spre Duminica, si-a facut randu-iala de rugaciune. La casa vecina era o nunta cu muzica.
Pustnicul, fiind la rugaciune, avea in fata o icoana a Maicii Domnului. Stand el si cugetand, se gandea la cuvantul Sfantului Ioan Scararul, care zice: ''Unele cantari mirenesti, ii pot ridica pe cei sporiti la cele mai inalte contemplatii''.
Deci, auzind muzica de la nunta, si-a zis in sine: ''Daca oamenii acestia stiu sa cante asa de frumos, dar ingerii care lauda pe Maica Domnului, cum canta ei in ceruri?'' Din aceasta simtire, i s-a pogorat mintea in inima si a stat in aceasta rugaciune peste doua ore, simtind multa dulceata si caldura. Lacrimile ii curgeau continuu, inima i s-a infierbantat, si-L simtea pe Hristos cum vorbea cu sufletul lui. Atata mireasma a Duhului Sfant i-a venit atunci si atata caldura duhovniceasca a simtit, incat isi zicea: ''Doamne, vreau sa mor in clipa aceasta!''
Dupa doua ore, i-a iesit mintea din inima si a ramas cu o mahnire dulce, o bucurie, o mangaiere si o caldura duhovniceasca deosebita si timp de o luna de zile, pe cerul inimii lui nu s-a mai ridicat ceva din lumea aceasta. Caci lacrimile izvorate in timpul acestei rugaciuni, fiind de la Duhul Sfant, spala orice intinaciune, orice imaginatie pacatoasa si ramane sufletul curat''.
Mai spunea Parintele Cleopa si acestea despre ruga-ciune:
''Cand se pogoara mintea in inima, atunci inima se deschide si iar se inchide. Adica inima inghite pe Iisus si Iisus inghite inima noastra. În clipa aceea Mirele Hristos Se intalneste cu mireasa, adica cu sufletul nostru!''
Daca ii cerea cineva Parintelui Cleopa cuvant de folos pentru rugaciunea inimii, vorbea ca despre altcine-va, ca sa nu stie nimeni lucrarea lui. De aceea ucenicii sai din Manastirea Sihastria nu stiau cum si cat se ruga si la ce masura ajunsese cu sfanta rugaciune. Însa darul lacrimilor nu l-a parasit pana ce s-a mutat la cele ceresti.
Parintele Cleopa, avand darul rugaciunii, se ruga pentru toti cei ce-i cereau ajutor. Daca cineva se chinuia in ceasul mortii si parintele era chemat sa citeasca rugaciunea de dare a sufletului, intotdeauna muribundul isi dadea sufletul cu pace in mainile Domnului, chiar in timp ce se citeau molitfele.
Prin multa rugaciune si post indelungat, Parintele Cleopa dobandise darul rabdarii, al ascultarii, al intelep-ciunii, al frumoasei grairi si al memoriei luminate, prin care uimea pe multi.
În ultimii douazeci de ani, Parintele Cleopa se ruga foarte mult, pana la 14-15 ore pe zi, si avea momente de taina, cand nu voia sa vorbeasca cu nimeni, nici chiar cu ucenicul sau de chilie. Avea si locuri de taina pentru rugaciune. Cand era mai in putere, se ruga in padure sau pe munte. În anii de batranete se ruga mai mult in chilie, singur. Alt loc preferat era stupina manastirii, unde avea o mica chilie si unde isi pastra cartile si manuscrisele.
Rugaciunea sa cea mai puternica era insa cea de noapte, stand singur in chilia sa sau in marginea padurii, caci iubea foarte mult natura, oile si toata zidirea lui Dumnezeu. De altfel, fiecare fraza, fiecare cuvant rostit de sfintia sa era o rugaciune si o binecuvantare pentru cel care ii cerea ajutorul. Însa viata sa de rugaciune ramane pentru noi toti o taina necunoscuta a sufletului sau.
Postul
Deprins din copilarie cu postul, cu rugaciunea si cu ascultarea, Parintele Cleopa era de mic pregatit sufleteste pentru o nevointa monahala deosebita.
În casa parintilor sai se practicau in mod deosebit postul si rugaciunea. Caci nu se intampla niciodata sa manance vreunul din copii mancare de dulce in zilele de post. De asemeni, cand erau mai mari si pasteau oile in preajma Schitului Cozancea, nici unul din cei trei frati nu manca de dulce lunea, miercurea si vinerea, fiind incredintati ca, daca ar indrazni sa faca una ca aceasta, Domnul i-ar pedepsi. De obicei, la inceputul Postului Mare, tineau trei zile de post dupa randuiala.
La Sihastria, toti fratii si parintii posteau complet primele trei zile din Postul Mare, dupa tipic. Apoi, a doua masa o primeau vineri seara. În celelalte zile ale postului, mancau o data in zi, fara ulei, afara de sambata si Duminica. În ultima saptamana a Postului Mare, primeau o masa pe zi spre seara, iar din Joia Mare pana la Sfintele Pasti tineau post deplin.
Cel mai mare postitor in Schitul Sihastria a fost egumenul Ioanichie Moroi, care postea de luni pana sambata, multumindu-se doar cu Sfanta Împartasanie si cu prescura ce se cuvenea preotului.
Imitand pe staretul sau, Arhimandritul Cleopa nu manca nimic in prima saptamana a Postului Mare, de luni pana sambata. În celelalte saptamani manca o data in zi, seara, fara ulei. Iar in ultima saptamana a Postului Pastelui, manca o data in zi de luni pana in Joia Mare si apoi nu mai gusta nimic pana la Sfanta Înviere.
Aceasta randuiala de masa a respectat-o in tot timpul vietii sale. Dar celor care erau batrani, bolnavi, ca si fratilor tineri, le ingaduia sa manance de doua ori in zi, martea, joia, sambata si Duminica si in celelalte zile o masa pe zi la orele trei dupa amiaza. Celor care nu puteau respecta aceasta randuiala, li se ingaduia, cu binecuvan-tare, sa manance si de doua ori pe zi.
Uneori Parintele Cleopa se retragea in padure la bordeiul sau, in tacere si rugaciune pentru o zi sau doua. De asemeni, in perioada postului, vorbea foarte putin si se ruga in taina lui Dumnezeu, de cele mai multe ori cu lacrimi. Însa despre aceasta nevointa nu ne vorbea aproape nimic.
Cand era in pustie, manca numai un cartof pe zi si alte buruieni pe care le mai gasea. Spunea ucenicilor sai ca la un lasat de sec spre Postul Nasterii Domnului, a avut doi cartofi si o sfecla si i s-a parut ca are mancare ca la un praznic.
Ascultarea
Parintele Cleopa a fost un parinte al ascultarii, din copilarie pana in ceasul mortii. Orice porunca ii dadea staretul sau, o implinea cu sfintenie, fara nici un murmur. Orice cuvant de invatatura ii spunea cineva, cauta sa-l implineasca cu bucurie si smerenie. Oricine il chema din frati sa-l ajute, el venea cel dintai. Nimeni altul dintre vietuitorii Sihastriei, nu era mai ascultator, mai hotarat si mai statornic decat el. Pentru aceea era mai iubit decat toti ceilalti tineri si fiecare se folosea de asezarea lui duhovniceasca.
Este destul sa ne reamintim cum a fost ales egumen. Cu toate ca Schitul Sihastria era ars, sarac si lipsit de toate, prin ascultarea si jertfa sa, fiind umbrit de harul Duhului Sfant, a reusit in cativa ani sa innoiasca in intregime schitul, sa-l ridice la rang de manastire, sa adune in jurul sau zeci de vietuitori tineri si sa inchege o obste monahala deosebita. Toate acestea le-a realizat cu ajutorul Maicii Domnului, datorita intai de toate deplinei sale ascultari. Ascultare fata de Dumnezeu, fata de ierarhul locului si fata de duhovnicul sau.
Daca pe langa ascultare adaugam si ravna sa pentru cele sfinte si nevointa sa de taina si blandetea sa, intelegem mai bine personalitatea Parintelui Arhimandrit Cleopa Ilie.
Lacrimile
Parintele Cleopa avea de mic darul lacrimilor la rugaciune si adeseori se ascundea sa nu-l vada cei din jur. În manastire lacrima in timp ce slujea Sfanta Liturghie, mai ales in timpul Sfintei Epicleze. Dar cel mai mult il cerceta Dumnezeu cu lacrimi in anii de retragere in munti, mai ales cand savarsea si rugaciunea inimii. De multe ori insa, Parintele Cleopa a fost vazut de ucenici lacrimand pe cand se ruga in chilia sa la batranete, caci lacrimile ii dadeau o mare bucurie si mangaiere.
Cugetarea la moarte
Urmand fratilor sai mai mari, Parintele Cleopa cugeta adeseori la moarte, mai ales noaptea. Cand era mai tanar, statea de veghe cate o ora-doua in cimitirul manasti-rii, indeosebi langa mormintele fratilor sai, unde aprindea lumanari si se ruga pentru odihna sufletelor lor. Apoi, citind Vietile Sfintilor, se minuna de chinurile mucenicilor si ale cuviosilor, care primeau moartea cu barbatie pentru dragostea lui Hristos si se intarea duhovniceste.
Rabdarea
Parintele Cleopa a fost un om al rabdarii si al indelungii-rabdari in toata viata sa. Caci numai prin rabdare, statornicie si rugaciune a reusit sa creasca atatea suflete pentru Hristos si a povatuit ani de zile manastirile incredintate lui.
Fiind urmarit si supravegheat de securitate, el nu se temea, nici nu ura pe nimeni, caci avea in sufletul sau pe Hristos si stia ca fara rabdare, fara rea patimire si ispite nu ne putem mantui. De aceea, cand vreun parinte venea la el tulburat si-i cerea sfat, el ii amintea cuvintele marelui duhovnic Vichentie Malau, care zicea adeseori ucenicilor sai: ''Asculta frate: rabdare, rabdare, rabdare… Si cand ti se va parea ca ai sfarsit-o, o iei de la capat: rabdare, rabdare, rabdare… Rabdare pana la usa mormantului. Rabdare pana la sfarsit, nu pana la prasit!''
Linistea
Dupa ce termina spovedania, Parintele Cleopa se retragea la liniste, mai ales noaptea, in marginea padurii sau in cimitir, unde se ruga singur. Aici zicea rugaciunea lui Iisus, pe care o practica inca din tinerete. Linistea ii odihnea sufletul, il indemna la rugaciune si il umplea de pace duhovniceasca. Iar cand il cerceta Dumnezeu cu darul lacrimilor se retragea la un loc tainuit si se ruga multa vreme pana ce Dumnezeu ii racorea sufletul.
Dupa ce gustase bucuria linistii din anii pribegiei, Parintele Cleopa ar fi vrut sa ramana pentru totdeauna in viata de singuratate, caci linistea este mama rugaciunii, a lacrimilor si a bucuriei duhovnicesti. Dar porunca ascultarii l-a indemnat sa se intoarca iarasi in obstea sa.
Smerenia
Un alt mare dar al Parintelui Cleopa a fost smerenia, care este una din trasaturile principale ale sfinteniei.
Zicea parintele: ''Eu sunt poreclit calugar. Pentru ca s-a intamplat sa ma numesc calugar, dar calugar nu m-am facut niciodata in viata, ca a te face calugar este mare lucru. Cum sa spun eu ca sunt monah inaintea oamenilor, daca inaintea lui Dumnezeu nu sunt? Calugarul trebuie sa fie inger in trup, nu asa cu viata lumeasca, cum o duc eu in pacate si neputinta!''
Sfintenia cea adevarata are ca trasatura principala smerenia si pocainta. Parintele Cleopa se smerea, pomenind mereu cuvintele din Sfanta Scriptura: Smeritu-m-am si m-a mantuit.
''Eu sunt un om sec, zicea odata Parintele. Un pom numai cu frunze. Mori de foame langa el. Sfantul Isaac Sirul zice: ''Cuvantul fara lucrare se aseamana cu cel ce zugraveste apa pe pereti si poate sa moara de sete langa ea''. Asa este la mine. Cu mine mori de foame. Îti spun tie si eu nu fac nimic. Ce vii la o vaca stearpa? Tu vii sa-ti vorbesc aici degeaba? Dar nu-mi spui: Parinte, dar dormi toata noaptea, mananci totdeauna, n-ai paza mintii, n-ai rugaciune, n-ai lacrimi, n-ai zdrobirea inimii. Nu ma intrebi de trezvia atentiei, nu ma intrebi de lucrarea cea dinauntru...''.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
PaRINTELE CLEOPA,
UN MARE STARET MISIONAR
Predica
Dupa ce Parintele Cleopa a fost randuit egumen al Schitului Sihastria, la inceputul anului 1945, cel dintai lucru pe care l-a facut a fost impodobirea bisericii cu slujbe si cantari dintre cele mai frumoase. Apoi a inceput sa predice, hranind duhovniceste din cuvintele Sfintilor Parinti, atat pe calugari si pe frati, cat si pe credinciosi. Caci, intr-adevar, nu era in partea locului un alt parinte duhovnicesc din manastirile nemtene, care sa vorbeasca mai frumos, mai cald si mai convingator decat el. Aceasta, atat datorita memoriei sale uimitoare, cat si cunostintelor scripturistice si patristice pe care le adunase din frageda tinerete.
Cuvantul viu, cu care hranea pe toti, a atras la Sihastria tot mai multi credinciosi din sate si orase, care veneau sa asculte sfintele slujbe si predica Parintelui Cleopa. Datorita invataturilor sale atat filocalice, cat si a-ghiografice, au imbratisat viata monahala numerosi tineri, care mai tarziu au ajuns calugari buni si preoti iscusiti.
Apararea dreptei credinte
A doua virtute ce a impodobit sufletul Parintelui Cleopa a fost apararea cu sfintenie a dreptei credinte. Sfintia sa combatea cu multa intelepciune si hotarare sectele de tot felul si pe cei ce erau amagiti de ele.
S-a intamplat de mai multe ori sa intoarca grupuri mari de crestini la Ortodoxie, mai ales din Bucovina, care fusesera amagiti de sectanti. Pentru aceea Arhimandritul Cleopa a fost recunoscut la in tara intreaga ca un mare misionar si aparator al Ortodoxiei din a doua jumatate a secolului XX. Aceasta o confirma si scrierile sale, peste zece la numar, care au intarit in dreapta credinta pe multi crestini indoielnici, unele alcatuite la porunca Sfantului Sinod, la indemnul unor ierarhi sau teologi de seama.
