Rugaciune colectiva pentru a avea un copil (19)
Raspunsuri - Pagina 5
caciantoni spune:
Astazi este pomenirea Sfintilor Mucenici: Dada, Govdela si Casdoas, din care unii rudenii, iar altii erau adevarati fii lui Savorie, împaratul persilor.
În zilele lui Savorie, împaratul persilor, tatal Sfântului Govdela, era un oarecare crestin anume Dada, mai de frunte la palatul împaratesc, preaiubit si neam cu împaratul. Fiind trimis ca sa domneasca tarile ce erau sub biruinta lui, el a crezut în Hristos. Dar pârându-l oarecine la împaratul, si trimitând la dânsul pe Andrameleh, cel mai mare din dregatorii lui, ca sa afle adevarul, l-a gasit crezând în Hristos si a scris despre aceasta împaratului. Iar împaratul scriind raspunsul, i-a dat putere împotriva crestinilor. Acest raspuns l-a trimis cu fiul sau Govdela, care primindu-l si sezând alaturi cu el, Govdela a început a face cercetare. Si luându-i seama cu amanuntul, si zicându-i cele ce aveau ei în gândul lor, a aflat pe sfântul crezând cu tot sufletul în Domnul nostru Iisus Hristos si vrând sa moara cu osârdie pentru Dânsul. Atunci a aprins un cuptor cu foc foarte mare, si a poruncit sa bage pe sfântul în el. Daca s-a apropiat de cuptor, sfântul si-a facut semnul cinstitei si de viata facatoarei Cruci, cuptorul s-a stins si a izvorât apa în loc de vapaie; si se minunau toti de aceasta minune. Atunci fiul împaratului Govdela a zis: "Iubitul meu Dadas, cine te-a învatat aceste farmece?" Iar el a zis: "Macar de te-ai fi învrednicit si tu sa fii învatat de la Dascalul meu!" Si Govdela a zis: "Dar de voi crede în Hristosul tau, putea-voi sa fac si eu acestea?" Zis-a Dadas: "Nu numai acestea vei face, ci si cu Dânsul împreuna vei împarati". Si poruncind Govdela de a aprins un cuptor, si chemând el numele lui Hristos, îndata l-a stins; si cazând la sfântul a crezut în Hristos. Acestea vazând Andrameleh s-a dus de a spus toate împaratului. Împaratul auzind ca fiul sau s-a facut crestin a trimis de l-au adus si a poruncit sa taie toiege ghimpoase si a pus patru servitori de l-au batut. Iar sfântul fiind batut peste tot trupul, se ruga sa i se dea rabdare. Si aratându-i-se îngerul îl întarea zicându-i: "Fii barbat, ca eu sunt cu tine", si bagându-l în temnita a stat cinci zile. Dupa aceea lu-ând oarecare Gargal voie de la împaratul asupra sfântului si asupra tuturor crestinilor, si scotând pe sfântul din temnita, si batându-l cu vine de bou, sfântul se ruga si anatemiza credinta tatalui sau. Atunci a poruncit Gargal sa-i scoata doua fâsii de piele de la picioare pâna la cap, zicând: "Lasa ca va veni în adevar Hristosul tau de te va tamadui", si dupa aceasta legându-l foarte tare l-au bagat iar în temnita. Dar dezlegându-se legaturile singure îndata s-a facut sfântul sanatos precum era si mai înainte. Si vazând Gargal aceasta, se minuna. Si a mers de a spus împaratului. Iar el i-a zis: "Mergi de-l omoara, ca nu-mi este fecior, ci-mi este vrajmas de vreme ce a crezut în Hristos". Atunci l-a supus Gargal la nenumarate si grele chinuri din care a ramas nevatamat. Vazându-l cei ce erau în temnita, s-au minunat zicând: "Mare este Dumnezeul crestinilor". Iar stapânitorul mâniindu-se a poruncit sa fie supus la chinuri si mai grele. Deci auzind împaratul, a zis lui Gargal: "Tot traieste acel fermecator Govdela?" Iar el a zis: "Asa împarate, viu este.
Si eu mult l-am chinuit, dar tot viu este". Atunci împaratul a poruncit sa-i despoaie pielea capului spre spate, sa-i acopere obrazul si facându-i si aceasta, iar l-a bagat în temnita, iar el marea pe Dumnezeu. Dimineata aflând ca tot este viu, i-au dezradacinat unghiile de la mâini si de la picioare, si cele patru masele mari. Si l-au aruncat în temnita ca pe un mort, poruncind sa nu-i dea nici apa, nici sa intre cineva la dânsul. Iar sora-sa a mers la dânsul, si i-a dat apa, zicând temnicerului sa nu spuna cuiva, ca-si va pune capul. Iar sfântul, daca i s-a adeverit credinta, nu mai avea nevoie de lecuire; ci luând rabdare si îndraznire si osârdie la chinuri cu luminarea Sfântului Duh, aflându-se si ranit, se bucura si tamaduia pe toti; si toti se minunau de acestea. Un alt oarecare Gargal fermecator ce se afla în temnita pentru multe rele ce facuse, vazând rabdarea sfântului si minunatele lucruri ce facea, a cazut la picioarele sfântului zicând: "Rogu-te, robul lui Dumnezeu, pomeneste-ma si pe mine înaintea Hristosului tau". Iar sfântul i-a zis: "Crede într-Însul si te va scapa de toate relele tale". Si Gargal a zis: "Cred întru Tine, Doamne Iisuse Hristoase", si s-a alaturat cu Govdela.
