Femeie ! Trezeste-te !

wonderful spune:

Ei,da,am primit o lectie de viata!Cu riscul de a fi judecata,iti spun ca admiratia si respectul pe care le am fata de tine sunt muuult mai mari decat compasiunea pe care o simt fata de femeile care accepta sa fie batute si se limiteaza doar sa-si planga de mila.

MissParker spune:

Jos palaria! O femeie pe gustul meu

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

alexadra spune:

Va multumesc din suflet si va doresc tot binele din lume !!! Ma sa va fie bine la toate. Nu va uitati in spate, uite eu acum sunt bine, duminica am fost la balonul copiilor unde baiatul meu este foarte fericit, nu mai intreaba de tatal lui, incer sa-i ocup timpul sa il uite un pic, cand va fi mare ii voi spune bineanteles cat de mult il iubeste si cat de mult sufera ca nu poate fi langa el(ceea ce nu prea inteleg, deoarece tasu de 3 luni jumate nu l-a vazut si nici nu i-a dat macar un tel.... asta e, mintim de dragul copiilor).

roxanal spune:

Alexandra, bravo tie, ai facut foarte bine ce-ai facut..nu ca ai avea nevoie de aprobarea noastra ....insa vezi cu baiatul..nu cred ca trebuie sa-i spui nimic de genul ala...uite, pot sa-mi spun pe PM ce sfaturi practice am primit eu de la specialisti in legatura cu asta..din motive obiective, as dori sa vb pe PM(daca doresti)oricum..felicitarile mele

flower_power spune:

Alexandra, bravo!

Te admir ca ai putut face acest pas.
Mi-e greu sa vorbesc despre asta, dar situatia mea pare sa urmeze exact acelasi curs. Sotul meu are exact acelasi viciu de multi ani de zile. Noi suntem impreuna de 12 ani, ne-am casatorit anul acesta in iunie dupa ce am aflat ca sunt insarcinata. Prostia din capul meu si promisiunile lui m-au indemnat sa cred ca isi va schimba modul de viata pentru a avea o familie normala. Ei bine, asa cum era de asteptat, nu s-a schimbat nimic in bine, ba chiar dimpotriva. Acum promite ca se va lasa cand se va naste bebe, asta urmand sa fie peste nici doua luni. Am incercat orice sa-l ajut sa renunte, am cazut in genunchi, cum spui tu, l-am implorat, am plans, am tipat, am facut crize, m-am purtat urat cu adunatura de jigodii care era zilnic prezenta in casa noastra care pt ei devenise coffeeshop, ( desi eu am ajuns la amenintare de nastere prematura , probabil din cauza stresului , si trebuie sa stau cat mai mult in pat). Ultimul lucru pe care l-am facut in acest sens a fost programarea la psihiatru. La inceput a zis ca vine, cand a sosit ziua...avea treaba ...Am indurat multe pana sa reusesc sa-l tarasc acolo sub diferite pretexte. Intr-un final a acceptat, insa vazandu-se acolo,a mintit cu nerusinare spunand ca totul e sub control, ca stie riscurile la care se supune, ca fumeaza rar ( adevarul e ca fumeaza de dimineata la cafea, toata ziua cu prietenii, si seara inainte de culcare, ca altfel nu are somn...deci practic non-stop, cat nu doarme ).
Ma doare ingrozitor sa vad cum s-a transformat dintr-un om vesel, care era mereu sufletul tuturor actiunilor, comunicativ, cu care aveai mereu in subiect de discutie intr0un monstru violent,paranoic, mincinos, care nu vrea sa comunice cu nimeni in afara de tovarashii de "joint". Desconsidera pe oricine care are o alta parere, i se pare ca toti au ceva cu el, ar fi in stare sa sara la gatul unui om necunoscut pe strada pt ca i se pare ca se uita urat la el..... Pe mine a ajuns sa ma agreseze in toate felurile, nu-mi aduc aminte cand am avut o zi fara cel putin o injuratura la adresa mea sau a familiei mele. Si toate astea venind de la un om care atunci cand l-am cunoscut spunea ca nu ar da niciodata intr-o femeie...Inutil sa mai adaug ca s-a lasat de facultate, s-a lasat de servici, are niste ocupatii dubioase cu tot felul de persoane dubioase si i se pare normal sa asigure viitorul familiei in acest fel.

Eh....sunt multe de spus. In acest moment stau la parintii mei, deoarece apartamentul socrilor unde locuiam pana acum urma sa fie renovat, dar pentru ca "sotul" se baza numai pe banii mei si a parintilor mei ( pe care i-a jignit ingrozitor si cu care nu a mai vorbit de la nunta), lucrarile s-au oprit.
De doua zile el pus problema divortului, fiind foarte suparat ca eu nu sunt de acord sa particip doar eu la renovarea unui apartament la care eu oricum nu am nici un drept, fiind pe numele socrilor. Parintii mei inca nu stiu ce ii asteapta, nu am puterea sa le spun ca au avut dreptate, ca am dat-o in bara in numele dragostei.....dar sunt sigura ca ma vor sustine.