În acelasi scop, sfintia sa era chemat la slujbe misionare, la sfintiri de biserici, la intalniri cu credin-ciosii prin sate si orase, si reusea intotdeauna sa atraga pe multi la dreapta credinta si sa combata invataturile sectare. De asemenea ori de cate ori veneau grupuri de crestini de alte credinte si vorbeau cu sfintia sa, se intorceau inapoi umiliti.
Milostenia
O alta virtute fundamentala care l-a caracterizat toata viata pe Arhimandritul Cleopa a fost milostenia. Sfintia sa nu avea nici un fel de avere personala, dar facea multa milostenie din cele ce aduceau credinciosii. Zilnic veneau vaduve, cersetori, oameni saraci, mame cu multi copii, orfani si bolnavi si primeau de la Parintele Cleopa drept ajutor bani, haine, alimente, cuvinte de mangaiere, si toti se intorceau acasa multumiti, dand lauda lui Dumnezeu.
Unde a fost Parintele Cleopa staret, a randuit ca toti credinciosii care veneau la manastire, indiferent de numar, sa manance la masa de obste.
Povestea unul din ucenicii sai de la Slatina, ca odata, pe cand era o sarbatoare si venisera multi oameni, le mai ramasesera doar putine alimente. Daca s-ar fi dat masa si la credinciosi, nu ar mai fi ramas provizii deloc. Atunci bucatarul i-a zis staretului:
- Parinte Cleopa, daca punem pentru toti masa acum, n-o sa mai avem ce manca. Ce sa facem?
Atunci parintele Cleopa, care nu-si punea niciodata nadejdea in cele trecatoare, a spus:
- Frate, pune tot ce ai! Pune tot!
Într-adevar, dupa trei ore au venit niste credinciosi si au adus tot felul de alimente, care au ajuns obstii pentru o buna perioada de timp.
Însa cea mai mare milostenie a Parintelui a ramas tot cea duhovniceasca - rugaciunea pentru toti, spove-dania, predica, sfaturile, scrisul.
Duhovnicia
Parintele Cleopa a fost unul dintre cei mai iscusiti duhovnici din tara din a doua jumatate a secolului XX, stiind cum sa castige sufletele oamenilor pentru Împaratia lui Dumnezeu. Sfintia sa nu numai ca marturisea, ci dadea si multa speranta fiilor sai duhovnicesti, dovedin-du-se un adevarat indrumator pe calea mantuirii. Nimeni nu iesea de sub epitrahilul sau tulburat, nemultumit sau cu indoiala.
Prin exemplul vietii sale Cuviosia sa atragea multe suflete in viata monahala, care deveneau apoi fii duhovnicesti ai lui pentru toata viata si ajungeau calugari si preoti iscusiti. El indemna duhovnicii sa aiba mare grija de fiii lor sufletesti, sa-i cerceteze la chilii, sa le dea canon dupa puterea lor, sa-i marturiseasca saptamanal si sa-i impartaseasca la 30-40 de zile cu Preacuratele Taine. Astfel, inca din tinerete ajunsese un mare duhov-nic, la care se marturiseau numerosi preoti, stareti si chiar arhierei.
Preacuviosia sa, timp de peste 50 de ani, a fost parintele si duhovnicul cu cei mai multi fii sufletesti din tara noastra. El a fost randuit de Dumnezeu sa fie un parinte al mangaierii, al bucuriei, al nadejdii si al bunei sfatuiri, ca o adevarata mama duhovniceasca, caci toti ieseau intariti sufleteste din chilia lui.
Începand din anul 1945, cand a primit hirotonia in preot si hirotesia in duhovnic, pana la sfarsitul vietii sale - 2 decembrie 1998 -, Parintele Cleopa spovedea zilnic oameni de toate varstele si categoriile sociale, indem-nandu-i pe toti pe calea mantuirii si a bucuriei, prin harul dat lui de Dumnezeu, sa paraseasca pacatele facute, sa se caiasca pentru ele si sa puna inceput de pocainta, el insusi fiind un om al pocaintei.
Pentru aceasta, numele sau s-a facut cunoscut in toata tara si chiar peste hotare, bucurandu-se de un respect deosebit. El va ramane inca multa vreme pentru majoritatea credinciosilor care l-au cunoscut nu doar un teolog, nu numai un mare si neintrecut predicator, nu numai un rugator inaintea lui Dumnezeu pentru fiecare, ci va ramane si un neegalat parinte duhovnicesc!
Darul deosebirii
Un alt mare dar al batranului era si darul deosebirii. Parintele nu dadea un sfat identic pentru doi oameni care aveau aceeasi problema. Unuia ii spunea ceva, altuia altceva. Caci stia inimile credinciosilor, prin darul lui Hristos.
Stia daca cineva venea pentru iscodire sau cu credinta. Stia si cat putem purta, ca sa nu ne dea ceva mai greu, astfel incat sa nu cartim. Pentru aceea multi veneau la Parintele Cleopa si il intrebau ce drum sa aleaga in viata, iar batranul dadea fiecaruia raspuns asa cum il inspira Duhul Sfant, iar cei care ascultau, erau totdeauna multumiti duhovniceste.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
SUFERINTELE TRUPESTI
Multi ani de zile Parintele Cleopa s-a bucurat de sanatate trupeasca si mai ales sufleteasca, fiind binecuvan-tat de Dumnezeu cu un organism rezistent. Dar, dupa implinirea varstei de 70 de ani, batranul se simtea tot mai obosit si suferind. Anii petrecuti in munti, ca si incerca-rile prin care a trecut in perioada ateista, l-au marcat mult.
Prima suferinta grea a fost o dubla hernie, pentru care a fost internat in Spitalul Sfantul Spiridon din Iasi si operat in doua etape in anul 1985. Dupa cativa ani a fost operat de piatra la rinichi tot la Iasi si, de asemenea, a suportat si o operatie faciala din cauza unei infectii dentare. A mai suferit si o fractura la mana dreapta.
În iunie 1996 a avut o operatie de tumoare vezicala la Spitalul de Urologie - Iasi. Atunci s-a descoperit ca rinichiul stang era inactiv. La controlul efectuat in septembrie 1996 nu s-au mai gasit leziunile tumorale, dar i s-a propus o interventie chirurgicala suplimentara, pe care parintele a refuzat-o.
În mai 1998, avand dureri mari, a acceptat cu greutate sa mearga la control la Iasi si a stat o saptamana, dar nu a acceptat sa fie internat, zicand: ''Ma asteapta fratii mei si ma pregatesc sa merg la ei!'' Aceleasi cuvinte le-a spus si in noiembrie 1998, cand i s-a propus un nou control.
Toate aceste suferinte l-au tinut pe Parintele Cleopa treaz, fiind mereu in asteptarea ceasului celui de pe urma, cu gandul la Hristos si cu neincetata rugaciune in inima.
ULTIMUL AN DE VIATA
Înca din anii 1996-1997, Parintele Cleopa se simtea tot mai obosit. Cu toate acestea, era mereu asaltat de credinciosi si pelerini din tara si de peste hotare. Memoria si vocea fiindu-i inca sanatoase, reusea intotdeauna sa mangaie pe credinciosi, pe bolnavi, pe batrani si pe fiii sai duhovnicesti din manastire.
Mergea foarte greu si numai insotit de ucenici, atat in chilie, cat si afara, la aer. Iar in sala de alaturi, unde zeci de ani a tinut predici si cuvinte de folos credin-ciosilor, nu mai putea ajunge decat rareori, in timpul verii. În schimb, il scoteau ucenicii pe cerdacul chiliei, iar credinciosii se adunau in jurul lui si ii sorbeau cuvintele incarcate de har.
Parintele era foarte retinut la mancare. Nu gusta decat foarte putin si apoi indata spunea: ''Ajunge! M-am saturat! Slava lui Dumnezeu pentru toate!''
Sfanta rugaciune o savarsea insa regulat, sezand pe pat sau pe scaun, caci nu mai putea sta in picioare. Iar orele sale preferate pentru rugaciune erau acestea: dimineata, intre orele 4 si 8, dupa care se odihnea putin. Apoi se intretinea cu calugarii care veneau la spovedanie si cu credinciosii. Pe la ora 4 dupa amiaza isi facea randuiala pentru seara: Canonul de pocainta, doua-trei canoane ale Maicii Domnului din Bogorodicina, Paracli-sul Maicii Domnului, Pavecernita Mica si altele.
Seara il scoteau ucenicii la aer pe cerdac, unde se ruga cu rugaciunea lui Iisus si admira natura pe care a impodobit-o Dumnezeu atat de frumos. Dupa o ora-doua se retragea in chilie pentru odihna si se destepta iarasi catre miezul noptii.
ULTIMELE ZILE
Zilele de septembrie-noiembrie ne prevesteau sfarsitul apropiat al Parintelui Cleopa! Acum vorbea tot mai putin, cu voce stinsa si mereu repeta aceleasi cuvinte: ''De acum ma duc la fratii mei!'', ''Lasati-ma sa plec la fratii mei!'' Apoi iarasi spunea: ''Ma duc la Hristos! Rugati-va pentru mine, pacatosul!''
Catre sfarsitul lunii septembrie, intr-un asfintit de soare, Parintele Cleopa a cerut sa se duca in cimitir sa vada pentru ultima data mormintele fratilor sai, morman-tul marelui staret Ioanichie Moroi, mormantul duhov-nicului sau, ieroschimonahul Paisie Olaru si mormintele celorlalti parinti si duhovnici mai varstnici decat el. A fost adus cu masina la poarta cimitirului si de aici ucenicii l-au purtat de la un mormant la altul, la toti cei dragi si cunoscuti ai sai, care i-au fost ucenici, frati, fii sufletesti sau parinti duhovnicesti.
La toate mormintele s-a inchinat sprijinit de ucenici, a sarutat sfintele cruci si a rostit cate o sfanta rugaciune, zicand: ''Rugati-va si pentru Cleopa pacatosul, ca iata maine, poimaine, ne intalnim inaintea lui Hristos!'' Apoi a incheiat, zicand: ''Maica Domnului, ai mila de noi si de toti parintii din acest cimitir si te roaga inaintea tronului Preasfintei Treimi ca sa dobandim iertare de la Dreptul Judecator''.
PLECAREA LA HRISTOS
Vineri si sambata, 27 si 28 noiembrie, Parintele Cleopa inca dadea sfaturi si binecuvanta pe cei care veneau la el, calugari si credinciosi. Era senin la fata, vorbea calm si frumos celor care il intrebau si nu refuza pe nimeni care voia sa-l vada. Pe toti ii mangaia si ii imbarbata ca intotdeauna, in liniste si bucurie.
Duminica, 29 noiembrie, in ajunul sarbatorii Sfantu-lui Apostol Andrei, iarasi a fost inconjurat de oameni. Le vorbea cald, scurt si cu multa blandete. Unii veneau, altii plecau, iar ucenicii se ingrijeau de toate.
La ora 11.30 a venit un frate la sfintia sa sa ia binecuvantare pentru tunderea in monahism, zicand:
- Binecuvantati-ma, Preacuvioase Parinte Cleopa, ca deseara ma calugaresc!
Dupa ce l-a binecuvantat si i-a pus mana pe cap, fratele a cerut un cuvant de folos pentru calugarie. Atunci Parintele Cleopa i-a spus:
- De-acum nu mai ai tata, nu mai ai mama, nu mai ai frati, nu mai ai rudenii, nu mai ai prieteni, nu mai ai tarini, nu mai ai case, nu mai ai nimic! Numai pe Hristos!
- Parinte, a zis ucenicul, daca castigati indrazneala inaintea lui Dumnezeu, sa ma pomeniti si pe mine in rugaciunile sfintiei voastre!
- Mila Maicii Domnului sa fie cu noi cu toti!
Pe la ora 4 dupa-amiaza a venit alt frate ca sa-i ceara binecuvantare pentru calugarie, dar Parintele Cleopa nu i-a spus nimic, ci doar i-a pus mana pe cap.
Deci, incepand de Duminica la ora 4 dupa-amiaza, Parintele Cleopa nu a mai raspuns la intrebarile ucenicilor sai si a ramas nemiscat cu ochii intredeschisi pe scaunul sau de spovedanie, ca intr-o rapire, timp de mai bine de unsprezece ore.
Luni dimineata la orele 3.30, batranul s-a desteptat ca dintr-un somn adanc, fiind bine dispus si multumit sufleteste. Apoi a cerut ceva de mancare, zicand: ''Ati mai vazut voi vreun calugar sa manance la ora asta?''
Luni, 30 noiembrie, si marti, 1 decembrie, parintele a stat cu credinciosii si a dat sfaturi ca de obicei. Luni seara insa, in chip neobisnuit, Parintele Cleopa a inceput sa-si citeasca rugaciunile diminetii, desi ucenicii i-au spus: ''Parinte, acum este seara. Rugaciunile diminetii cititi-le maine dimineata!'' Dar parintele a raspuns: ''Acum le citesc, caci ma duc la fratii mei!'' Ucenicii au privit, ca de obicei, cu neincredere.
Marti seara s-a culcat tarziu, dand semne de mare oboseala. La ora 2,20 miercuri dimineata, ucenicul sau a auzit ca parintele respira din ce in ce mai rar. Cand s-a apropiat de el, parintele a rasuflat adanc si si-a dat sufletul in mainile lui Hristos.
Îndata s-au adunat parintii, impreuna cu parintele staret, si l-au pregatit pentru inmormantare. Apoi, trupul neinsufletit al Parintelui Cleopa a fost coborat din chilie in sunetul clopotelor si asezat in biserica veche a manastirii, unde a fost privegheat permanent de preoti si monahi si de nenumarati credinciosi veniti din toate colturile tarii.
Vestea plecarii Parintelui Cleopa la cele vesnice, a facut degraba inconjurul tarii si a trecut si peste hotare. În zilele premergatoare inmormantarii parintelui, mii de credinciosi veneau sa-si ia un ultim ramas bun de la el, iar in biserica, unde era depus, monahii citeau in permanenta la Psaltire.
Asa a trait, asa s-a nevoit si asa s-a savarsit marele staret si duhovnic al manastirilor romanesti, Arhiman-dritul Cleopa Ilie, fiind plans de toti parintii si credincio-sii care l-au avut sfetnic, parinte, duhovnic si povatuitor.