A doua zi i-a adus domnitorul pe amândoi înaintea sa, si dezbracând pe Gargal, a poruncit de l-a batut cu toiege, si el cautând la cer, zicea: "Doamne Iisuse Hristoase, pentru numele Tau patimesc, întareste-ma"; si acestea zicând si-a dat sufletul la Dumnezeu.
Iar pe Sfântul Govdela, l-au supus la neînchipuit de cumplite chinuri, dar ramânând viu, Gargal s-a consultat cu ai sai, a rastignit pe sfântul, gol, sus pe un lemn, si l-au sagetat multi oameni multe ceasuri; dar sfântul ramânea neranit, caci sagetile aruncate asupra lui se duceau în vazduh. Aceasta a facut pe toti de s-au cutremurat.
Vazând împaratul toate lucrurile zadarnice, a trimis pe fiica sa Cazdoua ca sa învete pe Govdela si sa-l întoarca. Iar ea daca s-a dus, fiind învatata de fratele ei, s-a facut crestina. Deci mâniindu-se împaratul de aceasta, a poruncit de a supus pe fiica sa la multe chinuri. Atunci ea a zis catre sfântul: "Roaga-te pentru mine ca nu pot rabda chinurile". Iar sfântul i-a zis: "Sa nu-ti lipseasca credinta întru Hristos, si nadajduiesc în Acela în Care ai crezut, ca nu vei mai suferi alte chinuri". Deci scotând împaratul pe Sfântul Govdela, a poruncit sa-i lege mâinile si picioarele, si sa-l arunce în picioarele cailor celor ce învârteau moara, ca sa-l calce toata noaptea. Dar sfântul a fost pazit nevatamat, binecuvântând pe Dumnezeu. Iar dimineata aflându-se sanatos si dezlegat din legaturi, se minunau toti. Apoi a fost supus la alte grele chinuri. Iar Dadie si Avdie, crestini fiind staruiau de scriau chinurile sfântului în taina, de frica împaratului, catre care a zis sfântul: "De puteti aduceti-mi apa si untdelemn ca sa ma botez, iar de nu puteti, rugati-va ca sa se faca aceasta". Si când graia aceste cuvinte, iata un norisor mic ca o negura a acoperit pe sfântul, si a turnat pe capul lui untdelemn si apa multa si s-a auzit glas zicând: "Iata ca ai primit sfântul botez, robule al lui Dumnezeu, Govdela". Si s-a facut fata lui ca lumina, si a iesit mult miros frumos. Iar auzind sfântul glas, facea rugaciune catre Dumnezeu, multumindu-I si marindu-L, si rugându-se sfântul catre Dumnezeu, si-a dat sufletul.
Atunci Gargal i-a legat picioarele cu streanguri, si legându-l de coadele unor cai neînvatati, i-a tras trupul gol prin locuri rele si pietroase, de se rupea carnea bucati de pe dânsul, si ce mai ramasese din trupul lui l-a taiat de l-a facut trei parti si l-a risipit. Pe acestea si preotii, Dadie, Avdie si Armaazac diaconul, le-au luat si le-au dus la casele lor; si înfasurându-le cu pânza si cu aromate le-au îngropat cu osârdie.
Iar Sfântul Dadas cel marit, varul împaratului fiind chinuit mai înainte în multe feluri, l-au taiat tot bucati din toate membrele, si asa si el în Domnul s-a savârsit. Oarecare iubitori de Dumnezeu, adunând si bucatile moastelor lor, le-au îngropat la loc însemnat. Deci cântând cei trei barbati ce s-au pomenit mai înainte, toata noaptea, când a fost la miezul noptii s-a aflat si Sfântul Govdela în mijlocul lor, si a zis: "Îmbarbatati-va în Domnul, fratilor, si stati întariti si neschimbati, si nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida". Iar ei daca l-au vazut s-au bucurat; si iarasi le-a zis: "Dumnezeu sa va dea plata pentru cele ce ati ostenit pentru mine". Si plecându-si capul catre Dadia, a zis: "Ia cornul cu untdelemn si sfântul trup al lui Hristos, si intra în gradina împaratului, si unge pe soru-mea Cazdoua si o împartaseste cu Sfântul Trup". Acela luându-le a mers si cum a sosit la poarta, i s-a aratat îngerul Domnului si a intrat cu dânsul, si botezând-o si împartasind-o cu trupul Domnului, i-a zis: "Mergi si dormi pâna la venirea Domnului nostru Iisus Hristos", si îndata luând îngerul sufletul ei l-a dus la cer. Iar dimineata intrând maica-sa la dânsa, si aflând-o savârsita s-a dus la împaratul si i-a zis: "De acum înainte bucura-te, tu si împaratia ta; ca fiul meu ca si cum ar fi facut greseli de mii de ucigasi, în mii de chinuri s-a petrecut; iar acum si fiica mea, ca si cum ar fi ucis pe tatal sau, goala, ucisa cu toiege ghimpoase ca un tâlhar, s-a savârsit si ea". Acestea auzind cumplitul si nemilostivul acela mâncator de sânge împarat, nu s-a plecat nicidecum spre mila. Iar împarateasa luând aromate de tot felul cu mirosuri scumpe a uns moastele sfintei fiicei sale si învaluind-o în porfira împarateasca, a pus-o cu Govdela fiul ei.