Am tinut neaparat sa-ti raspund si sa-ti spun ca te inteleg perfect.
Doar sper sa am si eu aceeasi putere sa fac ceea ce trebuie facut.
Mi se pare ca trec prin infern acum, "sotul" m-a lasat balta si mai e atat de putin pana se naste copilul...Cu toate ca are cine sa ma ajute, dragii mei parinti care m-au sustinut intotdeauna si care sufera cumplit acum alaturi de mine, simt ca sunt la capatul puterilor. Si doamne, daca ar sti ei tot.....

alexadra spune:

flower_power, draga mea, el nu se va lasa niciodata de acest "viciu", chiar daca toata lumea spune ca nu creeaza dependenta nu este adevarat, te poti lasa intradevar dar mai devreme sau mai tarziu te apuci iar. Lasa-l singur si fericit in lumea lui! Refa-ti viata, nu merita sa stai langa un astfel de om si mai ales sa-ti cresti puiul in asa un mediu. Eu nu inteleg cum ai putut ramane gravida cand stiai ca el fumeaza, aici nu te supara dar esti vinovata, ca ai crezut in el te inteleg pentru ca il iubeai te inteleg, dar un copil ? Din moment ce fumeaza in casa... tu inhalezi fumul expirat de el... Offf doamne, nu te-ai gandi deloc? Ai facut analizele ? Stii care sunt riscurile ? Multa sanatate si ai mare grija de tine si de copilas, dupa ce nasti vorbeste cu un medic si fa analize la bebelus, sa nu aibe ceva saracutul.

alina_s spune:

Nu va suparati, dar voi vorbiti de joint adica de marijuana??? Din fumatul de marijuana un om nu se transforma intr-un monstru brutal, va rugam sa ramaneti cu picioarele pe pamant. Aici majoritatea fumeaza, am colegi la servici care o fac zilnic in pauze, e intr-adevar addictive dar nu mai mult ca tutunul normal, bautul sau mancatul dulciurilor. Eu am fumat de incercare si sincer, in afara ca esti complet (dar complet!!!) relaxat si nepasator la ce se intampla in jur nu se intampla nimic!! Asa ca dragelor, verificati ce fumeaza sotii vostri, aia clar nu e marijuana!!!

oocristina spune:

Hai ca astazi si eu sunt satula de barbatii acestia ... "addicted". Sau ma rog, obsesivi sau dependenti cum se spune in romaneste.

Sunt barbati care nu se pot vedea de cit pe ei insisi. Nu pot vedea, nu pot gindi mai departe de persoana lor. Nu imi dau seama, dar ei cred ca toti cei din jur le sunt datori cu ceva. Sa ii intretina, sa ii inteleaga, sa ii accepte asa cum sunt. Sau sunt datori sa li se jertfeasca.

Nimeni si nimic nu are importanta pentru ei. Nevasta este doar ca sa ii satisfaca cind doresc Domniile lor, familia este acolo ca sa inchida gura parintilor ca nu ii mai vad la casa lor, copilul - un mic supus care ar trebui sa il adore, etc. Serviciul este pentru "sclavi", nu se poate integra niciodata.

Nimic nu ii multumeste. Nu lupta pentru nimic. Nu vor nimic cu exactitate dar sunt vesnic nemultumiti. Nu au clar definite dorinte, scopuri, etape. Nu au nici o idee despre viitor. Nu au nici o parere, nici o dorinta concreta. Nu pot sa duca nici macar o sarcina pina la capat.

Si se autosaboteaza. Cind ajung intr-o situatie pozitiva pentru ei, se autosaboteaza singuri. Intirzie, cauta nod in papura, se iau la harta cu sefii, nimic nu le convine, numai ca sa strice situatia favorabila in care se afla.

Sunt anxiosi, nemultumiti, iritati, incapatinati, nervosi. Si sunt addicted. Dependenti. Obsesivi. Fumatul, fotbalul, bautura, carti de noroc, cafeaua, sustante care le fac rau fizic.
Cred ca ei stiu ca le fac rau fizic, dar continua inconstient. Dependenta este foarte mare. Mai presus de ei. Monstri.

Mult timp mi-a fost mila. Credeam ca este de datoria mea sa ajut, sa inteleg, sa trag. Si chiar credeam utopic ca voi reusi. Niciodata nu am crezut ca nu voi reusi. Trebuia sa reusesc. Era ca un pariu cu mine insami, eram incapatinata, nu as fi putut sa recunosc ca nu am reusit. Dovada neputintei era chiar linga mine si refuzam sa o vad.

Dar este IMPOSIBIL. Oricine din exterior incearca sa ajute, nu va reusi. Pentru ca ei nu vor sa fie ajutati. Sunt niste masochisti. Cu cit incercam sa ii ajutam, cu atit isi fac mai mult rau.
Aproape ma ingrozesc cit de mult am putut gresi si cit de multi ani. Nu am vrut sa vad ceea ce toata lumea imi arata si stia. Nu am vrut sa aud. Orice atac asupra lui il consideram un atac asupra mea personal.
Nu stiu cum am putut gresi intr-atit.

Inca ma intreb daca un astfel de om mai are vreo sansa.
Este schizofrenie? Este o boala psihica? Este ceva ce va degenera in timp? Trebuie sa imi pregatesc viitorul. Trebuie sa stiu.

alexadra spune:

alina_s, marijuana nu are acelasi efect la toata lumea, o stiu pentru ca am trait un cosmar timp de 2 luni, el era deja nervos, agitat si turbat iar fumatul i-a amplificat starea in loc sa-l relaxeze asa cum vroia el.
oocristina, il cunosti pe sotul meu ? l-ai descris perfect

Bluel spune:

Alexadra are dreptate, drogurile iti accentueaza starea pe care o ai in acel moment, de aceea ii vezi pe unii in extaz pe altii turbati. Am luat si eu un fum de fite la Amsterdam si am plecat mai calma decat sint in general . Problema celor "addicted" de ceva, ca se numesc alcolici, fumatori, drogati, etc e mult mai grava, trebuie cautat la radacina. In general, sint oameni slabi, labili psihic, etc, care cum dau de o problema, in loc sa o rezolve, se ''ametesc'' cu cate ceva....

Multa bafta!