Vesnica sa-i fie pomenirea lui!
ÎNMORMÂNTAREA
Timp de trei zile si trei nopti intreaga manastire si credinciosii mai apropiati s-au rugat pentru odihna sufletului Parintelui Cleopa.
Înmormantarea s-a stabilit pentru data de sambata, 5 decembrie. Ca o minune a lui Dumnezeu, ziua inmor-mantarii a fost o zi frumoasa cu soare, calduroasa si luminoasa, dupa ce zile in sir vremea fusese intunecata si friguroasa.
Sfanta Liturghie s-a savarsit de catre un sobor de ierarhi, alcatuit din Î. P. S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei; I.P.S. Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului; P.S. Ioan, Episcopul Oradiei; P.S. Casian, Episcopul Dunarii de Jos; P.S. Ioachim, Episcopul Husilor; P.S. Calinic, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor; P.S. Visarion, Episcop vicar al Mitropoliei Ardealului si P.S. Gherasim, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor.
Dupa savarsirea Sfintei Liturghii, in curtea manastirii a fost oficiata slujba prohodului de acelasi sobor de ierarhi. La slujba au participat numerosi stareti, ieromonahi si preoti inconjurati de peste zece mii de credinciosi din toata tara. Incinta manastirii, cerdacurile, drumul spre cimitir si locurile dimprejur devenisera neincapatoare.
Dupa slujba prohodului, majoritatea ierarhilor, in frunte cu Înalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldo-vei si Bucovinei, au rostit cuvantari.
Apoi s-a facut inconjurul bisericii cu racla purtata de un sobor de 12 preoti si s-a mers in procesiune pana la cimitirul manastirii. În sunetul clopotelor, al duioaselor cantari, al buciumelor din Bucovina, Parintele Cleopa a fost asezat de catre slujitori la locul pregatit pentru ingropare in mijlocul cimitirului, alaturi de iubitul sau duhovnic, Ieroschimonahul Paisie Olaru.
Multi oameni aveau lacrimi in ochi. Toti doreau sa se atinga pentru ultima oara de mana care impartise atatea binecuvantari in cei peste 50 de ani de preotie. Printre brazii din cimitir razele soarelui isi faceau loc si luminau mormantul proaspat sapat. Cantarea ''Hristos a Înviat'', repetata de mai multe ori, ca un imn de biruinta, a rasunat din pieptul tuturor.
Toti cei de fata traiau durerea despartirii vremelnice de un mare parinte, duhovnic si povatuitor sufletesc.
Asa s-a savarsit slujba inmormantarii celui mai mare duhovnic roman al secolului XX, Arhimandritul Cleopa Ilie, care a plecat de la noi in raiul lui Dumnezeu sa primeasca rasplata pentru multele sale nevointe.
Prin plecarea Parintelui Cleopa s-a incheiat un capitol bogat al isihasmului si monahismului romanesc de la sfarsitul mileniului al doilea, o pagina de aur din istoria Manastirii Sihastria si a Bisericii noastre strabune.
Speram ca in anii care vor urma, Parintele Cleopa va fi asezat alaturi de alti mari cuviosi ai tarii noastre ca: Sfantul Paisie de la Neamt, Cuviosul Vasile de la Poiana Marului, staretul Gheorghe de la Cernica, Sfantul Ioan Iacob de la Neamt, Ieroschimonahul Paisie de la Sihastria, si multi altii, ale caror nume sunt scrise de ingeri in Cartea Vietii, spre lauda Preasfintei Treimi.
PARASTAS LA 40 DE ZILE
În ziua de 9 ianuarie 1999, la 40 de zile de la mutarea la Domnul a Arhimandritului Cleopa, s-a savarsit Sfanta Liturghie si slujba parastasului dupa randuiala, in biserica de iarna a Manastirii Sihastria. Slujba a fost savarsit de catre Înalt Preasfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu un sobor de preoti din zona. Cuvantul de pomenire a Parintelui Cleopa a fost rostit de catre I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei. Apoi obstea manastirii in frunte cu Î. P. S. Mitropolit si Arhimandritul Victorin, staretul manastirii, inconjurata de un numar insemnat de credinciosi, au mers la cimitir, unde s-a cantat trisaghionul la mormantul bunului si neuitatului nostru parinte duhovnicesc, Arhimandritul Cleopa.
La urma Manastirea Sihastria a oferit la trapeza o masa comuna pentru toti cei prezenti: monahi, credinciosi si saraci, pentru odihna sufletului aceluia care a fost si va ramane in constiinta noastra - Parintele Cleopa.
ULTIMUL CUVÂNT AL PARINTELUI CLEOPA
CaTRE OBSTEA MANASTIRII SIHASTRIA
1 Martie - 1998
În numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
Prea Cuvioase Parinte Staret, Prea Cuviosi Parinti si frati, asa cum va vad aici, dragul mamei, asa, pe toti, sa va vad la Rai, la bucuriile fara margini ale Raiului, caci toti sunteti in slujba Mantuitorului si a Maicii Domnului, si fiecare, saracul, face ascultare in directia lui, unde este pus.
Tare imi este drag cand va vad! Dar pe multi nu va cunosc. Eu vin rar pe aici. Am atata lume pe capul meu acolo si sunt bolnav. Dar mai cunosc din ei, care vin la marturisire si care sunt mai vechi... Eu doresc ca toti, toti sa mergeti la bucuria cea vesnica si nici unul, Doamne fereste, la munci.
Dragii mei parinti si frati, sa stiti ca Biserica este mama noastra spirituala. Ea ne-a nascut pe noi la botez prin apa si prin duh. Ati auzit ce spune Sfantul Apostol Pavel: ati luat darul punerii de fii in baia nasterii de-a doua si a innoirii Duhului Sfant. De atunci suntem toti fii dupa dar ai lui Dumnezeu, de cand ne-am botezat in numele Preasfintei Treimi.
De aceea va rog din toata inima sa iubiti Biserica, mama! Sa va fie draga Biserica si, cat puteti, ziua si noaptea sa mergeti la Biserica. Care sunt mai batrani si nu pot saracii, sa stea mai putin. Care sunt tineri pot sa stea mai mult, pentru ca pravila Bisericii imbogateste memoria fiecaruia si darul Preasfantului Duh vine asupra aceluia care asculta cu evlavie sfintele slujbe ale Bisericii.
Dragii mei, eu pacatosul si nevrednicul sunt batran - 86 de ani, sase operatii, mana dreapta mi-e rupta, am stat in ghips 32 de zile -, maine-poimaine imi veti canta Vesnica pomenire! Ce sa mai astept? Psalmul 89 spune clar: Anii lor sunt saptezeci de ani, iar daca vor fi in putere optzeci de ani. Iar la stihul unsprezece spune asa: Ce este mai mult decat acestia, osteneala si durere! Eu am intrat in anii durerii. Am imbatranit, optzeci si sase de ani implinesc acum, pe zece aprilie.
Dragii mei parinti, va rog din toata inima, care aveti dragoste si puteti, sa nu ma uitati la rugaciune. Sa ma pomeniti!
Eu am dragoste cand va vad pe toti in slujba Mantuitorului si a Maicii Domnului. Asa sa va vad la Rai, dragul mamei, pe toti! Toti sunteti in slujba Mantui-torului si a Maicii Domnului.
Manastirea noastra este o manastire cu randuiala canonica: nu se mananca carne, spovedania este la vreme, slujbele merg dupa randuiala Sfantului Sava...
Cand am venit eu aici am gasit paisprezece parinti, incaltati cu opinci, cu barbile pana la genunchi, cu metanii de lemn in mana... M-a adus fratele meu Vasile. Cand am venit aicea aveam cincisprezece ani jumatate, nu stiam...
Si cand am vazut la masa calugarii toti, si staretul, batranul, citea cuvant de folos in capul mesei, de la Sfantul Teodor Studitul, eu am intrebat pe fratele: ''Aici este praznic?'' Ca eu am stat la Cozancea, si acolo era viata de sine: fiecare cu masa lui, cu casa lui. ''Mai frate, a zis el, nu este praznic! Aici este viata de obste. Asa stau la masa calugarii, cu totii totdeauna!'' Batranul le citea cuvant... El slujea Liturghia si se hranea numai cu Sfanta Împartasanie, aproape douazeci de ani. Numai sambata si Duminica gusta asa, oleaca, de prin castroane. Stiu, pentru ca eu eram bucatar. Dumnezeu sa-l odihneasca, saracul! Tare a mai fost cu frica de Dumnezeu si tare a mai fost cu credinta! M-a calugarit in anul 1937, in postul Sfintei Marii. Îmi aduc aminte.
Era un parinte, Nicolae Gradinaru, cu barba mare, poate l-ati apucat unii. El a zis, cand m-a dus in fata altarului: ''Prea Cuvioase parinte, sa-i punem numele Cleopa, ca nu avem nici un Cleopa aici!'' Si batranul a pus mana pe foarfece si Cleopa mi-a zis. Asa a fost scris!
Dumnezeu sa-i odihneasca! Am pomelnicul acasa, al tuturor celor ce au murit aici; am si episcopi si patriarhi, cati sunt. Cat mai am o scanteie de viata ii pomenesc in fiecare zi!
Dar va rog, dragul mamei, pe toti, sa nu ma uitati in sfintele voastre rugaciuni! Si asa cum va vad aici sa va vad in Rai, bucuria cea vesnica, fara margini!
Mila Preasfintei Treimi si acoperamantul rugaciu-nilor Preasfintei Maicii lui Dumnezeu si ale tuturor sfintilor, sa fie cu voi cu toti, dragii mei, si pe toti sa va duca la Rai. Amin.
-------------------------------
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
III
FAPTE SI CUVINTE DE ÎNVATATURA
1. Parintele Cleopa avea mare evlavie la Maica Domnului, ''Împarateasa Heruvimilor si a Serafimilor si Stapana noastra…''. De aceea nu era zi in care sa-i fi ramas necitit Acatistul Bunei Vestiri si cateva canoane din Bogorodicina.
2. Spunea Parintele Cleopa: ''Stiti voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împarateasa Heruvimilor, Împarateasa a toata faptura, camara intruparii lui Dumnezeu-Cuvantul, usa luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Ea este usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat in lume. Ea este poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel''.
3. Mai spunea: ''Maica Domnului este scara catre cer, pod catre cer; porumbita care a incetat potopul pacatelor, precum porumbita lui Noe a adeverit incetarea potopului. Este cadelnita dumnezeiasca, caci a primit focul dumnezeirii si Biserica a Preasfantului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului si Biserica Duhului Sfant''.
4. Spunea iarasi: ''Cand vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos in brate, tu stii ce vezi acolo? Cerul si pamantul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului si al pamantului. Iar Maica Domnului reprezinta pamantul, adica toate popoarele de pe fata pamantului, ca ea este din neamul nostru. Este din semintie imparateasca si arhiereasca''.
5. Zicea batranul: ''Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decat umerii heruvimilor si ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria in brate? Voi stiti pe cine tine? Pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute''.
6. Iarasi spunea: ''Stiti voi cine este Maica Domnului si cata cinste, cata putere si cata mila are? Este mama noastra, ca are mila si de saraci si de vaduve si de crestini. Pururea se roaga Mantuitorului Hristos pentru noi toti''.
7. Aproape in fiecare predica Parintele Cleopa ii intreba pe crestini: ''Aveti voi icoana Maicii Domnului in casa?'', ''Dar candeluta la icoana Maicii Domnului aveti?'' Si ii sfatuia: ''Sa luati ocrotitoare si ajutatoare pe Maica Domnului, Mama noastra din cer si de pe pamant! Împarateasa cerului si a pamantului!
Daca o veti lua pe ea ocrotitoare, citindu-i dimineata un acatist cu candeluta aprinsa si seara un paraclis, veti avea ajutor si in timpul vietii si in clipa mortii si in ziua Judecatii... Stiti voi cat poate Maica Domnului inaintea Tronului Preasfintei Treimi? Daca nu era ea, cred ca lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!''
8. Celor care dadeau slujbe la biserica, le zicea: ''Aici am pus slujbe mari, dar daca omul acasa nu face nimic, se implineste ceea ce zice in Sfanta Scriptura: Cand unul se roaga si celalalt nu se roaga, unul zideste si celalalt strica! Atat va dau: dupa rugaciunile de dimineata sa cititi Acatistul Bunei Vestiri cu candeluta aprinsa. O sa vedeti ca Maica Domnului este grabnic ajutatoare!''
9. Spunea ucenicul sau: ''Cand am venit la Parintele Cleopa, i-am spus ca vreau sa raman la manastire. Atunci sfintia sa mi-a zis: ''Daca esti hotarat sa rabzi trei batai pe zi si o data mancare la trei zile, atunci ramai in manastire!'' Aceste cuvinte m-au intarit si m-au facut mai hotarat. Am inteles ca trebuie sa pun mai multa vointa si Dumnezeu imi va ajuta''.
10. De multe ori Parintele Cleopa zicea: ''Ce suntem noi? O mana de pamant in fundul unui mormant! Din pamant bun am fost facuti, dar l-am spurcat si mergem in pamant si spurcam pamantul! Ce suntem noi? Întinaciune si mancarea viermilor''.
11. Parintele Cleopa repeta mereu: ''Maine, poimaine ma duc la Hristos! Maine pleaca Mosul Putregai!'', ''Maine nu veti mai vedea decat o cruce in cimitir!'', ''Maine, poimaine, vesnica pomenire Mosului Putregai!'', ''Ia, un harb legat cu sarma!'', ''Maine ma duc la fratii mei. Ei striga la mine: ''Hai, mai frate! Lasa vorba cu oamenii!''''
12. De multe ori cand cineva ii canta ''Multi ani traiasca!'', sfintia sa il oprea si zicea: ''Nu asa, ci: ''Vesnica pomenire, vesnica pomenire, vesnica lui pomenire!'''' Sau zicea: ''La multi ani, Mosul Putregai!''
13. Celor care spuneau ca ii munceste patima desfranarii, deseori le zicea batranul: ''Moartea, moartea, moartea! Sicriul, lopata, harletul, tarnacopul… Sfantul Vasile cel Mare spune: ''Cand vei vedea cea mai frumoasa femeie din lume, du-te cu mintea in mormantul ei la cateva zile dupa ce a murit. Atata miros greu si curgere puturoasa iese din trupul ei, incat toate closetele din lume nu miros mai rau''. Iata ce pofteai!''