Cu ale lor sfinte rug#259;ciuni, Doamne, miluie#351;te-ne #351;i ne mântuie#351;te pe noi. Amin.
Adevate exemple de rabdare si credinta.... si noi nu patimim nici 1% din ce au patimit ei si ne revoltam...
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
ingeras70 spune:
Draga aigriv,scuze pentru ce am scris,dar nu cred ca este cea mai buna fapta crestina intrerupi o viata,indiferent de saracia sau bataile de acasa,sau la ce te-ai gindit tu probabil.Imi cer iertare daca am jignit sensibilitati,mi-am cerut iertare cind am scris anterior,eu am scris pornind din durerea mea pesonala,nu am vrut sa judec.Mi se pare ca si alte fete au povestit ce au simtit in alte momente ale vietii.Cam dur tonul tau a fost,nu crezi???
ingeras70 spune:
Astept sa mai fiu luata la intrebari pentru ca eu personal sint impotriva avorturilor ...nu ma asteptam ca o mama sa puna tonul pe care l-apus.Daca ne rugam si zicem ca suntem crestini ,hai sa fim pina la capat,nu doar cit ne convine.Parca tu te-ai bucurat de darul pe care l-ai primit si un copil este totusi un dar.Daca tacem cu totii si aparam avorturile o sa ne manince unii ciocolatii,etc.si neamul nostru va fi vai de el.
ainigriv spune:
Ingeras,nu ai inteles mesajul meu anterior.Iti dadeam dreptate intru totul pentru ca si eu sunt impotriva avortului,este o crima,insa spuneam "sa ma ierte Dumnezeu'" ca ar fi trebuit sa iau o atitudine cand am fost partasa practic la un avort,ca din moment ce ai aflat de fapta si nu faci nimic pentru a o impiedica,este si pacatul tau.Deci,nu vad unde nu ai inteles???Ca nu le judec pe ele,e adevarat,insa nu toate au motivele enumerate de mine,ci din comoditatea de a creste un singur copil!!!Asa ca stai linistita,eram 100% de acord cu tine,de asta am si facut trimitere la cartea parintelui Arsenie Boca.Exact cum spuneai,eu care am primit Darul,nu pot fi de acord cu avortul sub nici un motiv.Probabil te-a indus in eroare povestirea mea,cu sarcina care avea aceeasi varsta cu a mea.Iti dai seama ca incerc sa nu le judec pe "ele",ci sa urasc pacatul respectiv,iar daca putem sa-l impiedicam.
KoraPop spune:
anadomnica 
iti multumesc mult ca ne-ai trecut pe listuta pe mine si pe sotul meu.
Povestea mea ar fi cam asa:In 2006 ne-am casatorit (dupa 1 an de cand ne-am cunoscu),am renuntat la anticonceptionale la cca 3 luni dupa ce ne-am cunoscut convinsi fiind ca ne dorim copii si ca vom ramane impreuna toata viata....cum minunea nu s-a intamplat,dupa casatorie, in noiembrie 2006 am facut laparoscopie unde s-a constatat ca am trompele nefunctionale.A urmat drumul FIV-ului...primele doua incercari cu dr. Tutunaru si biolog d-na Matei Mioara,incercari esuate din diverse motive pe care nu am sa le comentez aici...,dar la a treia incercare in primavara acestui an am trecut la profesorul Marinescu si dr. Cocei.Totul a mers perfect,am avut embrioni de cea mai buna calitate ( putini,dar f buni) si mi s-au dat sanse mari de reusita,dar...am avut cel mai cumplit ghinion acela de a contacta o gripa urata de tot tocmai cu cateva zile inainte de a-mi pune embrionasii in burtica.Astfel ca o tuse groaznica m-a tinut din ziua respectiva inca vreo 4-5 zile ,cele mai importante zile,asta fiindu-le fatal micilor fiinte din burtica...Bineinteles ca fiind foarte credincioasa ( bunicul meu a fost preot,greco -catolic,acum e pensionar,dar mai slujeste de acasa)eu ma rog mereu,cu tot sufletul meu Preasfintei Fecioare si Bunului D-zeu, sa ma ajute si pe mine si pe toate femeile care ne dorim cu disperare copilasi.Nu imi doresc nimic mai mult in aceasta viata...si cred cu tarie ca EL ne va ajuta pe fiecare mai devreme sau mai tarziu,intr-un fel sau altul...Sunt convinsa de asta!Ma indrept acum spre a 4-a incercare,tot la Giulesti si tot cu prof. Marinescu si dr. Cocei...Sper sa pot incepe pe la jumatatea lunii octombrie si sper ca aceasta incercare sa fie cea binecuvantata de DD....