14. Cand voia cineva sa-l fotografieze, Parintele Cleopa ii zicea: ''Cauta un magar, fa-i poza si scrie pe ea ''Cleopa''!''
15. Parintele Cleopa zicea: ''Sfantul Vasile cel Mare spunea ca cea mai mare intelepciune, care il pazeste pe om de tot pacatul si il duce in Rai, la fericirea vesnica, este moartea. Moartea si cugetarea la moarte. Iar in minte si in inima sa avem rugaciunea ''Doamne Iisuse''!''
16. Alta data spunea: ''Trupul acesta ne trage la pamant, asa cum zice Sfantul Ioan Damaschin: ''Pamantul la pamant trage!'' Dar noi nu trebuie sa-l lasam, nu trebuie sa ne luam dupa hoitul asta''.
17. Pe femeile care spuneau ca au soti rai, Parintele Cleopa le sfatuia sa nu divorteze, ci mai degraba sa se roage pentru ei: ''Nu-ti zic eu, ci Sfantul Apostol Pavel: De unde stii, femeie, ca nu iti vei mantui barbatul? Nu stii tu ca se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa si invers?'' Si pe barbati asemenea ii sfatuia, si multi se bucurau vazand minuni in casele lor.
18. Multi crestini astazi se tem de farmece si de vraji. Pe acestia Parintele Cleopa ii sfatuia: ''Nu va temeti de vraji! Sa aveti frica de Dumnezeu si grija sa nu-L suparati cu pacatele. Si farmecele nu vor avea nici o putere! Spovediti-va de pacate, postiti si faceti Sfantul Maslu''.
19. Celor bolnavi care veneau la el, le facea pomelnic si le spunea: ''Cea mai mare slujba pentru cei bolnavi este Sfantul Maslu. Dar nu foloseste, daca omul nu este spovedit. Deci mai intai spovediti-va de toate pacatele si apoi faceti Sfantul Maslu cu cel putin trei preoti''.
20. Tinerilor care voiau sa se casatoreasca, le dadea sfaturi, ii binecuvanta, le facea pomelnic pentru sfintele slujbe si le spunea: ''Rugati-va la Maica Domnului cu post si metanii si cititi Acatistul Bunei Vestiri!''
21. Spunea adeseori si acest cuvant la crestini: ''Cand vedeti ca s-a imbolnavit cineva la voi in casa: ori tata, ori mama, ori fiu, ori fiica, oricine ar fi, nu chemati mai intai doctorul, ci preotul ca sa-l spovedeasca. Caci, Doamne fereste, sa-l apuce moartea nespovedit si cu pacate grele. Nu mai are iertare si slujbele atunci nu ii folosesc la nimic''.
22. Cand cineva se ingrijora pentru vremurile de acum si il intreba: ''Ce o sa fie, parinte?'', sfintia sa raspundea: ''Anii si vremile le-a pus Tatal intru a Sa stapanire. Cum vrea Tatal, asa face!'' Iar daca cineva zicea: ''Afara este vreme rea'', parintele raspundea: ''Tot ce da Domnul este bun!''
23. Calugarilor si fratilor care voiau sa plece in pustie, le spunea: ''Ai 20 de ani in manastire la ascultarile cele mai de jos? Numai atunci poti sa pleci la pustie! Cine vrea sa mearga la pustie, zice Sfantul Vasile cel Mare, sa mai ia unul sau doi impreuna cu el si sa aiba experienta de ascultare si taierea voii in manastire''.
24. Iarasi zicea: ''Duhovnicul la maici sa aiba varsta de cel putin 50 de ani si 20 de ani de ascultare intr-o manastire''.
25. Chiar si cand bea apa, Parintele Cleopa cerea binecuvantare de la ucenicul sau de chilie sau de la un frate, ca sa ne dea noua pilda de smerenie.
26. Uneori cand se intampla sa intre in chilie si nu putea face rugaciune ca veneau crestinii in urma sfintiei sale, zicea: ''Am intrat in chilie si nu am facut rugaciune. Am intrat ca un hot si ca un talhar!'' Si se scula si facea cel putin trei inchinaciuni pana la pamant, zicand: ''Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, slava Tie!'' Apoi facea o inchinaciune si la Maica Domnului.
27. Acelasi ucenic spunea: ''Cand ceream binecuvantare sa mananc, imi zicea Parintele Cleopa cuvantul acesta: ''Mananca, bea, dormi!'' Si il intrebam: ''Cum vine cuvantul acesta?'' Iar el zicea: ''Mananca cand ti-e foame, bea cand ti-e sete si dormi cand ti-e somn!''''
28. Sfintia sa vorbea de multe ori de neputintele si bolile sale, zicand despre el insusi: ''Mosul Putregai, 86 de ani, sase operatii, o mana rupta, coastele rupte…'' Oricine venea la sfintia sa, punea pe ucenicul sau sa le spuna acest cuvant. Unii spuneau ucenicului: ''Ce ne spui tu aceasta? Noi venim la Parintele Cleopa ca la un sfant! Ce ne insiri atatea boli si neputinte?''
29. A intrebat odata ucenicul pe Parintele Cleopa daca poate merge in afara manastirii fara rasa. Iar el a zis: ''În ziua in care mergi intr-un loc si iesi din manastire fara rasa, sa faci 1000 de metanii! Chiar daca n-o porti pe tine, s-o ai cu tine''.
30. Ucenicul sau mai spunea: ''Pe sfintia sa nu l-am vazut niciodata stand fara centura sau dezbracat de dulama. Ba inca mereu avea peste dulama o vesta sau o bundita''.
31. De multe ori spunea: ''Biserica este mama noastra! Nu lasati Biserica, caci aici ne unim cu Hristos. Aici se impaca Marta cu Maria. Tineti randuiala slujbelor si a mesei dupa tipic. Biserica ne tine pe toti!''
32. Zicea iarasi ucenicul: ''Cat timp am fost ucenic la Parintele Cleopa, el facea de obicei aceasta pravila: Rugaciunile diminetii, Acatistul Mantuitorului cu canonul si Acatistul Maicii Domnului, mai ales al Bunei Vestiri. Iar daca in ziua aceea era vreun sfant care avea acatist, citea si acatistul sfantului. Apoi citea si la Psaltire si trei-patru canoane din Bogorodicina (Canoanele Maicii Domnului). Apoi vorbea cu credinciosii care veneau la sfintia sa.
Pe la orele 15-16 incepea pravila de seara si anume: completa glasul din Bogorodicina (din Bogorodicina citea un glas pe zi, adica 7 canoane), Canonul de pocainta, Canonul catre ingerul pazitor, Canonul catre toti sfintii si din Psaltire. Dupa ce vorbea credinciosilor si statea la masa, facea rugaciunea de seara.
O data pe saptamana citea acatistul Sfantului Nicolae (in cursul zilei de joi) si a Sfantului Spiridon.
La miezul noptii se scula si citea Miezonoptica. Alteori citea la Psaltire si zicea ''Doamne Iisuse…''.
Mereu puteai sa-l vezi cu mana pe metanie , incat unghia de la degetul cu care dadea fiecare bob de metanie se rupea. Mai citea din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti''.
33. Cand era intrebat de crestini daca este bine sa citeasca la Psaltire, Parintele Cleopa raspundea: ''Sfantul Vasile cel Mare spune ca ''este mai bine sa stea soarele din calatoria sa, decat sa ramana Psaltirea necitita in casele crestinilor. Si precum soarele este mai mare intre ceilalti luminatori, asa este Psaltirea intre celelalte carti insuflate de Duhul Sfant''. Sa aveti Psaltirea ca pe un cozonac bun. Cand ti-e foame, mai tai o felie, mai mananci, mai faci treaba, apoi mai citesti o catisma, doua, trei, cat poti''.
34. În fiecare seara iesea afara, mai ales dupa miezul noptii. Chiar si iarna statea cel putin o ora. Zicea ''Doamne Iisuse…'', asculta pasarile de noapte, privea cerul instelat si se bucura de liniste. Cauta sa iasa la aer dupa ce se termina slujba de miezul noptii, cand toti dormeau, ca sa nu fie deranjat. Însa de multe ori il deranjau fie fratii, fie oamenii. Atunci, vazand ca nu scapa, dupa ce le tot zicea sa se duca, le vorbea putin sau fugea in chilie.
Alteori, fiind foarte obosit, se scula pe orele trei-patru si isi facea toata pravila. Atunci avea mai multa liniste si nu-l deranja nimeni.
34' Uneori, cand isi facea pravila, parintele era cautat insistent de credinciosi. Atunci el iesea si le vorbea un timp, apoi spunea: ''Dumnezeu o sa-mi spuna: ''Mai, calugare, ai prasit pe ogorul altora… Dar pe ogorul tau au crescut spini, palamizi, buruieni''. Prasiti voi pe ogorul meu? De aceea trebuie sa prasesc si pe ogorul meu''. Si apoi mergea la chilie si isi continua pravila.
35. Zicea uneori si aceste cuvinte: ''Ce ma fac ca Sfintii Parinti spun ''Fugi de lume! Fugi de lume!''? La fel zice si Mantuitorul: Vai voua cand va vor lauda pe voi oamenii sau cand va prisosi lauda voastra mai mult decat faptele voastre! (Luca 6, 26)''.
36. Pe toti calugarii care veneau pentru cuvant de folos, batranul ii intreba din ce manastire sunt, daca manastirea este retrasa in padure si daca are viata de obste, adica o punga, o masa si o biserica. Apoi ii intreba daca se mananca carne in acea manastire.
Daca spuneau ca se mananca carne, Parintele Cleopa se mahnea si zicea: ''Ei, de as fi eu acolo! Iata, il vedeti pe Sfantul Calinic? Se uita la noi!'' Si arata cu degetul catre icoana sfantului. ''Sfantul Calinic a facut testament in care scrie: ''Cand calugarul sau calugarita va manca carne in manastire sau in lume pe la neamuri, atunci sa se adune tot soborul manastirii, sa-l blesteme pe cel care a mancat carne si sa-i dea 39 de garbace la spate!'' Da-i, da-i, da-i! Si sa-l dea afara din manastire''.
37. În timpul prigoanei comuniste, Parintele Cleopa a stat mai multi ani la pustie, dar nevointele si ispitele pe care le-a indurat au ramas nestiute. Totusi cateva s-au aflat. Cand parintele era in viata, ne spunea ca vom afla dupa moartea sa si pe celelalte.
38. - Parinte Cleopa, a zis un ucenic, spuneti-ne cum a fost in cei zece ani de pustie. Ce fel de ispite ati avut? Am auzit ca v-ati luptat cu vrajmasul! Cum si cu ce va ispitea?
- Daca vrei sa stii cum este la pustie, du-te si stai si tu un an acolo si o sa vezi!
39. Un frate l-a intrebat pe Parintele Cleopa:
- Ce sa fac, Preacuvioase, sa ma mantuiesc?
- Sa ai in dreapta frica de Dumnezeu, in stanga cugetarea la moarte, iar in minte si in inima rugaciunea ''Doamne Iisuse Hristoase'', si te faci sfant, mai frate!
40. Alt frate ii spunea batranului:
- Parinte, roaga-te si pentru mine, pacatosul, si daca te duci la Domnul, sa nu ma uiti.
- Da! Fratia ta mananca si dormi pana te saturi, si eu am sa ma rog pentru tine!
41. Un parinte l-a intrebat cum sa se roage. Iar batranul i-a zis:
- Roaga-te intai cu gura, ca de la gura rugaciunea trece la minte si apoi la inima. Dar pentru aceasta ne trebuie multa osteneala, multe lacrimi si harul Duhului Sfant!
42. - Parinte Cleopa, dati-mi un cuvant de folos! i-a zis un parinte.
- Nu uita de moarte. Moartea, moartea, moartea! Frica de moarte ne pazeste de tot pacatul!
43. Unui frate i-a zis: ''Sa te pregatesti sa rabzi, sa iei bataie, sa flamanzesti si sa insetosezi. Iar daca te alunga de aici, sa nu pleci! Sa stai la poarta manastirii si daca te ia politia sa vii inapoi sa mori in manastire!''
44. Un frate l-a intrebat:
- Cum trebuie sa ma pregatesc pentru manastire?
- Cand vii la manastire asa trebuie sa vii: Sa fii hotarat sa rabzi moartea de la toti!
45. Un frate i-a zis batranului:
- Parinte, nu ma pot ruga indeajuns! Ce sa fac?
- Nu auzi ce zice Apostolul? Rugati-va neincetat! Deci roaga-te cat mai mult ziua si noaptea si vei simti harul Duhului Sfant in inima ta!
46. Un crestin l-a intrebat pe Parintele Cleopa:
- Parinte, sotia mea s-a sinucis, fiind singura in camera. Am gasit-o moarta. Pot s-o pomenesc la morti, la biserica si acasa?
Atunci batranul a spus categoric:
- Nu! N-avem voie sa pomenim pe nimeni din cei ce s-au sinucis, chiar daca ne sunt rude apropiate. Ramane totul la mila lui Dumnezeu! Pot fi pomeniti la slujbe numai cei care au fost bolnavi psihic.
47. Un alt frate a zis batranului:
- Parinte, daca o sa fim in inchisoare pentru credinta si daca ni se schimba gandirea prin hipnoza, avem vreo vina?
- Nu te poate schimba nimeni daca ai in inima ta pe ''Doamne Iisuse…'' Dar trebuie sa ai o treapta a rugaciunii. Cand zici ''Doamne Iisuse…'' se cutremura tot iadul, numai sa zici din inima!
48. - Cate haine trebuie sa aiba calugarul? l-a intrebat cineva.
- Doua randuri de haine! Ce? Vrei sa te faci pustnic cu o caruta de haine? Iar cand se rup, mai pui un petec galben, unul rosu, unul verde...!