Ma voi ruga si de acum incolo pentru voi toate,dar si pentru toate femeile din aceasta lume care se chinuie la fel ca si mine sa aduca pe lume un copil...
DD sa va binecuvanteze!Doamne ajuta-ne pe toate!
Kora
CARPE DIEM!
Alexa_ spune:
Azi am aflat ca si a doua mea sarcina s-a oprit din evolutie la aceeasi varsta 8 saptamani ca si prima oara.
Nici nu mai am puterea sa intreb "De ce?"
Nu o sa mai intru pe aici
Sa va ajute Dumnezeu macar pe voi ca pe mine nu m-a ajutat
caciantoni spune:
Convorbiri duhovnicesti cu parintele Paisie Olaru
Parintele Ioanichie Balan: Prea Cuvioase Parinte Paisie, in numele ucenicilor Sfintiei Voastre va cerem cateva cuvinte de folos spre mantuirea noastra, va rugam sa nu ne lasati fara de raspuns.
Parintele Paisie Olaru: - In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Parinte Ioanichie, imi cereti lucruri mari, ce depind de ajutorul lui Dumnezeu Care a zis ca "fara de Mine nu puteti face nimic". Am gustat oleaca din primul razboi mondial si aceasta era parola noastra: " Baieti, ochiul la inamic, urechea la comanda si cu Dumnezeu inainte !". Asa trebuie sa ne purtam si in razboiul cel duhovnicesc. Asadar, cu ajutorul lui Dumnezeu si dupa priceperea mea voi raspunde la cele ce urmeaza.
Ce bucurii duhovnicesti va aduc ucenicii Sfintiei Voastre, calugari si mireni, pe care i-ati crescut si i-ati unit cu Hristos timp de peste 40 de ani?
- De unii m-am bucurat ca au facut roade bune, dar de altii m-am scarbit ca n-au rodit. Eu la toti am dat acelasi sfat, aceeasi samanta am semanat, dar ce pot sa zic! ? Poate pamantul inimii lor nu a fost pregatit sau a fost pietros ! Poate si noi i-am smintit ...
Sunteti multumit acum la capat de drum de fiii duhovnicesti ai Sfintiei Voastre? Sau va pare rau ca nu ati facut mai mult pentru ei, pentru Biserica?
- Voi fi fost si eu vinovat ca nu am facut cat trebuia pentru ei, sau i-am priceput mai mult, sau le-am tolerat prea mult. Closca, cand puisorii sunt mici, ii acopera cu aripile; iar dupa ce cresc, unii mor. Asa si eu, lupa ce am vazut ucenicii mari, n-am prea indraznit sa-i mustru. M-am ugat numai pentru ei si i-am indemnat cu blandete si smerenie, incredintandu-i voii lui Dumnezeu. Chiar daca unii s-au departat, ori au racit in credinta si rugaciune, pentru toti este mantuire, daca se intorc de unde au cazut si pun inceput bun cu pocainta.
Ce ati dorit sa realizati si ce ati realizat in viata? Ce doriti sa mai faceti pe viitor pentru Hristos si ucenici?
- Cand eram tanar ma gandeam singur si imi faceam multe planuri de viitor, dar nu pe toate le-am realizat. De exemplu, am dorit in tinerete, cand aveam doar 25 de ani, sa ma fac pustnic in muntii Neamt, dar poate n-a fost voia lui Dumnezeu. Prin anii 1930-1932 am venit la egumenul Sihastriei, parintele Ioanichie, si i-am cerut sa ma primeasca in obstea lui, sau sa ma retrag la schitul Sihla, pe atunci vestit pentru viata pustniceasca. El insa m-a intrebat: " Dar ai blagoslovenie sa vii la Sihastria?" Si cum eu venisem fara voia staretului meu, m-am intors inapoi si m-am facut un fel de "pustnic" in padurile din jurul schitului Cozancea. Cred ca in trecut as fi putut sa fac mai mult, dar regret ca n-am facut pe cat am putut. Am facut mai mult rele decat bune. Acum doresc sa mai fac ceva, dar nu mai pot si imi pare rau ca au trecut atatia ani fara roade mai multe. Dupa razboi multi viteji se arata ! Dar cu rabdare si cu mul-umire inaintea lui Dumnezeu nadajduiesc sa dobandesc mila Lui.
Cum ajutati si mangaiati fiii duhovnicesti acum cand sunteti bolnav in chilie?