49. Catre cei mai lenesi zicea parintele: ''Pune hoitul, adica trupul, la treaba si mintea la picioarele Domnului, adica la rugaciune…''
50. Odata a venit un frate la Parintele Cleopa, dupa ce il ascultase de mai multe ori, si l-a intrebat: ''Parinte, ce sa fac sa ma mantuiesc?'' Iar parintele, care ii stia inima, i-a dat un raspuns pe masura, zicand: ''Fa ce stii, si te mantuiesti!'' Atunci el, cercetandu-se pe sine, si-a dat seama ca nu cunostinta ii lipseste, ci trairea duhovniceasca.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
51. Iarasi zicea batranul unuia din ucenicii sai: ''Cand vei sta noua ani in manastire si vei lua sapte batai pe zi si mancare o data la trei zile, atunci vei fi calugar bun!''
52. Un frate l-a intrebat pe parintele cum poate sa se mantuiasca. Iar parintele a raspuns:
- Rabdare, rabdare, rabdare. Si cand ti se va parea ca ai gatit-o, o iei de la capat: rabdare, rabdare, rabdare. Si nu pana la prasit, ci pana la sfarsit!
Iar fratele a intrebat:
- Dar ce sa rabd?
- Sa rabzi toate ocarile si toate necinstirile pentru dragostea lui Hristos!
53. Un parinte l-a intrebat iarasi:
- Cand poti sa te faci nebun pentru Hristos?
Iar el a zis:
- Dupa 40 de ani de calugarie!
54. Iarasi ziceau fratii:
- Parinte Cleopa, fratii sfintiei tale faceau nevointa aspra, dar noi nu putem face asa.
- Mai, nu vrei, nu vrei, nu vrei! Ia-o pe Maica Domnului de ajutor! Fa Acatistul Bunei Vestiri dimineata cu candeluta aprinsa si Paraclisul seara si ai s-o poti duce la capat!
55. Cand vreunul dintre frati isi arata dorinta sa sufere pentru Domnul, batranul ii spunea: ''O sa vad ce veti face, cand va vor urca in masini si va vor duce la vale!''
56. Un crestin i-a zis:
- Parinte, eu nu cred ca exista diavoli!
Batranul, dupa ce l-a invatat indeajuns din Sfanta Scriptura, i-a zis:
- Daca tot nu crezi ca exista diavoli, du-te la pustie, pune-te pe post si pe rugaciune si te scarpina ei pe tine!
57. Un calugar din obstea Manastirii Sihastria i-a zis batranului:
- Ce sa fac, Parinte Cleopa, ca sa ma mantuiesc?
- Moartea sa o ai totdeauna inaintea ta si ''Doamne Iisuse'' in minte si in inima si nu te mai teme de nimic! Sa ai pocainta talharului de pe cruce!
58. Iarasi zicea fratilor: ''Toate sunt trecatoare! Sa aveti grija de suflet, sa va spovediti, sa va impartasiti, sa duceti viata curata, sa faceti milostenie, sa faceti din toate cate puteti si sa traiti in dragoste unii cu altii, ca dragostea nu moare niciodata!''
59. Altor parinti le zicea: ''Din iad nu te poate scoate nimeni, decat mila lui Dumnezeu si faptele bune''.
60. Spunea si acestea: ''Sa aveti catre Dumnezeu inima de fiu, catre voi minte de judecator si catre aproapele inima de mama''.
61. Marturisesc parintii batrani, care au fost martori oculari, despre o minune petrecuta la racla Sfintei Parascheva de la Iasi, la 14 octombrie 1951. De hram, pe cand oamenii asteptau la rand sa se inchine, au venit si doua crestine batrane din Focsani. Vazand lume multa, au zis preotului de garda, Arhimandritul Cleopa:
- Parinte, da-ne voie sa ne inchinam la Cuvioasa Parascheva, fara sa mai stam la rand, ca suntem bolnave, si sa-i punem sub cap aceasta perna, pe care i-am adus-o de acasa drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat!
- Dumnezeu sa va binecuvinteze, a zis Parintele Cleopa. Mergeti si va inchinati!
În clipa aceea, preotii si credinciosii au vazut un lucru cu totul sfant si minunat. Cuvioasa si-a ridicat singura capul, iar dupa ce femeile i-au pus perna adusa si s-au inchinat, Sfanta Parascheva si-a lasat iarasi capul pe perna.
62. Un ucenic l-a intrebat:
- Ce este rugaciunea curata?
- Sa zici cu gura, sa intelegi cu mintea si sa simti cu inima.
63. Altadata zicea: ''În rugaciune nu teologhisi, nu primi ganduri; ci varsa lacrimi. La vama imaginatiei sunt arhiconii iadului, care iti aduc imaginatii si talcuiesc Scriptura, zicand: Muntii salta ca berbecii si dealurile ca mieii oilor. Apoi vin si te intreaba: ''Cine sunt muntii? Care sunt dealurile?'' Si tot ei raspund: ''Muntii sunt oamenii induhovniciti, iar dealurile sunt cei de pe treapta a doua''''.
64. Iarasi spunea: ''Ascultarea fara rugaciune este argatie, iar cel ce face ascultare cu rugaciune, liturghie savarseste''.
65. Mai spunea: ''Smerenia se naste din ascultare fara cartire''.
66. Zicea iarasi: ''Rugaciunea nu este conditionata de timp sau de loc. Ea este hrana sufletului''.
67. Un frate din manastire s-a tulburat ca veneau uneori copii si faceau galagie si alergau pe dealuri. Venind la batranul, a intrebat ce sa faca. Iar Parintele Cleopa i-a spus: ''Ia adu-ti aminte; tu nu ai fost copil? Mie imi sunt tare dragi copiii, ca sunt ca ingerii! Si ma tem sa nu cada si sa nu-si rupa vreo mana sau vreun picior careva din ei. Pe acestia ii iubeste si Hristos si zice: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este Împaratia Cerurilor''.
68. Spunea Parintele Cleopa: ''Niciodata sa nu dai sfat nimanui, pana cand nu l-ai trait tu! Cel ce da sfat, dar el nu l-a trait, este ca izvorul de apa pictat pe perete. Iar cel care vorbeste din experienta sa, seamana cu un izvor de apa vie!''
69. Un frate a intrebat:
- Ce sa fac sa ma mantuiesc, Parinte Cleopa?
Iar batranul i-a raspuns:
- Asculta, frate. Tu stii sa te rogi, tu stii sa mergi la biserica, tu stii sa postesti, tu stii sa faci milostenie, tu stii toate poruncile lui Dumnezeu. Numai sa vrei sa le faci, caci altfel nu te poti mantui!
70. Parintele Cleopa a fost intrebat odata de un parinte din manastire:
- Prea Cuvioase Parinte, ce se va intampla cu Manastirea Sihastria, daca va duceti Sfintia Voastra la Domnul?
Iar batranul, privind in jos, a zis:
- Ziduri, ziduri, ziduri…!
71. Altadata i-a zis un parinte din manastire:
- Prea Cuvioase Parinte, spuneti-ne un cuvant despre sfanta rugaciune.
Iar Parintele a zis:
- Rugaciunea este hrana si viata sufletului. Precum trupul, fara mancare si bautura, moare; tot asa si sufletul, fara rugaciune, moare.
72. A zis un parinte:
- De multe ori suntem obositi de la ascultare si nu ne putem ruga. Ce sa facem?
- Frate, trupul este Marta, iar sufletul este Maria! Marta se osteneste pentru cele pamantesti, iar Maria, care inchipuieste sufletul, sta la picioarele Domnului si se roaga. De aceea, spune Domnul, ca Maria partea cea buna si-a ales. Suntem datori sa impacam pe Marta cu Maria, adica intai sa ne rugam si apoi sa facem ascultare, cu rugaciunea in minte si in inima.
73. Obisnuia Parintele Cleopa sa repete si acest stih, pe care il spunea adeseori Sfantul Grigorie Teologul: ''Mintea se inseala si adevarul se fura de prea multa dragoste si prea multa ura!''
74. Un parinte mergea adeseori la batranul, se aseza in genunchi si-l ruga sa-l binecuvinteze. Sfintia sa ii punea mana pe cap si-i facea semnul Sfintei Cruci, zicandu-i: ''Dumnezeu sa te binecuvinteze!'' Si marturiseste acest parinte ca pleca de la batranul cu multa pace si liniste, simtind pe capul lui, mai mult de o jumatate de ora, o caldura ca de foc, iar sufletul sau se umplea de umilinta si de lacrimi.
74' Un alt parinte, pe vremea cand traia parintele, zicea: ''Cand ies de la spovedanie de la Parintele Cleopa, ma duc la chilie si numai atat spun: ''Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale Parintelui Cleopa, miluieste-ma pe mine pacatosul!'' Si-mi vine o umilinta si niste lacrimi, de nu ma mai pot opri din plans''.
75. Un parinte batran l-a intrebat pe Parintele Cleopa:
- Preacuvioase parinte, ce-o sa faceti daca veti fi bolnav si nu veti putea face pravila citita? Veti pune vreun frate sa va citeasca pravila?
- Nu. Iau pe ''Doamne Iisuse…''.
76. Odata cand cineva i-a aratat noua biserica din livada manastirii, parintele a zis: ''Mai greu este sa faci un calugar adevarat, decat o catedrala!''
77. Zicea iarasi batranul: ''Mai baiete, nu sta degeaba si nu pierde timpul. Ia o carte in traista oriunde te duci, cu oile sau cu vacile, sau unde te trimite, si citeste cuvantul lui Dumnezeu!''
78. Mai spunea: ''Daca citesc o carte de doua sau de trei ori, o stiu aproape pe de rost''.
79. Parintele Cleopa spunea la ucenici cate ceva din necazurile si ispitele care ii veneau de la oameni. Dar despre ispitele care ii veneau de la diavoli, cand era in pustie, nu prea spunea. Întai, pentru ca era ascuns, iar al doilea, fiindca nu avea cine sa-l inteleaga.
80. Uneori ne spunea: ''Ma opresc Sfintii Parinti sa vorbesc mai mult, caci ei zic: ''Nu povesti ale tale''. Dar eu atat va zic: daca ati fi fost voi acolo in pustie legati de un copac si ati fi vazut un diavol, ati fi scos copacul din radacina si ati fi fugit cu el in spinare!''
81. Cei de la Pucioasa i-au scris de vreo cateva ori si Parintele Cleopa le-a dat raspuns intr-o scrisoare bine gandita prin care le spunea: ''La Pucioasa pute si nu va pleca putoarea pana nu veti asculta de Sfantul Sinod!''
83. Mai zicea ca in jurul anului 2000 se vor arata semne dumnezeiesti si il cita pe Sfantul Agatanghel, care a prezis aceasta.
84. Ucenicul parintelui ne spunea: ''Multe scrisori veneau pe adresa parintelui Cleopa cu tot felul de necazuri si probleme, iar sfintia sa imi zicea sa le raspund. Veneau si multi crestini si parintele ma punea sa le vorbesc si sa le scriu pomelnice. Deci fiind foarte ocupat, nu reuseam sa-mi fac toata pravila si canonul calugaresc, si-l intrebam ce sa fac. Iar el imi spunea: ''Fa ascultare, scrie scrisori, vorbeste la oameni si zi ''Doamne Iisuse…'', caci ''Folosul fratelui este roada ta'', zic Sfintii Parinti''''.
85. Iarasi zicea ucenicul: ''Cand scriam scrisori la credinciosi si aveam o problema mai grea, il intrebam pe Parintele Cleopa, iar el imi raspundea pe scurt si-mi spunea sa raspund la toti ca el este batran, bolnav, si nu mai scrie. Apoi ma trimitea sa le spun la oameni ca este neputincios, sa nu mai vina la ''Mosul Putregai, ca Mosul Putregai a murit! Nu mai este! S-a dus…!''''
86. În anul 1996, cand a fost adus la Iasi din Grecia capul Sfantului Apostol Andrei, un frate a vrut sa mearga sa se inchine. Un sofer se oferise sa-l duca pana la Iasi. Dar fratele voia sa mearga fara stirea parintelui staret. S-a dus sa ia numai binecuvantarea Parintelui Cleopa, fiindu-i fiu duhovnicesc.
Batranul, cand a auzit despre ce este vorba, a zis cu glas tare: ''Mai frate, ai un staret si un Dumnezeu!'' ''Ce sa fac? Sa merg la parintele staret sa-l intreb?'', a zis ucenicul. ''Da! Du-te si cere-i binecuvantare'', a raspuns Parintele Cleopa.
87. Odata l-a intrebat un crestin pe batranul:
- Parinte Cleopa, ce sa fac ca nu reusesc sa-mi gasesc un duhovnic?
- Tu sa-l gasesti? El sa te gaseasca pe tine, a raspuns parintele.
88. Un frate l-a rugat pe Parintele Cleopa sa-l pomeneasca la rugaciune. Iar batranul i-a spus, aratand cu degetul o dara imaginara, serpuind pe pamant: ''Rugaciunea mea este ca fumul lui Cain! Asa se taraste pe pamant...''
89. Odata, sezand pe prispa, s-a uitat fix la ucenicul sau si a zis sincer si curat: ''Nu stiu ce cauta atata lume la mine, la un mosneag putred!''
90. Altadata, dupa ce a fost spovedit de batranul, un frate i-a zis: ''Parinte, nu ma uitati la rugaciune, ca sunt tare pacatos!'' ''Domnul!'' a zis parintele. Apoi a rostit incet, ca pentru sine: ''Eu sunt mai rau decat toti''.
91. Un ucenic spunea ca Parintele Cleopa proceda uneori la spovedanie si astfel: Stiind ca ucenicul sau este iubitor de lauda, el se arata ca este mai pacatos, mai avar si mai rau decat toti, defaimandu-se pe sine, ca sa-l invete pe ucenic lucrarea smereniei.
92. Odata a venit un reporter sa-i ia un interviu parintelui, zicand:
- Oamenii vor lumina, vor apa vie…
- Da!… Oamenii au lumina de la Sfanta Evanghelie, de la Prooroci, de la Apostoli, de la Sfintii Parinti, de la marii sfinti sihastri si de la milioanele de martiri… Deci au de unde lua lumina!
De la mine numai intuneric poate lua cineva. Ca eu sunt fiu al intunericului, nu al luminii. Un om pacatos, plin de rautate, plin de neputinte si somnoros... N-am dragostea lui Dumnezeu, n-am infranare, n-am dreapta socoteala, n-am nimic! Toate, toate le-am pierdut prin lenevirea mea si n-am nimic bun pe lumea asta!