- Ma bucur cu cei ce se bucura si asculta cuvintele mele si ma scarbesc de cei care patimesc boli sau ispite, ii compatimesc, ma rog pentru ei la Dumnezeu si ii incurajez sa nu dea inapoi, ci sa mearga cu rabdare inainte. Ca zice Hristos:" Cel ce va rabda toate pana la sfarsit, acela se va mantui !". Ma bucur cand ma cerceteaza fiii mei duhovnicesti si le zic: "Bine ati venit ! Dumnezeu sa va rasplateasca dragostea si osteneala. Dumnezeu sa va ajute sa sporiti in fapte bune, ca sa nu regretati la batranete ca ati trait degeaba pe pamant!". Apoi, la plecare, le zic: " Mergeti sanatosi si sa ne intalnim la usa Raiului!". Cu aceste cuvinte cred ca se intorc folositi la casele lor, iar eu raman dator sa-i pomenesc la rugaciunile mele, cu nadejdea ca dragostea, care este cununa tuturor faptelor bune, le va implini toata dorinta spre mantuire.
Intrucat peste tot este mare lipsa de parinti duhovnicesti, cum trebuie sa aleaga calugarii si mirenii duhovnici buni, dupa voia lui Dumnezeu?
- Sa caute cu credinta si vor gasi si sa ceara de la Dumnezeu prin rugaciune si lacrimi si le va da. Ca nu incepe, nici se sfarseste lumea cu noi. Are Dumnezeu inca destui alesi necunoscuti, care pot sa calauzeasca suflete pe calea mantuirii. Iar calitatile unui duhovnic bun sunt cam acestea: sa fie mai intai om de rugaciune, sa iubeasca biserica si pe toti oamenii, sa fie smerit si bland cu cei smeriti care se caiesc de pacatele lor si aspru cu cei lenesi care nu merg la biserica si nu parasesc pacatele; sa nu fie iubitor de bani si de lucruri pamantesti, nici sa fie iubitor de lauda si cinste. Iar cununa tuturor, sa fie gata la nevoie a-si pune siviata si sufletul pentru Biserica lui Hristos si pentru fiii sai sufletesti.
Cum putem totusi cunoaste care sunt duhovnici buni pentru fiecare dintre noi?
- Pomul se cunoaste dupa roade si omul dupa fapte! Sa ne rugam mai mult si vom primi raspuns.
Se observa in unele parti ca se neglijeaza spovedania si se da prea des si chiar necanonic Sfanta impartasanie. Cum este mai bine de facut in aceasta situatie?
- Nu putem renunta la Sfintele Canoane si la practica milenara a Bisericii. Sa mergem pe drumul Parintilor si inaintasilor nostri, pe drumul canonic al Sfintei Traditii. Nu deasa impartasanie ne duce la desavarsire, ci pocainta cu lacrimi, deasa spovedanie, parasirea pacatelor, rugaciunea dn inima. Ravna unora pentru deasa impartasanie este semnul slabirii credintei si al mandriei, iar nu semnul sporirii duhovnicesti. Indreptarea si sporirea noastra pe calea mantuirii incepe cu deasa spovedanie si se continua prin post si rugaciune cu lacrimi, prin parasirea pacatelor, milostenie, impacare cu toti si smerenie. Numai dupa ce facem toate acestea ne putem impartasi mai des, asa cum arata Sfintele Canoane si traditia Bisericii. Altfel cum sa primesti pe Domnul cerului si al pamantului in casa cand sufletul tau este necurat, nespovedit, robit de patimi si mai ales le mandrie ? Intai avem nevoie de lacrimi, de rugaciune si deasa spovedanie, apoi toate celelalte daruri ni se adauga. Manastirile noastre intotdeauna au tinut calea imparateasca de mijloc. Cand este cazul, sa urmam practic sfatul lor.
Care este folosul rugaciunii in general si al rugaciunii inimii in special?
- Folosul rugaciunii este implinirea scopului ei, adica iertarea pacatelor si mantuirea sufletului, indiferent ca o facem cu gura, prin cuvant, cu mintea sau cu inima. Fiecare cum il indeamna cugetul, duhul si duhovnicul, asa sa se roage, numai sa nu piarda mantuirea. Acea rugaciune ste mai de folos care izvoraste lacrimi de umilinta, care ne ajuta sa parasim pacatele si sa crestem in dragoste, in smerenie si in credinta. Fiecare sa se roage cu rugaciunea care il ajuta sa sporeasca mai mult in fapte une si pocainta.
Rugaciunea fara lacrimi este primita? Cum putem dobandi lacrimi de pocainta?
- Lacrimile sunt de mai multe feluri, dar cele duhovnicesti nu se dau, nici nu se imprumuta, ci sunt un dar de la Domnul. Deci sa le cerem atunci cand vin, fie ca ne rugam cu gura sau cu inima, ele sunt bune mult folositoare, ca sunt de la Domnul si merg la Domnul. Numai sa nu ne mandrim, ca sa nu pierdem lacrimile.