Apostolul Pavel spune asa in Epistola catre Evrei: Hristos Iisus a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. Daca acela care s-a ridicat pana la al treilea cer, spune ca este cel dintai pacatos, eu ce sa zic? C-am facut ceva bun? Niciodata, in veacul veacului.
93. Cand a avut in pustie o ispita cumplita de desfranare, i s-a aratat dracul curviei si i-a zis: ''Daca ai sa cazi acum in desfranare?'' Iar parintele a zis: ''Oricine poate sa cada, ca ce-i barbatul si femeia? Putregai si putoare sunt''.
Altadata, cand a avut o ispita asemanatoare, s-a suit cu picioarele pe jaratec, ca sa alunge demonul desfranarii.
94. Atunci cand veneau oameni tulburati ca antihrist inseala popoarele, ca vor fi razboaie, sau altele asemenea, Parintele Cleopa spunea cu glas puternic: ''Tata-i la carma!'', si cita versetul 10 din Psalmul 32: Domnul risipeste sfaturile neamurilor si leapada sfatul boierilor, iar sfatul Domnului ramane in veac si gandurile inimii Lui, in neam si in neam. Apoi ii imbarbata: ''Nu va tulburati si nu va temeti, ca nu va fi cum vor ei. Ehei, cate vor ei sa faca! Voi nu va temeti. Rugati-va si faceti Sfanta Cruce cu credinta si fug toti dracii!''
95. Mai zicea Parintele Cleopa: ''Nici un lucru sa nu faci, pana nu te insemnezi cu Sfanta Cruce! Cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul, cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai multi, pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu te vei mai teme atunci de farmece sau de descantece sau de vraji. Ca acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful in fata vantului''.
96. Odata a venit la Parintele Cleopa o femeie cu nepotul ei care era acuzat de crima, nefiind vinovat. Nepotul i-a zis parintelui ca este in proces pentru ucidere, dar nu i-a spus ca este nevinovat. Parintele l-a oprit si i-a zis: ''Nu esti vinovat si nu ai sa faci inchisoare!'' Într-adevar, tanarul a scapat de aceasta acuzatie nedreapta.
97. Pe cand era retras la stupina manastirii, a venit la sfintia sa un credincios, plangand ca este cautat de securitate. Dupa ce i-a spus parintelui situatia in care se afla si i-a dat un pomelnic ca sa se roage pentru el, Parintele Cleopa i-a spus: ''De acum sa nu-ti mai fie frica!'' Si intr-adevar, de atunci n-a mai fost urmarit.
98. Un frate, care venise la manastire cu gandul sa stea doua-trei luni, a mers la spovedanie la Parintele Cleopa. Dar batranul i-a zis cu glas nevinovat si hotarat: ''Ehei, ai venit la Mos Costache! Nu mai pleci tu de aici!'' Si asa a si fost, caci cu mila Domnului a ramas in manastire.
99. Cu cateva luni inainte de moartea parintelui, a venit un ierarh din Grecia si nu s-a lasat pana ce batranul nu i-a dat metaniile sale. Cu mai multi ani in urma, Parintele Cleopa, inspirat de Duhul Sfant, ii prevestise ca va ajunge ierarh.
100. Un frate incepuse unele nevointe mai presus de puterea lui. Nu dormea pe pat, citea mult la Psaltire si facea multe metanii; dar nu cu scop bun, ci urmarea numai linistirea patimilor trupesti, fara a le taia pe cele sufletesti. De aceea era manios, judeca, osandea si avea ispite.
Odata s-a dus la Parintele Cleopa pentru a-i cere o binecuvantare. Iar batranul, numai vazandu-l pe acela apropiindu-se de el, i-a aratat cu mana un text mare pus pe perete, sub icoane, zicandu-i: ''Ia uite ce scrie acolo: ''Binele nu este bine, cand nu se face bine''. Eu am pus sa se scrie asta acolo!''
Atunci fratele, dandu-si seama ca parintele a spus acestea luminat de Duhul Sfant, si-a dat seama ca apucase pe o cale gresita.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
101. Un ieromonah s-a dus pentru prima data la Parintele Cleopa sa-i ceara cuvant de folos. ''Binecuvinteaza-ma, Preacuvioase Parinte Cleopa!'' Sfintia sa, privindu-l, a zis: ''Cine este preotul acesta?'' Dupa ce Parintele Cleopa i-a dat cuvant de folos, ieromonahul s-a retras, uimindu-se ca parintele, fara sa-l cunoasca, a stiut ca este preot.
102. Un parinte din manastire povesteste: ''Venind des pe la manastire si ascultandu-l pe Parintele Cleopa, m-am gandit sa iau si eu jugul lui Hristos. Dar nu eram hotarat. Atunci m-am gandit sa-l intreb pe sfintia sa, ca un om ce mi-a pornit ravna pentru Hristos, si mi-am zis: ''Ce-mi va zice el, aceea fac!''
Cand l-am intrebat, Parintele Cleopa, parca cunoscandu-mi inima, mi-a zis: ''Nu veni! Stai in lume si fa misiune!'' Pe atunci eram mai ravnitor si raspandeam si carti sfinte.
Dupa vreo doi ani, cand inima mea a inclinat total spre monahism, m-am hotarat sa plec la manastire, dar cu oarecare temere, gandindu-ma la cuvantul batranului. Si rugandu-ma lui Dumnezeu, am venit la el si i-am zis: ''Parinte, vreau sa vin la manastire''. ''Vino!'' a zis Parintele Cleopa, umplandu-ma de bucurie''.
103. Un frate i-a zis batranului:
- Parinte, la manastire este multa munca si nu este suficient timp pentru biserica. Ce sa fac?
- Frate, cand mana lucreaza, mintea sa se roage, zicand ''Doamne Iisuse'' permanent!
104. Doi tineri s-au casatorit si au nascut copii, insa nu stiau ca sunt rudenii de sange. Duhovnicul i-a sfatuit sa se spovedeasca la un arhiereu si sa urmeze sfatul lui. Între timp, sotul a fost indemnat sa ceara si sfatul Arhimandritului Cleopa Ilie, pe care inca nu-l cunostea.
Mergand la sfintia sa, nu s-a putut apropia, Parintele Cleopa fiind inconjurat de multi credinciosi, ca de obicei. De aceea astepta sa-i vina randul. Deodata, parintele chemandu-l, i-a zis: ''Antonie, vino la mine!'' El a crezut ca striga pe altcineva, si nu s-a dus. Dupa putin timp iarasi il cheama: ''Antonie, vino la mine!'' Dar, nestiind ca il cheama pe el, iarasi nu s-a dus. Atunci parintele, privind fix la el, i-a facut semn cu degetul si i-a zis: ''Tu, cel de acolo, Antonie, vino la mine!''
Cuprins de frica, Antonie si-a zis in sine: ''Cum de ma stie parintele acesta care nu m-a vazut niciodata?'' Apoi, ducandu-se la batranul, acesta l-a sfatuit indelung si l-a slobozit in pace.
105. Doua femei bantuite de diavol au venit la Parintele Cleopa, iar el le-a binecuvantat si le-a zis: ''Dupa trei Sfinte Masluri va veti vindeca''. Si asa a fost, cu voia lui Dumnezeu.
106. Un frate, vazand pe Parintele Cleopa sezand pe cerdac, s-a apropiat de el, sarutandu-i mana si cerandu-i binecuvantare. Dar nu i-a destainuit ca era foarte luptat in inima de ganduri rele. Parintele, uitandu-se la chipul lui, i-a zis: ''Frate, mergi la duhovnicul tau, spovedeste-te curat si sa-i ceri canon ca sa te izbavesti de gandurile cele necurate ce te stapanesc''.
107. Cand vorbea la lume, Parintele Cleopa zicea adeseori: ''Îngerii Domnului v-au adus pe la sfintele manastiri, mama! Voi nu-i vedeti, dar fiecare are langa el ingerul sau pazitor''. Si batranul privea bland la oameni, ca si cum ar fi vazut pe ingerii lor.
108. Odata a venit la parintele un credincios cu o ruda de-a lui, ce fusese atrasa la secta ''Martorii lui Iehova''. Credinciosul incercase prin multe discutii si argumente sa-l aduca inapoi la dreapta credinta. Dar desi sectantul era dovedit din intrebari, el nu-si recunostea ratacirea. Atunci credinciosul l-a convins pe sectant sa mearga la Parintele Cleopa.
La chilia Parintelui Cleopa era lume multa, ca de obicei; iar parintele tinea o predica cu tema: ''Cum inseala diavolul pe om''. Asteptand sa termine predica si gasind un moment potrivit, credinciosul a vrut sa-l provoace pe parintele la discutie cu sectantul, pentru a se lamuri dreapta credinta.
Dar in acel moment, a vazut ca sectantul era cu totul schimbat la fata. Chipul lui era acum foarte vesel, radiind o bucurie de nedescris. Ascultand predica Parintelui Cleopa, fusese miscat profund in inima lui, incat nu mai avea nimic de intrebat. Cand credinciosul a vrut sa deschida discutia cu parintele, sectantul a spus: ''Nu mai am ce sa-l intreb! Asemenea om n-am vazut in viata mea!''
Acesta este unul din numeroasele cazuri, cand simpla prezenta a Parintelui Cleopa a fost suficienta pentru a schimba inima unui om.
109. Alta data, o femeie credincioasa dintr-o familie de intelectuali din Piatra Neamt a venit la Parintele Cleopa in mai multe randuri, plangandu-se de necredinta sotului ei, profesor de fizica, care se declara ateu convins. La propunerea Parintelui Cleopa, femeia a reusit sa-si convinga sotul pentru a veni la sfintia sa - desi profesorul zicea: ''N-am ce vorbi eu cu un popa! Pe mine nu ma poate convinge nimeni si nimic!''
Cand au ajuns la Sihastria, Parintele Cleopa vorbea oamenilor. Dupa ce a terminat de vorbit cu credinciosii, parintele, obosit dupa o zi intreaga, totusi nu s-a crutat deloc. Si a stat cu profesorul, citandu-i date din astronomie, despre distantele interstelare si altele, din fizica, despre legile naturii, ale creatiei si despre multe altele.
La sfarsitul discutiei, care se prelungise pana la miezul noptii, profesorul a scos un carnetel si nota, zicand: ''Parinte, in cate scoli am studiat eu, niciodata n-am auzit asemenea lucruri! De unde stiti atatea?'' ''Dar cine ma opreste sa nu stiu?'' a spus Parintele Cleopa. La urma profesorul a cerut sa se spovedeasca.
Dupa un timp, sotia lui a venit bucuroasa la Sihastria, spunand: ''Parinte Cleopa, de cand sotul meu a avut discutia cu sfintia voastra, s-a schimbat complet. Merge la biserica, se roaga si cauta sa convinga si pe altii despre existenta lui Dumnezeu!''
110. În general, Parintele Cleopa nu era pentru o nevointa exagerata, desi sfintia sa se nevoise mult in pustie. Dar totdeauna sfintii sunt aspri cu ei si plini de dragoste fata de ceilalti.
Zicea ca padurea nu se teme de cel ce ia multe lemne odata si incarca prea tare caruta. Caci stie ca se va strica mai incolo, fiind incarcata prea tare. Padurea se teme de cel ce ia cate un lemn, cate o mica sarcina. De acela se teme padurea, ca stie ca incet, incet, o taie pe toata.
111. Un frate incepator a venit, dupa numai cateva luni de manastire, zicand: ''Parinte, am mare ciuda pe draci. Dati-mi voie sa citesc Molitfele Sfantului Vasile cel Mare!'' Parintele Cleopa i-a zis: ''Tu, mai? Vai de capul tau! Ai ciuda pe diavoli? Sa vezi cata ciuda au ei pe tine! Fugi de-aici, nu cumva sa faci asa ceva… Auzi, a venit deunazi in manastire si vrea sa blesteme pe diavoli si sa citeasca Molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Mare viteaz!''
112. Odata a venit un staret de la o mare manastire din Rusia pentru sfat la Parintele Cleopa. Si dupa ce i-a spus ca nu au timp de rugaciune, ca este multa raspandire, l-a intrebat, hotarat sa faca ce-i va spune parintele: ''Ce sa fac, Parinte Cleopa? Sa limitez la maximum lucrarile si munca?'' Parintele i-a raspuns: ''Sa tii calea imparateasca!'' Adica fara exagerari, nici intr-o parte, nici in cealalta. Ci toate sa fie cu dreapta socoteala.
113. Zicea Parintele Cleopa: ''Sa avem convingerea ca in toata clipa Îl suparam pe Dumnezeu. Fara aceasta smerenie din inima nu ne putem mantui''.
114. Spunea parintele unui grup de seminaristi: ''Poti sa dai canon la oameni sa faca milostenie. Dar nu la cei care sunt bogati. Ca ei au buzunarele doldora, vin si-ti pun un teanc de bani pe masa si zic: ''Gata! M-am mantuit''. Dar Împaratia lui Dumnezeu nu se cumpara cu bani!
Sa le dai sa posteasca, sa faca metanii, sa privegheze… Ca atunci se ostenesc si au plata de la Dumnezeu. Milostenie ii dai sa faca la unul mai sarac. Ca el ca sa faca rost de bani trebuie sa se osteneasca, si asa are plata de la Dumnezeu.''
115. Parintele Cleopa, cand vorbea si cand dadea sfaturi, amintea mereu de batranii pe care-i cunoscuse, zicand: ''Asa spunea Parintele Ioanichie Moroi…'' , ''Asa spunea Parintele Paisie Olaru…'', ''Asa spunea Parintele Vichentie Malau…'' Caci marea intelepciune duhovniceasca au purtat-o intotdeauna batranii iubitori de Hristos.
116. Fratele Constantin - viitorul Parinte Cleopa - a facut multi ani ascultare la oile Sihastriei. Iar sora lui, Ecaterina, care se nevoia in obstea Manastirii Agapia, il vizita uneori. Dar, vazandu-l mereu la oi, ii zicea: ''Mai frate, dar tu tot la oi, tot la oi? Mai cere-te si tu cu ascultarea la biserica! Acasa la oi, aici la oi!'' Dar fratele Constantin, ca un ascultator adevarat ce era, ii raspundea: ''Du-te de la mine cu vorbele acestea!''
117. Înca de pe cand era la oi, Parintele Cleopa a cunoscut multi pustnici si pustnice in padurile din jurul Sihastriei si la multi le ducea cate ceva de mancare de la stana. O maica, Cleomida, fiica de ministru, l-a intrebat odata pe fratele Constantin: ''Ia spune, frate Constantin, ai invatat Psaltirea pe de rost?'' ''Am invatat numai vreo 40 de psalmi'', a raspuns el. ''S-o inveti toata pe de rost, ca asa se cere calugarului!''
118. Prin anii 1930-1944 traia in comuna Borlesti-Neamt un cantaret bisericesc care se chema Neculai Dumitriu. Era un credincios foarte evlavios si venea adeseori la Manastirea Sihastria. Cand canta el la strana varsa multe lacrimi din ochi, incat toti se foloseau de viata lui.
Apoi, imbolnavindu-se, a murit si, pe cand il duceau la cimitir, s-a desteptat din morti si a mai trait inca multi ani. Cand venea pe aici spunea cu lacrimi cum a vazut chinurile iadului si pe cei care ardeau in acel foc.
Cand canta el la strana, lumea plangea. Fiind odata intrebat: ''De ce plange lumea cand canti dumneata?'', el a raspuns: ''Cand canti din inima, la inima ajunge!''
Pe cand Parintele Cleopa era tanar, venit abia de vreo cativa ani in manastire, dascalul Nicolae a spus celorlalti frati: ''Radeti voi de el - adica de Parintele Cleopa -, dar sa stiti ca va va fi staret!''
Aceasta profetie s-a implinit in anul 1945.
119. Pe cand era staret Parintele Cleopa la Sihastria, s-a intamplat ca ciobanii au pierdut oile. Le-au cautat ei un timp, dar nu le-au gasit si acum se temeau sa spuna staretului. Pana la urma, n-au avut incotro si au venit la Parintele Cleopa. El i-a ascultat si apoi i-a dus in biserica, unde s-au asezat cu totii in genunchi inaintea icoanei Maicii Domnului si au inceput sa se roage. Dupa ce s-au rugat, parintele le-a zis: ''Haideti sa mergem impreuna catre Sihla si Rapa lui Coroi!''
Pe cale au facut mai multe popasuri, facand rugaciuni sub povatuirea parintelui. În cele din urma, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului, au ajuns intr-o mica poiana unde au gasit oile care se odihneau linistite. Atunci Parintele Cleopa a zis: ''Mare bucurie avem ca am gasit oile, dar de mii de ori mai mare ca ne-a calauzit Dumnezeu. Iata ce va spun voua: sa nu incepeti nimic sa faceti in viata voastra fara rugaciuni inaintea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului''. Pornind apoi cu oile spre vale, au facut tot atatea popasuri cate au facut si la dus, multumind Domnului pentru ajutorul aratat.
120. Cand a venit la Slatina ca staret, Parintele Cleopa a inceput prin a vizita manastirea. Prima oara a fost dus la staretie, dar el a cerut sa mearga mai departe. Asa a trecut prin mai multe chilii, pe care le-a binecuvantat, pana a ajuns la o camara mai dosnica unde manastirea tinea sculele si materialele pentru dulgherie si zidarie. Aici parintele s-a oprit bucuros si a zis: ''Aceasta va fi chilia mea!''
Fratii, fericiti si ei ca Dumnezeu le-a trimis un staret spre mantuirea sufletelor lor, s-au hotarat sa faca curatenie in camara, dar parintele i-a oprit, zicand: ''Fratilor, nu imi trebuie ajutor, voi face eu tot ce trebuie cu mana mea!'' si s-a apucat de lucru. Ca mobilier si-a pus un pat cu asternut foarte simplu, pe care isi intindea cojocul lui de la oi. Tot pe pat isi tinea si cartile sale si scrisorile primite din toata tara.
121. Parintele Cleopa a stat mai multi ani in pustie impreuna cu ucenicul sau, Protosinghelul Varsanufie, care venise la manastire prin sfatul si rugaciunea parintelui. Si iata cum l-a cunoscut el pe Parintele Cleopa:
Era casatorit si lucra in padure. Într-o zi, i s-a furat tapina; fiind sarac, nu mai avea alta si nu avea cu ce lucra. Si a venit la Sihastria sa plateasca un pomelnic pentru descoperirea hotului. Atunci Parintele Cleopa i-a spus cateva cuvinte de suflet, care l-au facut sa uite de tapina si sa se gandeasca cum ar putea sa intre si el in viata monahala.
Spunandu-i acest lucru Parintelui Cleopa, acesta l-a pus mai intai la incercare, spunandu-i ca sa vina la manastire numai daca va trai un an de zile cu sotia sa in curatie, altfel nu. Si s-au hotarat si Parintele Varsanufie si sotia sa la acest lucru.
Dar au avut mari ispite de la diavol sa nu slujeasca lui Hristos, ci sa ramana acasa. Într-o noapte, a venit vrajmasul la ei, in chip de om urat negru si span, si a racnit de s-a cutremurat casa si au crapat geamurile, zicand: ''Nenorocitilor, ce imi faceti voi mie!'' Apoi demonul a disparut. Dupa un an de zile, au plecat amandoi la manastire, sotul la Sihastria si sotia la Agapia Veche.
122. În anul 1953, Parintele Varsanufie a fost tuns in monahism, iar in anul 1956 a fost hirotonit ierodiacon si preot in Manastirea Sihastria. El a fost unul din cei mai credinciosi ucenici ai Parintelui Cleopa.
În 1997, cand a fost vremea sa se duca la Domnul batranul Varsanufie, Parintele Cleopa i-a citit rugaciunile de darea sufletului. Cand a zis: ''…dezleaga pe robul Tau, Protosinghelul Varsanufie, de aceasta durere nesuferita si de aceasta neputinta amara ce-l tine, si-l odihneste pe dansul unde sunt sufletele dreptilor…'', atunci parintele Varsanufie a rasuflat de doua ori si si-a dat sufletul in mainile Domnului. Iar Parintele Cleopa a continuat rugaciunea, zicand: ''…Ca Tu esti odihna sufletelor si a trupurilor noastre si Tie slava inaltam…''.
123. Pasarile il mangaiau mult pe Parintele Cleopa. Vorbea adesea de ''flacaii codrului'', de cucuvaie, de babita, si cate alte pasari, aratandu-ne chiar si cum cantau si care le era glasul, bucurand inimile noastre.
Parintele ne povestea: ''Vai, ce bucurie mare am avut cand m-am impartasit prima oara in pustie, ca a venit un stol de pasarele si mi-au cantat, asa frumos…!'' Si parintele, cand putea, hranea cu dragoste pasarile cerului.
Iar aceasta dragoste nu s-a intrerupt, caci cu doi ani inainte de sfarsitul vietii lui, dupa ce s-a impartasit la biserica, mergand spre chilie insotit de doi parinti, a venit un stol de pasari mici care ciripeau si i se asezau pe umeri, pe cap, pe maini si il ciuguleau de barba si de rasa, fara insa sa se atinga de ceilalti doi.
Apoi au zburat intr-un brad si au inceput sa cante. Atunci parintele, suspinand, a zis: ''Cat as dori sa mai traiesc iarasi cu pasarelele in padure!''
124. Spunea batranul: ''Odata am fost arestat de securitate la Manastirea Slatina si apoi dus la Falticeni. Aici am fost batut si bagat intr-un beci in care ardeau cateva sute de becuri. Toti care intrau acolo, ieseau aproape nebuni. M-au bagat si pe mine, ca sa-mi pierd mintile. Nu mai vedeam cu ochii si nu mai puteam de caldura. Atunci mi-am coborat mintea in inima cu rugaciunea lui Iisus.
Dupa o ora m-au scos si s-au mirat toti ca inca mai vorbeam si mergeam fara sa ma tina nimeni''.
125. Parintele Cleopa adesea amintea pacatele izvorate din iubirea de sine si indemna pe toti la pocainta, zicand: ''Izvorul a toata rautatea si a tot pacatul este iubirea de sine! Iubirea de sine este iubirea nerationala fata de trup si este cea mai grea si mai subtire dintre toate patimile care robesc firea omeneasca.
Din iubirea de sine se nasc: mila de sine, crutarea de sine, indreptatirea de sine, multumirea de sine, trambitarea de sine, lauda de sine, placerea de sine, parerea de sine si toate celelalte pacate stiute sau nestiute''.
126. Ascultandu-l pe Parintele Cleopa nu te mai saturai. Orice ar fi spus era interesant. Povestea din copilaria sfintiei sale, despre viata la manastire, despre cum fusese prigonit, arestat, apoi fugit in padure, mai apoi in slujba poporului, despre calatoriile la Ierusalim, la Sfantul Munte, apoi o multime de istorioare. Deseori plangeau cei ce-l ascultau, cateodata plangea si parintele. Toti erau miscati sufleteste, dar nu numai din pricina a ceea ce spunea, ci in primul rand lucra darul lui Dumnezeu ce era intr-insul; deci simpla lui prezenta - prin lucrarea Harului Sfantului Duh de care era plin Batranul - schimba inimile oamenilor.
127. Cand vorbea parintele, vorbea sub inspiratia Duhului Sfant. Odata, fiind sala plina de credinciosi, parintele a inceput sa zica ceva fara legatura cu ceea ce se discutase pana atunci. Ceva care parca nu interesa lumea. Dar la sfarsit a venit o femeie lacrimand, care statuse in spate, si i-a zis: ''Iarta-ma, parinte, ca sunt pacatoasa!'' Parintele vorbise pentru acea femeie.
128. Povesteste o credincioasa cum s-a vindecat tatal ei cu rugaciunile Parintelui Cleopa:
''Era la sfarsitul anului 1995. Eu mai fusesem de cateva ori la Sihastria si-l mai intalnisem pe Parintele Cleopa. Tatal meu era foarte bolnav si de aproape 40 de ani era chinuit de patima betiei. Dupa multe incercari am ajuns cu el intr-o zi la parintele. Sedea in poiana sub un carpen si mai erau cativa crestini. Ne-am asezat pe banca chiar in fata Parintelui Cleopa, care spunea cuvinte de folos celor de fata.
Deodata s-a oprit o clipa, s-a uitat pe deasupra capetelor noastre si a inceput sa vorbeasca despre betie. Tata parca incremenise acolo pe banca. A durat o vreme acest cuvant de folos al parintelui, apoi ne-a slobozit dandu-ne fiecaruia binecuvantare, cum facea de obicei. M-am apropiat cu tatal meu si cand s-a aplecat, parintele i-a prins capul cu amandoua mainile, a facut o cruce mare si i-a spus: ''Asa, dragul mamei, sa va spovediti curat si Maica Domnului o sa va ajute. Sa ne vedem la rai!''
Am plecat linistiti. Ce s-a intamplat atunci, nu stiu. Aproape 30 de ani nu l-am vazut pe tata facandu-si Sfanta Cruce, dar acum cand ne-am intors acasa, a intrat in sufragerie si a facut trei metanii mari. Priveam la mama si ea la mine si ne-am minunat. De atunci tata se spovedeste regulat si s-a izbavit de patima betiei''.
129. Ucenicul sau, monahul Iachint, marturiseste urmatoarele despre Parintele Cleopa: ''Eu cred ca Parintele Cleopa era vazator cu duhul. Caci multe mi-a spus cand traia si eu nu le credeam, dar s-au implinit asa cum zicea sfintia sa. Eu cred ca parintele imi vedea inima si imi spunea ce-mi este de folos. Atunci nu-l intelegeam. Dar ar fi fost mai bine sa fac ascultare mai cu luare aminte si cu credinta. Însa el m-a iubit si mi-a dat ce-mi este de folos spre mantuire. Eu cred ca Parintele Cleopa este sfant! Eu ii simt ajutorul. Simt ca este cu mine! Aducerea aminte de sfintia sa imi da pace, liniste, bucurie si nadejde ca se roaga pentru mine!''
130. Spunea unul din ucenicii sai:
''Parintele Cleopa tot timpul spunea lucruri care erau spre zidire sufleteasca. Nu se afla cuvant desert in gura lui. A stiut sa inmulteasca acest talant. Ziua, cand nu avea inchinatori, isi lua metaniile si pleca pe munte. De multe ori l-am vazut stand sub copaci, in genunchi sau pe buturugi, scufundat in rugaciune. Trebuia sa strig de mai multe ori pentru a ma auzi. Daca ii aduceam vestea ca a venit vreun grup de oameni, la inceput ii parea rau pentru pierderea linistii, dar, fiind biruit de dragostea si credinta celor ce veneau, ii primea si le vorbea, intarindu-i in credinta si alinandu-le supararile si necazurile. Apoi iarasi se retragea, rugandu-se pentru ei ca Bunul Dumnezeu sa le dea ''un colt de Rai''. Mai spunea: ''Daca as avea o traista mare, v-as baga pe toti in ea si v-as duce pe toti in Rai''.
131. În ultimii ani ai vietii, parintele avea momente de mare oboseala, incat nu mai putea primi pe nimeni. De aceea zicea catre ucenic: ''Închide usa de doua ori si nici daca vine imparatul Japoniei sa nu ma mai deranjezi!'' Dar daca parintele nu s-ar fi sculat pentru imparatul Japoniei, pentru dragostea Împaratului Hristos si a credinciosilor, el se scula intotdeauna cand era chemat si ii mangaia, invatandu-i si binecuvantandu-i pe toti.
135. Mai povestea Parintele Cleopa: ''Cand am fost la Iasi pentru operatie, trebuia sa-mi faca o urografie la rinichi. Era in Postul Mare. Mi-a facut o analiza si n-a iesit. Apoi a venit la mine o doctorita si mi-a zis:
- Parinte, ca sa iasa urografia la rinichi, trebuie sa mananci trei ousoare!
- Ia asculta, doamna. Daca imi dai munti de aur de la Nicolina pana la Copou, nu-ti mananc trei oua in Postul Mare!
- Iata de aceea veniti la spital si de aceea muriti!
- Si daca oi muri, ce? Moare un rege? Moare un putregai de mosneag! Ce? Numai eu mor? Nu moare toata lumea?
- Si de ce nu mananci oua?
- Eu nu cred in oua!
- Dar in ce crezi?
- Eu cred in Tatal, in Fiul si in Duhul Sfant!
S-a dus si m-a spus la directorul spitalului.
- Este acolo un parinte care nu vrea sa manance oua pentru analiza!