A slabit ravna pentru rugaciune peste tot astazi. Cum putem dobandi ravna si evlavie mai multa pentru sfanta rugaciune?
- Orice crestin, fie calugar, fie mirean, trebuie sa aiba un program le rugaciune, pe care suntem datori s-o facem, pana ce ne obisnuim cu ea. Dupa ce ne obisnuim cu rugaciunea dupa program, si fara sa vrem o facem, ca obiceiul - bun sau rau - este a doua natura. Daca am merge mai des pe la spitale, prin casele de suferinta, pe la cei saraci si daca am cugeta noi la ceasul mortii si al judecatii care ne asteapta, atunci ne-am ruga mai mult si am avea desigur si lacrimi fierbinti la rugaciunea noastra. Rugaciunea putina, facuta mecanic, din sila sau de ochii altora, este buna, dar nu ne aduce mult folos, pana se atinge Duhul lui Dumnezeu de inimile noastre.
Putini credinciosi si chiar monahi mai citesc astazi Psaltirea. Care este folosul citirii regulate a Psalmilor ?
- Parintii nostri citeau zilnic Psaltirea, ca o rugaciune permanenta. Ba unii o stiau pe de rost si o spuneau in soapta la ascultare, sau mergand pe cale. Credinciosii, putini mai stiu astazi doar psalmul 50. Este pacat ca noi nu mai cunoastem puterea Psaltirii, frumusetea duhovniceasca a psalmilor. Candva o rosteau in ison sau o cantau, imitand pe sfintii ingeri. Dar sa nu uitam ca cititul psalmilor este trupul rugaciunii, iar intelesul adanc al psalmilor formeaza sufletul rugaciunii. Trupul fara suflet este mort. Adica citirea psalmilor fara cugetare si atentie aduce putin folos.
Unii credinciosi spun ca nu citesc Psaltirea pentru ca le face diavolul multe ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?
- Se tem de psalmi pentru ca cine se roaga cu psalmi ii arde pe diavoli ca si cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu aceasta Parintii de demult faceau minuni si alungau duhurile rele din oameni. Iar daca unii nu citesc Psaltirea pentru ca se tem de ispite, acestia sunt crestini fricosi, care vor sa iasa la lupta cu diavolii fara arme. Or, daca nu avem arme bune la noi, indata diavolul ne dezarmeaza si ne ia prizonieri, adica ne face robi ai pacatelor spre osanda. Psaltirea unita cu postul si smerenia sunt cele mai puternice arme impotriva diavolilor. Cu acestea sfintii izgoneau diavolii din lume si coborau pe ingeri pe pamant. Ca cine citeste psalmi imita pe ingeri si canta impreuna cu ei.
Unii din duhovnici recomanda la spovedanie rugaciuni din Ceaslov, mai ales cele sapte Laude; altii cer acatiste si paraclise, iar altii cer mai mult rugaciunea inimii. Ce fel de rugaciuni recomandati pentru calugari si mireni?
- Spune Mantuitorul in Sfanta Evanghelie: " Pe acestea sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati". Adica sa le facem si pe unele si pe altele, dupa a noastra ravna si putere. Nu putem renunta la Ceaslov, nici la acatiste in care se arata minunile sfintilor, adica rabdarea mucenicilor si ostenelile cuviosilor care le-au suferit de buna voie pentru dragostea de Dumnezeu. Prin unele rugaciuni laudam pe Dumnezeu Cel in trei Fete inchinat si marit; prin altele laudam pe sfinti si faptele credintei lor, iar prin altele ne rugam pentru iertarea pacatelor noastre si pentru toti oamenii care prin noi cer mila lui Dumnezeu. Sa unim rugaciunea citita si cantata. Adica rugaciunea din carti, cu cea rostita in taina inimii, fara cuvinte, dupa sfatul duhovnicului si atunci vom spori si vom dobandi multa bucurie pace in suflet.
Cum putem deprinde mai bine rugaciunea inimii, ca astazi nu mai avem dascali de rugaciune ca odinioara?
- Rugaciunea nu este teorie care se invata in scoala. Rugaciunea inimii, adica cea facuta cu simtirea inimii, este o daruire a Duhului Sfant, dar de sus, pe care il primesc numai cei vrednici de el. La biserica se canta: " Sa ne curatim simtirile, ca sa vedem pe Hristos stralucind in inimile noastre". Cine iubeste pe Dumnezeu din tot sufletul, din toata virtutea si din toata inima sa, aceluia i se daruieste darul rugaciunii inimii darul sfintelor lacrimi. Altfel, poti capata rugaciunea inimii din experienta dupa o lunga practica, dar se pierde usor, caci inima nu arde de iubire pentru Hristos. Eu am mai facut candva o experienta cu rugaciunea inimii, la schitul Rarau, dar acum nici eu nu o am.
Ce parere aveti despre monahismul de astazi? Cum trebuie sa ne nevoim in viata monahala ca sa dobandim mantuire?
- Monahismul de astazi este cu scoala multa, dar cu practica putina. Grija vietii pamantesti, uitarea fagaduintelor calugaresti, lacomia slava desarta sunt bolile principale care bantuie acum. Cum spune proverbul: " Pestele de la cap se strica !". In capul obstii trebuie oameni cu viata, nu cu scoala. Insa, daca ne vom sili sa mergem pe urmele parintior nostri, ne vom mantui.
Cum putem dobandi darul tacerii, care este mama rugaciunii?
- Sa ne aducem aminte de cuvantul Mantuitorului care zice "ca intru tot cuvantul desert vom da seama in ziua judecatii"; iar un sfant parinte zice ca " de cate ori am vorbit, m-am cait". Mare este darul tacerii, prin tacere scapam de osanda, de clevetire, de vorba desarta si invatam ne ruga. Parintii nostri vorbeau " sapte vorbe pe zi", cum se spune, dar cu inima si cu buzele se rugau neincetat. Daca vom pune inaintea noastra pacatele noastre, ceasul mortii si ziua judecatii, incet, incet dobandim darul tacerii si al rugaciunii. Sa ne rugam lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: " Pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele". (Ps. 140, 1).
Care este folosul cel dintai al rugaciunii?
- Primul folos al rugaciunii este pacea sufletului si multumirea duhovniceasca. Oriunde esti, esti linistit; orice faci, esti multumit, stiind ca toate sunt randuite de la Domnul. Cand este cineva in pace, vorbeste bland, intelept si linistit, iar cand nu are pace in suflet, este tulburat, cu chipul agitat si vorbeste fara cugetare si cu pacat. Mare dar este pacea si multumirea sufleteasca! Sa le cerem permanent de la Dumnezeu in rugaciunile noastre.
Parinte Paisie, aici la Manastirea Sihastria aveti aceeasi pace si liniste pe care le aveati la schitul Sihla si la Cozancea?
- Spune proorocul David in psalmi: " in tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul!". Asa zic si eu. Ca nu locul sfinteste pe om, ci omul sfinteste locul. Sa nu uitam ca fiecare loc are ispitele lui si oriunde trebuie rabdare cu multumire. Un alt parinte spune ca "aurul se lamureste prin foc, iar barbatul prin ispite", ca " trecand prin foc si prin apa, ne-ai scos la odihna". Acum manastirile sunt invaluite de multe griji, care uneori tulbura pacea obstii, dar se cuvine sa se impace Marta cu Maria ca sunt surori.
Cum se va putea reinnoi duhovniceste monahismul pe viitor?
- Nu depinde de noi reinnoirea monahismului, ci mai ales de Duhul Sfant. Caci Duhul Sfant alege oameni sfinti, pastori si stareti luminati si duhovnici buni care pot forma calugari imbunatatiti, iubitori de rugaciune, de nevointa si smerenie. Cu aceste virtuti intotdeauna se innoieste monahismul, viata duhovniceasca, iar fara acestea, niciodata. Daca staretii si duhovnicii vor fi ca facliile in sfesnic si vor merge, ca pastorul cel bun, inaintea turmei, atunci manastirile vor inflori vazand cu ochii, iar calugarii vor lauda pe Dumnezeu impreuna cu ingerii, iar daca nu, nicidecum.
Ce sfaturi duhovnicesti dati calugarilor tineri si celor incepatori? Cum pot spori in dragoste pentru Hristos si in ascultare?
- Parinte Ioanichie, ce sfaturi duhovnicesti pot da eu acum, batran si bolnav ! Ca dupa cuvantul Mantuitorului, vinul nou se pune in vase noi, ca sa se poata mentine. Daca se pune vinul nou in vase vechi, vinul nou fierbe si sparge vasul si se pierde si vinul si vasul. Aducerea aminte de moarte este de mare folos, ca smereste pe om si ne da ravna pentru rugaciune si uneori si lacrimi. Sa mearga fratii mai des in cimitir si sa
"vorbeasca cu cei morti, ca ei ii vor invata cam asa:" Ce esti tu azi, am fost noi ieri; si ce suntem noi azi, vei fi tu maine /". Acest cuvant este foarte adevarat si poate fi de folos. Apoi sa lase grijile cele trecatoare, vorba multa, mandria, prietenia cu cei lumesti si sa se roage mai mult. Sa nu le ramana canonul de rugaciuni si metanii la chilii, sa vina regulat la biserica si sa-si marturiseasca saptamanal gandurile la duhovnic. Cine nu iubeste rugaciunea si biserica nu este bun de calugar si cu greu va ajunge corabia sa la liman. Este de folos celor mai tineri si tuturor sa citeasca zilnic Noul Testament, Vietile Sfintilor si invataturile Sfintilor Parinti, ca incetul cu incetul sa le urmeze si viata. Iar pentru ascultare, atat le spun: sa faca toate cu binecuvantare, cu rugaciune si intrebare si nu se vor cai niciodata.
Care este semnul sporirii duhovnicesti?
- Lacrimile la rugaciune, cugetul ca esti cel mai pacatos, o mare bucurie in inima si multa iubire si mila fata de toata zidirea.