Dar directorul ma cunostea, si-i zice doctoritei: ''Pai tu stii cine-i parintele asta? Este Parintele Cleopa! El a stat aproape zece ani la pustie cu un cartof pe zi si ceva buruieni…''
Cand a auzit ea asa, a venit la mine in salon, cu mancare de post pregatita de ea, si-a cerut iertare si-apoi am mers din nou la analiza.
Si mi-au facut urografia aceea fara oua. Cand au venit cu cliseul, mi-au zis:
- Ia uite, parinte, ce frumos a iesit!
- Doamna, a iesit fara trei oua?
Radeau toti. Rinichiul stang se vedea mai umflat, iar rinichiul drept normal.
- Vedeti ca a iesit fara ousoare?
- Parinte, ne iertati! Asa ceva n-am vazut de cand suntem noi!
La iesire, portarul spitalului mi-a spus: ''Parinte Cleopa, daca mai stateati putin in spital, eu imi terminam casa cu ce primeam de la vizitatorii care veneau la sfintia voastra!''
134. Povestea Parintele Cleopa despre aceeasi perioada: ''Dupa operatie m-au dus la reanimare. Acolo am adormit pe un scaun pliant si am dormit trei zile si trei nopti. Cand m-am trezit, mi-au zis:
- Parinte, mata stii ca ai dormit trei zile si trei nopti si tot timpul ai vorbit?
- Nu stiu nimica! Ce-am vorbit?
- Parinte, stii cate predici am inregistrat? Ia te uita ce-am inregistrat! Mi-au aratat casete intregi. Erau predici pe care eu le vorbisem cu 30-40 de ani in urma. Însa eu n-am stiut nimic!''
133. Cat timp a stat parintele la Iasi in spitalul Parhon, a uimit pe toti. Pana si doctorii isi facusera program de sedinta pentru a-l asculta pe Parintele Cleopa.
Multi oameni, auzind ca parintele este internat in spital, veneau si-i aduceau tot felul de alimente. Iar el chema asistentele sa duca tot ce primea la bucatarie si la ceilalti bolnavi. La iesirea din spital, doctorii i-au spus: ''Parinte, cat timp ai stat sfintia ta in spital, n-a mai fost nevoie sa facem aprovizionare. Tot ce primeati aici, era suficient pentru intreg spitalul''.
132. Din anul 1996, doi ani de zile a rabdat dureri mari cu rinichiul drept care nu mai functiona. De la inceputul bolii, el nu voia sa mearga la doctori si nici medicamente nu lua. Apoi cu mare greutate s-a dus si la doctori la Iasi, de ascultare, la cuvantul Înalt Preasfintitului Mitropolit Daniel si al parintelui staret. Dar cu greu accepta sa ia pastile sau sa i se faca injectii.
136. Sfintia sa era vazator cu duhul. Din toata multimea de oameni care veneau la el, parintele ii cunostea prin Duhul Sfant pe cei care aveau fapte bune, desi nu spuneau nici un cuvant, si se uita la ei cu deosebita placere si ii binecuvanta.
137. Odata a venit un autocar cu credinciosi. Dupa ce parintele le-a spus cateva vorbe timp de 20-30 de minute, ei au inceput sa puna intrebari privind durerile si necazurile lor. Între ei erau si cativa bolnavi si au inceput sa-l intrebe:
- Parinte, de atatia ani sunt bolnava. Am mers si la doctor, ce sa mai fac?
- Du-te la doctor si vezi ce ai. Fa operatie, a zis parintele.
- Parinte, am o fiica acasa, bolnava de cativa ani. Am necazuri cu ea. Ce sa fac? Sa merg la doctor cu ea, sau nu?
- Du-te la doctor, a raspuns batranul.
- Parinte, si eu sunt bolnava. Ce sa fac?
- Sa faci Sfantul Maslu!
- Si sa nu merg la doctor?
- Nu, nu! Sa mergi la Sfantul Maslu!
Apoi altcineva i-a zis:
- Parinte, si eu sunt bolnava, Ce sa fac?
- Mergi la doctor, vezi ce ai…
Asa se intampla ori de cate ori cineva ii cerea sfaturi. Pentru fiecare el avea un raspuns special, potrivit cu problemele sale.
138. A venit odata la sfintia un frate nevoitor, zicand: ''Parinte, blagosloviti sa mananc o data in zi dupa apusul soarelui?'' ''Tu, frate? a zis batranul. Nu te uiti la tine cat esti de slab? Sa mananci de doua ori pe zi, manca-te-ar Raiul!''
139. Alteori Parintele Cleopa spunea: ''Învatati-va sa postiti, ca va veni vremea cand veti manca un cartof intr-o saptamana!''
140. O credincioasa a venit impreuna cu sotul ei la Parintele Cleopa, disperata din cauza ca trei sefi de la serviciu se pregateau sa o dea afara pe nedrept. Dupa ce i-a spus situatia, parintele a mangaiat-o cu cuvintele: ''Nu te teme, ai sa vii la mine si-ai sa-mi spui: ''Parinte, n-am mai auzit de o minune asa de mare!''''.
Crestina s-a intors linistita acasa, dar situatia s-a agravat. Mai era doar un pas pentru a fi data afara, iar barbatul ei isi pierduse orice rabdare si incredere si nici nu mai voia sa mai mearga la manastire, cand minunea prevestita a avut loc. În decurs de o saptamana, au fost dati afara toti cei trei sefi: luni, cel mai mare in rang, miercuri urmatorul si vineri ultimul. Cand au vizitat din nou chilia parintelui, amandoi sotii au strigat deodata, fara sa vrea: ''Parinte, n-am mai auzit de o minune asa de mare!''
141. Un credincios care divortase, era continuu atacat de rudele fostei sale sotii, persoane foarte influente. Fusese pus sub urmarire si era amenintat de mai multi ofiteri de militie. Atunci s-a dus impreuna cu sora lui la Parintele Cleopa sa plateasca slujbe. Cand sa plece, s-au intalnit cu un calugar, care le-a cerut sa-l ajute sa-si duca bagajul la Sihla. Pe drum, i-au povestit necazurile pe care le aveau cu ofiterii de militie. Ajunsi la Sihla, dupa ce a auzit cum il cheama pe unul dintre militieni, calugarul s-a dat jos, s-a dus in fata bisericii si a facut trei metanii, zicand: ''Multumesc Tie, Doamne, ca mi-ai adus raspuns la intrebarea: De ce ma rog eu pentru Constantin si el are necazuri; eu ma rog mai tare pentru Constantin si el are si mai mari necazuri?''
Constantin era unul dintre militienii care il prigoneau pe credincios si in ultimul timp sotia i se imbolnavise grav, iar fetita ii fusese accidentata de o masina. Dupa ce calugarul l-a sunat si i-a aratat greseala sa, el a devenit unul din cei mai corecti militieni.
Dar prigoana asupra credinciosului a continuat. Rudele fostei sotii au apelat la un colonel care i-a telefonat, spunandu-i: ''În cinci zile vei fi in puscarie! Dosarul este pregatit!'' ''Fara motiv?'' a intrebat crestinul. ''Eu n-am nevoie de motiv, iar din inchisoare vei iesi numai mort, cu picioarele inainte'' a fost raspunsul colonelului.
Auzind de aceasta, credinciosul a fugit iarasi impreuna cu sora sa la Parintele Cleopa, chiar in toiul noptii, si i-a spus de amenintare. Batranul i-a primit, dar i-a certat:
- Ce putini credinciosi sunteti! Cum sa va temeti voi de oameni?
- Da, parinte, dar ne-a dat termen precis: cinci zile!
- Lasati-l in pace, ca va fi el in trei zile in puscarie!
Într-adevar, dupa trei zile, au aflat de la un judecator, ca ofiterul fusese arestat. De atunci, credinciosul nu a mai fost amenintat. Cand s-au dus din nou la Parintele Cleopa, el le-a spus: ''Niciodata sa nu va temeti, dar nu de cativa ofiteri, nici de mii de ofiteri, nici de milioane, nici de miliarde. Chiar daca stau cu arma la ochi, cu glontul pe teava si degetul pe tragaci; nici o pusca nu va lua foc, nici un glonte nu va va nimeri, daca sunteti drepti inaintea lui Dumnezeu''.
142. O credincioasa a plecat de acasa cu mama sa, fara voia sotului ei, luand si masina, pentru a merge la parastasul unei rude. Întorcandu-se acasa tarziu, a trecut mai intai pe la Parintele Cleopa, cerandu-i sa se roage pentru ea, ca sa nu aiba probleme cu sotul cand se va intoarce acasa. Cu calm, parintele i-a raspuns: ''Mergeti cu bine si fara teama, caci atunci cand veti ajunge acasa, il veti gasi in genunchi, in fata icoanelor si nu va va spune nimic niciodata''. Într-adevar, acasa ea si-a gasit sotul exact cum ii prevestise Parintele Cleopa.
Odata femeia l-a intrebat pe batranul: ''Parinte, de unde stiati tot ce se va intampla?'' Iar parintele i-a raspuns scurt: ''Rugaciunea te inalta pe treptele stiintei. Cu cat te rogi mai mult, cu atat stii mai mult si mai bine. Si nu te teme niciodata de nimeni si de nimic - doar roaga-te! Dumnezeu si Maica Lui te vad si te aud!''
143. Un parinte l-a intrebat pe batran ce va fi dupa plecarea sa la Domnul. Iar Parintele Cleopa a raspuns: ''Vor fi friguri puternice si geruri grele''.
144. Cu putin inainte de plecarea Parintelui Cleopa la Domnul, au venit la el doua crestine din comuna Poiana Teiului si au primit binecuvantare. Apoi, cerand cuvant de folos, batranul le-a zis: ''Eu ma duc la Domnul de-acum, dar pe voi va asteapta vremuri grele!''
145. Parintele Cleopa isi stia dinainte sfarsitul pe care-l astepta si spunea despre el in pilde. Odata a spus: ''Mai, ce cruce mare si frumoasa o sa am la cap''. Chiar in zilele dinaintea mortii Parintelui Cleopa, a fost terminata troita, care se afla in mijlocul cimitirului manastirii. La picioarele ei se gaseste acum mormantul parintelui. Altadata, desi troita nu era inceputa, parintele spunea ce va fi scris pe troita. Dar nimeni nu stia pe atunci despre ce vorbeste.
146. Spunea un ucenic despre Parintele Cleopa: ''Multe sunt de spus despre Preacuviosul Parintele nostru Cleopa. Dar cel mai mare lucru este ca sfintia sa il avea in inima pe Dumnezeu! Traia in Dumnezeu si Dumnezeu in el!''
147. Înainte de moartea Parintelui Cleopa un frate a gasit in livada manastirii un mar care avea fructe cu un gust deosebit. De aceea el le numea: ''merele din gradina raiului''. Voia sa duca cateva si Parintelui Cleopa, dar ii era rusine. Însa parintele i-a cunoscut gandurile si i-a spus: ''Du-te si ada-mi acum, caci la anul nu-mi vei mai putea aduce''.
148. La 3 noiembrie 1998, Parintele Cleopa spunea ucenicilor sai:
- Zilele mele sunt numarate pe degete! În curand o sa-mi faceti vesnica pomenire! Va rog sa ma pomeniti la rugaciuni!
149. Ucenicul Parintelui Cleopa povesteste si acestea: ''Joi noaptea spre vineri si vineri noaptea spre sambata, cu vreo cateva zile inainte de a se duce la Domnul, am dormit la sfintia sa in chilie. Atunci m-am minunat de nevointa lui. Toata noaptea nu a dormit, ci se straduia sa citeasca rugaciuni si nu putea, caci era foarte obosit si neputincios. Cu mintea se ruga si mana ii mergea pe metanie, dar ochii nu putea sa-i tina deschisi ca sa citeasca de pe carte. Se culca putin, apoi iar se scula si asa se nevoia sa se roage!''
150. Multi crestini ne scriu dupa plecarea la Domnul a Parintelui Cleopa si ne spun ca simt ajutorul rugaciunilor lui. O crestina spunea ca o rudenie de-a ei, fiind foarte bolnava, se deznadajduia. Dar zicand: ''Parinte Cleopa, ajuta-mi …'' a fost cuprinsa de o asemenea pace si bucurie, incat nu mai dorea nici sanatate, nici nimic altceva, ci isi ducea cu bucurie crucea ei.
151. O crestina din Constanta a venit la Sihastria cu o luna inainte de a pleca la Domnul Parintele Cleopa. Era apropiata sfintiei sale. Ea ne spunea mai tarziu urmatoarele: ''Am venit la chilia Parintelui Cleopa, la 29 octombrie 1998, sa-i cer cuvant de folos si mi-a spus: ''Sora, cand mai vii la Sihastria, sa vii acolo sus la crucea din cimitir si sa-mi spui tot ce ai de spus si, daca ingaduie Dumnezeu, eu te aud si te ajut''''.
152. Ucenicul de chilie al batranului marturiseste: ''Multi, aducandu-si aminte de Parintele Cleopa, dobandesc curaj si ravna pentru a merge pe calea Domnului. Pace, bucurie si duh de sfintenie simt multi din cei care intra in chilia sfintiei sale, chiar si mireni. Aceasta se simtea si cand chilia a fost goala, fara nici o icoana si fara nimic. Pana nu demult, parintele impartea cuvinte, iar acum imparte duh in inimile credinciosilor''.
152. O credincioasa apropiata Parintelui Cleopa, a venit de Sfintele Pasti la Sihastria, dar n-a mai trecut pe la chilia parintelui, gandindu-se ca nu mai are rost sa treaca pe acolo, de vreme ce a murit. Dar pe cand se odihnea la arhondaric, inainte de slujba Învierii, a avut un vis. Se afla in fata chiliei Parintelui Cleopa, gandindu-se ca el a murit si deodata parintele a aparut in pragul usii si i-a zis:
- Hai inauntru, de ce nu intri?
- Dar nu sunteti mort, parinte? a intrebat ea.
- Tu nu vezi ca sunt viu? a spus parintele.
A doua zi, de Înviere, femeia a mers la chilia Parintelui Cleopa si s-a inchinat la Sfintele Icoane, crezand cu putere ca el este viu si se roaga pentru toti care ii cer ajutorul.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
sper ca nu v-am plictisit... pe mine m-a impresionat mult viata Parintelui Cleopa si m-a intarit... sper sa simtiti si voi acelasi lucru...
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)