Cum putem birui cugetul desfranarii?
- Respingerea gandurilor patimase inainte de a intra in imaginatia mintii si pazirea ochilor de la privirea cu patima sunt cele dintai arme impotriva acestei patimi. Sa privim femeile batrane ca pe niste mame ale noastre, iar pe cele tinere, ca pe surorile si fiicele noastre. Apoi sa nu judecam pe aproapele si sa ne infranam de la mancaruri alese si de la vin care aprind firea. Peste toate acestea sa ne rugam mai mult, ca sa ne acopere Dumnezeu cu darul Duhului Sfant, ca, fara ajutorul de sus, nimeni nu poate birui.
Un duhovnic va intreaba, parinte Paisie, ce sa faca cu cei patimasi care nu se pot lasa de pacat? Cum poate sa-i vindece?
- Obisnuinta pacatului formeaza a doua natura in om. La tamaduirea acestei boli invechite trebuie un doctor iscusit, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa faca aceasta grea operatie de salvare prin marturisirea pacatelor. Prima treapta de salvare a omului este spovedania cu cainta. Apoi urmeaza canonul. Pacatosul trebuie sa faca un canon dupa putere pentru ispasirea pacatelor sale. Cel mai mare canon pentru pacate este sa le paraseasca pentru totdeauna, adica sa nu le mai faca. Daca omul patimas, desi fagaduieste, nu se poate lasa de pacat, atunci duhovnicul, dupa mai multe incercari, sa se roage pentru el si sa-1 trimita la alt duhovnic mai iscusit.
Ce sa faca monahii care nu-si pot implini canonul calugaresc de rugaciuni, metanii si inchinaciuni?
- Monahii si fratii care nu-si pot face canonul calugaresc din cauza ascultarilor grele se pot mantui prin roadele ascultarii si prin repetarea neincetata a rugaciunii lui Iisus. Sau, cu voia duhovnicului lor, pot citi la psaltire cateva catisme, in locul canonului zilnic de la chilie. Alti monahi dau milostenie la saraci, si aceia se roaga lui Dumnezeu pentru ei, si ai se ajuta unii pe altii si se mantuiesc unii prin altii, cu darul Domnului insa sa nu facem rugaciunea si canonul din sila, din obligatie, nici milostenia, ci din dragoste si cu bucurie, ca "pe datatorul de buna voie il iuhes Dumnezeu ".
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
cami_antonia spune:
KORA ma bucur ca incerci cu domnul profesor marinescu ... sa iti ajute Dumnezeu .... sa ai mare incredere in dumnealui caci este un profesionist .... eu tot pe mana lui am mers si a fost tare bine ...
ALEXA Dumnezeu sa te intareasca si mai tare in credinta ta ... nu mai spune ca nu te-a ajutat ... caci este cel mai mare pacat pe care il faci si te rugam sa fii alaturi de noi mereu de acum inainte .... ai putere .... eu am prietene care au pierdut 3 sarcini si lupta si mai inversunate in continuare ... asa ca nu te lasa batuta si mai ales nu-ti lepada credinta ... poate nu era timpul ... eu asa imi ziceam de fiecare data cand imi iesea un test negativ ... inca nu a venit vremea ...
VALERIA imi place mult povestea ta .... vad ca suntem in aceeasi saptamana de sarcina ... lasa ca mult a fost putin a mai ramas ... sa ne rugam si sa avem nadejde in Dumnezeu ca ne va ajuta ....
pupici pe burtici la toata lumea
20+
ANTONIA IOANA
Camelia
georgia_c spune:
kora , iti spun bun venit ...si sa te ajute DD..io cred ca Dumnezeu ii incerca pe cei ce cred in El , si daca pana acum imi era neclar de unde vine echilibrul si taria ta , acum am inteles ..sa-ti dea DD un bb sanatos , spre slava si lauda Lui
alexa , io nu iti pot spune nimic drept consolare ,caci nu am trecut niciodata prin asa ceva ; daca eu , la testele negative , am avut un moment dat cand m-am "certat" cu DD , cred ca tu esti deznadajduita , insa la mine , tot El a fost singurul care m-a ajutat sa-mi recapat echilibrul , caci aveam impresia ca nimeni nu ma intelege, si nu-mi intelege durerea...suna banal si poate f ciudat ,... insa trebuie sa fim convinse , ca asa e mai bine ..ca ne-a ferit de ceva mai rau ... io asa am reusit sa merg mai departe de fiecare data, si sa spun , ca , atunci cand va considera El ca e bine , va veni si bb
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
cd_lavinia spune:
Va rog mult sa ma inscrieti si pe mine si pe sotul meu pe lista, Doina-Lavinia si Vasile. In fiecare seara ma rog sa imi dea Dumnezeu un bebelus,un ingeras in viata noastra, care sa ne lumineze si sa ne bucure zilele.Dumnezeu sa ne asculte rugaciunile, pt ca ce poate face el nu poate face nici un doctor !